Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul de drept penal

Lucru individual
Analiza practicii judiciare

A efectuat:
Studenta grupei DR-2102,
Avram Maria

Conducător științific:
Doctor în drept, conferențiar
universitar,
Gurev Dorina

Chișinău, 2023
 Comentariu
al Decizie Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 25 februarie 2014 în dosarul nr. 1ra-34/14

1. Descriere generală
Fabula. Şaptefraţi Oleg, Sîrbu Veniamin,Railean Alexandru şi Don Victor, la 29 august 2011,
aproximativ orele 17.00, împreună cu Tiosa Ion se plimbau cu o barcă din metal pe unul din
iazurile din preajma satului Trifeşti, r-nul Rezina. La un moment dat cei 5 au început a balansa
barca, deşi au fost rugaţi de către Tiosa Ion să înceteze, fiindcă el nu putea înota. Ca rezultat al
clatinării barca s-a răsturnat, toţi au căzut în apă, iar Tiosa Ion s-a înecat.
2. Decizia primei instanțe: Judecătoriei Rezina prin sentința pronunțată la 02 aprilie 2013 i-a
condamnat pe Şaptefraţi Oleg, Sîrbu Veniamin, Railean Alexandru şi Don Victor în baza art. 149
alin. (1), 90 Cod penal la cîte 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
pe un termen de probă de 1 an, pentru fiecare. pe Argumentele instasnței de fond sunt
următoarele:
1. raportului de expertiză medico-legală din 12.12.2011, din care rezultă că decesul lui Tiosa
Ion a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin înec.
2. Declarațiile inculpatul Şaptefraţi Oleg, care susține precum că fiind la o serbare, împreună
cu Railean A., Sîrbu V., Don V., Tiosa I. s-au pornit la plimbare cu o barcă. Tiosa I. stătea pe
scaun şi îi servea cu bere. Don V. a sărit în apă după o sticlă goală aruncată de cineva, apoi s-a
urcat pe vîrful bărcii şi a început a dansa în ritmul muzicii, clătinînd-o împreună cu toţi cei
prezenţi în ea. Don V. a sărit în apă. Barca s-a înclinat pe partea dreaptă, a luat apă şi lent a
început a se scufunda. Toţi au început a înota spre mal. Cineva i-a acordat ajutor lui Sîrbu V.,
care se îneca. Peste un timp, observînd lipsa lui Tiosa I., au început a-1căuta, însă fără nici un
rezultat.
3. Inculpatul Sîrbu V. şi Railean A. au depus mărturii similare, declarînd că Tiosa I. putea
înota, deoarece în acelaşi an s-au scăldat împreună în rîul Nistru.
4. Instanța a stabilit din declarații și probe ( iclusiv experiment realiazat de organele de
urmărire penală la data 05.03.2012) rezultă că toți clătinau barca (inclusi și victima).
Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărîri, prin care inculpaţii să fie condamnaţi în baza art. 149 alin. (1) Cod penal la cîte 2 ani
închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.
La fel au declarat apel și inculpații cerând casarea sentinţei în partea ce ţine de condamnarea lui,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitați.

1
Şi succesorul victimei, Tiosa Sergiu, a declarat apel, în care a cerut casarea sentinţei, rejudecarea
cauzei şi adoptarea unei hotărîri noi, prin care inculpaţilor să le fie stabilită o pedeapsă cu
închisoare.
3. Decizia instanței de apel: Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 19
iunie 2013, toate apelurile au fost respinse ca nefondate. Concluzionând că între acţiunile
inculpaţilor şi anume balansarea bărcii şi efectul produs, adică răsturnarea bărcii care a dus la
înecul lui Tiosa Ion, există legătură cauzală directă, fapt care inculpaţii urmau să-l prevadă, iar
califacarea primei instanțe corespunde realității.
Argumentele instanței de fond au fost următoarele:
1. Inculpaţii în timpul balansării bărcii urmau să prevadă eventualele consecinţe şi anume că
barca se va răsturna.
2. Faptul că barca a fost balansată de către toţi inculpaţii, este probat prin imposibilitatea
răsturnării bărcii de la o singură persoană
3. Colegiul atrage atenţia la faptul existenţei la Tiosa Ion a echimozei în regiunea ochiului, fapt
ce ne vorbeşte despre răsturnarea bruscă a luntrei dar nu cum au declarat inculpaţii că luntrea s-a
răsturnat lent.
4. Nu s-a expus asupra faptului invocat de apelant precum că Codul penal nu prevede
posibilitatea participației în cazul infracțiunii comise din imprudență, argumentând prin faptul că
instanța de fond nu le-a acordat calitate de coautori.
5. Conform art.18 Cod penal sintagma „trebuia să prevadă”, exprimă obligaţiunea persoanei de
a prevedea posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile. Această obligaţiune rezultă din diferite
norme, reguli, instrucţiuni legale care reglementează modul de desfăşurare a unor activităţi sau
din anumite reguli de convieţuire socială bazate pe experienţa de viaţă. Iar făptuitorii, luând în
considerație vârsta și dezvoltarea lor psihică, trebuiau să prevadă posibilitatea răsturnării bărcii,
iar reieșind din faptul că victima nu putea înota, puteau să prevdă și survenirea unor urmări
letale.
6. Instanța de apel nu a reținut spusele inculpatul Don.V, Sîrbu V. şi Railean A. precum că
Tiosa I. putea înota, deoarece în acelaşi an s-au scăldat împreună în rîul Nistru, motivând că
declarațiile lor sunt parțial veridice din motivul că aceştia şi-au schimbat declaraţiile cu scopul
de a se eschiva de la răspunderea penală.
Inculpații au declarat recurs ordinar.
4. Decizia Curții Supreme de Justiție: Colegiul penal lărgit concluzionează că sunt pasibile
admiterii recursurile ordinare din următoarele considerente.

2
1. Conform rechizitoriului, inculpaţii: „aflîndu-se într-o luntre metalică şi balansînd-o...,
împreună cu Tiosa Ion, deşi au fost avertizaţi de către Tiosa Ion că el nu putea înota…” Iar
instanţele de judecată au constatat altă faptă decît cea invocată în actul de învinuire
(rechizitoriu), adică că: „La un moment dat inculpaţii au început a balansa barca, deşi au fost
rugaţi de către Tiosa Ion să înceteze, fiindcă el nu putea înota.”
2. Totodată, în pofida normelor de drept nominalizate, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra
motivelor din apelurile apărării, cum ar fi că a. prin încheierea judecătorului de instrucţie s-a
dispus anularea ordonanţei procurorului privind încetarea urmăririi penale şi reluarea acesteia
în privinţa inculpaţilor fără a se lua în considerare prevederile art. 287 alin. (4) Cod de
procedură penală, b. că prin raportul de expertiză medico-legală s-au depistat leziuni corporale
la victimă care puteau avea altă legătură cauzală cu decesul ei decît cea indicată în rechizitoriu,
c. că la balansarea luntrii a participat şi partea vătămată care urma să-şi asume
responsabilitate, d. că toate persoanele care se aflau în barcă s-au aflat în aceleaşi condiţii cu
victima şi exista aceiaşi probabilitate de survenire a înecului tuturor, e. că s-a confirmat faptul
că victima putea înota, f. că Codul penal nu prevede răspundere penală pentru participaţia la
săvîrşirea infracţiunilor din imprudenţă
3. Mai mult, potrivit descriptivului deciziei adoptate, instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile
pe probe neverificate în şedinţa de judecată şi neconsemnate în procesul-verbal, ca declaraţiile
martorilor Tiosa Ecaterina, Catanoi Maxim şi Cojocari Nina, cît şi “experimentul efectuat la
05.03.12.”, neindicînd şi esenţa ultimei probe.
CSJ a admis recursurile ordinare declarate de avocatul Spînu Oleg şi inculpatul Don
Victor, a casat total decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 în
privinţa inculpaţilor Şaptefraţi Oleg Valeriu, Sîrbu Veniamin Grigore, Railean Alexandru
Serghei şi Don Victor Nicolae, şi dispune rejudecarea cauzei de către aceiaşi instanţă de apel, în
alt complet de judecată.
Tot aici urmează să menționăm că judecătorul Ion Arhiliuc, din cadrul completului de
judecată nu a fost de acord cu soluția adoptată de restul completului, adoptând o openie separată
pe marginea cauzei din următoarele considerente. Deci, dumnealui consdieră neîntemeiate
solicitările recurenților din următoarele considerente.
1. În primul rând în privința încheierii judecătorului de instrucţie - 11.07.2012, prin care s-a
dispus reluarea urmăririi penale, persoanele menţionate la art.313 alin.(1) CPC al RM ( partea
vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele
legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe), inclusiv învinuiţii erau în drept să
declare recurs în anulare împotriva încheierii irevocabile a judecătorului.

3
Din actele cauzei, rezultă că partea apărării considerînd că, încheierea judecătorului de instrucţie
din 11.07.2012, nu este afectată de un viciu fundamental nu a contestat-o cu recurs în anulare. La
fel, partea apărării la terminarea urmăririi penale, nu a invocat nici despre nulitatea relativă a
actelor procedurale, inclusiv n-a invocat despre ilegalitatea experimentului.
2. Judecarea cauzei a avut loc cu respectarea prevederilor art.325 CPP, în limitele învinuirii
formulate prin rechizitoriu. Astfel fapta constată de prima instanţă de-facto a fost transcrisă în
decizia instanţei de apel, a se vedea după text, - „ ...Şaptefraţi Oleg, Sîrbu Veniamin, Railean
Alexandru şi Don Victor, la 29 august 2011, aproximativ la ora 17.00, împreună cu cet. Tiosa
Ion Serghei se plimbau cu o barcă din metal pe unul din iazurile din preajma satului Trifeşti, r-
nul Rezina.”
3. Instanţa de apel legal şi întemeiat a motivat în decizia adoptată că, în speţă nu există cazul
săvîrşirii unei fapte fără vinovăţie. Astfel spus, instanţa de apel, a respins argumentele părţii
apărării prin prisma faptului că inculpaţii aveau posibilitatea de a conştientiza caracterul ilegal şi
socialmente periculos al faptei sale şi au avut o asemenea posibilitate pentru a evita consecinţele
survenite în cauză, deci inculpaţii nu erau în situaţia de a depune eforturi puternice pentru
evitarea căderii din luntre în iaz a victimei, ceea ce demonstrează lipsa cazului fortuit,
imprevezibil. Acestora le revenea simpla obligaţie de a înceta balansarea bărcii şi a evita căderea
oricărei personae din luntre în iaz.
4. Nu puteau fi preluate din oficiu de către instanţa de recurs faptul că instanţele de fond şi apel
au judecat cauza în afara limitelor învinuirii formulate în rechizitoriu. Or, recurenții nu au
invocat acest fapt.
5. Concluzii personale:
Pentru a mă putea expune asupra temeinicii hotărârii instanței de recurs urmează să
trecem cu un fir roșu printre toate elementele componenței de infracțiune.
Asftel, începând cu obiectul juridic generic împotriva căruia se îndreaptă fapta prejudiciabilă,
fără îndoieli este vorba de relațiile sociale cu privire la viața și sănătatea persoanei. Iar la concret,
obiectul juridic special îl reprezintă relațiile sociale cu privire la viața persoanei.
Latura obiectivă prevezentă în cazul de față se compune din cele 3 semne obiective: 1. fapta
prejudiciabilă ce se prezintă în conduita greșită a făptuitorului într-o situație periculoasă,
exprimată în acțiunea făptuitorilor de clatinare a bărcii, fiind în largul iazului, departe de mal.
Tot aici urmează să evidențiem și faptul că inclusiv și victima clătina barca, or o asemnea
concluzie rezultă din descrierea conținută în rechizitoriu. Deci, inclusiv și victima a participat la
balansare, dar totuși se menționează că acesta i-a averizat că nu poate înota. Deci, eistă oarecum
o contradicție dintre aceste două date ale speței. Putem oare menționa că victima singură nu a

4
manifestat atenție maximă atunci când clătinau barca, fie declarația precum că victima i-a
anunțat că nu poate înota este falsă? Or conform datelor: Martorii Dolghier I., Bordian G., Bulai
V., Don E. şi Maruşcenco A. au confirmat faptul precum că Tiosa I. putea înota. Cu toţii plecau
la iazul din or.Rezina, unde ultimul înota împreună cu ei. De aici și urmează să identificăm care
a fost atitudinea psihică a persoanelor acuzate față de decesul victimei. Totodată unii martori
care se aflau la o distanţă de peste 300 metri au susținut că au auzit strigătele victimei prin care le
spunea să se oprească.
Urmarea prejudiciabilă imediată constă în moartea unei persoane.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea ilicită şi rezultatul produs trebuie să fie
constatată de fiecare dată de către organele judiciare, respectiv fiind necesar a se constata că
decesul victimei a avut drept cauză acţiunea sau inacţiunea făptuitorului. Tot aici urmează să
menționăm că nu prezintă nicio relevanţă dacă între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi
rezultatul produs s-au interpus alte forţe fizice (în cazul nostru lovirea victimei de un corp
contodent, ce se decuce din raportul de expertiză, și anume datorită prezenței echimozei în
regiunea ochiului), fiind suficient ca acţiunea sau inacţiunea din culpă a autorului să constituie
una din cauzele care au condus la decesul victimei. Deci, fără clatinarea bărcii victima nu s-ar fi
lovit și mai mult ca atât nu ar fi căzul în apă, respectiv nu s-ar fi înecat.
În ceea ce privește latura subiectivă prezentă în cauza putem vorbi despre o faptă comisă fără
vinovăție, deoarece toate persoanele care se aflau în barcă s-au aflat în aceleaşi condiţii cu
victima şi exista aceiaşi probabilitate de survenire a înecului tuturor. Tot aici trebuie să facem
legătura cu faptul, dacă își dădeau seamna făptuitorii că victima nu putea înota, deoarece din
datele speței observăm că o parte din martori care se aflau la o distanță mai mare au auzit cum că
victima striga, iar ceilalți care se alfau mai aproape nu au auzit. Plus la asta instanța nu a atras
atenția la faptul declarat de martori cum că victima putea înota. Deci rezultă în cazul dat că
făptuiitorii nu îşi dădeau seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, nu a prevăzut
posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu
trebuia sau nu putea să le prevadă, deoarece considerrau că acesta poate înota și în cazul în care
se va răsturna barca acesta va putea înota până la mal.
Tot aici trebuie să menționăm că în cazul în care totuși se va demonstra că declarațiile martorilor
care susțin că au auzit cum victima le spunea să înceteze, am putea vorbi despre prezența
vinovăției sub formă de neglijență penală deoarece deși nu îşi dădeau seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii lor, nu au prevăzut posibilitatea survenirii decesului, deşi trebuia şi putea
să le prevadă (deoarece un mimin de efort, din partea lor de a nu mai clătina barca, nu ar fi dus la
asemenea urmare).

5
Cât privește subiectul infracțiunii, acesta trebuie să fie o persoană fizică responsabilă care a
împlinit vârsat de 16 ani.
După cum bine cunoaștem nu este posibilă comiterea unei infracțiuni din imprudență în
participație. Or, în acest caz, cum au fost calificate faptele făptuitorilor dacă nu în formă de
participație simplă (adică autorii faptei au comis concomitent acțiunea de clatinare a bărcii, în
rezultatul căreia s-a răsturnat)?
Deci, consider că instanța de recurs corect a decis cazarea hotărârii Curții de apel Chișinău,
deoarece în cauza dată au rămas încă neclare careva aspecte ce caracterizează circumstanțele
acestui deces. Și anume: a participat la balansarea bărcii și victima?; știau cu adevărat cei 4
inculpați despre faptul că victima nu știe a înota sau acestea considerau că știe să înoate?; l-ea
strigat victima să se aprească? etc. Or, numia după analizarea acestora instanța va putea judeca în
mod imparțial și corect.

6
 Comentariu
al Decizie Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 01 august 2019 în dosarul nr. 1ra-526/2019

1. Descrierea generală
Fabula. La data de 02 noiembrie 2015, în jurul orei 12:00, Vozian Leonid aflându-se pe traseul
central, în apropierea gospodăriei lui Ungureanu Ion, în satul Oniţcani, r-nul Criuleni, unde
activează în calitate de primar, acţionând cu intenţie, sub pretextul că, s-a implicat în activitatea
sa de ales local şi nu i-a permis deconectarea de la sursa de apă a unei ţevi, i-a aplicat lui Cîşlari
Leonid o lovitură cu pumnul în regiunea feţei de la care ultimul a căzut jos, după care Vozian
Leonid i-a mai aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele peste diferite
părţi ale corpului. Ulterior, după ce Cîşlari Leonid s-a ridicat de jos şi a fugit de la faţa locului,
Vozian Leonid a luat o piatră de jos şi a aruncat-o în direcţia părţii vătămate, lovindu-l în
regiunea capului. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 75 din 28 martie 2016, la
partea vătămată Cîşlari Leonid s-au constatat vătămări corporale neînsemnate, manifestate prin
excoriaţii în regiunea capului şi excoriaţii pe degetul 1 al mâinii drepte.
Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 479 din 24 mai 2016, în
urma acţiunilor de tratament inuman şi degradant descris de către el, Cîşlari Leonid a suportat
traumă psihologică manifestată prin decepţie, devalorizare, lezarea propriei demnităţi, lezarea
zonei proxime a confortului psihic.
2. Decizia instanței de fond Prin sentinţa Judecătoriei Criuleni, sediul central din 04 octombrie
2017,Vozian Leonid xxxxx, a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 166 1 alin.
(2) lit. e) Cod penal, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.
Procuror, la data de 16.10.2017, a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei şi pronunţarea
unei noi hotărâri prin care să-l declare vinovat pe Vozian Leonid de comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal.
3. Decizia instanței de apel Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 28
noiembrie 2018, au fost admise apelurile declarate, casată sentinţa contestată şi pronunţată o
nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Vozian Leonid a fost recunoscut
vinovat şi condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, la amendă în mărime de 1.100
unităţi convenţionale, ceea ce constituie 20.200 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii
publice pe un termen de 5 ani.
În motivarea hotărârii adoptate, instanţa de apel a menţionat următoarele:

7
1. Vinovăţia inculpatului Vozian Leonid în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2)
lit. e) Cod penal a fost dovedită conform probatoriului prezentat spre cercetare de partea acuzării
în procesul de judecată. Partea acuzării a prezentat în calitate de probe în susţinerea invinuirii
înainate inculpatului, declaraţiile părţii vătămate Cîşlari Leonid, a 10 martori precum şi
materialele scrise, care au fost apreciate și sunt pertinente şi concludente, utile şi veridice
demonstrând vinovăția ultimului.
2. Instanţa de apel a menţionat că victimă a infracţiunii prevăzute de art. 166 1 Cod penal poate fi
nu doar persoana care se află sub arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate, dar şi
persoana reţinută, percheziţionată, adusă forţat, supusă unor măsuri de siguranţă, supusă
tratamentului psihiatric, supusă acţiunii mijloacelor speciale etc. În alţi termeni, se are în vedere
orice persoană supusă unor măsuri de constrângere având la bază exerciţiul autorităţii publice.
3. Instanţa de apel a notat că, nu este obligatoriu ca victima să fie o persoană care se află în
custodia statului, dar poate fi orice persoană care este maltratată de către un agent al statului
având la bază exerciţiul autorităţii publice.
4. În opinia instanţei de apel, în urma analizei circumstanţelor cauzei şi a personalităţii
inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în viaţa socială, precum şi cel
dinainte, şi după săvârşirea infracţiunii imputate, în coraport cu fapta comisă, urmările
prejudiciabile ale faptei şi personalitatea inculpatului, corijarea şi reeducarea acestuia este
posibilă doar prin stabilirea pedeapsei sub formă de amendă în mărime de 1.100 unităţi
convenţionale, ceea ce constituie 20.200 lei şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice
pe un termen de 5 ani.
Decizia instanţei de apel este atacată cu recursuri ordinare de către procuror care solicită
casarea parţială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale principale, rejudecarea cauzei în
această parte şi pronujnţarea unei noi hotărâri prin care lui Vozian Leonid, recunoscut vinovat de
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, deoarece fapta prevăzută
la art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal era pasibilă sancţionării cu amendă în limitele de la 800 la
1.000 unităţi convenţionale. Instanţa de apel a admis o eroare mecanică de redactare la stabilirea
pedepsei principale inculpatului Vozian Leonid. La fel recurs a declarat si avocatul inculpatului,
care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi soluţii, prin care Vozian Leonid să fie
achitat de comiterea infracţiunii imputate, din lipsa componenţei de infracţiune în acţiunile lui.
5. Decizia instanței de recurs: Colegiul penal lărgit concluzionează că, recursul declarat de
către avocatul inculpatului urmează a fi respins, iar recursul declarat de către procuror urmează a
fi admis, rejudecată cauza în partea stabilirii pedepsei și cu pronunțarea unei noi hotărâri, din
următoarele considerente:

8
1. Referitor la recursul declarat de către avocatul Vicol Ion în numele inculpatului
Apărătorul inculpatului prin prisma cazului de casare stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală indică în recurs faptul, precum că instanţa de apel a admis o eroare
gravă de fapt care a afectat soluţia instanţei, însă aceste invocări nu au fost argumentate la
concret, pentru a verifica în care partea s-a admis eroare gravă de fapt, fiind expusă critica într-o
manieră generală. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe
de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.
Analizând circumstanţele şi materialele cauzei, în raport cu argumentele expuse de
apărătorul inculpatului, Colegiul consideră că, în prezenta speţa criticile ultimului sânt
nefondate, deoarece instanţa de apel justificat a ajuns la concluzia de a casa sentinţa adoptată de
prima instanţă. Reieșind din partea motivantă a deciziei atacate, Colegiul atestă că, instanța de
apel în urma verificării cumulului de probe a reținut în acțiunile inculpatului elementele laturii
obiective, atât tratamentul inuman, cât și cel degradant. Din construcția norme penale de la art.
1661 alin. (1) Cod penal, care stipulează că, cauzarea intenţionată a unei dureri sau a suferinţei
fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică,
Colegiul lărgit remarcă, că este suficient prezența cel puțin a unui element indicat în dispoziția
normei juridice și anume tratament inuman sau degradant, însă totodată se observă că nu este
exclusă posibilitatea incidenței cumulative a acestor elemente a faptei prejudiciabile imputate
inculpatului, din care considerent instanța de recurs apreciază ca nefondate alegațiile recurentului
invocate în acest sens, în contextul în care instanța de judecată a considerat că probele confirmă
cele imputate inculpatului.
2. Referitor la recursul declarat de către procuror
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul instanţa este în drept să admită recursul, să caseze total sau parţial hotărârea atacată, cu
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situaţia condamnatului.
Astfel, instanța de recurs decide repararea erorilor de drept comise de instanţele de fond şi apel,
deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Astfel, Colegiul
consideră echitabil de a-i stabili inculpatului Vozian Leonid pedeapsă principală sub formă de
amendă în mărime de 1.000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
publice pe un termen de 5 ani. Totodată, ținând cont de prevederile alin. (2) art. 10 Cod penal,
potrivit cărora legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate
de săvârșirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv, Colegiul remarcă, că la momentul comiterii
infracțiunii de către inculpat alin. (2) art. 64 Cod penal stipula că unitatea convențională de

9
amendă este egală cu 20 lei, respectivcuantumul amenzii va fi calculat în mărimea acestei unități
convenționale, adică va constitui suma totală de 20.000 lei.
5. Concluzii personale
Analizând infracțiunea dată din perspectiva elementelor sale, pot concluziona că instanța
de recurs corect a soluționat recursul și a aplicat pedeapsa echitabilă în conformitate cu legea
penală. Astfel, obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale cu privire la libertatea, cinstea
și demnitatea persoanei, apărate împotriva activităților infracționale susceptibile să le aducă
atingere. Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei
în principal, iar în secundar relațiile sociale cu privire la integritatea fizică sau psihică a victimei.
Cât ține de victimă acestei infracțiuni, aceasta poate fi orice persoană supusă unor măsuri
de constrângere având la bază exercițiul autorității publice. Implicit, relele tratamente
incriminate de legea penală nu presupun un fond procesual, motiv din care victimă a infracțiunii
poate fi oricare persoană (indiferent dacă împotriva ei a fost inițiată sau nu o procedură oficială
ori dacă aceasta este penală sau are altă natură juridică), aflată în dominația făptuitorului, care nu
este doar o autoritate publică veritabilă, dar și una asimilată. În cazul nostru victima infracțiunii
(de alta consilier local), este o persoană care se află sub exercițiul autorității publice.
Latura obiectivă a infracțiunii de tratment inumat și degradant este formată din: 1. Fapta
prejudiciabilă exprimată în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a unei dureri sau a suferinţei fizice
ori psihice, care reprezintă tratament inuman (acte prin care se provoacă victimei leziuni sau vii
suferințe fizice și morale, susceptibile de a-i produce puternice tulburări psihice) ori degradant
(tratamentul care-i provoacă victimei sentimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de
natură a o umili, a o înjosi și, eventual, de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și morală). La
concret inculpatul a aplicat față de victimă violența fizică deoarece aceasta s-a implicat în
activitatea sa de ales local şi nu i-a permis deconectarea de la sursa de apă a unei ţevi, pe lângă
aceasta dorind să își impună autoritatea sa față de victimă, să îl domine, să îi insufle frică
demostrându-i superioritatea sa etc. Deci, fapta comisă de Vozian Leonid, fără îndoială
reprezintă un tratament inuman și degradant. 2. Urmarea prejudiciabilă - constă în durerea sau
suferinţa, fizică ori psihică, cauzată victimei, fapt probat prin raportul de expertiza medico-legală
prin care s-au constatat vătămări corporale neînsemnate, manifestate prin excoriaţii în regiunea
capului şi excoriaţii pe degetul 1 al mâinii drepte și raportului de expertiză psihiatrico-legală
ambulatorie conform căruia în urma acţiunilor de tratament inuman şi degradant descris de către
el, Cîşlari Leonid a suportat traumă psihologică manifestată prin decepţie, devalorizare, lezarea
propriei demnităţi, lezarea zonei proxime a confortului psihic. 3. Legătura de cauzalitate dintre
aceste elemente.

10
 Latura subiectivă a infracțiunii se formează din vinovăția subiectului activ sub formă de
intenție directă și motivul că victimă s-a implicat în activitatea sa de ales local şi nu i-a permis
deconectarea de la sursa de apă a unei ţevi (deci, reliefăm, dorința de răzbunare față de acesta).
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care a împlinit vârsta de 16 ani și
care deține calitățile speciale ca subiect al infracțiunilor analizate. În cazul dat inculpatul are
calitatea de demnitar public, de aceea este justificată agravarea răspunderii acestuia conform lit.
e) alin. (2) art. 1661 Cod penal al RM.
Cât privește pedeapsa aplicată de instanța de judecată consider că aceasta corect i-a
stabilit sancțiunea de amendă în mărime de 1000 u. c. și respectiv luând în considerație
echivalentul 1 u.c. = 20 lei, în vigoare la momentul când s-a comis infracțiunea, împreună cu
interdicția de a ocupa o anumită funcție pe o perioadă de 5 ani, deoarece în acest mod făptuitorul
își va da seama de caracterul faptei comise și își va schimba comportamentul infracțional.

11
 Comentariu
al Decizie Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 24 aprilie 2019 în dosarul nr. 1ra-614/2019

1. Descrierea generală
Fabula. Tronciu Ivan în perioada cuprinsă între 28 iulie şi 20 august 2017, în timpul zilei,
inclusiv şi data de 20.08.2017 în jurul orei 17.30, aflându-se pe teritoriul întovărăşirii pomicole
„Merişor”, din preajma or. Sîngerei, unde activa ca paznic, urmărind scopul de a o determina pe
minora X, la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite, de circa cinci ori ademenind-o în vagonul ce
serveşte ca încăpere a paznicului, prin constrângere fizică, manifestată prin luarea cu forţa în
braţe şi ameninţare cu răfuială fizică, că o va asmuţi cu un cîine, că o va alunga cu familia sa de
pe teritoriul întovărăşirii pomicole unde locuiau, o palpa în regiunile intime ale corpului, pe fese,
picioare şi în regiunea genitală, totodată sărutând-o şi lingând-o în regiunea gâtului, acţiuni care
i-au provocat plânsul. În rezultatul acestor acţiuni ilegale cu caracter sexual admise de Tronciu
Ivan, minorei X i-a fost lezată demnitatea, precum şi creată o atmosferă neplăcută, degradantă şi
umilitroare.
2. Decizia instanței de fond. Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi, sediul central din 07
septembrie 2018, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Tronciu Ivan, a fost
recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 173 Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către procurorul Procuraturii r-lui Sîngerei, care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care Tronciu Ivan să fie recunoscut vinovat şi condamnat în
baza art. 175 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Motivând că acțiunile lui Tronciu incorect au fost calificate în baza art. 173 Cod penal, deoarece
articolul respectiv nu prevede în calitate de agravantă, comitera acţiunilor în privinţa persoanei
minore, pe când dispoziţia art. 175 Cod penal este stabilită răspundere pentru săvârşirea de
acţiuni perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vârsta de 16
ani.
Peste o lună, procurorul Procuraturii de circumscripţie Bălţi, Lisnic Elena, a depus apel
suplimentar, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tronciu Ivan să fie recunoscut
vinovat şi condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar
de tip semiînchis. Motivând apelul său prin faptul că prima instanţă la examinarea cauzei penale

12
eronat şi pripit a admis cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedură simplificată,
prevăzută de art. 3641 CPP.
3. Decizia instanței de apel. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 28
noiembrie 2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate şi menţinută sentinţa.
1. Motivând prin faptul că prima instanţă a dat aprecieri probelor prezentate de procuror prin
prisma pertinenţei, concludenţei, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reţinut starea
de fapt şi de drept pe cauză, care în tot corespunde învinuirii aduse de către procuror şi corect a
încadrat acţiunile inculpatului Tronciu Ivan în limitele învinuirii formulate, în baza art. 173 Cod
penal.
2. Deși, în prima instanță cauza a fost judecată potrivit ordinii prevăzute de articolul 364 Cod de
Procedură Penală, partea acuzării consideră necesar și oportun de a relua cercetarea
judecătorească pe care în vederea audierii nemijlocite în instanța de apel patului și
reprezentantului legal a părții vătămate precum și prezentarea bazei probate scrise. Conform
articolului 325 alineatul (1) CPP judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în
privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu(care
conține inclusiv și semnele calificați pentru încadrarea juridică a faptelor). Instanţa de apel, fiind
în imposibilitate de a mări limitele învinuirii determinate prin rechizitoriu şi a recunoaşte
persoana vinovată pe o faptă mai gravă, decât cea de care aceasta a fost învinuită şi dedată
judecăţii.
3. Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, judecata se face în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul recunoaşte faptele aşa
cum sunt menţionate în rechizitoriu. Inculpatul trebuie să recunoască şi încadrarea juridică a
faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu. Iar prin cererea care solicită examinarea în
procedura specială, în conformitate cu cerinţele art. 364 1 Cod de procedură penală, în baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, menţionând că recunoaşte probele indicate în
rechizitoriu, este de acord cu ele şi nu solicită administrarea de noi probe.
4. Astfel, omisiunile organelor statului nu pot fi puse pe seama inculpatului. Or, jurisprudenţa
CEDO atestă că, statul este responsabil pentru omisiunile autorităţilor cărora le-a delegat sarcini
în vederea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, şi care nu au întreprins
măsuri prompte, şi adecvate în vederea executării acestora.
4. Decizia instanței de recurs. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente:

13
1. Verificând hotărârea atacată, instanţa de recurs apreciază că, aceasta cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluţia, în sensul că argumentele pe care instanţa de apel le-a expus în partea
descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor şi exigenţelor impuse de art.
6 CEDO.
2. Potrivit rechizitoriului inculpatul Tronciu Ivan a fost învinuit de comiterea infracţiunii
prevăzute de art. 173 Cod penal, respectiv, însăşi, acuzatorul de stat în pledoaria sa a solicitat ca
inculpatul să fie recunoscut vinovat şi să-i fie stabilită pedeapsă anume pentru comiterea acestei
infracţiuni. Mai mult ca atât, Colegiul notează că, potrivit alin. (2) art. 325 Cod de procedură
penală, modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează
situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul
agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Iar
deoarece acuzatorul nu și-a modificat învinuire în sensul agravării, cu respectarea dispoziţiilor
art. 326 Cod de procedură penală. În asemenea situaţie, Colegiul penal nu are nici un temei de a
se îndepărta de la concluziile instanţei de apel făcute asupra argumentelor invocate de către
recurent în partea necoincidenţei faptei imputate inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a
acţiunilor acestuia.
5. Concluzii proprii. Analizând infracțiunea comisă în speâa dată, urmează,
desigur, să trecem prin toate elementele componenței de infracțiune. Obiectul juridic generic al
acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale cu privire la viaţa sexuală a persoanei. Iar,
nemijlocit fapta prejudiciabilă se îndreaptă împotriva relațiilor sociale cu privire la
inviolabilitatea sexuală a minorei în principal, iar în mod secundar se aduce atingere relațiilor
sociale cu privire libertatea psihică și sănătatea minorei (comportamentul caracteristic hărţuirii
sexuale i-a creat minorei o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie
sau insultătoare ce poate provoca oricare din următoarele efecte de natură psihologică: depresie,
anxietate, şoc, negare, stres, tulburări ale somnului, furie). Dat fiind faptul că făptuitorul a
influențat asupra corpului victimei acesta este obiectul material al infracțiunii.
Victima acestei infracțiuni este minora sub 16 ani.
Latura obiectivă a infracțiunii se compune din acțiunea principală se exprimă în
manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei
ori care creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau
insultătoare. În cazul de față făptuitorul prin comportament fizic exprimat în atingeri ale corpului
victimei (o palpa în regiunile intime ale corpului, pe fese, picioare şi în regiunea genitală,
totodată sărutând-o şi lingând-o în regiunea gâtului). Iar acțiunea adiacentă în cadrul acestei
infracțiuni presupune a) ameninţare (ameninţare cu răfuială fizică, că o va asmuţi cu un cîine, că

14
o va alunga cu familia sa de pe teritoriul întovărăşirii pomicole unde locuiau); b) constrângerea
fizică ( manifestată prin luarea în brațe).
Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează, în primul rând, prin vinovăţie sub
formă de intenţie directă. Motivul acestei infracţiuni constă, de cele mai multe ori, în năzuinţa
făptuitorului de a-şi satisface necesităţile sexuale. Scopul de a o determina pe minora la alte
acţiuni cu caracter sexual nedorite.
Subiectul infracțiunii date este o persoană fizicip responsabilă care a împlinit 16 ani și
este pasibilă de răspundere penală.
Tot aici trebuie să menționez că sunt de acord cu calificarea dată, dat fiind faptul că fapta
s-a produs înainte de modificările aduse de Legea Republicii Moldova nr. 316 din 17.11.2022,
care a modificat substanțial componențele de infracțiune din cadrul capitolului IV a Codului
Penal. Nu sunt de acord cu pedeapsa aplicată față de inculpat, deoarece 1. suntem în prezența
circumstanței agravante prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. e) CP al RM, adică „săvîrşirea
infracţiunii cu bună ştiinţă împotriva unui minor”; 2. art. 173 (în vigoare în anul 2018) prevede
că fapta dată se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3
ani. De aceea consder că condamnarea în baza art. 173 Cod penal, la 6 luni închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis este o pedeapsă prea ușoară pentru făptuitor. Or,
scopul pedepsei penale este restabilirea echităţii sociale, corectarea şi resocializarea
condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor,
cît şi a altor persoane.

15
 Comentariu
al Decizie Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 20 iunie 2023 în dosarul nr. 1ra-1547/22

1. Descrierea generală
Aproximativ în perioada lunii mai 2018, Mazur Olga împreună cu Bogdan Simion, în
vederea realizării scopului său infracţional, prin intermediul sitului de socializare
„Odnoklassniki" au identificat-o pe minora X, în vederea exploatării sexuale comerciale, pe care
prin înşelăciune, sub pretextul oferirii unui post de lucru în calitate de dădacă, au recrutat-o pe
minora X. Obţinând consimţământul viciat al minorei, acţionând întru atingerea scopului său
infracţional, au organizat transportarea acesteia în apartamentul nr. X situat în mun. X, din str. X,
unde aceasta a fost adăpostită. În continuare, în vederea realizării scopului său infracţional, au
organizat plasarea anunţurilor pe site-ul 999.md, din conţinutul cărora rezultă, că aceasta
prestează servicii sexuale contra plată, ulterior minora X, a fost exploatată sexual timp
aproximativ de 10 zile.
Tot Mazur Olga, aproximativ la sfârşitul lunii aprilie 2018, acţionând prin înţelegerea
prealabilă şi de comun acord cu Bogdan Simion, conducându-se de motivul de profit, urmărind
scopul exploatării sexuale comerciale a unei persoane adulte în prostituţie pe teritoriul Republicii
Moldova, a întreprins acţiuni în vederea identificării potenţialelor victime, pentru prestarea
ulterioară a serviciilor sexuale contra plată. Astfel, în perioada menţionată Mazur Olga, împreună
cu Bogdan Simion, în vederea realizării scopului său infracţional, profitând de starea de
vulnerabilitate a persoanelor, manifestată prin situaţia precară din punct de vedere a
supravieţuirii sociale, prin înşelăciune, au recrutat-o pe Y să presteze servicii sexuale comerciale
pe teritoriul mun. Chişinău, promiţându-i că va fi bine remunerată. Obţinând consimţământul
viciat a cet. Y, aceasta a fost adăpostită în apartamentul X, mun. Chişinău. În continuare, în
vederea realizării scopului său infracţional, au organizat plasarea anunţurilor pe site-ul 999.md,
din conţinutul cărora rezultă, că domnişoara prestează servicii sexuale contra plată, ulterior Y a
fost exploatată sexual de aproximativ timp de 2 luni.
2. Decizia instanței de fond: Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 22
iulie 2021: Mazur Olga a fost recunoscută vinovată şi condamnată în baza:
- art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (3 1 ) Cod penal, la 7 ani şi 6
luni închisoare, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de
dreptul de a exercita anumite activităţi legate de gestionarea resurselor umane pe un termen de 3
(trei) ani;

16
 - art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin.(3 1) Cod penal, la 7 ani şi 3
luni închisoare, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de
dreptul de a exercita anumite activităţi legate de gestionarea resurselor umane pe un termen de 2
ani;
- potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Mazur Olga s-a stabilit pedeapsa definitivă de 8 ani
închisoare, în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita anumite
activităţi legate de gestionarea resurselor umane pe un termen de 4 ani.
Bogdan Simion a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 206 alin. (3) lit. b 1) Cod
penal, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii;
Bogdan Simion a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d)
Cod penal la 8 şi 4 luni închisoare, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea
de dreptul de a exercita anumite activităţi legate de gestionarea resurselor umane pe un termen de
4 ani.
Pentru a se pronunţa cu sentinţa, instanţa de fond a constatat că:
Mazur Olga, aproximativ în perioada lunii mai 2018, acţionând din intenţie directă,
conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a copilului
în prostituţie pe teritoriul Republicii Moldova, a întreprins acţiuni în vederea identificării
potenţialelor victime, pentru prestarea ulterioară a serviciilor sexuale contra plată. Astfel,
inculpata a identificat-o pe X, pe care prin înşelăciune, sub pretextul oferirii unui post de lucru în
calitate de dădacă, a recrutat-o, transportat-o și adăpostit-o pe victima, în scopul exploatării
sexuale comerciale în prostituţie. Prin acţiunile sale intenţionate Mazur Olga, a săvârşit
infracţiunea prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, trafic de copii1. Potrivit
rechizitoriului, a fost înaintată învinuirea în baza aceluiași articol și față de cet. Bogdan Simion,
care a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 206 alin. (3) lit. b 1) Cod penal, trafic de copii, adică
recrutarea, transportarea şi adăpostirea unui copil, în scopul exploatării sexuale comerciale în
prostituţie, acţiuni săvârşite de două persoane sau mai multe persoane.
Tot Mazur Olga, aproximativ la sfârşitul lunii aprilie 2018, acţionând prin înţelegerea
prealabilă şi de comun acord cu Bogdan Simion, conducându-se de motivul de profit, urmărind
scopul exploatării sexuale comerciale a unei persoane adulte în prostituţie pe teritoriul Republicii
Moldova, a întreprins acţiuni în vederea identificării potenţialelor victime, pentru prestarea
ulterioară a serviciilor sexuale contra plată. Astfel, în perioada menţionată Bogdan Simion,
împreună cu Mazur Olga, în vederea realizării scopului său infracţional, profitând de starea de
vulnerabilitate a persoanei, au recrutat-o, transportat-o şi adăpostit-o unei pe Y, cu

17
consimţământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială săvârşită prin înşelăciune şi
abuz de poziţie de vulnerabilitate, acţiuni săvârşite de două sau mai multe persoane (art. 165 alin.
(2) lit. d) Cod penal).
Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale,
Tatiana Timofti-Rusanovscaia a atacat sentința cu apel, prin care a solicitat, casarea sentinţei,
rejudecarea cauzei cu pronunţarea unei noi hotărâri. Astfel, acuzatorul de stat a înaintat obiecții
în privința achitării lui Bogdan Simion, de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 206 alin.(3) lit.
b1) Cod penal și a cerut constatarea vinovăției acestuia. La fel acuzatorul sesizează asupra
faptului că instanţa de judecată n-a ţinut cont de Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie
nr.8 din 11.11.2013 cu privire Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei
penale, pct. 17 în care este stipulat, că „instanţele trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de
pedeapsă faţă de persoanele adulte care au săvârşit infracţiuni grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave, în special în ipoteza pluralităţii de făptuitori", astfel cere aplicarea unor
pedepse mai aspre.
La fel apel au declarat și ambii inculpați, solicitând remiterea cauzei în instanţa de fond,
pentru examinare în alt complet de judecată, prin care acestea să fie achitați total.
3. Decizia instanței de apel: Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, a fost respins
ca nefondat apelul procurorului şi admise apelurile avocatului Sergiu Brînză în numele
inculpatului Bogdan Simion şi a avocatului Alexandru Bodnariuc în numele inculpatei Mazur
Olga, casată parţial sentinţă, în latura penală , în partea învinuirii în privinţa lui Mazur Olga pe
art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, art.165 alin. (2) lit. d) Cod penal şi în partea învinuirii în
privinţa lui Bogdan Simion pe art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal şi pronunţă în această parte o
nouă hotărâre, recalificând faptele acestora, după cum urmează:
- Mazur Olga a fost recunoscută vinovată şi condamnată în baza art.208 2 Cod penal, cu
aplicarea art. 70 alin. (31) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis pentru femei;
- Mazur Olga a fost recunoscută vinovată şi condamnată în baza art. 220 alin. (2) lit. c)
Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin.(3 1) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu ispăşirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis pentru femei;
- în baza art. 84 alin. (1) din Codul penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul
parţial al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Mazur Olga pedeapsa definitivă sub formă de 5 ani
închisoare, în penitenciar de tip semiînchis pentru femei;
- în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea
pedepsei stabilite lui Mazur Olga pe o perioadă de probaţiune de 3 ani;

18
 - Bogdan Simion a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. c)
Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea
pedepsei stabilite lui Bogdan Simion pe o perioadă de probaţiune de 4 ani.
Instanţa de apel a considerat că instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei, eronat a
apreciat probele, fără a ţine seama de cerinţele art. 101 Cod de procedură penal, la soluția
enunţată instanţa de apel a ajuns în urma cercetării probelor şi anume:
Fiind audiată în şedinţa instanţei de apel inculpata Mazur Olga a susținut că martorii au
dat declaraţii mincinoase împotriva sa deoarece au pică pe ea. Nu se consideră vinovată deoarece
nu a impus pe nimeni să facă ceva. Personale care erau în acest apartament aveau ieşire libera.
Telefonul fix din apartament funcţiona, fapt confirmat. A declarat că Bogdan Simion venea la
acest apartament pe Sarmizegetusa, venea la ea, o vizita pentru că se cunoşteau. La întrebarea
instanţei a declarat că era afişată pe acest site Odnoklasniki vârsta persoanei X, din start era
vârsta de 20 ani, apoi vârsta de 18, ulterior a afişat vârsta de 17 ani, dar despre acest fapt a aflat
la poliţie pentru că X o blocase. A declarat că Bogdan Simion venea la ea, deoarece era amanta
acestuia, alt scop nu era. Bogdan Simion nu a beneficiat de serviciile sexuale contra cost în acel
apartamentul.
Partea vătămata X fiind audiata în instanța de apel a susținut că nu este de acord cu
apelul procurorului şi nu are nici o pretenţie faţă de Bogdan Simion şi nici faţă de Mazur Olga.
Nu a fost impusă de Bogdan Simion şi Mazur Olga să practice prostituţia, în genere nu a
practicat prostituţia. La întrebarea procurorului a declarat că primele declaraţii la poliţie sunt
veridice. Acolo a declarat că în apartament locuia doar Olga. Însă, la data de 6 iunie 2018, a fost
luată de către poliţişti la Chişinău, şi i-au zis să semnez ceva. Despre faptul ca a fost adusă la
Chişinău nu au fost informaţi părinţii săi, mama sa a aflat când a sunat-o de la Centru de
plasament. Au scris nişte foi pe care ei nu i le-a arătat, i-au zis să semneze însă ea nu a semnat
nimic. Nu a semnat după care a fost dusă la un Centru şi i-au dat şi nişte pastile după care nu era
în apele sale şi a semnat. După aceasta a fost dusă la un centru de plasament unde a stat trei
săptămâni. După trei săptămâni a chemat-o pe mama sa să o i-a acasă pentru că aceştia nu îi
permiteau să plece de acolo. Nu a declarat că s-a temut să depună declaraţii deoarece se temea
de rudele lui Bogdan Simion.
Astfel, instanţa de apel analizând declaraţiile părţii vătămate X date atât în cadrul şedinţei
de judecată în instanţa de fond cât şi în cadrul instanţei de apel, apreciindu-le, conform
prevederilor art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, utilităţii şi veridicităţii
ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, a

19
constatat că ele în ansamblu demonstrează cu certitudine vina inculpatei Mazur Olga în
comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2082 Cod Penal şi nicidecum nu cea prevăzută la art. 206
alin. (3) lit. b1) Cod Penal precum a calificat acuzarea, şi nici cea prevăzută de art. 206 alin. (1)
lit. a) Cod penal după cum a calificat instanţa de fond, iar probele administrate, de către instanţa
de judecată au fost apreciate în mod eronat.
A fost audiat în cadrul şedinţei de judecată în instanţa de apel martorul Tudoreanu (Ursu)
Gabriela , care a declarat că, susţine declaraţiile oferite anterior. În perioada anilor 2017- 2018 a
activat în calitate de psiholog la un Centru internaţional „La strada". A participat la audierea
minorei X, fiind solicitată să asiste minora în calitate de psiholog. Nu-și aduce aminte dacă a
participat și avocatul.
În momentul audierii nu a observat nimic, copilul era liniştit, nu se observa careva stres
vizibil. Înainte de audiere obişnuia să ducă o convorbire cu minorul, a întrebat dacă se simte
bine, în cazul X totul a fost bine, nu au fost careva semne vizibile că minora minte sau se încurcă
în detalii.
Fiind audiată în şedinţa instanţei de apel martorul Stratuţă (Magnici) Agnesa a declarat că
la audierea minorei X era prezentă avocata Alina Calugher, ea în calitate de psiholog şi ofiţerul
care a condus audierea. La etapa audierii nu a observat ca minora să fi dat declaraţii false. Nu a
participat reprezentantul legal la audiere, dat fiind faptul că era o cerere din partea minorei prin
care solicita ca reprezentantul legal să nu participe.
Instanţa de apel a remarcat că, chiar dacă inculpaţii neagă comiterea vreunei infracţiuni,
că vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor după cum urmează: inculpata Mazur Olga, prin
acţiunile sale intenţionate a comis infracţiunea prevăzută de art. 208 2 Cod penal, iar inculpatul
Bogdan Simion prin acţiunile sale a săvârşit infracţiunea prevăzută la art. 220 alin. (2) lit. c) Cod
penal.
Or, în cadrul şedinţei de judecată nu s-a constat ca în acţiunile lui Bogdan Simion, să fie
întrunită latura obiectivă de fapta prejudiciabilă exprimată prin acţiuni, care se realizează prin
următoarele modalităţi: 1) recrutarea victimei; 2) transportarea victimei; 3) transferul victimei; 4)
adăpostirea victimei; 5) primirea victimei etc. Instanţa de apel ţinând cont de cele menţionate şi
de faptul că aceste concluzii n-au fost combătute de Acuzatorul de Stat prin probe certe şi
concludente.
Referitor la infracţiunea incriminată inculpatei Mazur Olga în baza art. 206 alin. (3), lit.
b1) Cod Penal (victima X), instanţa de apel a relevat că versiunea precum că, Mazur Olga a
organizat trafic de copii, nu a fost confirmată în cadrul şedinţei de judecată prin probele
cercetate. Astfel, s-a constatat că Mazur Olga doar a beneficiat de avantaje materiale de pe urma

20
practicării prostituției de către XXXXXX despre care cunoştea cu certitudine că nu a împlinit
vârsta de 18 ani, prin ce a comis infracțiunea prevăzută la art. 2082 Cod penal.
Referitor la capătul de învinuire privind comiterea de către Bogdan Simion şi Mazur Olga
a infracţiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) Cod penal lit. d) Cod 30 penal (victima vătămată Y),
instanţa de apel a relevat că din declaraţiile părţii vătămate Y, nu rezultă implicarea inculpaţilor
în comiterea infracţiunii imputate. Astfel, ultima nu a relatat inculpaţilor despre starea sa
materială, nu a conversat cu aceştia în privinţa condiţiilor de muncă, nu a fost privată de liberate
(aceasta a avut posibilitate să se deplaseze liber în orice moment), nu a fost maltratată, supusă să
se prostitueze contrar voinţei sale, violenţa psihică sau fizică din partea inculpaţilor Bogdan
Simion şi Mazur Olga nu a fost aplicată, actele personale nu i-au fost sechestrate, etc. Mai mult,
în declaraţiile sale Y indică că, mergea acasă la copii la sfârșitul săptămânii iar Mazur Olga îi
dădea câte 1500 - 2000 lei, pentru serviciile care le prestate, iar anterior a mai practicat agest gen
de activitate.
Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chişinău, Radu Sâli.
4. Decizia instanței de recurs: Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate
argumentele recurentului cu privire la netemeinicia soluției instanței de apelși dispune casarea
totală a deciziei contestate şi dispunerea rejudecării cauzei de către aceeaşi instanţă de apel, în alt
complet de judecată, din considerentele ce urmează a fi desfășurate în continuare:
- instanţa de fond pronunțând o sentință de achitare în privința lui Bogdan Simion pe
capătul de acuzare în baza art. art.206 alin.(3) lit. b 1) din Codul penal (episodul cu partea
vătămată X), nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării, nu le-
a dat apreciere din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicității ei, iar
toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor;
- instanţa de fond în sentinţă nu a argumentat care probe au fost puse la baza constatării
faptului, precum că „în acţiunile inculpatului Bogdan Simion lipseşte latura obiectivă şi
subiectivă a elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 206 alin.(3) lit. b 1) Cod
penal, fapt care dovedeşte nevinovăţia acestuia", or în textul sentinţei de repetate ori se face
referire la faptul, precum că „probele acumulate la etapa de urmărire penală inclusiv şi
declaraţiile făcute de partea vătămată X nu pot fi respinse, or nu s-a constatat nici o încălcare a
prevederilor art. 94 Cod procedură penală;
- nu este clar din care motiv instanţa, pe de o parte, dă apreciere critică şi un caracter
declarativ declaraţiilor inculpatei Mazur Olga privind nevinovăţia sa în comiterea faptei imputate
săvârșite în privinţa părţii vătămate X, depuse în cadrul cercetării judecătoreşti, calificându-le

21
drept o modalitate aleasă de către inculpata de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta
comisă, punând la bază declaraţiile părţii vătămate X date la etapa de urmărire penală,
apreciindu-le ca fiind decisive, ignorând faptul că tot prin aceleaşi declaraţii partea vătămată X
descrie cu lux de amănunte şi acţiunile lui Bogdan Simion;
- prima instanţă a reţinut în acţiunile inculpatului Bogdan Simion elementul de
„transportare" doar a părţii vătămate Y, pe capătul de acuzare în baza art. 165 alin.(2) lit. d) din
Codul penal, fapt pe care l-a ignorat de a-1 reţine în acţiunile lui Bogdan Simion pe capătul de
acuzare în baza art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal în privinţa părţii vătămate X, deşi din
declaraţiile părților vătămate, date în cadrul urmării penale se învederează că realizarea acestui
element în ambele cazuri a fost una analogică, cu deplasarea ambelor inculpaţi la domiciliile
părţilor vătămate X şi Y, cu acelaşi automobil de model BMW, care aparţine lui Bogdan Simion,
la volanul căruia se afla tot acesta, transportându-le la unul şi acelaşi apartament din mun.
Chişinău de pe strada Sarmizegetusa, 1, unde ulterior atât X cât şi Y au fost exploatate sexual;
Colegiul reține că instanţa de apel recalificând acțiunile lui Mazur Olga din art. 206 alin.
(3) lit.b1) Cod penal în art. 2082 Cod penal, la descrierea faptei ca 39 fiind constată, a preluat
descrierea parţială a faptei pe art. art. 206 alin.(3) lit.b1 ) Cod penal, neadaptând-o la starea de
fapt stabilita prin decizie, or Colegiul evidenţiază rupturi din contextul învinuirii înaintate prin
rechizitoriului, astfel descrierea faptei potrivit art. 2082 Cod penal nu are o structurare logica,
nefiind clară.
Colegiul menţionează:
a) instanţa de apel, la acest capitol judecând cauza, potrivit ordinii stabilite pentru prima
instanţă, a ignorat prevederile pct. .19) a Hotărârii Plenului CSJ Privind sentinţa judecătorească
nr.5 din 19.06.2006 potrivit cărora – „dacă infracţiunea a fost săvârșită de două sau mai multe
persoane prin înţelegere prealabilă sau de un grup organizat, e necesar să fie expuse acţiunile
concrete săvârșite de către fiecare inculpat în parte.”, deci instanţa de apel a constatat acţiunile
inculpaţilor pe episodul cu partea vătămată Y în comun, ceia ce contrazice normelor stipulate
supra;
b) instanţa de apel a încercat, de asemenea, sa adapteze fapta constatată pe episodul cu
partea vătămată Y în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, aceasta a preluat acţiuni ale laturii
obiective a infracţiunii prevăzute la art.165 Cod penal (adăpostirea), or latura obiectivă a
infracţiunii de proxenetism prevede mai multe acţiuni printre care şi „înlesnirea practicii
prostituţiei”, se are în vedere ajutorul acordat unei persoane, de exemplu prin punerea la
dispoziţie a locuinţei, prin finanţarea organizării unui local unde se va practica prostituţia.

22
 Colegiul penal semnalează că potrivit apelului declarat de către acuzare şi apelurile
declarate de către avocaţii inculpaţilor se atestă o neconcordanţă referitor la declaraţiile părții
vătămate X date in cadrul urmării penale, acuzarea motivându-și apelul declarat în raport cu
acestea. Mai mult ca atât, la demersul acuzării, în cadrul procesului de judecată in instanța de
apel a fost audiaţi suplimentar martorii Tudoreanu (Ursu) Gabriela şi Stratuţa (Magnici Agnesa)
într-u confirmarea şi veridicitatea declaraţiilor părţii vătămate X, date în cadrul urmării penale.
Colegiul penal constată că împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanţele ierarhic
inferioare nu au judecat cauza penală în condiţiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu
cuprind motive legale pe care se întemeiază soluţia, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, şi că recursul ordinar este întemeiat.

5. Concluzii proprie.
Analizând prin prisma tuturor elementelor componenței de infracțiune, faptele comise de
cei 2 inculpați putem evidenția următoarele:
Obiectul juridic special: prin acţiunile săvârşite de inculpaţii Bogdan Simion şi Mazur
Olga au fost aduse atingeri relaţiilor sociale cu privire la dezvoltarea fizică şi psihică normală a
minorului şi libertatea individuală. În speţă victima este X, care la momentul exploatării sexuale
comerciale avea vârsta de 17 ani;
Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de copii s-a realizat prin: * Recrutarea - prin
care inculpata, Mazur Olga de comun acord cu Bogdan Simion, avînd scopul implicării
domnişoarelor în activitatea de prestare a serviciilor sexuale, făcând cunoştinţă cu partea
vătămată X, sub pretextul oferirii de lucru în calitate de bonă la copilul ei, a chemat-o în mun.
Chişinău, unde a cazat-o, iar ulterior ia propus să practice prostituţia în schimbul unui venit
financiar stabil. În aşa mod, urmărind scopul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituţiei
de către minoră, ştiind cu certitudine că aceasta, avea nevoie de bani, prin propunerea şi
promisiunile făcute, inculpata Mazur Olga de comun acord cu Bogdan Simion au atras-o pe
aceasta la practicarea prostituţiei. Faptul dat fiind demonstrat prin declaraţiile iniţiale, veridice
ale părţii vătămate X, care a declarat, că „...într-o zi, aproximativ la 01.00 de noapte, ea a fost
contactată prin intermediul site-ului „Odnoklasniki" de către Olga, care i-a propus să vină la
Chişinău să nu-i fie trist, dânsa a acceptat, venind în mun. Chişinău, într-un apartament, unde,
Olga Mazur i-a propus să presteze servicii sexuale contra plată. După ce ea a refuzat
propunerea lui Olga Mazur de a presta servicii sexuale, în discuţie s-a implicat Bogdan Simion,
care a început la fel să o convingă să presteze servicii sexuale. Ambii o convingeau să accepte
propunerea lor, motivând-o că va câştiga multi bani şi va fi mulţumită.” , prin declaraţiile părţii

23
vătămate X, care a declarat, că „...în apartamentul X de pe str. Sarmisegetuza, 1, mun. Chişinău,
unde ea presta servicii sexuale sub patronajul lui Mazur O. şi Bogdan S„ la începutul lunii mai
2018, înaintea de ziua ei de naştere, Olga Mazur şi Simion Bogdan au adus-o pe X, care avea
vîrsta de 17 ani. Timp de trei zile Olga împreună cu Simion o convingeau pe X să presteze
servicii sexuale, după ce ultima a acceptat. "
Transportarea - s-a realizat prin faptul că inculpaţii Bogdan Simion şi Mazur Olga,
urmărind scopul infracţional, cu automobilul propriu (proprietatea lui Bogdan Simion) au
transportat partea vătămată X la Chişinău. Faptul dat fiind demonstrat prin declaraţiile părţii
vătămate X, care a explicat în esenţă, că „...după ce Olga Mazur i-a propus prin intermediul site-
ului „Odnoklasniki" de pe profilul său personal (de care se folosea şi la care avea acces si
Bogdan Simion, fapt recunoscut de acesta în instanţa de judecată), să vină în mun. Chişinău,
fapt care ea l-a acceptat, peste o oră după ea acasă au venit Bogdan Simion şi Olga cu
automobilul de model „BMW" ce aparţine lui Simion şi care era la volanul acestuia,
transportând-o pe adresa: mun. Chişinău strada Sarmizegetusa, 1 ap.35.";
Modalitate analogică de realizarea a laturii obiective şi anume „transportarea" s-a
realizat şi în privinţa părţii vătămate Y (episodul în baza art. 165 alin.(2) lit. d) din Codul penal),
potrivit declaraţiilor căreia, anume Bogdan Simion fiind împreună cu Mazur Olga au venit la ea
acasă în satul Răuţel, r-l Făleşti, cu automobilul de model „BMW", la volanul căruia se afla el,
prezentându-se „Senea". Tot atunci, ei i s-a propus să presteze servicii sexuale contra plată.
Acceptând propunerea, urmare a situaţiei materiale dificile, a doua zi Y la fel a fost transportată
cu acelaşi automobil la volanul căruia se afla Simion Bogdan în același apartament
Lecturând şi analizând sentinţa, se observă că prima instanţă a reţinut în acţiunile
inculpatului Bogdan Simion elementul de „transportare" doar a părţii vătămate Y, pe capătul de
acuzare în baza art. 165 alin.(2) lit. d) din Codul penal, faptul pe care l-a ignorat de a-1 reţine în
acţiunile lui Bogdan Simion pe capătul de acuzare în baza art. 206 alin. (3) lit. b/l) Cod penal în
privinţa părţii vătămate X, deşi realizarea acestui element în ambele cazuri a fost una analogică,
cu deplasarea ambelor inculpaţi la domiciliile părţilor vătămate X şi Y, cu acelaşi automobil de
model BMW, care aparţine lui Bogdan Simion, la volanul căruia se afla tot acesta,
transportându-le la unul şi acelaşi apartament din mun. Chişinău de pe strada Sarmizegetusa, 1,
unde ulterior atît X cât şi Y au fost exploatate sexual;
Nu este clar din care probe instanţa „s-a inspirat" la constatarea faptului, precum că doar
Mazur Olga a suportat cheltuieli de transport din cont propriu, or părţile vătămate au fost
transportate anume cu automobilul care îi aparţine lui Bogdan Simion, la volanul căruia se afla
acesta, neexistând nici o confirmare de achitare a cheltuielilor doar de către Mazur Olga.

24
 Adăpostirea: s-a realizat prin cazarea de către inculpaţi a părţii vătămate X, în
apartamentul X, mun. Chişinău, special închiriat în scopul prestării serviciilor sexuale contra
plată. Acest fapt este confirmat prin declaraţiile părţii vătămate Y, care în acea perioadă locuia în
apartamentul respectiv, prestând servicii sexuale contra plată sub patronajul lui Bogdan Simion
şi Mazur Olga, potrivit acestora „... Olga împreună cu Simion au adus-o pe X în apartamentul X,
mun. Chişinău, unde ultima a prestat servicii sexuale contra plată aproximativ timp de două
săptămâni, nefiind plătită şi hrănită. " Declaraţii analogice a depus şi partea vătămată X, care a
declarat, că „.. Bogdan Simion şi Mazur Olga au adus-o la „ei acasă", în apartamentul X mun.
Chişinău, unde se afla deja o fată pe nume Y şi unde ulterior ea a prestat servicii sexuale;
Argumentul instanţei precum că „... doar Mazur Olga a primit-o în apartament pe X şi a
adăpostit-o, Bogdan Simion neavând careva atribuţii la adăpostirea victimei X", fapt ce reiese
doar din declaraţiile inculpatului Bogdan Simion, se contrazice cu o altă constatare a instanţei
indicată în aceeaşi sentinţă, precum, că „instanţa pune la baza sentinţei de condamnare
declaraţiile părţilor vătămate X şi Y date la faza urmăririi penale şi cercetate în şedinţa de
judecată, deoarece acestea coroborează cu alte probe cercetate în şedinţa de judecată ", or
anume potrivit declaraţiilor părţilor vătămate Y, citează: ,,..Olga împreună cu Simion au adus-o
pe X în apartamentul X, mun. Chişinău... ", şi a lui X, citează: „..Bogdan Simion şi Mazur Olga
m-au adus la „ei acasă", în apartamentul X, mun. Chişinău", apreciate de instanţă, citează: „..ca
fiind veridice şi administrate în conformitate cu prevederile procedurii penale, nefiind depistate
careva încălcări de procedură la acumularea probelor", demonstrează elementul „adăpostirii"
în acţiunile ambelor inculpaţi Mazur Olga şi Bogdan Simion;
Scopul exploatării sexuale comerciale, este confirmat prin declaraţiile părţilor vătămate
şi a martorilor prin care s-a stabilit clar că motivul primordial al inculpaţilor era tragerea de
foloase financiare de pe urma practicării prostituţiei de către X. Astfel, deşi Olga Mazur şi
Simion Bogdan i-au promis un câştig bun, cu care aceasta va fi mulţumită, în final X nu a primit
nici un ban, fiindu-i aduse motive precum că este necesar de achitat apartamentul, de procurat
mâncare, de reparat automobilul care ei nici nu-i aparţine, ci lui Bogdan Simion.
Poziţia de vulnerabilitate: urmează de reţinut faptul că, inculpaţii la momentul propunerii
părţii vătămate minore de lucru în calitate de prostituată, au cunoscut despre vârsta acesteia şi
faptul că aceasta provine dintr-o familie social vulnerabilă. Poziţia de vulnerabilitate a părţii
vătămate minore este întărită şi prin Răspunsul parvenit de la asistenţa socială, prin care se
confirmă faptul că familia părţii vătămate X, face parte din familii social vulnerabile.
Latura subiectivă, analizând probele cercetate, acuzarea conchide că acţiunile prin care
s-a săvârşit infracţiunea dată nu pot fi realizate decât prin intenţie directă, motivul infracţiunii

25
fiind interesul material, care în cadrul cercetării judecătoreşti a fost stabilit cu certitudine, iar
toate acţiunile săvârşite de inculpaţi în raport cu victima au fost săvârşite cu bună ştiinţă de
cauză;
- instanţa nu a argumentat care probe au fost puse la baza constatării faptului, precum că
„în acţiunile inculpatului Bogdan Simion lipseşte latura obiectivă şi subiectivă a elementelor
constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 206 alin.(3) lit. b 1) Cod penal, fapt care dovedeşte
nevinovăţia acestuia", or în textul sentinţei de repetate ori se face referire la faptul, precum că
„probele acumulate la etapa de urmărire penală inclusiv şi declaraţiile făcute de partea vătămată
X nu pot fi respinse, or nu s-a constatat nici o încălcare a prevederilor art. 94 Cod procedură
penală";
Tot aici urmează îmi exprim dezacordul în privința celor invocate de avocații părții
apărării precum că declaraţiile martorului X nu pot fi luate în consideraţie, deoarece are statut de
parte vătămată în altă cauza penală care se încriminează lui Mazur Olga. Astfel, acest martor este
o persoana cointeresată, declaraţiile fiind date cu scop de răzbunare. Tot ea fiind audiată în
cadrul ședinței de judecată a declarat că prin luna mai 2018 a fost apelată de către verişoara sa X,
care i-a spus că se simte rău şi să plece până la ea, i-a oferit şi adresa. Martorul X a declarat că
intrând în apartament împreună cu proprietarul Igor a găsit-o pe X într-o stare foarte rea, nu
putea vorbi, stătea în pat. Când a întrebat-o ce s-a întâmplat, i-a arătat nişte pastile care i le dă
Simion să le bea. În tot acest timp cu ei mai era şi stăpânul casei care probabil a apelat-o pe
Olga sau pe Simion, deoarece peste vreo 20-30 minute a venit Olga şi Simion cu feciorul lui
Simion, o fată şi un băiat. … Olga, i-a spus că nu ea conduce totul cu fetele, dar Simion. Aceiaşi
întrebare i-a mai pus-o când era de faţă şi Simon, iar Simion i-a spus că Olga organizează totul,
el nu ar avea nimic cu tot ce se petrece. Cunoaşte că Olga şi Simion au fost la părinţii ei acasă,
după care au plecat…” Totuși instanța de apel nu a s-a expus asupra acestor declarații din
motive necunoscute.
Nu este clar nici de ce partea vătămată X prima a mers prima data de sinestatător să
depună declarații, iar a doua oară fiind adusă de polițiști a remarcat nu este deacord cu celea
cuprinse în procesul-verbal de audiere și că nu i-a a semnat acest act.
Consider că organele de urmărire penală nu i-au garantat minorei securitatea și nu au
preîntâmpinat un posibil caz de influență asupra acesteia, or, inculpații cunoșteau unde locuiește.
În acest sens nu suntem de acord nici cu calificarea efectuată de instanța de apel în
special, dar și de cea a instanței de fond, cât și cu pedeapsa aplicată, dar și în ambele cazuri
conform art. 90 alin. 1) Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei (pentru Mazur
Olga pe o perioadă de probaţiune de 3 ani și pentru Bogdan Simion pe o perioadă de probaţiune

26
de 4 ani). Or instanța de apel nu și-a motivate în nici un mod această alegere. După cum prevede
art.90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este raţional ca persoana să execute
pedeapsa cu închisoarea, însă instanţa de judecată urmează săşi argumenteze soluţia, bazându-se
pe materialele cauzei şi pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu
motivele condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cerinţe ce nu au fost
respectate de instanţă.

27
 Comentariu
al Decizie Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
din 16 iulie 2019 în dosarul nr. 1ra-613/2019

1. Descrierea generală:
Croitoru Tatiana, acționând cu intenţie directă unică în scopul răspândirii cu bună-ştiinţă
a informaţiilor ocrotite de lege despre viaţa personală ce constituie secret personal al altei
persoane, fără consimţământul ei, prin mass-media, în perioada lunilor mai-iunie 2017, ilegal a
cules informaţia ce constituie secret personal a minorei X şi cu bună-ştiinţă, fără
consimţământul ultimei, deținând în formă electronică imagini sexuale reale şi simulate cu
reprezentarea organelor sexuale ale minorei date, reprezentată de maniera lascivă şi obscenă, le-a
răspândit în mass-media prin intermediul reţelei de socializare „ВКонтакте.соm” grupa
„ШкурыГородаБельц”.
Tot ea, acționând cu intenţie directă unică în scopul distribuirii de imagini sexuale reale şi
simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale unui copil, reprezentată de maniera lascivă şi
obscenă, inclusiv în formă electronică, pe parcursul lunilor mai-iunie 2017, cu bună-ştiinţă fără
consimțământul minorei X, deținând în formă electronică imagini sexuale reale şi simulate cu
reprezentarea organelor sexuale ale victimei, le-a răspândit în mass-media prin intermediul
reţelei de socializare „ВКонтакте.соm” grupa „ШкурыГородаБельц”.
Tot ea, acționând cu o intenţie unică şi urmărind scopul de profit, amenințând-o pe minora
X, cu răspândirea unor ştiri defăimătoare, prin intermediul sms-urilor de pe telefonul său mobil
cu nr.069786925 şi a unei pagini WEB de pe reţeaua de socializare „ВКонтакте.соm” cu
denumirea „АнастасияЛевченко”, pe reţeaua de socializare „ВКонтакте”, a cerut şi primit de la
X bani în sumă totală de 500 lei.
2. Decizia instanței de fond: Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi sediul Central din 23 aprilie
2018, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală, Croitoru Tatiana a fost recunoscută vinovată şi condamnată în baza:
- art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, la amendă în mărime de 413 unităţi convenţionale,
echivalentul a 20 650 lei;
- art.2081 Cod penal, la 1 an închisoare;
- art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, la 4 ani 5 luni 10 zile închisoare, cu amendă în mărime
de 1 175 unităţi convenţionale, echivalentul a 58 750 lei.
Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu amendă în mărime

28
de 1 200 unităţi convenţionale, echivalentul a 60 000 lei, cu executarea pedepsei închisorii în
penitenciar pentru femei de tip semiînchis.
În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiţionat
pentru perioada de probaţiune de 4 ani.
Procurorul a contestat cu apel sentinţa solicitând casarea parţială a acesteia, cu
pronunţarea unei noi hotărâri, nefiind de acord nu pedeapsa aplicată.
În motivarea apelului a invocat că, instanţa incorect a aplicat prevederile art.70 alin.(31 )
Cod penal, or, pentru persoanele care au săvârșit infracţiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani,
limita maximă a închisorii (celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul respectiv) se reduce cu
o treime, însă această prevedere nu se referă şi la celelalte pedepse prevăzute la articolul
respectiv.
La aplicarea pedepsei inculpatei, în privinţa căreia a fost admisă procedura simplificată de
judecare pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, pentru comiterea infracţiunii
prevăzute de art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, instanţa urma să se conducă de prevederile art.364 1
alin.(8) Cod de procedură penală şi să reducă pedeapsa stabilită cu amendă cu o pătrime din
limitele 1 850 - 2 350 unităţi convenţionale, iar pedeapsa cu amendă stabilită inculpatei Croitoru
Tatiana, nu putea fi mai mică de 1 388 unităţi convenţionale.
Totodată, la stabilirea pedepsei cu amendă în mărime de 413 unităţi convenţionale pentru
comiterea infracţiunii prevăzute de art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, au fost ignorate de către
instanţă şi prevederile art.64 alin.(3) Cod penal.
Deci, instanţa ilegal a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă sub limita minimă
prevăzută de legea penală.
În opinia apelantului, pedeapsa aplicată lui Croitoru Tatiana nu a fost corect
individualizată. La stabilirea pedepsei prima instanţă nu a ţinut cont de principiul individualizării
pedepsei, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.75 alin.
(1) Cod penal.
Aplicarea faţă de inculpată a prevederilor art.90 Cod penal, reieşind din personalitatea
inculpatei, faptele penale incriminate, rezonanţa crimelor comise, faptul că aceasta a comis o
infracţiune gravă, fapt care face a aprecia imposibilitatea corijării acesteia pe o altă cale decât
fiindu-i aplicată pedeapsa privativă de libertate.
3. Decizia instanței de apel

29
 Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2018, a fost admis
apelul, casată parţial sentinţa, în partea stabilirii pedepsei şi pronunţată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanţă, prin care lui Croitoru Tatiana i-a fost stabilită pedeapsa:
- în baza art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(3 1 ) Cod
penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, 4 ani 5 luni 10 zile închisoare, cu amendă în
mărime de 1 388 unităţi convenţionale;
- în baza art.2081 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal, art.3641
alin.(8) Cod de procedură penală, 1 an închisoare;
- în baza art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(3 1 ) Cod
penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale.
Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu amendă în mărime
de 1 400 unităţi convenţionale, echivalentul a 70 000 lei, cu executarea pedepsei închisorii în
penitenciar pentru femei de tip semiînchis.
În rest sentinţa a fost menţinută.
Astfel, prima instanţă la stabilirea pedepsei nu a luat în consideraţie gravitatea şi urmările
prejudiciabile ale infracţiunilor comise de Croitoru Tatiana, nu a ţinut cont de faptul că inculpata
a comis 3 infracţiuni în privinţa părţii vătămate minore, dintre care una face parte din categoria
infracţiunilor grave, iar celelalte două încalcă inviolabilitatea vieţii personale, intime şi sexuale a
părţii vătămate.
Urmează a fi luat în consideraţie şi personalitatea inculpatei Croitoru Tatiana, care până la
moment nu şi-a cerut scuze de la partea vătămată, precum şi faptul că nu a restituit părţii
vătămate prejudiciul material cauzat acesteia, fapte confirmate de inculpată în şedinţa instanţei
de apel, nu a luat în consideraţie faptul, că căinţa inculpatei de săvârșirea infracţiunilor
incriminate a fost una formală, exprimată exclusiv în scopul atenuării pedepsei ce urma a-i fi
stabilită. În acest context, instanţa de apel a considerat că, inculpata nu a conştientizat pericolul
acţiunilor sale infracţionale, iar corijarea acesteia este posibilă doar prin izolarea de societate,
stabilindu-i pedeapsa închisorii, care va corecta vinovatul şi va asigura realizarea scopurilor
pedepsei penale.
Prima instanţă nu a acordat deplină eficienţă prevederilor art.art.61, 75 Cod penal şi pripit
a ajuns la concluzia aplicării prevederilor art.90 Cod penal. În opinia instanței de apel, inculpata
Croitoru Tatiana urmează să execute real pedeapsa închisorii, pentru a asigura corectarea şi
reeducarea inculpatei şi pentru a preveni săvârșirea de noi infracţiuni atât din partea inculpatei,
cât şi a altor persoane.

30
 Totodată, instanţa de apel a reţinut că, procurorul corect a indicat în apelul declarat,
precum că art.70 alin.(31 ) Cod penal se aplică numai în privinţa pedepsei închisorii prevăzute la
art.189 alin.(3) Cod penal şi nu se referă la celelalte tipuri de pedeapsă a acestui articol. Astfel, în
opinia instanţei de apel prima instanţă neîntemeiat a aplicat prevederile art.70 alin.(31 ) Cod
penal în privinţa pedepsei amenzii, din care motiv incorect a aplicat pedeapsa amenzii în mărime
de 1 175 unităţi convenţionale.
Totodată, în opinia instanţei de apel este greşită şi aplicarea pedepsei sub formă de amendă
în mărime de 413 unităţi convenţionale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.177 alin.(2)
lit. a) Cod penal, deoarece prima instanţă nu a ţinut cont în deplină măsură de prevederile art.61
Cod penal şi i-a aplicat inculpatei pedeapsa în alte limite decât cele ce urmau a fi aplicate prin
prisma prevederilor normei menţionate. Sancțiune care depăşeşte limita minimă a pedepsei
prevăzută de art.art.75, 64 Cod penal.
Partea apărării a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel.
În motivarea acestuia a invocat că, instanţa de apel a ajuns la o concluzie incorectă că
corijarea inculpatei Croitoru Tatiana este posibilă doar fiind izolată de societate şi că doar
executarea pedepsei închisorii va corecta vinovatul şi va asigura realizarea scopurilor pedepsei,
aceste aprecieri fiind subiective, injuste, inechitabile şi conduc la o aplicare disproporţionată a
pedepsei.
A indicat că concluzia instanţei de apel că inculpata nu regretă faptele comise deoarece nu
şi-a cerut scuze de la partea vătămată este dictată de o abordare eronată şi total simplistă, în
coroborare cu circumstanţele cauzei, motivând prin faptul că inculpata şi partea vătămată nu s-au
văzut nici o dată, atât în cadrul urmăririi penale, cât şi în cadrul judecării cauzei.
Este nejustificată propunerea instanţie de apel faţă de inculpată, prin care aceasta urma să
publice pe acelaşi site scuzele publice faţă de partea vătămată, deoarece acest fapt este imposibil
din cauza că site-ul a fost închis de către administrator şi că, astfel partea vătămată va fi supusă
unei ,,publicităţi repetate”.
La fel, prima instanţă a luat în calcul că inculpata are un copil de 1 an 6 luni la întreținere
care este alăptat de către inculpată.
În motivarea cerinţelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei instanţa de apel nu a luat în
consideraţie că inculpata nu prezint pericol social sporit; la locul de trai se caracterizează pozitiv;
nu este o persoană conflictuală; duce un mod de viață sănătos; antecedente penale şi încălcări a
ordinii publice nu are; are la întreținere un copil minor; a recunoscut vina cu profundă căinţă.
4. Decizia instanței de recurs:

31
 Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise, în partea stabilirii
pedepsei şi se dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeaşi instanţă de apel, în alt
complet de judecată, din următoarele considerente.
Colegiul reţine că recurenţii invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanţei de apel pct.6),
10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora o hotărâre a instanţei de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când hotărârea atacată nu cu prinde
motivele pe care se întemeiază soluţia şi s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Colegiul penal lărgit consideră că instanţa de apel, la stabilirea pedepselor inculpatei, a
ţinut cont în deplină măsură de prevederile art.art.64, 75, 84 Cod penal, însă nu şi-a motivat
soluţia privind individualizarea executării pedepsei în privinţa inculpatei şi nu au pătruns în
esenţa problemei de fapt şi de drept.
Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanţelor cauzei,
precum şi ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii
premature.
Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecinţă violarea drepturilor omului
protejate de Convenţia Europeană.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracţiunii săvârşite, se stabileşte având în
vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situaţia
materială, familială sau socială, prezenţa sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul
inculpatului până sau după săvârşirea infracţiunii.
Aceste criterii generale şi speciale privind individualizarea pedepsei s-au valorificat anume
în această ordine, fiind stabilit inculpatei pedepsele prevăzute de art.189 alin.(3) lit. e), 208 1 , 177
alin.(2) lit. a) Cod penal.
Ulterior, după individualizarea pedepsei şi stabilirea duratei şi cuantumului acesteia, în
cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operaţiunea de individualizare, dar sub aspectul de
executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar şi soluţionarea chestiunii
dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalităţii
acestuia de a se corecta şi reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate
atinge şi prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privinţa vinovatului pe o perioadă de
probaţiune stabilit de instanţa de judecată.
Colegiul penal lărgit remarcă că, instanţa de apel a ajuns la concluzia neîntemeiată că,
prima instanţă greşit a dispus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendând condiţionat
executarea pedepsei închisorii aplicate lui Croitoru Tatiana pentru o perioadă de probaţiune.

32
 Aplicarea amânării executării pedepsei în condițiile art.96 Cod penal este facultativă, fiind
o apreciere proprie a instanței de judecată, în baza materialelor şi probelor aduse, în acest sens.
Dar totuși instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei inculpatei Croitoru Tatiana a
omis a se expune asupra posibilităţii aplicării sau neaplicării prevederilor art.96 Cod penal.
5. Concluzie proprie.
În ceea ce privește calificare faptelor sunt de acord cu cele constate de instanța de fond.
Pe capătul de acuzare în privința comiterii infracțiunii de la art. 177 alin. (2) lit. a) vom
analiza cele comise prin prisma elementelor componenței de infracțiune:
Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la realizarea, în
conformitate cu art. 28 al Constituţiei, a dreptului la viaţa intimă, familială și privată. În cazul de
fața fiind în prezența componentei de viață intimă (care presupune exercitarea dreptului de
singurătate și a dreptului la viaţa sentimentală).
Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă suport material (document electronic), pe care
se stocau informațiile despre viața intimă a minorei.
Latura obiectiva include fapta prejudiciabilă manifestată sub formă de culegere ilegală a
informației despre viața intimă a minorei. Culegerea ilegală constă în adunarea informaţiilor
respective prin încălcarea reglementărilor legale, care ar putut fi realizată în mai multe moduri
posibile, dar pe care din sentința pronunțată de instanța de fond nu o putem deduce. Or, instanța
nu și-a pus întrebarea: în ce mod a făcut inculpata rost de aceste materiale?, aceasta deoarece
instanța a examinat cauza în procedură simplificată în conformitate cu art. 364 1 Cod de
procedură penală.
Tot aici urmează să menționez că fapta inculpatei a fost calificată nu în conformitate cu
alin. (1) art. 177 Cod Penal, dar conform alin. (2) lit. a) același articol, adică culegerea ilegală și
răspîndirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală ce constituie
secret personal sau familial al altei persoane fără consimţămîntul ei, prin mass-media. Soluție
incorectă din punctul meu de vedere, deoarece urma să se aplice alin. (1) art. 177 Cod penal, or,
nu trebuie de confundat mass-media cu tehnologiile informaţionale sau cu comunicaţiile
electronice. În dispoziția de la lit.a) alin.(2) art.177 CP RM nu se utilizează nici sintagma „prin
intermediul reţelelor de comunicaţii electronice” (folosită în art.150 CP RM), nici sintagma „prin
intermediul tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice” (utilizată în art.1751 CP
RM). Sferele acestor sintagme se pot intersecta cu sfera sintagmei „mass-media” (folosită la lit.a)
alin.(2) art.177 CP RM), însă nu se confundă cu aceasta.
Rețeaua de socializare nu este mass-media, deoarece: 1) nu presupune ca elemente
constitutive obligatorii instituțiile mediatice; 2)nu urmărește scopul de a realiza și a disemina în

33
spațiul public produse mediatice. Mijloacele de socializare preiau diverse forme, cum ar fi
blogurile, wikis (pagini de grup redactate de utilizatori), schimb de fişiere foto şi video, podcasts
(distribuire de fişiere multimedia), spaţii virtuale. Mijloacele de socializare reprezintă un set de
tehnologii online, pagini, şi practici folosite pentru a face schimb de opinii și experienţă prin
antrenarea utilizatorilor”
Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa intenţiei directe. Motivul acestei
infracțiuni la fel nu este sesizabil din datele sentinței.
Subiectul este e persoană fizică, responsabilă care avea între 18 și 21 de ani la momentul
comiterii infracțiunii.
Astfel, deoarece compararea prevederilor de la art.208 1 CP RM cu dispozițiile de la lit.a)
alin.(2) art.177 CP RM demonstrează că pornografia infantilă nu poate fi absorbită de
infracțiunile prevăzute la alin.(1) art.174 și la lit.a) alin.(2) art.177 CP RM. Infracţiunea
prevăzută la art.2081 CP RM aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la dezvoltarea socială,
spirituală şi morală a minorului, nu relațiilor sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu
art.28 din Constituţie, a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată (afectate prin infracțiunile
prevăzute la art.177 CP RM).
Este perfect valabilă calificarea suplimentară a faptelor inculpatei conform art. 208 1 Cod
Penal.or, latura obiectivă a acestei infracțiuni se exprimă în fapta prejudiciabilă care se
concretizează în acţiune. Această acţiune se poate s-a exprimat în următoarele forme de realizare:
distribuirea, deţinerea de imagini reale şi simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale unui
copil, reprezentată de maniera lascivă şi obscenă, inclusiv în formă electronică.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă numai prin intenţie directă.
Subiectul este e persoană fizică, responsabilă care avea între 18 și 21 de ani la momentul
comiterii infracțiunii.
La fel, acțiunile inculpatei au fost calificate în conformitate cu art. 189 alin. (3) lit. e) Cod
penal, deoarece a comis față de minoră un act de șantaj, adică a înaintat cererea de a i se
transmite în proprietate bunurile proprietarului, amenințând-o cu răspândirea unor știri
defăimătoare, urmate de dobândirea bunurilor ( și anume a 500 de lei).
Obiectul juridic special al șantajului are un caracter complex. Astfel, dacă acţiunea
principală din cadrul șantajului dat fiind faptul că îmbracă forma cererii de a se transmite
bunurile proprietarului, atunci obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la
patrimoniu, care au în conţinutul lor un drept real.

34
 În ce privește obiectul juridic secundar al infracţiunii prevăzute la art. 189 din CP al RM,
deoarece acţiunea adiacentă se exprimă în ameninţarea cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare
despre victimă, este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea morală a persoanei.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. 189 din CP al RM are și el un caracter
complex. În acest sens în care acţiunea principală din cadrul șantajului constă în cererea de a se
transmite bunurile proprietarului, obiectul material principal este format din bunurile care au o
existenţă materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost
determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor, adică însăși 500 de lei. Deoarece,
acţiunea adiacentă se exprimă în ameninţare, atunci obiectul material secundar lipsește.
Latura obiectivă în cazul de față se exprimă în fapta prejudiciabilă care constă dintr-un
complex de acţiuni: acţiunea principală ( cererea de a se transmite bunurile proprietarului) și
acţiunea adiacentă (ameninţarea cu răspândirea unor știri defăimătoare despre persoană, rudele
sau apropiaţii acesteia).
Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând, în vinovăţie sub
formă de intenţie directă. De asemenea, este prezent elementul secundar care este obligatorie și
anume, scopului special – scopul de cupiditate (profit), or aceasta a declarat însăși innculpata.
Subiectul infracţiunii de șantaj este persoana fizică responsabilă, care la momentul
săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale de 14 ani, deoarece a fost condamnată
conform art. 189 ali. (3) lit. e) adică acțiunile de la alin. (1) au fost urmate de dobîndirea
bunurilor cerute.
Sunt de acord în privința faptului că pedeapsa a fost aplicată incorect.
Or, de către apărare, atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel a fost indicat faptul că,
inculpata are la întreţine un copil cu vârsta de până la 2 ani, fapt confirmat şi prin copia
certificatului de naştere anexată la materialele dosarului. Iar potrivit art.96 Cod penal (1)
Femeilor condamnate gravide şi persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepţia
celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit
de grave şi excepţional de grave, infracţiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII şi XVI,
instanţa de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei
de 8 ani. Iar alin. (3) prevede că la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani, instanţa de judecată,
la demersul organului de probaţiune:
a) liberează persoana condamnată de executarea părţii neexecutate a pedepsei;
b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă;
c) trimite persoana condamnată în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii
neexecutate a pedepsei.

35
 În acest sens corect a stabilit Curtea Supremă de Justiție, or, instanțele inferioare nu au
examinat toate circumstanțele de fapt și s-au limitat la analizare superficială a acestora.

36