Sunteți pe pagina 1din 35

Dosar nr.

4-1re-37/20

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

05 noiembrie 2020 mun. Chișinău


Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte: Timofti Vladimir,
Judecătorii: Toma Nadejda, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

judecând în ședință de judecată, fără participarea părților, recursurile în


anulare declarate de către avocații Ionaș Gheorghe și Burlacu Marcel în numele
condamnatului Condrea Vadim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 octombrie 2018, a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018 și a sentinței
Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 decembrie 2015, în cauza penală în
privința lui

Condrea Vadim xxxxx, născut la xxxxx,


originar și domiciliat în xxxxx
și
Iosipoi Tatiana xxxxx, născută la xxxxx,
originară și domiciliată în
xxxxx

Termenul de examinare:
prima instanță: 07.02.2014 – 01.12.2015
instanţa de apel: 28.12.2015– 04.03.2016
instanța de recurs ordinar: 27.05.2016– 19.07.2016
instanța de apel: 19.08.2016 – 22.12.2016
instanța de recurs ordinar: 06.06.2017 – 18.07.2017
instanța de apel: 29.08.2017 – 14.02.2018
instanța de recurs ordinar: 11.05.2018 – 30.10.2018
instanța de recurs în anulare: 29.10.2019 – 05.11.2020

CONSTATĂ:

1. Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din


01 decembrie 2015, Condrea Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în

1
baza art. 196 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de
amendă în mărime de 1 200 unități convenționale, echivalentul a 24 000 lei.
Tot prin aceeași sentință, Iosipoi Tatiana a fost recunoscută vinovată și
condamnată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 1 200 unități convenționale, echivalentul a
24 000 lei.
Acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate Vartic Nadejda,
Sandu Feodora, Cantemir Maria, Frunză Alexandra, Neaga Liubovi,
Şarco Eudochia, Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Silistraru Tatiana,
Cojocaru Valeriu, Vîrlan Nicolae, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia,
Griţco Eugenia, Cotova Alexandra, Ciobanu Zina, Ciobanu Liviu şi
Ciobanu Aliona, a fost admisă în principiu, în partea încasării prejudiciului
material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor prejudiciului material
să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
În baza art. 265 alin. (1) Cod de procedură civilă, a fost încetat procesul
la acțiunile civile înaintate de Brumaru Zinaida în sumă de 299 678 lei,
Ungureanu-Ursu Mariana în sumă de 161 270 lei, Vîrlan Natalia în sumă de
180 000 lei, Vîrlan Egor în sumă de 270 000 lei, Ursu Ivan în sumă de 22 078 lei,
Şevcenco Ina în sumă de 141 250 lei, Ungureanu Nadejda în sumă de 43 150 lei,
Ursu Ivan în sumă de 22 078 lei, Mardari Claudia în sumă de 260 000 lei,
Ursu Elizaveta în sumă de 32 361 lei și Silistraru Olga în sumă de 165 451 lei.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Şarco Eudochia în partea
încasării prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei.
2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt, că
Condrea Vadim, în perioada 01 ianuarie 2007 – 31 iulie 2011, activand în
functie de director al Asociatiei de Economii si Imprumut „Danceni”,
înregistrata la Camera Inregistrarii de Stat cu nr. 1003600118589, fiind
persoana cu raspundere materiala, prin abuz de încredere, împreuna cu
contabilul-sef al asociatiei, Iosipoi Tatiana, au primit mijloace banesti sub forma
de depuneri de economii, de la Brumaru Zinaida - 270 000 lei,
Ungureanu Tatiana - 136 810 lei, Ursu Mariana - 150 000 lei, Vîrlan Egor -
179 000 lei, Vartic Nadejda - 50 000 lei, Sandu Feodora - 61 200 lei,
Cantemir Maria - 26 500 lei, Iosipoi Tamara - 6 000 lei, Frunza Alexandra -
48 800 lei, Sevcenco Ina - 107 800 lei, Neaga Liubovi - 20 000 lei, Sarco Eudochia
- 127 500 lei, Gritco Eugenia - 127 500 lei, Mardari Claudia - 200 000 lei,
Manciu Elizaveta - 55 000 lei, Ursu Veronica - 25 000 lei, Frunza Ruslan - 15 000
lei, Glavan Vera - 37 000 lei, Cebotari Lariana - 15 000 lei, Silistraru Tatiana -
53 100 lei, Ungureanu Nadejda - 34 880 lei, Vulpe Vasile – 6 000 lei, Ursu Ivan -
21 808 lei, Ciubotaru Larisa - 45 000 lei, Bîrca Alexei – 621 739 lei,
Cebotari Sergiu - 17 000 lei, Cojocaru Valeriu - 29 200 lei, Vîrlan Nicolae -
215 000 lei, Ursu Liuba - 200 000 lei, Cebotari Alexei - 10 000 lei si
Contulescu Natalia - 253 178 lei, iar în total suma de 3 175 015 lei.

2
Ulterior, încălcând prevederile art. 18, 19 și 23 din Legea contabilității
nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, nu au înregistrat în casieria asociației și pe
conturile contabile corespondente, mijloacele bănești în sumă de 3 175 010 lei
încredințate în administrarea lor de către membrii AEÎ „Dănceni” în perioada
2008-2011, și astfel prin abuz de încredere a cauzat părților vătămate daune
materiale în proporții deosebit de mari, iar fapta dată nu constituie o însușire.
Acțiunile inculpaților au fost încadrate în baza art. 196 alin. (4) Cod penal,
cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau
abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.
3. Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Condrea Vadim să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, și cu aplicarea art. 72 Cod penal,
să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu
executare în penitenciar de tip închis, cu includerea în termenul pedepsei,
durata aflării acestuia în arest preventiv.
În privința inculpatei Iosipoi Tatiana acuzatorul de stat a solicitat
condamnarea acesteia în baza art. 191 alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.
În motivarea apelului a invocat, că prima instanță incorect a apreciat
probele administrate și a reîncadrat acțiunile inculpaților conform art. 196
alin. (4) Cod penal, or probele cercetate în cadrul judecării cauzei au confirmat
vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod
penal.
Menționează acuzarea, că din raportul de expertiză nr. 1564 din
18 iulie 2012 și raportul de expertiză nr. 914 din 30 mai 2013, rezultă că la
AEÎ „Dănceni”, suma banilor care a intrat de la părțile vătămate, depășește cu
mult suma împrumuturilor acordate, iar faptul că inculpații nu au avut
posibilitatea să restituie mijloacele financiare deponenților din motiv că au fost
acordate credite, iar creditele nu au fost restituite, nu demonstrează
nevinovăția acestora.
Relevă, că instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că
rechizitoriul a fost întocmit în baza probelor acumulate, cum sunt declarațiile
părților vătămate, acțiunile civile înaintate, cercetarea documentelor și a
proceselor-verbale de percheziție și de ridicare care confirmă circumstanțele și
faptele constatate în cadrul cauzei penale.
Susține acuzarea, că în rechizitoriu nu s-a specificat suma însușită de
către fiecare învinuit, deoarece realizarea acțiunilor și intențiilor criminale a
fost posibilă împreună și prin înțelegere prealabilă, unul fiind administrator și
altul contabil, iar conform probelor s-a constatat că inculpații au acționat de
comun acord, fiind indicată modalitatea și timpul cauzării prejudiciului:
01 ianuarie 2007-31 iulie 2011.

3
Mai indică, că în cazul cauzării de daune materiale prin înșelăciune sau
abuz de încredere, făptuitorul obține de sine stătător profitul, și nu din contul
bunurilor sustrase, dar prin exploatarea ilegală a bunurilor proprietarului,
beneficiile de la care, în conformitate cu legislația sau contractul, urmau să fie
predate în contul proprietarului.
Încredințarea bunurilor în administrarea făptuitorului a fost un act cu
semnificație juridică de manifestare a voinței persoanei, deoarece a fost pusă în
sarcina făptuitorului dreptul de a deține bunurile transmise, precum și
atribuția de a le administra, făptuitorului revenindu-i răspunderea pentru
respectarea regimului de utilizare a bunurilor încredințate, precum și
asigurarea integrității lor, or nu s-a făcut pentru a transmite dreptul de
proprietate asupra bunurilor către cel care le dobândește.
Indică acuzarea, că latura obiectivă a infracțiunii s-a caracterizat prin
faptul că s-a adus atingere bunurilor din sfera ei patrimonială, provocându-le
părților vătămate prejudicii materiale.
Concluzionează, că în procesul cercetării judecătorești au fost prezentate
probe veridice, dobândite pe cale legală, care confirmă vina inculpaților în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.
4. Avocatul Ionaș Gheorghe în numele condamnatului Condrea Vadim a
contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Condrea Vadim să fie achitat din motiv că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, și
să fie lăsate fără soluționare acțiunile civile.
În susținerea apelului, apărarea a declarat că în cadrul cercetării
judecătorești nu au fost acumulate probe pertinente, concludente și utile din
care să rezulte că fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii
prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, or în acțiunile acestuia lipsește atât
latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii.
Consideră, că învinuirea înaintată lui Condrea Vadim, precum și starea de
fapt constatată de către prima instanță în partea laturii penale și civile nu și-a
găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de
către instanța de judecată, au fost apreciate eronat.
Menționează, că prima instanță s-a bazat pe presupunerea că lipsa
posibilității financiare a AEÎ „Dănceni” de a restitui părților vătămate suma de
3 263 510 lei, echivalează cu însușirea mijloacelor bănești de către
Condrea Vadim, însă din materialul probator administrat, și anume declarațiile
părților vătămate, martorilor și documentelor s-a constatat că banii nu au fost
însușiți de către inculpat, dar au fost acordați în calitate de credite altor
persoane fizice sau utilizați în interesul societății comerciale.
Faptul că inculpatul a dus în mod neglijent evidența contabilă, nu
demonstrează că neajunsul depistat a fost însușit de către acesta, fapt care se
confirmă și prin raportul de expertiză nr. 914 din 30 mai 2013.

4
Indică apărarea, că prin cumularea tuturor sumelor bănești ale părților
vătămate indicate în ordonanța de punere sub învinuire rezultă că presupusul
prejudiciu material cauzat părților vătămate constituie suma de 3 263 510 lei,
însă prin aceeași învinuire se indică suma de 4 078 930 lei, care s-ar fi cauzat
părților vătămate prejudiciul material în proporții deosebit de mari.
Astfel, susține apărarea că nu este clară învinuirea înaintată în partea ce
se referă la diferența sumei de 815 420 lei, or suma pretențiilor părților
vătămate se rezumă la 3 273 510 lei.
Relevă, că inculpatul Condrea Vadim, în perioada februarie 2007 -
decembrie 2007, s-a aflat în concediu și a fost plecat peste hotare, din care
motiv acestuia nu-i poate fi incriminată primirea mijloacelor bănești de la
Ungureanu Nadejda în sumă de 43 150 lei, la data de 02 aprilie 2007, de la
Brumaru Zinaida în sumă de 135 000 lei, 136 000 lei și 30 000 lei, la data de
01 decembrie 2007, de la Mardari Claudia în sumă de 200 000 lei și de la
Vîrlan Egor în sumă de 179 000 lei, în septembrie 2007.
Consideră, că învinuirea înaintată lui Condrea Vadim nu corespunde
exigențelor prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. a) CEDO, art. 23, 26 din Constituție,
art. 7, 17, 281 Cod de procedură penală, deoarece acuzarea nu a indicat exact
care este suma însușită de către inculpat de la fiecare parte vătămată,
modalitatea însușirii și perioada cauzării prejudiciului, prin ce s-a încălcat
art. 6 § 1 CEDO, invocând apărarea cauza Adrian Constantin vs. România.
Conchide apărarea, că existența contractelor de împrumut indicate în
rechizitoriu, confirmă existența unui drept cu caracter civil, fiind probe ce
garantau dreptul părților vătămate de a pretinde la despăgubiri prin
formularea unei acțiuni civile într-o instanță civilă de drept comun.
5. Avocatul Pascal Veronica în numele părților vătămate Vartic Nadejda,
Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia,
Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia,
Griţco Eugenia, Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida, Ciobanu Liviu,
Ciobanu Aliona, Mardari Claudia şi Frunză Alexandra, a contestat sentința cu
apel solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați pentru faptele săvârșite,
deoarece prima instanță neîntemeiat a recalificat acțiunile acestora în baza
art. 196 alin.(4) Cod penal, pe când infracțiunea săvârșită de ei s-a manifestat
prin metoda simplă - sub pretextul de împrumuturi, în lipsa contractelor de
împrumut și a dispozițiilor de încasare au distribuit mijloacele financiare a
părților vătămate către persoane de încredere ale inculpaților.
Prima instanță a ignorat declarațiile martorilor Castraveţ Anatolie,
Rachiu Simion și Bogdan Efimia, care au transmis bani direct inculpatei
Iosipoi Tatiana, dar pe care nu le-au reflectat în actele contabile.
6. Avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate Brumaru Zinaida, a
solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații
să fie condamnați conform învinuirii înaintate, cu stabilirea unei pedepse

5
echitabile și admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de partea vătămată.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță neîntemeiat a
dispus încetarea procesului la acțiunile civile în temeiul art. 265 alin.(1) Cod de
procedură civilă, contrar prevederilor art. 266 alin. (1), (2) Cod de procedură
civilă, fiindcă acțiunea civilă înaintată în cadrul procesului penal are alte părți
decât în dosarul civil examinat în Judecătoria Ialoveni, mai mult că acțiunea
civilă în cadrul procesului penal se judecă conform prevederilor art. art.
219-225 alin. (1), (2) Cod de procedură penală.
7. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
04 martie 2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul
Ionaș Gheorghe în numele inculpatului Condrea Vadim, admise apelurile
declarate de către procuror și de către avocatul Pascal Veronica în numele
părților vătămate Vartic Nadejda, Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga
Liubovi, Şarco Eudochia, Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba,
Conţulescu Natalia, Griţco Eugenia, Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida,
Ciobanu Liviu, Ciobanu Aliona, Mardari Claudia şi Frunză Alexandra cu casarea
parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală, în partea stabilirii pedepsei și în partea soluționării acțiunii
civile, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care: inculpaților Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, recunoscuți
vinovați și condamnați în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, le-a fost stabilită
pedeapsa închisorii pe termen de 3 (trei) ani, fiecăruia.
Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoare aplicată inculpaților pe o perioadă de
probațiune de 5 (cinci) ani, pentru fiecare.
Acțiunea civilă înaintată de Şarco Eudochia, a fost admisă, dispunându-se
încasarea de la Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana în beneficiul părții vătămate a
câte 2 000 (două mii) lei, de la fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.
Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Brumaru Zinaida,
Ungureanu-Ursu Mariana, Vîrlan Natalia, Vîrlan Egor, Ursu Ivan, Şevcenco Ina,
Ungureanu Nadejda, Ursu Ivan, Mardari Claudia, Ursu Elizaveta, Silistraru Olga,
au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor
cuvenite să hotărască instanța civilă.
În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.
8. Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)
Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs
ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea trimiterii cauzei la
rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
9. Inculpatul Condrea Vadim, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)
Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea
hotărârilor instanțelor de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat

6
din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 196
alin. (4) Cod penal, iar acțiunile civile să fie lăsate fără examinare.
10. Avocatul Pascal Veronica în numele părților vătămate
Vartic Nadejda, Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga Liubovi,
Şarco Eudochia, Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba,
Conţulescu Natalia, Griţco Eugenia, Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida,
Ciobanu Liviu, Ciobanu Aliona, Mardari Claudia şi Frunză Alexandra, în temeiul
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs
hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 191 alin. (5) Cod
penal și admiterea integrală a acțiunilor civile.
11. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din
19 iulie 2016, au fost admise recursurile ordinare și casată total decizia
instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de
apel, în alt complet de judecată.
11.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de recurs a reținut, că
este pripită concluzia instanței de apel potrivit căreia învinuirea adusă în baza
art. 191 alin. (5) Cod penal, nu cuprinde latura obiectivă a infracțiunii de
delapidare a averii străine prin abuz de încredere și că probele acumulate la
materialele cauzei nu confirmă faptul că inculpatul ar fi însușit mijloacele
bănești a părților vătămate, dar dimpotrivă demonstrează că banii transmiși
pentru depozitare nu au fost însușiți de acesta, însă au fost transmiși altor
membri a AEÎ „Dănceni” sub formă de împrumut, în baza contractelor de
împrumut, astfel că masa patrimonială a inculpatului nu a fost mărită în
proporția în care a fost diminuată masa patrimonială a părților vătămate.
Instanța de recurs ordinar a conchis, că fapta constatată de către prima
instanță, nu corespunde normei reținute și vine în contradicție cu concluziile că
acțiunile inculpatului formează componența de infracțiune prevăzută de
art. 196 alin. (4) Cod penal.
Instanțele pripit au concluzionat că acțiunile inculpatului nu pot fi
încadrate în baza art. 191 Cod penal, în contextul în care au reținut că acesta a
primit mijloace bănești, dar pe care nu le-a înregistrat în casieria asociației și
pe conturile contabile corespondente - mijloace bănești în sumă de
3 175 010 lei, încredințate în administrarea lor de către membrii AEÎ „Dănceni”
în perioada 2008-2011 și care nu au fost restituite deponenților.
La fel, instanța de recurs ordinar a reținut ca fiind pripite și concluziile
instanțelor de fond, precum că actul de învinuire nu cuprinde cerințele
esențiale prevăzute de art. 281 Cod de procedură penală, învinuirea nefiind
clară, concretă și precisă, aceasta fiind una declarativă, în care nu este indicată
metoda și forma de delapidare, care avere străină încredințată în administrarea
inculpatului a fost însușită ilegal de către acesta, pe când rechizitoriul
corespunde cerințelor art. 296 Cod de procedură penală, fiind indicată
modalitatea delapidării averii străine, însușirea ilegală a bunurilor altei

7
persoane, încredințate în administrarea vinovatului, timpul cauzării
prejudiciului, cui și în ce sumă, în contextul în care în ședința de judecată
inculpatul a declarat că a primit copia rechizitoriului și învinuirea îi este clară,
circumstanțe în privința cărora instanța de apel nu s-a expus.
12. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
22 decembrie 2016, apelul declarat de către avocatul Pascal Veronica în
numele părților vătămate Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida, Ciobanu Liviu,
Ciobanu Aliona, Mardari Claudia a fost respins ca fiind inadmisibil, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Ionaș Gheorghe în numele
condamnatului Condrea Vadim, apelurile declarate de către procuror, de către
avocatul Pascal Veronica în numele părților vătămate Vartic Nadejda,
Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia,
Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia,
Griţco Eugenia, Frunză Alexandra și de către avocatul Osoian Lilian în numele
părții vătămate Brumaru Zinaida au fost admise, cu casarea parțială a sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana au fost
recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, la câte
3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpaților
Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, a fost suspendată pe un termen de
probațiune de 5 (cinci) ani, pentru fiecare, cu obligarea acestora să nu-și
schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să repare
daunele cauzate timp de 1 (unu) an.
Acțiunile civile înaintate, au fost admise și s-a încasat în mod solidar din
contul lui Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana în beneficiul lui Vartic Nadejda
suma de 92 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, Sandu Feodora suma de
61 200 lei, cu titlu de prejudiciu material; Cantemir Maria suma de 26 500 lei,
cu titlu de prejudiciu material, în rest acțiunea civilă a acesteia a fost respinsă
ca fiind nefondată; Frunză Alexandra suma de 59 648 lei, cu titlu de prejudiciu
material; Neaga Liubovi suma de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu material;
Şarco Eudochia suma de 127 500 lei, cu titlu de prejudiciu material, în rest
pretenția acesteia privind încasarea sumei de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu
moral a fost respinsă ca fiind nefondată; Griţco Eugenia suma de 43 260 lei, cu
titlu de prejudiciu material și suma de 8 117 lei, cu titlu de dobândă;
Mardari Claudia 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de
60 000 lei, cu titlu de dobândă; Manciu Elizaveta suma de 57 000 lei, cu titlu de
prejudiciu material; Ursu Veronica suma de 39 650 lei, cu titlu de prejudiciu
material, în rest acțiunea civilă a acesteia a fost respinsă ca fiind nefondată;
Cojocari Valeriu suma de 33 580 lei, cu titlu de prejudiciu material; Ursu Liuba
suma de 20 0000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 36 000 lei, cu
titlu de dobândă; Conţulescu Natalia suma de 203 178 lei, cu titlu de prejudiciu
material; Silistraru Tatiana suma de 59 200 lei, cu titlu de prejudiciu material

8
şi suma de 8 880 lei, cu titlu de dobândă.
Acțiunea civilă înaintată de Brumaru Zinaida împotriva lui
Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana privind încasarea sumei de 270 000 lei, cu
titlu de prejudiciu material, a fost respinsă ca fiind nefondată.
Acțiunile civile înaintate de Silistraru Olga, Ungureanu Nadejda,
Ursu Ivan, Ursu Mariana, Şevcenco Ina, Ciobanu Zina, Ciobanu Aliona,
Ciobanu Liviu, Vîrlan Natalia, Vîrlan Egor, Ursu Elizaveta și Cotova Alexandra
împotriva lui Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana privind încasarea prejudiciilor
materiale, au fost respinse ca fiind nefondate.
În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței.
13. Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)
Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs
ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea trimiterii cauzei la
rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
14. Inculpatul Condrea Vadim, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11)
Cod de procedură penală, a contestat hotărârile instanțelor de fond cu recurs
ordinar, solicitând casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care să fie achitat din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii
prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, iar acțiunile civile să fie lăsate fără
examinare.
15. Avocatul Pascal Veronica în numele părților vătămate Ciobanu Zina,
Ciobanu Liviu, Ciobanu Aliona, Mardari Claudia, Frunză Alexandra,
Silistraru Olga, Ursu Ivan, Ursu Mariana, Şevcenco Ina, Vîrlan Natalia,
Vîrlan Egor, Ursu Elizaveta, Cotova Alexandra și Ungureanu Nadejda, în temeiul
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia
solicitând casarea parțială a acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel.
16. Avocatul Orbu Ştefan în numele părții vătămate Bîrcă Alexei, în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu
recurs hotărârile pronunțate, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei
la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
17. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
18 iulie 2017, au fost admise recursurile ordinare și casată total decizia
instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de
apel, în alt complet de judecată.
17.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de recurs a reținut, că
instanța de apel la rejudecarea apelurilor nu a ținut cont de indicațiile instanței
ierarhic superioare expuse în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție din 19 iulie 2016, prin care a fost dispusă rejudecare cauzei.
Instanța de recurs a remarcat, că instanța de apel a ignorat prevederile
art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, și la pronunțarea deciziei din
22 decembrie 2016, a reținut indicațiile specificate în decizia Curții Supreme de

9
Justiție în ce privește latura civilă, deși instanța ierarhic superioară a criticat în
decizia adoptată și latura penală, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste
indicații și nici nu s-a expus asupra constatărilor instanței supreme, care au
condiționat adoptarea unei soluții de casare a deciziei instanței de apel din
04 martie 2016, cu remiterea cauzei la rejudecare.
De asemenea, instanța de recurs a indicat, că instanța de apel, a preluat
concluziile formulate de către prima instanță, fără a proceda la o apreciere
proprie, specifică activității de judecare a apelului, cerință prevăzută la art. 414
alin. (5) Cod de procedură penală, lăsând fără argumentare fiecare din criticile
și mijloacele de promovare a intereselor procesuale, invocate de apelant.
Instanța a menționat, că instanța de apel nu a luat în considerație cele
expuse în conținutul deciziei instanței ierarhic superioare, potrivit cărora a fost
considerată pripită concluzia instanței de apel că învinuirea adusă în baza
art. 191 alin. (5) Cod penal, nu cuprinde latura obiectivă a infracțiunii de
delapidare a averii străine prin abuz de încredere, și că probele acumulate la
materialele cauzei nu confirmă faptul că inculpatul ar fi însușit mijloacele
bănești a părților vătămate.
18. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
14 februarie 2018, apelul declarat de către avocatul Pascal Veronica în numele
părților vătămate Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida, Ciobanu Liviu,
Ciobanu Aliona şi Mardari Claudia, a fost respins ca inadmisibil, apelul
avocatului Ionaș Gheorghe în numele condamnatului Condrea Vadim a fost
respins ca nefondat, au fost admise parțial apelurile declarate de procuror, de
către avocatul Pascal Veronica în numele părților vătămate Vartic Nadejda,
Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia,
Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia,
Griţco Evghenia, Frunză Alexandra și de către avocatul Osoian Lilian în numele
părții vătămate Brumaru Zinaida, casată total sentința cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana au fost recunoscuți vinovați și
condamnați în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, 8 (opt) ani închisoare, fiecare,
cu executarea în penitenciar de tip închis – în cazul inculpatului Condrea Vadim
și cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis – în cazul inculpatei
Iosipoi Tatiana.
Acțiunile civile înaintate de Vartic Nadejda, Sandu Feodora,
Cantemir Maria, Frunză Alexandra, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia,
Griţco Eugenia, Mardari Claudia, Manciu Elizaveta, Ursu Veronica,
Cojocari Valeriu, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia, Silistraru Tatiana au fost
admise parțial și s-a încasat în mod solidar din contul lui Condrea Vadim și
Iosipoi Tatiana în beneficiul lui Vartic Nadejda suma de 92 000 lei, cu titlu de
prejudiciu material; în beneficiul lui Sandu Feodora suma de 61 200 lei, cu titlu
de prejudiciu material; în beneficiul lui Cantemir Maria suma de 26 500 lei, cu
titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Frunză Alexandra suma de 59 648

10
lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Neaga Liubovi suma de
40 000 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Şarco Eudochia suma
de 127 500 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Griţco Eugenia
suma de 43 260 lei, cu titlu de prejudiciu material şi suma de 8 117 lei, cu titlu
de dobândă; în beneficiul lui Mardari Claudia suma de 200 000 lei, cu titlu de
prejudiciu material şi suma de 60 000 lei, cu titlu de dobândă; în beneficiul lui
Manciu Elizaveta, suma de 57 000 lei, cu titlu de prejudiciu material; în
beneficiul lui Ursu Veronica, suma de 39 650 lei, cu titlu de prejudiciu material;
în beneficiul lui Cojocari Valeriu suma de 33 580 lei, cu titlu de prejudiciu
material; în beneficiul lui Ursu Liuba, suma de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu
material şi suma de 36 000 lei, cu titlu de dobândă; în beneficiul lui
Conţulescu Natalia, suma de 203 178 lei, cu titlu de prejudiciu material; în
beneficiul lui Silistraru Tatiana, suma de 59 200 lei, cu titlu de prejudiciu
material și suma de 8 880 lei, cu titlu de dobândă; în beneficiul lui Ursu Ivan
suma de 22 078 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui
Ungureanu Nadejda suma de 43 150 lei, cu titlu de prejudiciu material; în
beneficiul lui Silistraru Olga, suma de 165 451 lei, cu titlu de prejudiciu
material; în beneficiul lui Ursu Mariana suma de 161 270 lei, cu titlu de
prejudiciu material; în beneficiul lui Brumaru Zinaida suma de 299 678 lei, cu
titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Şevcenco Ina suma de 141 250 lei,
cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Vîrlan Natalia, suma de
180 000 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Vîrlan Egor suma de
270 000 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui Cotova Alexandra
suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul lui
Ursu Elizaveta, suma de 32 361 lei, cu titlu de prejudiciu material; în beneficiul
lui Ciobanu Zina suma de 204 700 lei, cu titlu de prejudiciu material; în
beneficiul lui Ciobanu Liviu suma de 37 000 lei, cu titlu de prejudiciu material;
în beneficiul lui Ciobanu Aliona suma de 45 000 lei, cu titlu de prejudiciu
material.
În rest, acțiunile civile au fost respinse.
18.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că,
Condrea Vadim, în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 iulie 2011, activând în funcție
de director al Asociației de Economii și Împrumut „Dănceni”, înregistrată la
Camera Înregistrării de Stat cu nr. 1003600118589, fiind persoană cu
răspundere materială, având intenția delapidării averii străine în scop de profit,
împreună și prin înțelegere prealabilă cu contabilul-șef al asociației,
Iosipoi Tatiana, au primit mijloace bănești sub formă de depuneri de economii
de la următoarele persoane: Brumaru Zinaida - 270 000 lei, Ungureanu Tatiana
- 136 810 lei, Ursu Mariana - 150 000 lei, Vîrlan Egor - 179 000 lei,
Vartic Nadejda - 50 000 lei, Sandu Feodora – 159 695 lei, Cantemir Maria -
26 500 lei, Iosipoi Tamara - 6 000 lei, Frunză Alexandra - 48 800 lei,
Şevcenco Ina - 107 800 lei, Neaga Liubovi - 20 000 lei, Şarco Eudochia - 127 500
lei, Griţco Eugenia - 127 500 lei, Mardari Claudia - 200 000 lei, Manciu Elizaveta

11
- 55 000 lei, Ursu Veronica - 25 000 lei, Frunză Ruslan - 15 000 lei, Glavan Vera
- 37 000 lei, Cebotari Lariana - 15 000 lei, Silivestru Tatiana - 53 100 lei,
Ungureanu Nadejda - 34 880 lei, Vulpe Vasile - 6 000 lei, Ursu Ivan - 21 808 lei,
Ciubotaru Larisa - 45 000 lei, Bîrca Alexei - 621 739 lei, Cebotari Sergiu - 17 000
lei, Cojocaru Valeriu - 29 200 lei, Vîrlan Nicolae - 215 000 lei, Ursu Liuba -
200 000 lei, Cebotari Alexei - 10 000 lei și Conţulescu Natalia - 253 178 lei și
încălcând prevederile art. art. 18, 19 și 23 din Legea contabilității nr. 113-XVI
din 27 aprilie 2007 care prevede ciclul contabil, contabilizarea faptelor
economice în baza documentelor primare și registrele contabile, nu au
înregistrat în casieria asociației și pe conturile contabile corespondente, suma
depozitelor atrase de membrii AEÎ ,,Dănceni” în perioada 2008-2011, și ca
rezultat au însușit ilegal mijloacele bănești încredințate în administrarea lor,
care conform raportului de expertiză nr. 914 din 30.05.2013 constituie
4 078 930 lei, prin ce au cauzat părților vătămate un prejudiciu material în
proporții deosebit de mari.
18.2. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat, că
declarațiile părților vătămate demonstrează cu certitudine vina inculpaților
Popa Vasile şi Bîrcă Petru în comiterea infracțiunii imputate de către partea
acuzării, concluzionând că declarațiile depuse de către inculpații Popa Vasile
şi Bîrcă Petru, prin care nu-și recunosc vina în comiterea infracțiunilor
imputate, sunt declarații ce nu corespund adevărului, fiind depuse cu scopul de
a se eschiva de la răspunderea penală, acestea fiind combătute prin probele
analizate și apreciate în conformitate cu prevederile art. 101
Cod de procedură penală.
Instanța de apel a menționat, că acțiunile inculpaților Condrea Vadim și
Iosipoi Tatiana nu au fost corect calificate de către prima instanță, acestea
urmând a fi calificate în conformitate cu art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea
averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administrarea vinovatului, săvârșită de două persoane, cu folosirea situației de
serviciu, în proporții deosebit de mari.
Instanța de apel a precizat, că chiar dacă bunurile au fost folosite cu
scopul de a obține surse financiare noi, acestea au fost percepute de către
inculpați ca fiind posesori ai bunului, or depunerile și dobânzile nu erau
înregistrate în casieria asociației, fapt constatat prin expertiza nr. 1564 din
18 iulie 2012, probă care cu certitudine demonstrează că inculpații au însușit
ilegal bunurile altor persoane care i-au fost încredințate.
Astfel, infracțiunea imputată este una materială și s-a consumat din
momentul în care inculpații au obținut posibilitatea reală de a se folosi și a
dispune ilegal de aceste bunuri la propria lor dorință.
Cu referire la argumentele avocatului Ionaș Gheorghe în numele
inculpatului Condrea Vadim, instanța de apel a menționat că raportul de
expertiză nr. 914 din 30 mai 2013 reflectă starea de fapt a asociației și
circumstanțele apariției datoriilor, iar obiectul cauzei nu reprezintă

12
administrarea suficientă/ineficientă sau neglijența produsă, deoarece
învinuirea adusă inculpatului este bazată exclusiv pe acțiunile ilicite ale
acestuia, care s-a folosit de situația sa de serviciu.
18.3. La individualizarea și stabilirea categoriei, precum și a termenului
pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61,
75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16
alin. (5) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit grave, iar
circumstanțe atenuante sau agravante conform prevederilor art. 76, 77 Cod
penal, nu au fost stabilite, din care motiv instanța a precizat că pentru comiterea
infracțiunii menționate lui Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana urmează a le fi
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de câte 8 ani, fiecăruia,
cu executare în penitenciar de tip închis.
18.4. Instanța de apel a indicat, că la materialele cauzei sunt prezente
hotărâri în privința unor părți vătămate cu privire la încasarea datoriilor din
contul AEÎ „Dănceni”, însă la caz, s-a dispus încasarea sumelor cauzate în urma
comiterii unei infracțiuni care a creat efectiv prejudiciile părților vătămate.
Examinând acțiunile civile prin prisma art. 118 Cod de procedură civilă,
instanța de apel a dispus spre încasare prejudiciile materiale cauzate părților
vătămate, potrivit contractelor de depunere, considerând necesar de a admite
și acțiunile civile ale părților vătămate în privința cărora au fost pronunțate
hotărâri civile de încasare a sumelor de la AEÎ ,,Dănceni”, deoarece executarea
hotărârilor civile a devenit imposibilă de executat datorită acțiunilor
inculpatului.
Cu referire la art. 265 lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de apel a
stabilit că nu este justificată încetarea procesului, deoarece figurează persoane
diferite.
18.5. Cu trimitere la art. 401 alin. (1)-(2) Cod procedură penală, instanța
de apel a reținut din conținutul mandatului avocatului Pascal Veronica din
05.04.2012 că aceasta este împuternicită de a reprezenta drepturile și
interesele părților vătămate Conţulescu Natalia, Şarco Eudochia, Ursu Veronica,
Ungureanu Tatiana, în baza contractului de asistenta juridică nr. 24 din
03 aprilie 2012 (f.d.87 vol. VI).
Din conținutul mandatului din 12 martie 2014 rezultă că avocatul
Pascal Veronica este împuternicită de a reprezenta drepturile și interesele
părților vătămate Silistraru Tatiana, Cantemir Maria, Manciu Elisaveta,
Neaga Liubovi, Frunză Alexandra, Ursu Veronica, Vartic Nadejda,
Cebotari Alexei, Griţco Eugenia, Şarco Eudochia, în baza contractelor de
asistență juridică nr. 30-38 din 30.05.2012 (f.d.88 vol. VI).
Prin contractul de asistență juridică nr. 61 din 24.12.2015 se atestă că
avocatul Pascal Veronica se obligă să presteze servicii de consultații juridice și
reprezentare a intereselor în instanța de judecată - Curtea de Apel Chișinău, cu
întocmirea după caz a actelor de procedură pentru Vartic Nadejda,
Sandu Feodora, Cantemir Maria, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia,

13
Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Ursu Liuba, Conţulescu Natalia,
Griţco Eugenia, Ciobanu Aliona, Mardari Claudia, Frunză Alexandra.
În acest context, instanța de apel a stabilit că avocatul Pascal Veronica nu
are împuterniciri de a reprezenta drepturile și interesele părților vătămate
Cotova Alexandra, Ciobanu Zinaida, Ciobanu Liviu, Ciobanu Aliona și
Mardari Claudia, cererea de apel fiind depusă și semnată de avocatul
Pascal Veronica în interesele părților vătămate fără careva împuterniciri, din
care motive, cu referire la prevederile art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. b) Cod de
procedură penală, a respins ca fiind inadmisibil apelul declarat de avocatul
Pascal Veronica în numele părților vătămate Cotova Alexandra,
Ciobanu Zinaida, Ciobanu Liviu, Ciobanu Aliona şi Mardari Claudia.
19. Avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului Condrea Vadim, în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat
hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora cu
dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Condrea Vadim să fie achitat
din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunile civile să
fie lăsate fără examinare.
19.1. În argumentarea recursului, a invocat că prima instanță și instanța
de apel incorect s-au bazat pe presupunerile părților vătămate și a declarațiilor
contradictorii ale martorilor, în temeiul cărora au adoptat o hotărâre de
condamnare, și nu au apreciat depozițiile inculpatului, ale martorilor și
materialele dosarului penal.
Susține apărarea, că chiar dacă din procesul-verbal al ședințelor de
judecată rezultă că au fost audiați inculpatul, părțile vătămate, martorii și
cercetate materialele dosarului penal, din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti
se atestă că instanțele de judecată nu au apreciat, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității probele și nu au fost cercetate
în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, fiind încălcate prevederile
art. 101 Cod de procedură penală.
Menționează, că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui
angajament poate fi calificată ca delapidare, doar în cazul în care făptuitorul, la
momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le
sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.
Fapta constatată de către instanța de apel s-a bazat pe presupunerea că
lipsa posibilității financiare a AEÎ „Dănceni” de a restitui părților vătămate
suma de 3 263 510 lei, echivalează cu însușirea acestor mijloace bănești de
către inculpatul Condrea Vadim, fapt care nu a fost probat în cadrul cercetării
judecătorești, or, pe parcursul ședințelor de judecată au fost administrate
probe directe, precum sunt declarațiile părților vătămate, martorilor și
documente care confirmă că mijloacele bănești nu au fost însușite de către
inculpatul Condrea Vadim, dar au fost acordate în calitate de credite altor
persoane fizice sau utilizați în interesul societății comerciale, însă acuzarea și

14
părțile vătămate au intenționat să probeze faptul că inculpatul Condrea Vadim,
în mod neglijent a dus evidența contabilă, ceea ce nu demonstrează că
neajunsul depistat ar fi fost însușit de către inculpat.
Mai indică, că lipsa unei însușiri a mijloacelor bănești de către inculpatul
Condrea Vadim este confirmată și prin raportul de expertiză nr. 914 din
30 mai 2013 din care rezultă că deficitul mijloacelor bănești a fost cauzat în
urma atragerii masive a depozitelor și luării creditelor de la bănci în sume mai
mari împrumuturilor acordate membrilor asociației și s-a creat situația în care
AEÎ „Dănceni” trebuia să achite dobânzi și penalități la depozitele atrase și
creditele bancare, mult mai mari decât dobânzile primite de la împrumuturile
acordate persoanelor, fapt ce a determinat sistarea activității economice a
AEÎ „Dănceni”.
De asemenea, precizează apărarea, că prin cumularea tuturor sumelor
bănești ale părților vătămate indicate în ordonanța de punere sub învinuire și
constatate de către instanța de apel rezultă că presupusul prejudiciu material
cauzat părților vătămate constituie 3 263 510 lei, însă în aceeași învinuire și
fapta constatată de către instanța de apel, se indică suma de 4 078 930 lei, prin
care s-ar fi cauzat părților vătămate prejudiciul material în proporții deosebit
de mari.
Consideră că nu este clară învinuirea înaintată și fapta constatată în
partea diferenței sumei de 815 420 lei, nefiind identificate persoanele cărora le-
ar fi fost cauzat acest prejudiciu, din care motiv suma pretențiilor părților
vătămate urmează a fi rezumată la 3 273 510 lei.
Subliniază, că instanța de apel în decizia sa nu a indicat motivele apelului
părții apărării și nu s-a pronunțat detaliat asupra motivelor respingerii acestuia
declarat împotriva sentinței primei instanțe.
Astfel, instanța de apel superficial a examinat temeiurile apelului părții
apărării și nu s-a expus detaliat asupra faptului că în acțiunile inculpatului
Condrea Vadim nu au existat acțiuni de înșelăciune și abuz de încredere, asupra
faptului că lipsa posibilității financiare a AEÎ „Dănceni” de a restitui părților
vătămate suma de 3 263 510 lei, nu echivalează cu însușirea acestor mijloace
bănești de către Condrea Vadim; că din cumularea tuturor sumelor bănești ale
părților vătămate indicate în ordonanța de punere sub învinuire rezultă că
presupusul prejudiciu material cauzat părților vătămate constituie suma de
3 263 510 lei, iar în învinuire se indică incorect suma de 4 078 0 lei, faptul că
învinuirea înaintată lui Condrea Vadim nu corespunde exigențelor prevăzute
de art. 6 alin. (3), lit. a) CEDO, art. 23, 26 din Constituție și art. 7, 17,
281 Cod de procedură penală, deoarece acuzarea nu a indicat concret care este
suma însușită de către inculpat de la fiecare parte vătămată, precum și nu a
indicat modalitatea însușirii, timpul cauzării prejudiciului prin ce s-a încălcat
art. 6 § 1 CEDO.
În temeiul art. 219 alin. (1), 225 alin. (2), 387 alin. (1), 389 alin. (1)
Cod de procedură penală, art. 1398 alin. (1) Cod civil, indică apărarea că

15
instanța de judecată este în drept să dispună admiterea acțiunii civile doar în
cazul în care a adoptat o hotărâre de condamnare în privința inculpatului prin
care s-a constatat în acțiunile acestuia o faptă ilegală și care ar fi acționat în mod
ilicit față de o persoană fizică sau juridică.
Menționează, că cet. Neaga Liubovi, Ciobanu Aliona, Ciobanu Liviu,
Ursu Elizaveta, Cotova Alexandra, Vîrlan Natalia, Silistraru Olga și
Ursu Veronica, nu au calitatea de părți vătămate sau civile în cadrul procesului
penal, nu au fost indicate în actul de învinuire, iar instanțele judecătorești nu
au constatat vinovăția inculpatului Condrea Vadim în comiterea unor acțiuni
ilicite în privința acestor persoane, astfel că Condrea Vadim nu are careva
obligațiuni legale privind repararea prejudiciilor patrimoniale invocate de
către aceste persoane și ilegal admise de către instanța de apel.
Precizează apărarea, că prin hotărâri irevocabile ale
Judecătoriei Ialoveni, au fost admise integral acțiunile civile privind încasarea
datoriilor din contul AEÎ „Dănceni”, înaintate de către Silistraru Olga,
Ungureanu-Ursu Mariana, Vârlan Egor şi Vârlan Natalia, Şevcenco Ina,
Ungureanu Nadejda, Ursu Ivan, Mardari Claudia, Glavan Vera, Brumaru Zinaida
și Ursu Elizaveta, din care motiv consideră că este ilegală încasarea de la
Condrea Vadim în beneficiul acestor părți vătămate a prejudiciilor materiale
cauzate, or sumele de bani invocate au fost deja încasate în ordine civilă din
contul AEÎ „Dănceni”, iar prin decizia instanței de apel din 14 februarie 2018
s-a dispus dubla încasare a unor sume bănești, ceea ce constituie o îmbogățire
fără justă cauză a părților vătămate, invocând cauzele Perez c. Franţei și
Ringvold c. Norvegiei.
Este de opinia, că fapta imputată inculpatului Condrea Vadim nu conține
elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 191
alin. (5) Cod penal, astfel existând raporturi civile, or atât din declarațiile
inculpatului precum și din declarațiile părților vătămate, a martorilor rezultă
că sumele incluse în actul de învinuire au fost transmise în calitate de
împrumuturi AEÎ „Dănceni”, iar la momentul transmiterii banilor asociația avea
o situație materială bună, astfel existând premise pentru restituirea ulterioară
a împrumutului, banii fiind utilizați conform statutului și specificului activității
economice a asociației.
Contractele de depunere la termen a mijloacelor financiare, precum și
poziția inculpatului prin care acesta recunoaște existența datoriilor
AEI „Dănceni” față de deponenți, existența în privința părților vătămate a
hotărârilor judecătorești adoptate în ordine civilă privind încasarea datoriilor,
demonstrează prezența raporturilor cu caracter civil.
20. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei și inculpata
Iosipoi Tatiana, în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au
contestat cu recurs decizia, solicitând casarea a acesteia, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului au invocat că, hotărârea atacată califică acțiunile

16
inculpatei prin prisma art. 191 alin. (5) Cod penal numai printr-un aliniat,
constatând că Iosipoi Tatiana având intenția delapidării averii străine în scop
de profit, folosindu-se de situația de serviciu, a primit mijloace bănești sub
formă de depuneri de economii de la părțile vătămate și fiind administrator al
acestor sume bănești, încălcând intenționat prevederile legale privind ciclul
contabil, nu a înregistrat în casieria asociației și pe conturile contabile
corespondente suma depozitelor atrase de la membrii AE încredințate în
administrarea lor, care conform raportului de expertiză nr. 914 din 30.05.2013
constituie 4 078 930 lei, prin ce a cauzat părților vătămate un prejudiciu
material în proporții deosebit de mari.
Alte argumente întru probarea și (sau) susținerea soluției instanța de
apel nu a indicat, faptul dat, constituind o îngrădire reală a dreptului la justiție.
Susțin recurenții că, instanța de apel nu a stabilit nici un argument și (sau)
probă că Iosipoi Tatiana a luat sursele financiare de la părțile vătămate în mod
ilegal și le-a trecut ilegal în proprietatea sa cu scop de îmbogățire.
Mai mult, instanța aduce ca argument faptul de neajuns pe conturile
bancare a AEÎ „Dănceni” în sumă de 4 078 930 lei, stabilite de raportul de
expertiză nr.914 din 30.05.2013, dar neîntemeiat trece cu vederea și o altă
concluzie a raportului dat, care specifică faptul că suma creditelor de care au
beneficiat membrii asociației și nu le-au rambursat la asociație constituie
3 922 551 lei.
La același capitol instanța de apel a trecut cu vederea faptul că, conform
informației cu privire la activitatea AEÎ „Dănceni” în curs de lichidare, la situația
examinării apelurilor, ultima dispune de hotărâri judiciare irevocabile de
încasare a datoriei din contul beneficiarilor debitorii în sumă de 1 799 064 lei.
În concluzie, recurenții consideră că, instanța de apel nu a efectuat
calificarea corectă a acțiunilor inculpatei Iosipoi Tatiana, nu a stabilit elementul
de bază în acțiunile imputate, cum ar fi intenția și însușirea reală cu scop de
îmbogățire a resurselor financiare a părților vătămate, nu a elucidat pe deplin
dacă sumele imputate ca fiind sustrase (însușite) nu se conțin în suma de
3 922 551 lei ca credite nerambursate de către beneficiarii asociației și (sau) în
suma de 1 799 064 lei încasată de la beneficiarii prin hotărâri judiciare
irevocabile, nu a motivat soluția, nu a examinat și nu a apreciat probatoriul
administrat la cauză, nu a determinat rolul și acțiunile concrete a inculpaților
Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, iar aplicând pedeapsa inculpatei
Iosipoi Tatiana nu a aplicat principiile legale de stabilire și individualizare a
pedepsei.
21. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
30 octombrie 2018, au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare
declarate, cu menținerea deciziei instanței de apel.
21.1. Pentru a decide astfel instanța de recurs ordinar a reținut, că
titularii cererilor de recurs nu au indicat concret care sunt motivele invocate în
apel asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, care motivare a soluției

17
contrazice dispozitivul hotărârii sau este expus neclar, care este eroarea gravă
de fapt care a afectat soluția instanței, prin care hotărâre persoana condamnată
a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, ce cauză de
înlăturare a răspunderii penale există, prin care lege nouă sau act de amnistie
aplicarea pedepsei a fost înlăturată, or, poziția instanței de recurs de a suplini
din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare
de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.
Instanța de recurs ordinar a constatat, că instanța de apel la adoptarea
soluției sale a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și
întemeiată, a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
vinovăția inculpaților Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, în conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,
prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenţei, utilității, veridicității și
coroborării lor, pronunțându-se argumentat asupra motivelor pentru care a
respins versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând
concludent prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii
prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod penal.
Instanța de recurs ordinar a respins argumentul avocatului
Ionaş Gheorghe potrivit căruia învinuirea înaintată lui Condrea Vadim nu
corespunde exigențelor prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. a) CEDO, art. 23, 26 din
Constituție, art. 7, 17, 281 Cod de procedură penală, în contextul în care nu este
indicat concret suma însușită de către inculpat de la fiecare parte vătămată,
modalitatea însușirii, timpul cauzării prejudiciului, iar prin modul de întocmire
a învinuirii a fost admisă încălcarea art. 6 § 1 CEDO, deoarece rechizitoriul
corespunde cerințelor art. 296 Cod de procedură penală, fiind indicată
modalitatea delapidării averii străine, însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului, timpul cauzării
prejudiciului, cui și în ce sumă, iar în ședința de judecată inculpatul a indicat că
a primit copia rechizitoriului, învinuirea fiindu-i clară, nefiind astfel încălcate
drepturile inculpatului.
Cu referire la argumentul recurenților prin care a fost invocat, că este
ilegală încasarea de la Condrea Vadim în beneficiul părților vătămate
Silistraru Olga, Ungureanu-Ursu Mariana, Vîrlan Egor, Vîrlan Natalia,
Şevcenco Ina, Ungureanu Nadejda, Ursu Ivan, Mardari Claudia, Glavan Vera,
Brumaru Zinaida, Ursu Elizaveta a prejudiciilor materiale cauzate, din motiv că
sumele de bani invocate au fost deja încasate în ordine civilă de la AEÎ
„Dănceni”, fiind astfel admisă dubla încasare a unor sume bănești, fapt ce
constituie o îmbogățire fără justă cauză a părților vătămate, instanța de recurs
a menționat că acțiunile civile în ordine civilă au fost depuse de către părțile
vătămate până la începerea urmăririi penale, iar hotărârile civile au fost
pronunțate pe parcursul urmăririi penale în privința lui Condrea Vadim și

18
Iosipoi Tatiana.
Astfel, la momentul adoptări hotărârilor civile nu era pronunțată o
hotărâre penală în privința inculpatului în care reclamanții să figureze ca părți
vătămate, iar mijloacele financiare să constituie obiectul infracțiunii, or
reieșind din faptul că a fost stabilită vinovăția inculpatului în delapidarea averii
străine, instanța în conformitate cu art. 385 alin. (1) pct. 10), 219, 220
Cod de procedură penală, s-a expus asupra acțiunilor civile, iar prin hotărârile
civile a fost dispusă încasarea datoriilor din contul AEÎ ,,Dănceni” și nu a
inculpaților.
Instanța de recurs a menționat, că AEÎ ,,Dănceni” potrivit art. 449 lit. a),
450 lit. a) Cod de procedură civilă, este în drept de a se adresa în instanța civilă
cu cerere de revizuire a hotărârilor civile prin care a fost dispusă încasarea
datoriilor a părților vătămate în prezenta cauză penală în privința cărora a fost
dispusă încasarea prejudiciului și prin decizia instanței de apel.
La fel, a fost respins și argumentul recurenților referitor la faptul că prin
cumularea tuturor sumelor bănești ale părților vătămate indicate în ordonanța
de punere sub învinuire și constatate de instanța de apel, rezultă că presupusul
prejudiciu material cauzat părților vătămate constituie 3 263 510 lei, însă în
aceeași învinuire și faptă constatată de instanța de apel se indică suma de
4 078 930 lei, prin care s-ar fi cauzat părților vătămate un prejudiciu material
în proporții deosebit de mari, deoarece suma de 4 078 930 lei a fost stabilită
prin raportul de expertiză nr.914 din 30.05.2013, în care este indicat că,
depunerile bănești a persoanelor fizice și juridice la AEÎ ,,Dănceni” au fost
atrase cu întocmirea contractelor, însă au fost înregistrate doar în fișele de
evidență a depunerilor și dobânzilor aferente, fără să fi fost înregistrate în
casieria asociației și pe conturile corespondente a asociației. Suma depozitelor
atrase de la membrii AEÎ ,,Dănceni” în perioada 2008-2011 conform fișelor de
depuneri constituie sumele de 3 592 430 lei, 29 675 Euro și 1 000 USD
echivalentul fiind de 4 078 930 lei (f.d. 49-71 vol. V).
În anexa nr. 3 a raportului de expertiză enunțat sunt indicate toate
sumele și persoanele care le-au depus, astfel, chiar dacă o parte din aceste
persoane nu figurează în calitate de părți vătămate în cauza penală, raportul de
expertiză stipulează expres suma de 4 078 930 lei care a fost însușită de
inculpați.
Instanța de recurs ordinar a respins și argumentul avocatului
Gafton Mihail și al inculpatei Iosipoi Tatiana precum că, instanța de apel a trecut
cu vederea faptul că suma creditelor de care au beneficiat membrii asociației și
nu le-au rambursat la asociație constituie 3 922 551 lei și argumentul
avocatului Ionaş Gheorghe că, din conținutul informației prezentate de către
reprezentantul AEÎ „Dănceni” rezultă că societatea dispune de titluri executorii
privind încasarea de la debitorii AEÎ „Dănceni” a sumei de 1 799 064, 66 lei, iar
pentru suma de 1 066 497 lei nu pot fi înaintate acțiuni civile, deoarece a expirat
termenul de prescripție, or inculpaților le-a fost incriminată însușirea ilegală a

19
mijloacelor bănești încredințate în administrarea lor, în urma neînregistrării
acestor mijloace în casieria asociației și pe conturile contabile corespondente,
pe când părțile vătămate, după cum invocă recurenții, au datorii față de
asociație și nu față de inculpați.
22. Avocatul Ionaș Gheorghe în numele condamnatului Condrea Vadim
a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor judecătorești
pronunțate la caz, cu emiterea unei noi hotărâri prin care Condrea Vadim să fie
achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.
22.1. În susținerea cererii, apărarea a indicat că instanța de recurs
ordinar nu a judecat cauza penală în corespundere cu exigențele prevăzute de
lege, deoarece nu s-a pronunțat asupra motivelor esențiale invocate în apelul și
recursul declarat, nu a verificat dacă s-a aplicat corect legea potrivit faptelor
reținute prin hotărârile contestate și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Menționează că, au rămas fără elucidare erorile de drept comise de
instanța de apel la judecarea cauzei, prin ce s-au încălcat drepturile
fundamentale ale condamnatului Condrea Vadim, și anume dreptul
inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 CEDO, ce constituie
un viciu fundamental și urmează a fi reparat la etapa examinării în instanța de
apel, deoarece acesta se referă la aspectele de fapt.
Consideră, că la judecarea cauzei în privința condamnatului
Condrea Vadim au fost admise grave erori de fapt și de drept care au încălcat
drepturile fundamentale ale inculpatului și constituie un viciu fundamental,
care duc la anularea hotărârilor judecătorești adoptate în cauza penală, or
învinuirea înaintată lui Condrea Vadim nu corespunde exigențelor prevăzute
de art. 6 alin. (3), lit. a) CEDO, art. 23, 26 din Constituție, art. 7, 17, și
281 Cod de procedură penală, deoarece acuzarea nu a indicat concret care este
suma însușită de către condamnat de la fiecare parte vătămată, modalitatea
însușirii, timpul cauzării prejudiciului, circumstanțe care au fost indicate din
oficiu de către instanțele judecătorești, agravându-se astfel situația
condamnatului, prin ce s-a încălcat art. 6 § 1 CEDO, invocând apărarea cauza
Adrian Constantin c. României.
Susține, că instanța de recurs s-a limitat în motivările sale doar la faptul
precum că inculpatul Condrea Vadim, în cadrul primei instanțe ar fi declarat că
învinuirea îi este clară, iar această motivare este una formală și superficială.
Descrierea laconică a încadrării juridice a faptei imputabile
condamnatului Condrea Vadim nu aduce claritate și previzibilitate învinuirii
incriminate acestuia, în contextul în care ultima are un rol determinant în
urmărirea penală, așa cum și rechizitoriul are o importanță deosebită la
judecarea cauzei, deoarece acestea includ descrierea detaliată a faptei
criminale de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dar și încadrarea juridică
a acesteia, precum și persoana care urmează să răspundă pentru această faptă.

20
Este de opinia, că la întocmirea rechizitoriului nu au respectate
exigențele legale, iar învinuirea înaintată lui Condrea Vadim a fost una incertă
și incompletă, fapt prin care s-a încălcat art. 6 § 1 CEDO.
Instanțele de fond incorect au acordat prioritate presupunerilor părților
vătămate și a declarațiilor contradictorii ale martorilor, în baza cărora au
adoptat o hotărâre de condamnare, nefiind luate în considerație și apreciate
depozițiile inculpatului, ale martorilor și materialele dosarului penal.
Precizează apărarea, că chiar dacă din procesul-verbal al ședinței de
judecată rezultă că au fost audiați inculpatul, părțile vătămate, martorii și
cercetate materialele dosarului penal, instanțele de judecată nu au apreciat, din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității probele
cercetate în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, astfel fiind încălcate
prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Relevă, că pentru existența infracțiunii de delapidare este necesar ca
victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei
situații sau împrejurări, iar aptitudinea unui mijloc sau metode de a induce în
eroare depinde și de personalitatea victimei, de gradul de instruire și educație,
de mediul din care provine, de starea psihică în care se găsea în momentul
săvârșirii faptei.
Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi
calificată ca delapidare doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul
intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și
nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.
Mai indică apărarea, că fapta constatată de către instanța de apel și
menținută fără o motivare suficientă de către instanța de recurs, s-a bazat pe
presupunerea că lipsa posibilității financiare a AEÎ „Dănceni” de a restitui
părților vătămate suma de 3 263 510 lei, echivalează cu însușirea acestor
mijloace bănești de către Condrea Vadim, fapt care nu a fost probat în cadrul
cercetării judecătorești, or, pe parcursul ședințelor de judecată au fost
administrate probe directe, și anume declarațiile părților vătămate, martorilor
și documente care confirmă că mijloacele bănești nu au fost însușite de către
inculpatul Condrea Vadim, dar au fost acordate în calitate de credite altor
persoane fizice sau utilizați în interesul societății comerciale.
Astfel, acuzatorul de stat și părțile vătămate au intenționat să probeze
faptul că inculpatul Condrea Vadim în mod neglijent a dus evidența contabilă,
însă acest fapt nu demonstrează că neajunsul depistat ar fi fost însușit de către
inculpat, or lipsa unei însușiri a mijloacelor bănești de către inculpatul
Condrea Vadim este confirmată și prin raportul de expertiză nr. 914 din
30 mai 2013, din care rezultă că deficitul mijloacelor bănești a fost cauzat în
urma atragerii masive a depozitelor și luării creditelor de la bănci în sume mai
mari împrumuturilor acordate membrilor asociației, astfel formându-se
situația în care AEÎ „Dănceni” trebuia să achite dobânzi și penalități la
depozitele atrase și la creditele bancare, mult mai mari decât dobânzile primite

21
de la împrumuturile acordate persoanelor fizice, din care motiv s-a cauzat
sistarea activității economice a AEÎ „Dănceni”.
Menționează apărarea, că prin cumularea tuturor sumelor bănești în
ordonanța de punere sub învinuire și constatate de către instanța de apel ale ca
fiind delapidate de la părțile vătămate indicate, rezultă că presupusul
prejudiciu material cauzat părților vătămate constituie suma de 3 263 510 lei,
iar în aceeași învinuire și faptă constatată de către instanța de apel se indică
asupra sumei de 4 078 930 lei, prin care s-ar fi cauzat părților vătămate un
prejudiciu material în proporții deosebit de mari.
Consideră, că nu este clară învinuirea înaintată în partea ce se referă la
diferența în sumă de 815 420 lei, deoarece nu sunt identificate persoanele
cărora le-ar fi fost cauzat acest prejudiciu, iar că cuantumul pretins al
pretențiilor părților vătămate indicate în actele de învinuire urmează a se
rezuma la suma 3 273 510 lei.
Susține, că din declarațiile părților vătămate rezultă că suma de
3 273 510 lei, reprezintă împrumuturile și dobânzile acordate AEÎ „Dănceni”,
iar potrivit raportului de expertiză nr. 914 din 30 mai 2013, se atestă că
membrii asociației, conform listei împrumuturilor acordate restante, la data de
30 iunie 2011 trebuia să ramburseze AEÎ „Dănceni” suma de 3 299 551 lei, însă
conform învinuirii ar rezultă că această sumă ar fi fost însușită de către inculpat,
fapt combătut prin informația prezentată de către reprezentantul
AEÎ „Dănceni” și concluzia raportului de expertiză care direct indică că această
sumă a fost acordată în calitate de credite altor persoane fizice care nu au
restituit-o în termen asociației.
Indică, că din conținutul informației prezentate de către reprezentantul
AEÎ „Dănceni” rezultă că asociația dispune de titluri executorii privind
încasarea din contul AEÎ „Dănceni” a sumei de 1 799 064, 66 lei, iar pentru suma
de 1 066 497 lei, nu pot fi înaintate acțiuni civile deoarece a expirat termenul
de prescripție, astfel concluzionând apărarea că este neargumentată poziția
instanței de apel, care a fost menținută de către instanța de recurs privind
însușirea acestor sume bănești de către inculpatul Condrea Vadim.
Consideră apărarea, că instanța de judecată este în drept să dispună
admiterea acțiunii civile doar în situația în care a adoptat o hotărâre de
condamnare în privința inculpatului, prin care s-a constatat în acțiunile
acestuia o faptă ilegală, iar acesta ar fi acționat în mod ilicit față de o persoană
fizică sau juridică.
Menționează, că cet. Neaga Liubovi, Ciobanu Aliona, Ciobanu Liviu,
Ursu Elizaveta, Cotova Alexandra, Vîrlan Natalia, Silistraru Olga și
Ursu Veronica, nu au calitatea de părți vătămate sau civile în cadrul procesului
penal, nu au fost indicate în actul de învinuire, iar instanțele judecătorești nu
au constatat vinovăția inculpatului Condrea Vadim în comiterea unor acțiuni
ilicite în privința acestor persoane, astfel că Condrea Vadim nu are careva
obligațiuni legale privind repararea prejudiciilor patrimoniale invocate de

22
către aceste persoane și ilegal admise de către instanța de apel.
Precizează apărarea, că prin hotărâri irevocabile ale
Judecătoriei Ialoveni, au fost admise integral acțiunile civile privind încasarea
datoriilor din contul AEÎ „Dănceni”, înaintate de către Silistraru Olga,
Ungureanu-Ursu Mariana, Vârlan Egor și Vârlan Natalia, Şevcenco Ina,
Ungureanu Nadejda, Ursu Ivan, Mardari Claudia, Glavan Vera, Brumaru Zinaida
și Ursu Elizaveta, din care motiv consideră că este ilegală încasarea de la
Condrea Vadim în beneficiul acestor părți vătămate a prejudiciilor materiale
cauzate, or sumele de bani indicate au fost deja încasate în ordine civilă din
contul AEÎ „Dănceni”, iar prin decizia instanței de apel din 14 februarie 2018
s-a dispus dubla încasare a unor sume bănești, ceea ce constituie o îmbogățire
fără justă cauză a părților vătămate, invocând cauzele Perez c. Franţei și
Ringvold c. Norvegiei.
Consideră, că fapta imputată inculpatului Condrea Vadim nu întrunește
elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 191
alin. (5) Cod penal, deoarece există raporturi civile.
Indică, că atât din declarațiile inculpatului, precum și declarațiile părților
vătămate, contractele de împrumut, declarațiile martorilor, rezultă că sumele
incluse în actul de învinuire au fost transmise în calitate de împrumuturi
AEÎ „Dănceni”, iar la momentul transmiterii banilor asociația avea o situație
materială bună, astfel existând premise pentru restituirea ulterioară a
împrumutului, or banii au fost utilizați exact pentru scopurile indicate în
statutul și specificul activității economice a asociației.
Contractele de depunere la termen a mijloacelor financiare, precum și
poziția inculpatului prin care acesta recunoaște existența datoriilor
AEI „Dănceni” față de deponenți, precum și existența în privința părților
vătămate a hotărârilor judecătorești adoptate în ordine civilă privind încasarea
datoriilor, demonstrează prezența raporturilor cu caracter civil.
În opinia apărării, instanțele de fond, făcând trimitere la declarațiile
inculpatului, părților vătămate, declarațiile martorilor acuzării și descriindu-le
în decizie, nu au verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate
aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblu, din punct de
vedere al coroborării lor.
Relevă, că decizia instanței de apel, care a fost menținută de către instanța
de recurs este una formală în care s-au descris faptele și probele administrate
în cauza penală, în lipsa unei analize și fără a se da răspuns la toate argumentele
invocate în apel, or instanțele de apel și instanța de recurs, contrar prevederilor
legale și-au întemeiat soluția pe aprecieri contradictorii, iar contrar
dispozițiilor legislației procesual penale, instanțele de judecată, în deciziile
adoptate nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor apelului apărării declarat
împotriva sentinței primei instanțe, nu au supus unei motivări suficiente,
încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare și calificarea
eronată a acțiunilor condamnatului.

23
Susține, că instanța de apel superficial a examinat temeiurile apelului
părții apărării, iar instanța de recurs nu a intervenit în soluția de condamnare,
astfel că până la moment, instanțele de judecată nu s-au expus detaliat asupra
faptelor: că în acțiunile inculpatului Condrea Vadim nu au existat acțiuni de
înșelăciune și abuz de încredere; că prin cumularea sumelor bănești
incriminate ca fiind sustrase, în total se constituie suma de 3 263 510 lei, însă
instanța a recunoscut însușirea sumei de 4 078 930 lei, astfel nefiind stabilit în
fapt de la cine au mai fost însușiți bani în sumă de 815 420 lei; că din declarațiile
părților vătămate rezultă că suma însușirii incriminată inculpatului, se rezumă
la împrumuturile acordate și dobânzile la ele; că potrivit listei împrumuturilor
acordate, restanțe - membru asociației trebuiau să ramburseze AEÎ „Dănceni”
suma de 3 299 551 lei, însă, potrivit învinuirii înaintate, se incriminează că
această sumă a fost însușită de către inculpat; că asociația dispune de titluri
executorii privind încasarea în beneficiul AEÎ „Dănceni” a sumei de
1 799 064 lei, iar în privința sumei de 1 066 497 lei, a expirat termenul de
prescripție pentru adresare în instanța de judecată în ordinea procedurii civile;
faptului că inculpatului Condrea Vadim i-a fost incriminată primirea banilor de
la deponenți în perioada februarie-decembrie 2007, când acesta nu se afla în
țară.
Astfel, instanța de apel nici într-un mod nu s-a expus asupra acestor
argumente, iar contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală,
nu a dat o apreciere argumentelor părții apărării referitor la necorespunderea
învinuirii, exigențelor art. 6 CEDO, art. 23, 26 din Constituție și art. 7, 17, 281
Cod de procedură penală.
Consideră apărarea, că instanțele judecătorești nu au exercitat un control
efectiv al învinuirii aduse lui Condrea Vadim prin prisma prevederilor legale și
a jurisprudenței CEDO privind claritatea, caracterul corect și previzibilitatea
acestora, însă au admis o constatare defectuoasă a circumstanțelor de fapt și de
drept, ceea ce condiționează încălcarea dreptului condamnatului la un proces
echitabil, stipulat în art. 6 CEDO.
Conchide, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost constatate
careva acțiuni concrete ale inculpatului Condrea Vadim care ar condiționa
condamnarea acestuia pentru delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală
a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită
în proporții deosebit de mari, în contextul în care în privința lui Condrea Vadim
au fost administrate suficiente probe care confirmă lipsa elementelor
constitutive ale infracțiunii incriminate.
23. Avocatul Burlacu Marcel în numele condamnatului Condrea Vadim
a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor judecătorești
pronunțate la caz, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
23.1. În motivarea recursului, apărarea a susținut motivele invocate în
opinia separată declarată de către judecătorul Colegiului penal al Curții

24
Supreme de Justiție, Țurcan Anatolie, anexă la decizia Colegiului penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție din 30 octombrie 2018.
24. Judecând recursurile în anulare declarate în raport cu materialele
cauzei și motivele invocate, Colegiul penal conchide că recursul avocatului
Ionaș Gheorghe urmează a fi admis, iar recursul avocatului Burlacu Marcel este
pasibil respingerii, din considerentele ce vor fi desfășurate în continuare.
24.1. Cu referire la recursul în anulare declarat de către avocatul
Burlacu Marcel în numele condamnatului Condrea Vadim.
Reieșind din dispozițiile art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la CțEDO,
redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului
respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze
hotărârea pronunțată.
În sensul art. 452 Cod de procedură penală coroborat cu art. art. 453, 454
Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele
menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor
persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești
irevocabile, fiind respectate următoarele condiții:
a) au fost epuizate căile ordinare de atac;
b) există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a
afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului
informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii;
c) recursul nu este declarat repetat;
d) recursul este declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii judecătorești sau, în cazul în care cererea a fost
comunicată Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, de la data comunicării ei.
Conform dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în
anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel
că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale
preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
în conformitate cu prevederile art. art. 431, 432 Cod de procedură penală, care
se aplică în mod corespunzător.
În cazul constatării condițiilor prevăzute la art. 432 alin. (2) Cod de
procedură penală, completul format din 5 judecători va decide asupra
inadmisibilității recursului înaintat prin decizie motivată adoptată în
unanimitate.
Analizând materialele dosarului, Colegiul penal constată că hotărârea
irevocabilă a cărei anulare se cere a fost pronunțată integral la 29 noiembrie
2018, respectiv ultima zi de declarare a recursului a expirat la 29 mai 2019, însă
recurentul a declarat recursul în anulare la 24 martie 2020, adică după
expirarea termenului de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

25
judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul
în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și
nulitatea actului efectuat peste termen.
Astfel, potrivit prescripțiilor legii procesuale penale, având caracter de
garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 119 din
Constituția R. Moldova, care stipulează că împotriva hotărârilor judecătorești,
părțile interesate și organele de stat competente pot exercita căile de atac, în
condițiile legii și, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității
procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin dispozițiile art. 454
Cod de procedură penală în redacția Legii nr. 66 din 05 aprilie 2012, în vigoare
la 27 octombrie 2012, - legiuitorul a impus obligația îndeplinirii în termen a
actelor de procedură la etapa recursului în anulare, sub sancțiunea decăderii
din exercițiul dreptului.
Prin urmare, deoarece recurentul a declarat recursul în anulare cu
depășirea termenului de 6 luni de la data pronunțării hotărârii irevocabile a
cărei anulare se cere, încălcând astfel prevederile art. 454 Cod de procedură
penală, se dispune inadmisibilitatea recursului în anulare, din motiv că este
declarat peste termen.
24.2. Cu referire la recursul în anulare declarat de către avocatul
Ionaș Gheorghe în numele condamnatului Condrea Vadim.
În temeiul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.
Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea examinării
procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția
cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărârea pronunțată.
Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată poate fi
considerat încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate
de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de
alte legi naționale.
Potrivit art. 7 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se
desfășoară în strictă conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute
ale dreptului internațional, cu tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte, cu prevederile Constituției Republicii Moldova și ale
prezentului cod.
Alineatul (8) al aceleiași norme de drept prevede, că hotărârile definitive
ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de

26
urmărire penală, procurori și instanțele de judecată.
În aceiași ordine de idei, în hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din
16 aprilie 2010 pentru revizuirea hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din
28 mai 1998 cu privire la interpretarea art. 20 din Constituția Republicii
Moldova, în redacția hotărârii nr. 39 din 09 iulie 2001, Curtea a stabilit că
„principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional,
tratatele internaționale ratificate și cele la care Republica Moldova a aderat,
sunt parte componentă a cadrului legal al Republicii Moldova și devin norme
ale dreptului intern. În sensul acestei interpretări, în Republica Moldova
dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară.
Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele internaționale
la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că prin interpretarea
prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CțEDO face parte din dreptul
accesoriu la tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern.”
Cu referire la hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016,
pct. 102, Colegiul penal reține că procesul penal trebuie să fie guvernat de
principii fundamentale, cum ar fi, „legalitatea, prezumția nevinovăției, principiul
aflării adevărului, principiul oficialității, garantarea libertății și siguranței
persoanei, garantarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil,
egalitatea părților în proces.”
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art. 457
alin. (3), 434 Cod de procedură penală, judecând recursul în anulare declarat
împotriva deciziei instanței de recurs, verifică legalitatea hotărârii atacate pe
baza materialului din dosarul cauzei și se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în recurs.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8)
Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, când instanța nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și când
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Decizia instanței de recurs trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de
drept care au dus la respingerea recursului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Potrivit jurisprudenței naționale, instanța de recurs verifică dacă s-a
aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste
fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Decizia instanței de recurs trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Obligarea instanței de a-și motiva hotărârea rezultă din prevederile art. 6§1 din
Convenția Europeană. Acest lucru presupune relevarea considerentelor și
temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărârii
atacate în raport cu motivele invocate de recurent și cu temeiurile pentru
recurs prevăzute de lege. Este necesar ca în mod precis și explicit, prin
argumente relevante și suficiente, să fie rezolvate problemele de drept apărute

27
la judecarea recursului, prin întocmirea corectă a hotărârii adoptate. Lipsa de
motivare adecvată cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească afectează
grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces echitabil.
Verificând argumentele invocate în conținutul recursului în anulare în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
constată că la examinarea cauzei în ordine de apel și de recurs ordinar,
instanțele judecătorești au comis erori de drept, manifestate prin ignorarea
jurisprudenței CtEDO, a practicii judiciare unitare, precum și prevederilor
legale care vor fi menționate în motivarea acestei soluții expusă infra.
Astfel, articolul 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, consfințește dreptul
oricărei persoane la un proces echitabil, stipulând că „orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care
va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate
împotriva sa.”
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, a reiterat cu diverse ocazii
în constatările sale următoarele deziderate: „… rolul unei decizii motivate este
să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă
părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie
revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii
motivate poate avea loc un control public al administrării justiției (a se vedea în
cauza Suominen c. Finlandei, nr. 37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003 și Hirvisaari
c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).”
Efectul articolului 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa un
„tribunal” sub o obligație de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor,
argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului
dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.
Astfel, instanțele naționale sunt obligate să-și motiveze hotărârile pe
cauzele penale, cu impunerea unui răspuns detaliat la fiecare argument
important pentru rezultatul procesului, adică necesitatea unui răspuns special
în hotărâre (a se vedea cauza Hiro Balani c. Spaniei, nr. 303-A și 303-B, § 29 și,
respectiv, § 27 din 09 decembrie 1994).
Lipsa motivărilor poate ridica probleme conform articolului 6, paragraful
3 (b) CțEDO, referitoare la accesul la justiție, situație în care nu sunt indicate cu
suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărârea, ceea ce împiedică
folosirea efectivă a procedurilor de contestare.
La caz, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată că atât decizia
instanței de recurs ordinar cât și decizia instanței de apel nu corespund
criteriilor menționate mai sus, întrucât instanța de recurs nu a judecat cauza
penală în corespundere cu exigențele prevăzute de lege, această instanță nu
s-a pronunțat asupra motivelor esențiale invocate în apelul și recursul declarat,
nu a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile

28
contestate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
În consecință, Colegiul penal conchide că în speță erorile de drept comise
de instanța de apel la judecarea cauzei au rămas fără elucidare, fapt ce impune
casarea deciziei instanței de recurs ordinar și a deciziei instanței de apel, atât
în privința condamnatului Condrea Vadim, în numele căruia a fost declarat
recursul în anulare dedus judecării, cât și prin extindere, în privința
condamnatei Iosipoi Tatiana, deoarece condamnaților le-a fost încălcat dreptul
la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 CEDO, ce constituie un viciu
fundamental, și urmează a fi reparat la etapa examinării în ordine de apel,
deoarece viciul constatat se referă la aspectele de fapt.
Recapitulând esența cauzei penale deduse judecății Colegiul penal
notează, că potrivit rechizitoriului Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, au fost
învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal –
delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,
încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită de două persoane, cu
folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari.
Prima instanță, ajungând la concluzia că învinuirea adusă inculpaților
prin rechizitoriu nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată, a încadrat
acțiunile inculpaților în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, cauzarea de daune
materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de încredere,
dacă fapta nu constituie o însușire.
La rândul său, fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel,
instanța de apel a considerat că probatoriul administrat confirmă vinovăția
inculpaților Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, așa precum acestora le-a fost înaintată
învinuirea prin rechizitoriu.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar
probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă
apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se
pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:
dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost
săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost
apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,
dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

29
procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată
urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.
Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond
trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu
prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a
verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în
vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau
motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca
o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma rigorilor procesuale
descrise mai sus, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată că
întreaga motivare a soluției pronunțate se rezumă la două pasaje, în conținutul
cărora într-o manieră de ordin general se enumeră probele care în opinia
acestei instanțe confirmă vinovăția inculpaților și întrunirea elementelor
infracțiunii incriminate, însă fără a fi argumentate motivele care au
fundamentat o asemenea soluție.
De asemenea Colegiul penal remarcă faptul, că la această etapă a
procedurilor, instanța de apel a avut în sarcină soluționarea apelurilor
declarate de către procuror, de către avocatul părților vătămate cât și de către
avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului Condrea Vadim.
Deși din dispozitivul deciziei instanței de apel rezultă că instanța admite
parțial apelurile părții acuzării și respinge apelul apărării, totuși din conținutul
părții descriptive a deciziei menționate nu se atestă că instanța s-a expus în
careva mod asupra argumentelor avansate de partea apărării sau măcar ar fi
încercat să le respingă.
Necesită a fi accentuat, că în ordine de apel cauza penală nominalizată
s-a aflat la a treia rundă al procedurilor, întrucât anterior prin deciziile Curții
Supreme de Justiție din 19 iulie 2016 și din 18 iulie 2017, cauza penală a fost
remisă pentru rejudecare în ordine de apel, în aceeași instanță.
Analizând minuțios consecutivitatea procedurii descrise, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție constată că atât în cererea de apel, cât și ulterior în
cererile de recurs declarate de către partea apărării au fost invocate în
principiu aceleași argumente, care în virtutea principiului egalității armelor și
contradictorialității procesului penal urmau a fi supuse examinării, iar în
rezultatul aprecierii acestora în raport cu întregul material probator prezentat
la dosar, trebuiau să primească o motivare corespunzătoare soluției adoptate.
Astfel, în contextul evidențierii acelor aspecte care au fost trecute cu
vederea de către instanțele de apel și de recurs ordinar, Colegiul penal notează,
că unul din argumentele de bază invocate de către apărare se referă la faptul,
că învinuirea înaintată lui Condrea Vadim nu corespunde exigențelor prevăzute
de art. 6 alin. (3), lit. a) CEDO, art. 23, 26 Constituția RM, art. art. 7, 17, 281 Cod
de procedură penală, deoarece acuzatorul de stat nu a indicat concret care este
suma însușită de către condamnat de la fiecare parte vătămată, modalitatea

30
însușirii, timpul cauzării prejudiciului, iar aceste circumstanțe au fost incluse
din oficiu de către instanțele judecătorești, agravându-se astfel situația
condamnatului.
Reieșind din prevederile CtEDO, în conținutul dreptului la apărare intră
și dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele acuzației, aceasta fiind
o condiție esențială a unui proces echitabil, care reiese din dreptul celui acuzat
de a-și pregăti apărarea.
La caz, din conținutul deciziei instanței de apel nu se întrevede că instanța
de judecată a analizat învinuirea înaintată prin prisma elementelor constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, limitându-se în a
constata că prima instanță greșit a calificat acțiunile inculpaților.
La rândul său, instanța de recurs ordinar cu referire la acest argument
s-a limitat la indicarea unei singure fraze, reținând că inculpatul Condrea Vadim
în prima instanță ar fi declarat că învinuirea îi este clară.
Astfel se constată că descrierea laconică a încadrării juridice a faptei
imputate condamnatului Condrea Vadim, dar și în privința condamnatei
Iosipoi Tatiana, nu poate satisface cerințele despre claritatea și previzibilitatea
învinuirii aduse acestora, importanța rechizitoriului rezumându-se la două
perspective: de o parte acesta include detaliat fapta care urmează a se examina
în instanța de judecată și încadrarea juridică a acesteia, iar pe de altă parte -
persoana care urmează să răspundă pentru această faptă.
Conform practicii judiciare, delapidarea constă în însușirea, folosirea sau
transmiterea de către făptuitor, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori
sau alte bunuri încredințate pentru a le gestiona sau a le administra.
Bunurile pot fi încredințate în virtutea funcției de răspundere a
făptuitorului, a raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea
proprietarului. Încredințarea bunurilor în virtutea raporturilor contractuale
poate fi făcută de oricare subiecte ale drepturilor civile, atât persoane fizice, cât
și persoane juridice. Încredințarea bunurilor în celelalte cazuri se face, în
principal, în privința bunurilor persoanelor juridice, în cadrul raporturilor de
muncă. Aceste cazuri sunt legate, de regulă, de folosirea de către făptuitor a
situației de serviciu, adică presupun existența circumstanței agravante de la
lit. d) alin. (2) art. 191 Cod penal.
În speță, având în vedere că instanța de apel a constatat vinovăția lui
Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 191 alin. (5) Cod penal – adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,
încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită de două persoane, cu
folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari, nu a analizat în
conținutul deciziei adoptate nici unul din elementele constitutive ale
infracțiunii incriminate în raport cu probatoriul administrat și învinuirea
adusă.
Mai mult, instanța de apel nu a pătruns în esența învinuirii aduse
inculpaților, în raport cu agravanta – folosirea situației de serviciu, specificul

31
căreia este, după cum rezultă din cele menționate mai sus, încredințarea
subiectului infracțiunii a unor bunuri care aparțin persoanei juridice, în temeiul
exercitării raporturilor de muncă, constatând în speță prejudicierea
persoanelor fizice - recunoscute drept părți vătămate în prezentul dosar penal.
Or, reieșind din faptul că obiectul juridic principal al infracțiunii
prevăzute de art. 191 Cod penal, îl formează relațiile sociale cu privire la
posesia asupra bunurilor mobile și ținând seama de prevederile de la art. 483
Cod civil, rezultă că victima delapidării averii străine este posesorul mijlocit,
acesta încredințând bunurile sale în administrarea făptuitorului, care are rolul
de posesor nemijlocit.
În continuare, Colegiul atestă și faptul, că deși instanța de apel nu a
clarificat esența învinuirii aduse și prejudicierea cărei părți vătămate a avut loc
la caz prin acțiunile imputate inculpaților Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana,
(AEI „Dănceni” sau a persoanelor fizice deponente a mijloacelor bănești la
această asociație), în același timp soluționând acțiunile civile înaintate în speță,
instanța de apel nu verificat câte părți vătămate-persoane fizice au fost
prejudiciate și dacă aceste părți vătămate sunt indicate în rechizitoriu, sau dacă
aceste părți vătămate au înaintat acțiune civilă în cadrul procesului penal sau
acțiunile civile ale unora dintre aceste părți vătămate au fost deja soluționate
de instanțele naționale în ordine civilă.
Analizând dispozitivul deciziei instanței de apel Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție constată, că deși instanța dispune „a admite parțial acțiunile
civile înaintate de Vartic Nadejda, Sandu Feodora, Cantemir Maria,
Frunză Alexandra, Neaga Liubovi, Şarco Eudochia, Griţco Eugenia,
Mardari Claudia, Manciu Elizaveta, Ursu Veronica, Cojocari Valeriu, Ursu Liuba,
Conţulescu Natalia și Silistraru Tatiana”, în continuare, în dispozitivul deciziei
instanței de apel se regăsesc dispoziții privind încasarea prejudiciului material
și în privința la așa părți vătămate ca:
Ursu Ivan - 22 078 lei, Ungureanu Nadejda - 43 150 lei, Silistraru Olga -
165 451 lei, Ursu Mariana - 161 270 lei, Brumaru Zinaida - 299 678 lei,
Şevcenco Ina - 141 250 lei, Vîrlan Natalia - 180 000 lei, Vîrlan Egor - 270 000
lei, Cotova Alexandra - 20 000 lei, Ursu Elizaveta - 32 361 lei, Ciobanu Zina -
204 700 lei, Ciobanu Liviu - 37 000 lei, Ciobanu Aliona - 45 000 lei.
În acest context, Colegiul accentuează că deși partea apărării în cererea
de apel a invocat că inculpatului Condrea Vadim nu-i pot fi incriminate primirea
mijloacelor bănești de la Ungureanu Nadejda în sumă de 43 150 lei, la data de
02 aprilie 2007, de la Brumaru Zinaida în sumă de 135 000 lei, 136 000 lei și
30 000 lei, la data de 01 decembrie 2007, de la Mardari Claudia în sumă de
200 000 lei și de la Vîrlan Egor în sumă de 179 000 lei, în septembrie 2007,
deoarece acesta în perioada februarie 2007 - decembrie 2007, s-a aflat în
concediu și a fost plecat peste hotare, aceste argumente nu au fost supuse
verificării de către instanța de apel.

32
Mai mult, în cererea de recurs ordinar avocatul Ionaș Gheorghe a
evidențiat eroarea admisă în dispozitivul deciziei de către instanța de apel,
menționând că cet. Neaga Liubovi, Ciobanu Aliona, Ciobanu Liviu,
Ursu Elizaveta, Cotova Alexandra, Vîrlan Natalia, Silistraru Olga și
Ursu Veronica, nu au calitatea de părți vătămate sau civile în cadrul procesului
penal și nu au fost indicate în actul de învinuire, respectiv Condrea Vadim nu are
careva obligațiuni legale privind repararea prejudiciilor patrimoniale invocate
de către aceste persoane și ilegal admise de către instanța de apel, cu toate
acestea argumentele respective ale apărării au fost omise din vedere și de către
instanța de recurs, rămânând a fi trecute sub tăcere.
De altfel, instanța de recurs ordinar a răspuns în mod evaziv și la
argumentul invocat de către partea apărării cu referire la faptul, că instanța de
apel nu era în drept să dispună încasarea de la Condrea Vadim în beneficiul
părților vătămate Silistraru Olga, Ungureanu-Ursu Mariana, Vîrlan Egor,
Vîrlan Natalia, Şevcenco Ina, Ungureanu Nadejda Mihail, Ursu Ivan,
Mardari Claudia, Glavan Vera, Brumaru Zinaida, Ursu Elisaveta a prejudiciilor
materiale cauzate, din motiv că sumele de bani invocate au fost deja încasate în
ordine civilă de la AEÎ „Dănceni”.
Aici urmează a se reține, că deși instanța de recurs ordinar a notat, că
hotărârile civile invocate de apărare au fost pronunțate pe parcursul urmăririi
penale în privința lui Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana, totuși din motivarea
formulată se deduce că această instanță nu a pătruns în esența aspectului
evidențiat de apărător, că prin decizia instanței de apel din 14.02.2018 s-a
dispus dubla încasare a unor sume bănești și constituie o îmbogățire fără justă
cauză a părților vătămate menționate.
Un alt aspect trecut cu vederea de către instanțele de apel și recurs
ordinar se referă la sumele imputate inculpaților ca fiind însușite și care se
referă la prejudiciu în proporții deosebit de mari.
În acest context se menționează că inițial prin rechizitoriu, iar ulterior și
instanța de apel constată că inculpații Condrea Vadim și Iosipoi Tatiana ar fi
însușit suma totală de 4 078 930 lei.
Cu toate acestea, prin cumularea tuturor sumelor bănești incriminate ca
fiind sustrase de la fiecare parte vătămată în parte, se ajunge la concluzia că
pretențiile părților vătămate se rezumă la suma de 3 273 510 lei.
În pofida faptului, că atât în cererea de apel cât și ulterior în cererea de
recurs ordinar apărarea a subliniat, că nu este clară învinuirea înaintată în
partea ce se referă la diferența în sumă de 805 420 lei, instanțele respective nu
au oferit un răspuns cert și argumentat la motivele respective.
Astfel, motivarea hotărârii instanței de apel, menținută de instanța de
recurs este una formală în care s-au descris faptele, probele administrate în
cauza penală, fără a se face o analiză și fără se a da un răspuns argumentat la
toate motivele invocate în apelul apărării.
Reieșind din circumstanțele evidențiate mai sus, Colegiul penal al Curții

33
Supreme de Justiție, constată că instanțele de apel și recurs contrar și-au
întemeiat soluția pe aprecieri contradictorii, iar o asemenea soluție nu poate fi
menținută, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate condiționa
încălcarea dreptului la un proces echitabil al condamnaților.
Curtea Europeană în jurisprudența sa menționează de fiecare dată că,
judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și
întemeiază deciziile, căci numai astfel, un acuzat poate exercita căile de atac
prevăzute de legislația națională.
Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este
strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces
echitabil, aceasta permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este
indispensabilă însăși calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva
arbitrarului.”
Astfel, în speță instanța de recurs ordinar nu a judecat cauza penală în
corespundere cu exigențele prevăzute de lege, deoarece nu s-a pronunțat
asupra motivelor esențiale invocate în recursul ordinar al apărării, nu a
verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile
contestate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material. Or, încălcările nominalizate ale normelor
procesuale-penale, comise de către instanța de recurs ordinar, lezează dreptul
condamnaților la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, și constituie un
viciu fundamental care a afectat hotărârea adoptată de această instanță, adică
reprezintă erori de drept care permit redeschiderea procesului penal în
privința condamnatului Condrea Vadim Grigore, inclusiv și prin extindere și în
privința condamnatei Iosipoi Tatiana Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei în
ordine de apel, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,
deoarece această eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
instanța admite recursul în anulare, casează hotărârile atacate ale instanței de
recurs și de apel și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au
servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor
art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței
atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în
vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze
amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o
hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor
art. 417 Cod de procedură penală.

34
25. În conformitate cu prevederile art. 457, 435 alin. (1) pct. 1), pct. 2)
lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:
Se respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de către avocatul
Burlacu Marcel în numele condamnatului Condrea Vadim.
Se admite recursul în anulare declarat de către avocatul Ionaș Gheorghe
în numele condamnatului Condrea Vadim, se casează total decizia Colegiului
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 octombrie 2018 și decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, în cauza
penală în privința lui Condrea Vadim xxxxx, și prin extindere în privința lui
Iosipoi Tatiana xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei în privința ambilor
condamnați de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Condrea Vadim xxxxx și Iosipoi Tatiana xxxxx urmează a fi eliberați
din penitenciar, dacă în privința acestora nu este aplicată măsura preventivă
sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri
judecătorești.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 18 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

35