eti 2011

UNIVERSITATEA N i c o l a e T i t u l e s c u FACULTATEA DE DREPT M A S T E R TIINE PENALE

LUCRARE DE DIZERTATIE
DISCIPLINA TEMA INSTITUTII DE DREPT PROCESUAL PENAL Termenul de apel repunerea in termen, apelul peste termen

Coordonator tiinific Profesor univ. dr. Ion NEAGU

Masterand Ghionea Daniela

BUCURETI 2011

PAGINA DE GARD (pagin goal, ntre copert i prima pagin)

Universitatea Nicolae Titulescu Facultatea de Drept Master Carier judiciar

LUCRARE DE DIZERTAIE

DISCIPLINA

INSTITUTII DE DREPT PROCESUAL PENAL

TEMA

TERMENUL DE APEL, REPUNEREA IN TERMEN SI APELUL PESTE TERMEN

Coordonator tiinific conf.univ.dr. Ion Neagu

Masterand Daniela Ghionea

Bucureti 2011

CUPRINS Sectiunea I Apelul - cale ordinara de atac 1. Consideratii generale privind caile de atac 2. Conceptul de cale ordinara de atac, apelul cale ordinara de atac, notiune, scurt istoric 3. Concluzii Sectiunea II Termenul de apel 1. Concept si caracterizare 2. Momentul de la care curge termenul de apel a. Momentul de la care curge termenul de apel pentru procuror b. Momentul de la care curge termenul de apel pentru parti c. Momentul de la care curge termenul de apel pentru alte persoane 3. Practica judiciara Sectiunea II Repunerea in termen 1. Aspecte teoretice Concept si caracterizare 2. Practica judiciara Sectiunea III Apelul peste termen 1. Aspecte teoretice Concept si caracterizare 2. Practica judiciara Sectiunea IV Concluzii Bibliografie

ABREVIERI

Titluri de periodice A.U.B. Dr. J.N. LESIJ L.P. P.L. R.R.D. R.D.P. R.R.D. Analele Universitii din Bucureti, Seria tiine juridice Revista Dreptul Justiia Nou Lex ET Scientia International Journal Legalitatea Popular Revista Pro Lege Revista Romn de Drept Revista de Drept Penal Revista Romn de Drept

Referiri la denumiri de acte normative, instane, hotrri judectoreti alin. c. C.civ. C.E.D.O. C.p. C.pr.civ. C. S. J., s. p. C. Apel dec. civ. dec. pen. I.C.C.J., s.p. I.C.C.J., s.u. J. Alineat Complet Codul civil Curtea European a Drepturilor Omului Codul penal Codul de procedur civil Curtea Suprem de Justiie, secia penal Curtea de Apel decizie civil decizie penal nalta Curte de Casaie i Justiie, Secia penal nalta Curte de Casaie i Justiie, Seciile Unite Judectorie

T. T. j. T. mun. Bucureti

Tribunal Tribunal judeean Tribunalul municipiului Bucureti

Seciunea I
APELUL CALE ORDINARA DE ATAC

1. Consideratii generale privind caile de atac

In justitie, perfectiunea este un ideal greu, daca nu chiar imposibil de atins. Dar, daca este cu totul inteles ca erorile nu pot fi intotdeauna evitate, ar fi absolute de neiertat ca acestea, , o data comise , sa se permanentizeze, chiar atunci cand este posibil sa se descopere existenta lor1. Caile de atac sunt mijloace prevazute de lege prin care Ministerul Public si persoanele indriduite promoveza un control judecatoresc, in cadrul caruia se verifica hotararile judecatoresti penale, in vederea desfiintarii acelor hotarari care cuprind erori de fapt si de drept si inlocuirea lor cu hotarari conforme cu legea si adevarul2. Caile de atac sunt o institutie create tocmai in scopul preintampinarii si inlaturarii erorilor in sfera de realizare a justitiei. Ele sunt mijloacele procesuale care permit un nou examen al procesului in care s-a pronuntat una sau chiar mai multe hotarari judecatoresti, in vederea desfiintarii, totale sau partiale, a acesora atunci cand sunt gresite, in fapt sau in drept. Finalitatea si, totodata , ratiunea cailor de atac este realizarea in conditii cat maii bune a justitiei si asigurarea unei aplicari uniforme a legii de catre toate instantele judecatoresti3. Instituirea cailor de atac decurge din necessitate de a se controla activitatea desfasurata de instantele judecatoresti, deoarece in cazul in care aceasta nu corespunde legii si adevarului, aduce grave prejudicii unor drepturi fundamentale ale cetatenilor, cu implicatii negative si asupra societatii. S-a sustinut ca exista prezumtia ca, avand toate garantiile instituite de lege, o hotarare judecatoreasca ar putea cuprinde erori de fapt si de drept, ceea ce constituie o prezumtie de
1

Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 13 Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 747 Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 13

greseala din partea instantei care a pronuntat hotararea atacata; in cadrul noii judecati, de verificare a hotararii atacate, se presupune ca erorile vor fi inlaturate, ceea ce constituie o prezumtie de indreptare4. Judecata in caile de atac, indiferent de obiectul acesteia este, intotdeaua, o activitate de control judecatoresc. Acest control se exercita, de regula, de instante superioare celei care a pronuntat hotararea sau hotararile atacate, deoarece, in principiu ideea de control nu se asociaza cu cea de verificare a propriei activitati deoarece se considera ca activitatea desfasurata si hotararea sau hiotararile pronuntate sunt conform legii si oglindeste adevarul, iar numai in mod exceptional instanta care a examinat cauza este autorizata sa isi verifice ea insasi hotarareaefectuand deci un autocontrol si, daca este cazul, sa revina asupra ei si sa dea o noua hotarare. In literatura de specialitate se precizeza ca o hotarare judecatoreaca poate fi contrara legii si neconforma cu adevarul datorita a doua vicii fundamentale: mai intai, la judecarea si regulile de procedura penala care asigura aflarea

pronuntarea hotararii au fost nesocotite

adevarului si garanteaza drepturile partilor, de natura a pune la indoiala corectitudinea solutiei adoptate(error in procedento); in al doilea rand, solutionarea cauzei este gresita(vitium in judicando), fie prin stabilirea gresita a faptelor, care a condus la condamnarea unui nevinovat sau la achitarea unei persoane vinovate de comiterea unei infractiuni(error in facto), fie prin neaplicarea sau aplicarea gresita a legii substantiale penala si civila (error in jure), care a condus la o solutie neconforma cu legea sau contrara ei5. 2. Conceptul de cale ordinara de atac, apelul cale ordinara de atac Notiune, scurt istoric

Se pare ca primele dispozitii cu rol reparator, care sa amendeze hotararea data in prima instanta, apar inca in anul 509 i.e.n., cand consulul roman P. Valerius Publicola a emis o lege in baza careia cel condamnat avea dreptul de a apela la popor, contra sentintei, pe calea asa zisei provocatio ad populum6.
4

Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 747 Ibidem, p. 748 Damaschin Mircea, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2010, p. 469

In cursul istoriei aplicarea diferitelor forme ale gradelor de jurisdictie, cunoaste o evolutie ascendenta sub aspectul acuratetei, trecand prin dreptul canonic, doctrina criminalistilor italieni cu privire la apel si continuand cu vechiul drept francez, pana la ordonanta regala din 1670 care a insemnat pentru legislatia penala franceza triumful principiului celor doua grade de jurisdictie, judecata in prima instanta si apelul7. Caile de atac ordinare sunt acele mijloace procesuale prin care se ataca o hotarare judecatoreasca nedefinitiva, promivandu-se o activitate de judecata in ciclul procesual ordina, desfasurat, de regula, in orice cauza penala. Caile de atac ordinare determina si gradele de jurisdictie, deoarece numarul acestora, in afara de judecata in prima instant, depinde de numarul cailor de atac ordinare. Astfel, atunci cand caile de atac ordinare sunt in numar de doua apel si recurs exista trei grade de jurisdictie prima instant, judecata in apel si judecata in recurs. Cand este instituita o singura cale de atac apel sau recurs si numarul gradelor de jurisdictie se reduce la doua prima instanta si judecata in apel sau in recurs8. Sunt legislatii care consacra numai o singura cale de atac ordinara apelul cum sunt legislatiile din Anglia, SUA; alte legislatii consacra ca singura cale de atac recursul, cum au fost legislatiile din fostele stale ale Uniunii Sovietice. Legislatia franceza consacra si o a treia cale de atac ordinara opozitia. In literatura de specialitate franceza se considera ca sunt cai de atac ordinare numai opozitia si apelul, recursul fiind trecut printre caile extraordinare de atac; aceasta apreciere se intemeiaza pe un alt criteriu decat caracterul nedefinitiv al hotararii ce se ataca, anume continutul si intinderea caii de atac; recursul fiind limitat numai la anumite temeiuri de drept, restrangand obiectul verificarilor instantei de recurs, se considera ca este o cale de atac extraordinara. In procesul nostru penal sunt cai de atac ordinare apelul si recursul. Potrivit tezelor prealabile privind proiectul noului Cod de procedura penala, va exista o singura cale de atac ordinara apelul recursul in casatie devenind, ca si in procedura civila, o cale de atac extraordinara9. In literatura de specialitate s-au adus critici consacrarii a doua cai de atac ordinare succesive apel si recurs prin pana unor penalisti de renume precum Ortolan, Lombroso,
7

Ibidem Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 750 Ibidem

Alimena, Liszt si altii; se invocau, ca argumente prelungirea duratei procesului, cresterea cheltuielilor judiciare ale statului si ale partilor, contrazicerile dintre hotararile date in apel cu cele ale primei instante; se sustinea ca nu exista garantia ca hotararea data in apel va fi mai buna decat a primei instante, date in conditiile unei aplicari mai ferme a principiului nemijlocirii10. In constituirea sistemului de cai de atac ordinare se are in vedere asigurarea unui control complet si eficient, spre a nu intra in autoritatea de lucru judecat o hotarare care ar cuprinde erori de fapt sau incalcari ale legii. In practica legislativa din Romania se cunosc trei cai ordinare de atac:opozitia, apelul si recursul. Opozitia a fost reglementata prin Codurile de procedura penala din 1864 si 1936. Prin opozitie, partea care a fost absenta la judecata solicita instantei care a judecat-o in lipsa sa anuleze hotararea pronuntata, in vederea rejudecarii cauzei in prezenta sa;n prin aceasta cale de atac se garanteaza aplicarea principiului contradictorialitatii sedintei de judecata si al dreptului la aparare, potrivit dictonului audiatur et altera pars. Anulandu-se hotararea data in lipsa partii, se dispune rejudecarea cauzei in prezenta acesteia. Opozitia a fost criticata datorita abuzului practicat de inculpatii aflati in stare de libertate care, nereprezentandu-se la judecata, obtineau rejudecarea cauzei, amanand astfel condamnarea lor si executarea unei pedepse. Inca din 1927, V. Dongoroz considera ca opozitia ar putea fi desfiintata fiind indestulatoarea pentru asigurarea unor dezbateri contradictorii calea apelului. Pe aceasta linie, Codul de procedura penala din 1936 a restrans actiunea opozitiei numai la hotararile date in ultima instanta de fond. Din 1948 opozitia a fost desfiintata in legislatia noastra si a fost inlocuita cu dreptul partii de a invoca absenta sa la judecata in cadrul judecarii in recurs, care retragea o rejudecare a cauzei in conditii de contradictorialitate11. Recursul este calea de atac ordinara prin care se exercita un control in special cu privire la chestiunile de drept care nu au fost solutionate corect de catre instanta de apel sau, in cazul in care legea nu prevede dreptul de apel, de catre prima instanta. In reglementarea din anul 1936, instanta de recurs nu avea dreptul sa administreze probe, sa dea o noua apreciare probelor , sa reindividualizeze pedeapsa, examinand doar daca in cursul judecatii nu au fost incalcate normele de procedura si daca solutia corespunde prevederilor legii materiale. Restrangerea controlului
10

Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 753 Ibidem, p. 752

11

efectuat de catre instanta de recurs la error in procedendo si la error in jure isi are explicatia in originea acestei cai de atac si in finalitatea sa initiala de a asigura o aplicare uniforma a alegii pe intreg teritoriul tarii. Recursul a fost considerat de ordin constitutional, astfel ca orice hotarare putea fi atacata cu recurs chiar daca nu era supusa apelului. Initial, recursul a fost o cale de atac de anulare, dupa casare cauza rejudecandu-se la instanta a carei hotarare a fost atacata, apoi a devenit o cale de reformare, mai ales cand era de competenta tribunalelor si a curtilor de apel12. Apelul este o cale de atac ordinara, de fapt si de drept, care poate fi folosita impotriva hotararilor pronuntate asupra fondului, de catre o intanta inferioara, dupa desesizarea acesteia, pentru ca pricina sa fie supusa unei noi judecati, in vederea reformarii hotararii atacate13. La noi, Codicele de procedura criminala din 1864, face primele precizari in materie de grade de jurisdictie. Competenta de a solutiona cererile apel apartinea curtii apelative in circumscriptia careia se afla tribunalul care pronunta hotararea atacata. Apelul care trebua introdus in termen de 10 zile calculate de la pronuntare ori de la comunicare, dupa cum sentinta a fost data in prezenta sau in lipsa era suspensiv de executare, dar curtea avea obligatia de a-l solutiona in curs de 30 de zile de la primirea sa. Daca sentinta era anulata pentru violare sau omisiune de forme prescrise de lege, curtea statua ea insasi asupra fondului. In acelasi cod era reglementat separat(art. 169-175) apelul asupra sentintelor date in materie politieneasca cand s-a aplicat inchisoarea sau cand amenzile restituirile si reparatiile civile depaseau un anumit cuantum valoric14. Codul de procedura penal Carol al II-lea, publicat in Monitorul Oficial Nr. 66 din 19 martie 1936, reconfirma in art. 455-470, institutia celui de-al doilea grad de jurisdictie, respectiv apelul15. Legea Nr. 345 din 29 decembrie 1947 pentru modificarea unor dispozitii din codul de procedura penala a desfiintat apelul, dispunand expres prin art. 439 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat ca singura cale de atac ordinara este recursul. Aceasta modificare se situa pe linia adoptata, mai devreme sau mai tarziu, sub influenta legislatiei sovietice, de toate legiuirile
12

Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 753 Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 29 Ibidem, p. 26 Damaschin Mircea, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2010,p. 469

13

14

15

procesual penale ale fostelor tari de democratie populara care, fata exceptie, au parasit sistemul celor trei grade de jurisdictie, instituind o singura cale de atac ordinara, denumita in unele state apel, iar in altele recurs. In orice caz, acesta cale unica de atac a dobandit valente noi, in sensul ca permitea o verificare completa a sentintelor primei instante, atat sub aspectul temeiniciei, cat si acela al legalitatii16. Legea nr. 45 din 1 iulie 1993 pentru modificarea si completarea codului de procedura penala a reintrodus apelul in legislatia procesual penala romana. Legea contine si unele dispozitii cu caracter tranzitoriu, prevazand, printre altele, ca hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi sunt supuse cailor de atac ordinare, prevazute de aceasta lege si ca recursurile in curs de judecata la data in vigoare a prezentei legivor fi considerate apeluri si vor fi judecate potrivit competentei prevazuta de prezenta lege cand hotararea atacata este supusa apelului17. Apelul este o cale de atac ordinara, deoarece reprezinta o modalitate a fazei de judecata, prin care se blocheaza ramanerea definitiva a hotararii pronuntate de prima instanta, avand ca efect imediat suspendarea executarii hotararii atacate. Alelul este o cale de atac de fapt si de drep deoarece realizeaza controlul jurisdictional initiat de procuror sau de parti, prin efectul sau devolutiv complet, evident, numai cu privire la persoana care l-a declansart, la calitatea acesteia in proces si la persoana impotriva careia este indreptat. Apelul este o cale de reformare, deoarece daca este admis, hotararea supusa va fi casata in totul sau in parte, iar instanta de apel sau instanta careia aceasta i-a trimis cauza spre rejudecare vor da o noua rezolvare18.

3. Necesitatea si importanta cailor de atac ordinare

Inexistenta unui control asupra activitatii instantelor judecatoresti poate produce grave perturbari in judecarea cauzelor penale prin amanari abuzive, prin nesocotirea procedurii prevazute de lege, prin folosirea unor procedee arbitrare in solutionarea cauzelor penale. De aceea, instituirea unui control asupra modului cum s-a judecat ori s-a solutionat
16

o cauza

Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 27 Ibidem Damaschin Mircea, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2010

17

18

inseamna, in primul rand, un mijloc de prevenire a incalcarii legii si a erorilor judiciare; stiinduse controlati, judecatorii vor cauta sa procedeze dupa lege si sa dea solutii corecte19. Existenta acestor trepte de jusdictie in activitatea de judecata nu este intamplatoare, ele se justifica prin roul preventiv si reparator pe care il au si nu in ultimul rand, prin necesitatea realizarii controlului judiciar20.

19

Theodoru Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureti, 2008, p. 749 Damaschin Mircea, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2010, p. 471

20

SECTIUNEA A II-A TERMENUL DE APEL 1. Concept si caracterizare

In vederea folosirii caii de atac a apelului, legea prevede interval de timp determinate in care cei indriduiti pot declara apel. Fixarea unui termen de apel se justifica prin necesitatea de a asigura realizarea principiului promtitudinii represiunii. Lipsa unui termen de apel ar conduce fie la executarea de indata a hotararii penale, fie la posibilitatea atacarii oricand cu apel a unor asemenea hotarari. Existenta unui termen de apel raspunde atat nevoii de a se asigura un control judecatoresc asupra hotararilor pronuntate, inainte de a se trece la punerea lor in executare, cat si necesitatii de a se asigura operativitatea in procesul penal21. Orice cale ordinara de atac trebuie declarata intr-un termen fix, stabilit de lege. Stabilirea unui asemenen termen este, pentru legiuitor, o necesitate obiectiva. Daca hotararile judecatoresti ar putea fi atacata oricand fara nici o limita in timp a posibilitatii de folosire a cailor de atac s-ar ajunge la situatia ca procesele sa fie prelungite in mod nedefinit, ceea ce ar face ca prestigiul si autoritatea judtitiei sa fie grav subminate, ca scopul represiunii care cere promtitudine in aplicarea si executarea sanctiunilor penale sa nu fie atins, ca apararea valorilor sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevazute de legea penala sa fie slabita si ca situatia justitiabililor, indiferent daca este vorba de actiunea penala sau de cea civila, sa ramana multa vreme incerta, generand inutile tensiuni psihice sau chiar daune materiale. Mcu alte cuvinte eficienta justitiei represive este conditionata de promtitudinea cu care sunt sanctionati infractorii si sunt puse in executare hotararile de condamnare. Aceasta inseamna ca procesul penal nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de internalul necesar pentru aflarea adevarului si ca hotararea care marcheaza punctul sau final trebuie sa ramana definitiva spre a putea fi executata intr-un moment cat mai apropiat de data savarsirii infractiunii. Or, daca exercitiul cailor ordinare de atac nu ar fi conditionat de nedepasirea unui anumit termen, ci ar fi, lasat la bunul plac al partilor, care ar putea actiona oricand, aceste obiective nu ar fi atinse. De aceea este imperios necesar ca titularii dreptului de apel sa nu poata uza de acest drept decat inauntrul unui termen nici prea scurt, pentru a permite celor interesati sa reflecteze asupra oportunitatii de a ataca sentinta si sa
21

Neagu Ion, Tratat de procedur penal. Partea special, ediia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2010, p. 293

manifeste hotararea lor in acest sens, iar nici prea lung, pentru a nu prejudicia interesele represiunii - , stabilit prin lege22. Termenul de apel este un termen procesual legal, deoarece dorata sa este stabilita prin lege; el nu poate fi nici lungit, nici scurtat de instanta de judecata. De asemenea, el este absolut si are caracter imperativ, in sensul ca depasirea lui atrage decaderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar daca totusi apelul a fost declarat dupa implinirea termenului, el urmeazsa a fi respins ca tardiv. In fine, termenul de apel este determinat si fix, prin aceea ca durata sa stabilita prin lege este invariabila23. Potrivit art. 363 aln. 1, termenul general de apel este de 10 zile. Sunt insa situatii in care normala desfasurare a procesului penal impune ca apelul sa fie exercitat in termen mai scurt de 10 zile24. Exista insa unele exceptii: Astfel, potrivit art. 477 aln. 1, termenul de apel impotriva hotararii instantei in cazul judecarii unor infractiuni flagrante este de 3 zile. Cand constata ca judecata nu se poate desfasura potrivit procedurii speciale prevazute pentru uneleninfractiuni flagrante, instanta dispune, in baza art. 472, ca solutionarea cauzei sa se faca potrivit procedurii obisnuite, termenul de apel fiind de 10 zile, si nu cel de 3 zile prevazut de art. 477 aln. 125. Daca desi urmarirea penala si trimiterea in judecata a inculpatului s-a facut conform procedurii urgente prevazuta in art. 465 si urm. C. Proc. Pen. Pentru infractiunile flagrante prima instanta, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 466 C. Proc. Pen. Pentru aplicarea acestei proceduri, a judecat cauza potrivit procedurii obisnuite, termenul de apel este cel de 10 zile, prevazut in ar. 363 c. Proc. Pen., iar nu cel de 3 zile prevazut in art. 477 alin. 1 Cod proc. Pen. Solutia decurge din principil ca durata termenului pentru exercitarea cailor de atac este determinata de procedura in baza careia s-a efectuat judecat, iar nu de procedura

22

Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 72 ibidem

23

24

Neagu Ion, Tratat de procedur penal. Partea special, ediia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2010, p. 294
25

Ibidem, p. 296

conform careia s-a efectuat urmarirea penala si trimiterea in judecata, caci ceea ce se ataca este hotararea pronuntata, si nu actul de sesizare a instantei26. In caz de individualizare sau conexitate, inclusiv in cazul infractiunilor concurente, daca toate infractiunile au fost judecate deocamdata si de aceeasi instanta, termenul in care trebuie declarat apelul este cel prevazut de procedura potrivit careia s-a desfasurat judecata. Astfel, daca toate infractiunile conexe s-au judecat dupa procedura urgenta prevazuta de art. 465 si urm. C. Proc. Pen., termenul de apel unic este de 3 zile. Daca insa infractiunile conexe, desi supuse unor proceduri diferite unele procedurii comune, iar altele procedurii urgente - , au fost judecate, toate, dupa procedura obisnuita, disjungerea nefiind posibila, termenul de apel de asemenea unic va fi cel de drept comun, de 10 zile; indivizibilitatea hotararii impune ca, in asemenea caz, calea de atac sa fie una singura iar pentru exercitarea acesteia sa fie luat in considerare termenul cel mai lung chiar daca in raport cu infractiunile ce constituie obiectul judecatii legea prevede termene diferite pentru declararea caii de atac - , ca fiind cel mai in masura sa asigure drepturile partilor27. In cazul in care prima instanta, solutionand actiunea penala, dispus, prin aplicarea art. 347 C. Proc. Pen., disjungerea actiunii civile, termenul in care poate fi atacata cu apel sentinta data asupta laturii civile a cauzei este cel prevazut de Codul de procedura civila, pentru cauzele civile. Pentru fundamentarea acestei solutii sunt necesare cateva precizari. Prin constituirea ca parte civila a persoanei vatamate, deci prin obtiunea acesteia pentru valorificarea pretentiilor sale in instanta penala, raportul de drept civil, nascut din savarsirea infractiunii generatoare de daune, este dedus instantei penale si astfel, prin alaturarea actiunii civile la actiunea penala, se naste, pe langa raportul procesual penal, principal si preexistent, si un raport procesual civil care, fata de cel dintai, are un caracter accesoriu, secundar. Acest raport procesual civil se stinge, de regula, o data cu procesul penal, prin pronuntarea si ramanerea definitiva a aceleiasi hotarari; uneori, insa, el se poate stinge si inaintea celui penal de exemplu, prin impacare, prin tranzactie dupa cum, alteori, ii poate supravietui. Aceasta ultima situatie se iveste atunci cand rezolvarea concomitenta a celor doua actiuni, prin aceeasi hotarare ar putea sa intarzie solutionarea actiunii penale si, pentru evitarea acestui neajuns, instanta penala face uz de facultatea pe care i-o acorda
26

Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 72 Ibidem

27

prevederile art. 347 c. Proc. Pen. Si disjunge actiunea civila. Judecarea actiunii civile, dupa disjungere, se face insa, in mod obligatoriu, tot de catre instanta penala, in cadrul aceluiasi proces penal. Exercitandu-se, in continuare, in cadrul procesului penal si avand un caracter accesoriu, pe care disjungerea nu-l anuleaza, actiunea civila este supusa si dupa disjungere regulilor prevazute de procedura penala in aceeasi masura in care era guvernata de ele anterior separarii. Disjungerea face posibila solutionarea cu anticipatie a actiunii represive pentru a se da satisfactie imperativului aplicarii de indata si fara intarzieri nejustificata a legii penale dar ea nu impieteaza asupra cadrului procesual de desfasurare a actiunii civile, care nu se modifica. Prin disjungere astfel cum aceasta este reglementata prin art. 347 c. Proc. Pen. actiunea civila nu se separa de procesul penal, in cadrul caruia a fost atrasa prin constituirea de parte civila, nu devine independenta de acest proces, nu se autonomizeza, pentru a intra in sfera reglementarilor Codului de procedura penala, ci ramane atasata procesului penal si, in absenta unei derogari exprese, ramane supusa, in toate privintele inclusiv aceea a cailor de atac normelor procesuale si procedurale penale28. Sub aspectul naturii sale, termenul de apel poate fi, dupa caz peremtoriu sau dilatoriu. Termenul de apel este peremtoriu sub aspectul exercitarii dreptului de apel, titularul putand sa promoveze calea ordinara de atac in interiorul intervalului de timp prevazut de lege. Neexercitarea apelului in termenul prevazut de lege duce la respingerea acestuia ca tardiv29. Termenul de apel este dilatoriu sub aspectul posibilitatii de punere in executare a

hotararii judecatoresti penale. Astfel, potrivit art. 416 pct. 2 lit. a), hotararea judecatoreasca va putea fi pusa in executare numai la data expirarii termenului de apel, cand aceasta ramane definitiva prin neapelare pana in acel moment. In aceasta ipoteza, asadar, actul procedural al punerii in executare poate fi efecuat numai dupa trecerea termenului de apel, ceea ce face ca acest termen sa fie dilatoriu30.

28

Ibidem, p. 75

29

Neagu Ion, Tratat de procedur penal. Partea special, ediia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2010, p. 296
30

Ibidem

2. Momentul de la care curge termenul de apel

Termenul de apel este un termen legal stabilit in zile si se calculeaza pe zile libere, cu prorogarea ultimei zile, daca aceasta este o zi nelucratoare si serviciul instantelor judecatoresti este suspendat31. Termenele de exeritare a cailor de atac raman intotdeauna cele prevazute de lege, chiar daca in dispozitivul hotararii atacate, a fost indicat, din eroare, un alt termen pentru folosirea acestora sau un alt moment de cand incepe curgerea termenului32. Sub aspectul calcularii termenului de apel, din lege se desprind trei moduri de calcul distincte, in functie de titularii apelului. Astfel, legea prevede momente diferite de la care curge termenul pentru procuror, parti sau alte persoane care pot face apel33.

a. Momentul de la care curge termenul de apel pentru procuror

31

Damaschin Mircea, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureti, 2010, p. 476 Papadopol Vasile, Turianu Corneliu, Apelul penal, Casa de Editur i Pres ANSA SRL, Bucureti, 1994, p. 74

32

33

Neagu Ion, Tratat de procedur penal. Partea special, ediia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2010, p. 296

BIBLIOGRAFIE
I. Legislaie Constituia Romniei, revizuit prin Legea nr. 429/2003 (Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 758/29.10.2003), renumerotat i republicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 767/31.10.2003 Codul de procedur penal . II. Doctrin internaional Calvez Franoise, Analyse des dlais judiciaires dans les Etats membres du Conseil de lEurope partir de la jurisprudence de la Cour europenne des Droits de lHomme, C.E.P.E.J., Strasbourg, 2006, 140 pp. Callewaert Johan, Procs quitable et galit entre les accuss. Observations. Affaire Kamasinski c. l'Autriche. Cour europenne des droits de l'homme, 19.12.1989, n Revue trimestrielle des droits de l'homme, nr. 2/1991, pp. 230-240 III. Doctrin naional Neagu Ion, Tratat de procedur penal, Editura Pro, Bucureti, 1997, 732 pp. Ciobanu-Dordea Aurel, Consideraii pe marginea Hotrrii Curii europene a drepturilor omului n cauza Vasilescu vs. Romnia, n R.R.D.O. nr. 16/1998, pp. 22-29 ..........................................................................................................................

IV. Practic judiciar Vincent Berger, Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, ediia a 4-a n limba romn, Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucureti, 2003, 807 pp. Hotrri ale Curii Europene a Drepturilor Omului. Culegere selectiv, vol. I, Editura Polirom, Iai, 2000, 640 pp. .......................................................................................................................... V. Site-uri de Internet i baze de date consultate

site-ul C.E.D.O. site-ul Consiliului Europei site-ul I.C.C.J. site-ul Curii Constituionale site-ul Camerei Deputailor Baza de date LexisNexis

http://www.echr.coe.int/echr http://www.coe.int http://www.scj.ro http://www.ccr.ro http://www.cdep.ro http://www.lexisnexis.com

..