Dosarul nr.

4-1re-191/2016

Curtea Supremă de Justiţie

DECIZIE

07 iulie 2016 mun. Chişinău

Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:
Preşedinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de
Apel Chişinău din 17 aprilie 2015 şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de
Justiţie din 11 noiembrie 2015, declarat de avocatul Ion Harabagiu, în numele
condamnatului

Berdilă Eugeniu Gheorghe, născut la

03 decembrie 1983, originar şi locuitor al or. Căuşeni,
str. D. Cantemir 2, ap. 22, cetăţean al R. Moldova, fără
antecedente penale.

Termenul de examinare,
instanţa de fond: 22.02.2012 – 13.08.2012,
instanţa de apel: 19.09.2012 – 17.04.2015
instanţa de recurs
ordinar: 24.07.2015 – 11.11.2015,
în anulare: 02.06.2016 – 06.07.2016.

Asupra recursului menţionat, Colegiul penal

CONSTATĂ:

1. Prin sentinţa Judecătoriei Căuşeni din 13 august 2012, Berdilă Eugeniu a

fost achitat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)
Cod penal, pe motiv că există cauza care înlătură caracterul penal al faptei, şi
anume: săvârşirea faptei în limitele legitimei apărări.
2. Instanţa de fond a constatat că inculpatul Berdilă E., este învinuit că la 10
noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, fiind în casa bunicului, Fedeleș E., din or.
Căuşeni, str. Petru Rareș 10, a început să se certe cu fratele său Berdilă S. din
cauza unui telefon mobil, cearta lor degenerând în bătaie reciprocă, în cadrul căreia
1
frații Berdilă își aplicau reciproc lovituri cu pumnii în diferite părți ale corpului. În
timpul altercaţiei, ei au ieșit afară, unde Berdilă S. a luat o lopată și i-a aplicat
inculpatului lovituri până ce s-a rupt coada de la lopată. Bătându-se ambii, au ieșit
din curtea casei în drum, unde Berdilă S. a continuat să-i aplice inculpatului
lovituri cu pumnii. Văzând că fratele său este fizic superior, pentru a stopa
acţiunile acestuia, inculpatului i-a apărut subit intenţia de a-l omorî pe Berdilă S.
Realizându-și scopul, inculpatul i-a aplicat lui Berdilă S. trei lovituri cu un cuțit,
care îl avea asupra sa. Deoarece Berdilă S. se apăra cu mâna stângă, o lovitură a
nimerit în partea dorsală a palmei mâinii stângi, alta - în peretele lateral al
semitoracelui stâng și ultima - în semitoracele stâng, cu penetrare în cavitatea
pleurală, și lezarea pericardului cordului. În urma cauzării ultimei plăgi, lui Berdilă
S. i-au fost cauzate vătămări corporale grave, sub forma de tamponadă a cordului,
soldate cu decesul acestuia.
Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a lovit cu
cuțitul la întâmplare, din frică de a nu fi omorât și pentru a se apăra, după ce fratele
său a îndreptat lopata pentru a-l lovi, considerând că lovitura prezenta un pericol
real pentru viața sa.
Instanța a concluzionat că inculpatul a acționat în cadrul legitimei apărări,
acțiuni care înlătură caracterul penal al faptei.
Probele administrate au dovedit lipsa intenției inculpatului în săvârșirea
infracțiunii de omor, concluzia rezultând din acțiunile acestuia, care, chiar și după
ce a luat cuțitul de bucătărie, a continuat să fugă pentru a evita cearta. Fiind lovit
cu lopata și căzând jos, a fost în imposibilitate de a se apăra și în starea de
constrângere în care a fost pus, pentru a-și apăra viața, a lovit cu cuțitul la
întâmplare. Or, acțiunea de legitimă apărare în toate cazurile ar trebui echivalată cu
apariția intenției subite.
Faptul că inculpatul a acționat în limita legitimei apărări se confirmă și prin
declaraţiile martorilor, prin raportul de expertiză, potrivit căruia inculpatului i-au
fost cauzate leziuni corporale ușoare, care pot apărea în împrejurările indicate de
apărare.
3. Procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Aurel Postica a declarat apel,
solicitând casarea sentinţei şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să
fie condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare
în penitenciar de tip închis.
Apelantul a indicat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele
administrate.
Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 453 din 10
ianuarie 2012, pe cadavrul lui Berdilă S. au fost depistate:
1. a) echimoză pe hemitoracele drept 8×7 cm., violacee, care a fost produsă cu
puțin timp înainte de deces, prin acțiunea traumatică cu un corp contondent, posibil
în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare neînsemnată; b)
echimoză 5×3 cm., violacee, cu excoriație 0,5×0,7 cm. în regiunea plicii humero-
pectorale stângi, care a fost produsă cu puțin timp înainte de deces, prin acțiunea
traumatică cu un corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se
califică ca vătămare neînsemnată; c) excoriație 9×3,5 cm. pe suprafața posterio-
medială a antebrațului stâng, care a fost produsă cu puțin timp înainte de deces,
2
prin acțiunea traumatică cu un corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele
indicate și se califică ca vătămare neînsemnată; d) excoriație liniar neregulată,
15×0,2 cm. pe peretele lateral al hemitoracelui stâng, care a fost produsă cu puțin
timp înainte de deces, prin acțiunea traumatică cu un corp contondent sau cu vârful
unui obiect ascuțit (înțepător-tăietor), posibil în timpul și circumstanțele indicate și
se califică ca vătămare neînsemnată; e) excoriație alungită 4×0,5 cm. pe fața
dorsală a mâinii stângi, care a fost produsă cu puțin timp înainte de deces, prin
acțiunea traumatică cu un corp contondent sau cu vârful unui obiect ascuțit
(înțepător-tăietor), posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca
vătămare neînsemnată; f) plagă pe hemitoracele stâng 2,5×1 cm., orizontală, cu un
colț rotunjit și altul ascuțit, penetrantă în cavitatea pleurală stângă, cu lezarea
pericardului, cordului, hemopericard 300ml., hemotorace 2 l., lungimea canalului
de rănire 7-8 cm., care a fost produsă în intervalul de 30-40 minute până la 1-2 ore,
înainte de deces (conform datelor hispopatologice), prin acțiunea traumatică cu un
obiect înțepător-tăietor, și se califică ca vătămare gravă, după criteriul pericolului
pentru viață.
2. Cauza nemijlocită a morții lui Berdilă S. a fost tamponada cordului și
hemoragia masivă, care sunt complicații directe ale plăgii înțepat-tăiate a toracelui,
cu lezarea cordului.
3. Reieșind din descrierea morfologică a plăgii și din datele examenului
medico-criminalistic, leziunea descrisă la pct. 1 lit. f) a fost cauzată de un obiect
înțepător-tăietor, în formă plată, cu un singur tăiș și muchie îngustă, cu lungimea
lamei mai mică de 7-8 cm. și lățimea maximă de 2,5 cm.
4. Leziunile corporale au fost cauzate de un obiect înțepător-tăietor și obiecte
contondente.
5. Intervalele scurte de timp de producere a leziunilor și datele morfologice nu
permit stabilirea consecutivității lor, însă mai mult probabil că plaga înțepat-tăiată
a fost produsă ultima.
6. Ținând cont de localizarea leziunilor, victima și agresorul, preponderent, se
aflau față în față.
7. Nu există careva criterii de determinare a puterii loviturii în cazul dat.
8. Din momentul producerii leziunilor și până la deces au trecut nu mai puțin
de 30-40 minute, dar nu mai mult de 1,5-2 ore.
Instanța a lăsat fără apreciere faptul că inculpatul, în cadrul procesului-verbal
de verificare a declarațiilor la locul comiterii infracțiunii din 14.11.2011, a indicat
că, după ce a ieșit din casă, a intrat în bucătărie și a luat cuțitul, apoi fratele său a
început să alerge după el cu lopata.
Instanța de fond nu a analizat obiectiv probele administrate, nu s-a expus
asupra faptului că Berdilă S. avea trei plăgi tăiate, ultima condiționând decesul
părții vătămate. Aceste plăgi denotă că Berdilă S. s-a apărat și că loviturile inițiale
aplicate de inculpat nu și-au atins ținta, demonstrând intenția ultimului de a-l omorî
pe Berdilă S., în cazul aplicării unei lovituri din întâmplare, nu puteau să fie
prezente și celelalte plăgi tăiate, pe partea stângă a corpului.
A fost neglijat și faptul că Berdilă S. avea și alte vătămări corporale, produse
în timpul maltratării, nu a apreciat just probele administrate ce confirmă pe deplin
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.
3
 4. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie
2015, apelul a fost admis, casată sentinţa şi pronunţată o nouă hotărâre.
Berdilă Eugeniu a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 10
ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere, deducându-
se durata aflării în arest preventiv din 10 noiembrie 2011 până la 13 august 2012.
Instanţa de apel a reținut că la 10 noiembrie 2011, aproximativ ora 01.00,
Berdilă E., fiind în casa bunicului, Fedeleș E., din or. Căuşeni, str. Petru Rareș 10,
a început să se certe cu fratele său Berdilă S. din cauza unui telefon mobil. Cearta
lor a trecut în bătaie, în cadrul căreia frații Berdilă își aplicau reciproc lovituri cu
pumnii în diferite parți ale corpului. În timpul altercaţiei ei au ieșit afară, unde
Berdilă S. a luat o lopată și i-a aplicat cu aceasta inculpatului lovituri până ce s-a
rupt coada de la lopată. Bătându-se, ambii au ieșit din curtea casei în drum, unde
Berdilă S. a continuat să-i aplice inculpatului lovituri cu pumnii. Văzând că fratele
său este fizic superior, pentru a-i stopa acţiunile acestuia, inculpatului i-a apărut
subit intenţia de a-l omorî pe Berdilă S. Urmărind realizarea scopului de
omucidere, inculpatul i-a aplicat lui Berdilă S. trei lovituri cu un cuțit, pe care îl
avea asupra sa. Deoarece Berdilă S. se apăra cu mâna stângă, o lovitură a nimerit în
partea dorsală a palmei mâinii stângi, alta în peretele lateral al hemitoracelui stâng
și ultima a fost aplicată în hemitoracele stâng, cu penetrare în cavitatea pleurală și
lezarea pericardului cordului. În urma cauzării ultimei plăgi, lui Berdilă S. i-au fost
cauzate vătămări corporale grave, sub formă de tamponadă a cordului, soldate cu
decesul acestuia.
Analizând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat ca fiind
dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea omorului intenționat al lui Berdilă S.
Pentru a reține această stare de drept, instanţa de apel a luat în considerare
obiectul folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii - cuţitul, obiect apt de a produce
moarte, zona corpului vizată de acesta - hemitoracele stâng, cu penetrare în cavitatea
pleurală și lezarea pericardului cordului, care este zona vitală, numărul și caracterul
penetrant al loviturilor aplicate, care coroborate cu împrejurările de fapt concrete în
care s-a comis fapta au condus la concluzia certă că inculpatul a acționat cu intenţie,
chiar și indirectă, de a ucide victima.
Totodată, starea de provocare venită din partea victimei nu justifică acțiunile
inculpatului, însă urmează a fi apreciată ca circumstanță atenuantă la stabilirea
pedepsei.
Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea
acestuia, probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedind cu certitudine săvârșirea
infracțiunii constatate, versiunea inculpatului prin care susține că nu a săvârșit
omorului lui Berdilă S. fiind declarativă, fără acoperire probatorie, având scopul
evitării răspunderii penale.
Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod
penal, ca omorul unei persoane.
La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75
Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, anterior a fost
condamnat, având antecedente penale stinse, nefiind constatate temeiuri de aplicare
a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege.

4
 Instanța de apel a concluzionat că sentința instanței de fond nu cuprinde analiza
și evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate, sub
aspectul aprecierii și calificării faptei în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, în vederea
stabilirii adevărului cu privire la săvârșirea infracțiunii imputate de către inculpat.
La adoptarea soluției, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 7, 101, 348 Cod de procedură penală, greșit a apreciat probele
administrate, în pofida faptului că probatoriul administrat dovedește incontestabil
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.
5. Avocatul Angela Balan a declarat recurs ordinar, în numele inculpatului,
solicitând casarea acestei deciziei şi menținerea sentinței.
Recurenta a indicat că instanțele de fond și de apel au constatat că conflictul a
fost provocat de către victimă, inculpatul acționând doar în momentul când a avut
loc un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa.
Astfel, instanța de fond corect a constatat că inculpatul a fost atacat de către
partea vătămată în mod direct, creând un pericol grav, care amenința nemijlocit
vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății inculpatului și
care presupune inexistența unei alte soluții de înlăturare a pericolului în mod
eficient, deoarece lovitura îndreptată împotriva inculpatului, urma să survină
imediat, determinând inculpatul la comiterea faptei.
Totodată, pentru recunoașterea stării de legitimă apărare sunt necesare anumite
condiții referitoare la - a) atac și atacant, b) apărare.
Atacul trebuie să fie socialmente periculos, sancționat de legea penală ca
infracțiune și întreprins în mod intenționat, trebuie să fie îndreptat contra drepturilor
și intereselor celui care se apără.
Legislația penală acordă cetățenilor dreptul la legitima apărare, pornind de la
ideea că ea este îndreptată împotriva acțiunilor social-periculoase și nu prezintă un
pericol social, fiind social utilă și contribuind la mobilizarea cetățenilor în
combaterea criminalității și apare din momentul când începe acțiunea socialmente
periculoasă a unei alte persoane.
Art. 36 alin. (1) Cod penal prevede că constituie infracțiune fapta, prevăzută de
legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Circumstanțele constatate și probele administrate dovedesc, în lipsa oricăror
dubii, lipsa motivului, scopului și intenției inculpatului de comitere a infracțiunii
incriminate.
Motivul, scopul și intenția inculpatului de comitere a unui omor premeditat
lipsesc și din ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit și rechizitoriu, deși
art. 281 alin. (2) și 296 Cod de procedură penală, expres prevăd indicarea acestora.
Instanța de fond a constatat lipsa laturii subiective a infracțiunii incriminate în
raport cu probele administrate, iar instanța de apel a casat sentința, fără a se
pronunța care a fost motivul, scopul și intenția inculpatului de comitere a unui omor
premeditat.
5.1. Au declarat recursuri ordinare și succesorii părții vătămate Berdilă
Anastasia și Fedeleș Eremei, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi
menținerea sentinței.
Recurenții au invocat că sentinţa instanţei de fond este întemeiata, motivată și
legală, corect fiind stabilită situaţia de fapt, cu încadrarea acţiunilor inculpatului,
5
care a acționat în cadrul legitimei apărări, fapt confirmat prin declarațiile martorilor
din care rezultă că relaţiile dintre frați până la producerea incidentului erau bune, că
inculpatul nu a avut careva neînțelegeri cu fratele său, Berdilă S., ori alt motiv de a-l
omorî.
6. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie
2015, toate recursurile ordinare au fost declarate inadmisibile, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Instanța de recurs a reținut că decizia instanței de apel cuprinde răspunsuri la
toate motivele relevante pe care se întemeiază soluţia, corespunde tuturor
prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiata, lipsind temeiurile
de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală.
Concluziile instanţei de apel sunt întemeiate, fiind stabilită în mod corect
situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, fapta
săvârşită de inculpat fiind încadrată juridic corespunzător probelor administrate.
Argumentele recurenților prin care se susține că inculpatul ar fi acționat în
stare de legitimă apărare sunt nefondate, conform raportului de expertiză medico-
legală nr.101 din 10 noiembrie 2011, asupra corpului lui Berdilă S. fiind aplicate
cu un obiect ascuțit mai multe lovituri în regiunea pieptului, fapt ce exclude
prezența legitimei apărări.
Instanţa de apel întemeiat și argumentat și-a fondat concluziile în baza
cumulului de probe cercetate, și anume:
declarațiile succesorului părţii vătămate Berdilă A., potrivit căror inculpatul
nu a dorit și nu a avut nici un motiv să-l omoare intenţionat pe frate său. Nu poate
comunica detalii cu privire la conflict, în acel moment fiind peste hotarele țării;
declarațiile martorului Fedeleș R., care a confirmat că conflictul a fost inițiat
de partea vătămată, fiind nemulțumit, ca inculpatul i-a luat încărcătorul. Ultimul a
fugit pentru a evita conflictul, iar în drum, în momentul când partea vătămată îl
lovea cu lopata pe inculpat, ultimul nu mai avea nicio posibilitate reală să fugă,
atacul fiind direct. Alți martori nu au fost prezenți în momentul producerii
incidentului. Ulterior, a ieșit din casă Andrian care l-a ajutat să-l ridice pe Sergiu
de jos. A fost chemată salvarea, iar la spital a văzut la Sergiu plăgi la piciorul
drept, umărul stâng și inimă;
declaraţiile martorului Falca A., care a indicat că nu cunoaște detalii cu privire
la conflict. Noaptea târziu a fost telefonată de inculpat, fiind rugată să meargă la
spital, deoarece Sergiu e în stare gravă, i-a spus că s-au bătut și el l-a tăiat pe
Sergiu;
declaraţiile martorului Burdujan V., care a declarat că inculpatul l-a telefonat
și i-a spus că Sergiu e mort. Detalii a aflat la spitalul de urgenţă de la alte persoane;
declaraţiile martorului Florea M., potrivit căror în jurul orei 02.10 în secția de
internare a fost adus Berdilă S., care se afla în stare agonală, iar peste câteva
minute a decedat, constatările medicale vizuale fiind descrise în fișa medicală;
declaraţiile martorului Comarova V., care a relatat că la 10 noiembrie 2011, în
jurul orei 24.00, au ieșit la chemare, Berdilă S. era culcat, în stare critică, pulsul se
simțea. Acesta avea o rană în regiunea inimii, o zgârietura pe mână, însă nu era
mult sânge. Fiind în stare gravă a fost transportat la spital;
procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 noiembrie 2011;
6
 procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracţiunii din 14
noiembrie 2011;
raportul de expertiză medico-legală nr. 229 din 11 noiembrie 2011;
raportul de expertiză medico-legală nr.101 din 14 noiembrie 2011;
raportul de expertiză medico-legală nr.784 din 30 noiembrie 2011;
raportul de expertiză medico-legală nr. 788 din 30 noiembrie 2011;
raportul nr. 672a-2011 din 12.12.2011 emis de Secția de Expertiză Psihiatrică
Legală Ambulatorie al IMSP SCP al Ministerului Sănătăţii din RM;
raportul de expertiză medico-legală nr. 453 din 10 ianuarie 2012.
Instanţa de apel corect a încadrat acţiunile inculpatului în baza art. 145 alin.
(1) Cod penal, fiind dovedit că versiunea inculpatului precum, că a săvârşit omorul
lui Berdilă S. în stare de legitimă apărare este declarativă, nu are acoperire
probatorie și urmărește scopul evitării răspunderii penale.
Astfel, instanţa de apel corect a reținut starea de drept în cauză, având în
vedere obiectul bumerant folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii - cuţitul,
obiect apt de a produce moarte, zona corpului vizată de acesta - hemitoracele stâng,
cu penetrare în cavitatea pleurală și lezarea pericardului cordului, zona vitală,
numărul și caracterul penetrant al loviturilor aplicate, care coroborate cu
împrejurările de fapt concrete în care s-a comis fapta conduc la concluzia certă că
inculpatul a acționat cu intenţie, chiar și indirectă, de a ucide victima.
La stabilirea pedepsei inculpatului, instanţa apel, în conformitate cu art. 75
Cod penal, just a ţinut cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de motivul acesteia,
personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat, având antecedente
penale stinse, în calitate de circumstanță atenuantă fiind reținut că conflictul a fost
inițiat de partea vătămata, constând în violențe verbale și fizice exercitate asupra
inculpatului, stabilindu-i corect pedeapsă cu închisoare în mărime minimă.
Instanţa de apel a examinat cauza din toate punctele de vedere, cercetând,
analizând și administrând toate probele prin prisma prevederilor legale, luând în
considerare starea de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a
comis infracţiunea imputată lui, fapt elucidat prin întregul sistem de probe descris
amănunțit în decizia instanţei de apel, aceasta fiind întemeiată și legală.
Instanța de recurs a concluzionat că vinovăţia inculpatului este pe deplin
dovedită și acţiunile acestuia corect sunt calificate în baza art. 145 alin. (1) Cod
penal, acestuia fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, în limita minimă a
sancţiunii, lipsind temeiuri de a pune la îndoiala concluziile instanței de apel.
Totodată, sunt neîntemeiate afirmațiile prin care se susține că în actul de
învinuire lipseşte motivul, scopul și intenția inculpatului de a comite un omor,
deoarece în rechizitoriu este indicat motivul, scopul și intenţia inculpatului de a
comite omorul.
7. În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătoreşti au devenit irevocabile.
8. La 11 mai 2016, avocatul Ion Harabagiu, a declarat recurs în anulare în
numele condamnatului, în care solicită casarea deciziilor instanţelor de apel şi de
recurs, cu menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Recurentul a invocat că nu au fost apreciate la justa valoare declarațiile
martorului Fedeleș R., conform căror conflictul a fost inițiat de partea vătămată, că
7
inculpatul fugea pentru a evita conflictul, iar în drum când partea vătămată lovea
cu lopata în inculpat, ultimul nu mai avea nici o posibilitate reală să fugă, atacul
fiind direct.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, legitima apărare înlătură caracterul penal al
faptei și pe cale de consecință înlătură răspunderea penală, iar provocarea are și ea
influență asupra răspunderii penale, în sensul că nu o înlătură dar o micșorează, iar
excesul neimputabil al legitimei apărări înlătură caracterul penal al faptei.
Instanțele naționale, în contradicție cu cumulul probelor analizate nu au
constatat starea de legitimă apărare cu toate că sunt îndeplinite toate condițiile
acesteia.
Latura subiectivă manifestată de inculpat, în opinia instanței de recurs ”cu
intenție, chiar și indirectă”, ”starea de legitimă apărare declarativă, nu are acoperire
probatorie și urmărește scopul evitării răspunderii penale”, ”obiectul bumerant
folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii - cuţitul, obiect apt de a produce
moarte, zona corpului vizată de acesta - hemitoracele stâng, cu penetrare în
cavitatea pleurală și lezarea pericardului cordului” sunt în contradicție cu probele
administrate.
Astfel, potrivit raportului nr. 672a-2011 din 12.12.2011, emis de Secția de
Expertiză Psihiatrică Legală Ambulatorie al IMSP SCP al Ministerului Sănătăţii
din RM, Berdilă E. este caracterizat ca o persoană liniștită, care poate înlătura
conflictele apărute, iar victima Berdilă S., potrivit declarațiilor succesorului
victimei, martorilor și inculpatului, a suportat o traumă cranio cerebrală
complicată, în rezultatul căreia a devenit foarte agresiv și nu-și controla acțiunile
sale, mai ales când servea băuturi alcoolice, în momentul conflictului, potrivit
raportului de expertiză medico-legală nr. 101 din 14.11.2011, fiind în stare de
ebrietate alcoolică ușoară.
Declaraţiile inculpatului coroborează cu raportul de expertiză medico-legală
nr. 229 din 11.11.2011 potrivit căruia pe corpul acestuia s-au depistat excoriații și
echimoze pe corp, edem al țesuturilor moi ale capului și articulației cotului stâng
care au fost produse prin acțiunea traumatică cu un corp/uri contondent/e sau la
lovirea de acesta.
Totodată, declarațiile inculpatului sunt în concordanță și cu raportul de
expertiză medico-legală nr. 453 din 10.01.2012, potrivit căruia, ținând cont de
localizarea leziunilor, experții au concluzionat că victima și agresorul,
preponderent se aflau față în față.
Starea de legitimă apărare în care se afla inculpatul se confirmă și prin
declarațiile martorilor Fedeleș E., Fedeleș R. și Burdujan V., procesul-verbal de
verificare a declaraţiilor la locul comiterii infracțiunii din 14.11.2011, în coraport
cu declarațiile inculpatului.
Probele administrate, în aspectul coroborat cu circumstanțele cauzei
demonstrează că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, omorul lui
Berdilă S., pentru a curma comportarea violentă a victimei, care l-a lovit cu lopata,
apoi cu coada de la lopată a încercat să-l străpungă, situație care denotă atitudinea
ofensivă a victimei.
În conformitate cu prevederile art. 4 Cod penal, potrivit căruia, legea penală
nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului,
8
sentința instanței de fond este legală și întemeiată, fiind apreciat corect cumulul de
probe care indică direct că inculpatul a procedat în limitele legitimei apărări.
Decizia instanței de recurs a fost adoptată cu admiterea unor erori grave,
apreciate ca viciu fundamental care a afectat procedura precedentă.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 452-454, 457 Cod de
procedură penală.
9. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza
materialului din dosarul cauzei şi a motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot
fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 11/1), 44), 22 alin. (3)
Cod de procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunţată, se consideră
încălcare esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de alte tratate
internaţionale, de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi naţionale.
Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării
procesului penal în privinţa aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia
cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărârea pronunţată. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greşită a
probelor.
Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare
este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod
de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conţinutul şi motivele recursului în
anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 şi cu argumentarea
ilegalității hotărârii atacate.
Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt indicate
circumstanţe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la
circumstanţele de fapt şi de drept ale speței şi la împrejurările concrete relevate în
descriptivul hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse la pct. 4. şi 6. din
prezenta decizie, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile şi libertățile
pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi şi libertăți, esenţa
încălcărilor respective raportată la normele procesual penale şi la alte legi
naţionale, convenții şi tratate internaţionale, modul şi măsura în care încălcările
presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui
viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârilor irevocabile
atacate, omiţându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate
în acest sens şi indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 8. din
decizie).
Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condiţiile de conţinut prevăzute în
articolele specificate, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din

9
oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanţe în fapt şi în drept, care l-ar
justifica.
Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească
nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a
apărării şi nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Pe lângă aceasta, recursul în anulare, conform argumentelor reproduse la pct.
8. din decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanţele au apreciat
circumstanţele cauzei. Însă, descriptivul hotărârilor instanţelor de apel şi de recurs,
inclusiv împrejurările reproduse la pct. 4. şi 6. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că acestea au constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept
privind vinovăţia formulată condamnatului, în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept material, prin aprecierea
tuturor probelor acuzării şi apărării din punct de vedere al pertinenţei,
concludenţei, utilităţii şi veridicităţii, iar toate probele în ansamblu – din punct de
vedere al coroborării lor, în corespundere cu prescripţiile art. 101 alin. (1) Cod de
procedură penală, instanţa de recurs ordinar pronunţându-se în mod detaliat,
argumentat şi fără divergenţe asupra tuturor motivelor invocate de apărare în
recursul declarat (pct. 5. - 6. din decizie).
Potrivit jurisprudenţei CtEDO, în asemenea situaţie, nu se mai impune o
reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosinţă
soluţia dată de instanţele inferioare. Or, în cazul în care acestea şi-au motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o
acuzaţie penală, pentru a permite părţilor să utilizeze eficient orice drept de recurs
eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulţumească de a relua
motivele jurisdicţiei acestor instanţe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.
Finlandei).
Mai mult, potrivit art. 27 alin. (1), 414 alin. (1), (2), 434 Cod de procedură
penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,
formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanţa de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanţă, conform materialelor din dosar. Instanţa de apel poate
da o nouă apreciere probelor din dosar. Judecând recursul declarat împotriva
deciziei instanţei de apel, instanţa de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe
baza materialului din dosarul cauzei.
Deci, activitatea instanţelor de apel şi de recurs privind aprecierea sau
reaprecierea probelor conținute în dosarul penal şi a circumstanţelor cauzei, este o
competenţă şi prerogativă legală a acestor instanţe, şi invocarea în cadrul unui
recurs în anulare doar a aprecierii probelor în alt sens decât cel pe care îl propune
apărarea este una lipsită de orice suport juridic, şi nu constituie în sine un viciu
fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.
În acelaşi timp, o altă opinie asupra probelor şi circumstanţelor cauzei care
au fost puse la baza sentinţei de condamnare, conform jurisprudenţei, nu poate
servi temei pentru reexaminarea cauzei CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,
cazul Bujniţa versus Moldova).

10
 Rezultă că, în raport cu motivele enunţate de recurent, instanţele de apel şi de
recurs nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, iar recursul în
anulare este unul vădit neîntemeiat.
Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanţa
decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
Astfel, dat fiind că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
10. În conformitate cu art. 456 alin. (1), (2), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2)
pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

DECIDE:
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ion Harabagiu
împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2015
şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015,
în privinţa condamnatului Berdilă Eugeniu Gheorghe, deoarece este vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 04 august 2016.

Preşedinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11