TEMA NR 2

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

Prescripția răspunderii penale.

- Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Art. 155 alin. (1) Cod penal are
următorul conținut: cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe
prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

- în ceea ce privește soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului

prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză",
din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, Curtea Constituțională,
prin Decizia nr. 297/2018, a constatat că este neconstituțională.

- în urma Deciziei Curții Constituționale nr 297/2018 în practică s-au conturat două

orientări, respectiv (i) orientarea jurisprudențială potrivit căreia ulterior publicării
Deciziei Curţii Constituţionale anterior citată, întreruperea cursului prescripţiei
răspunderii penale nu mai este posibilă potrivit art. 155 alin. (1) din Codul penal, în
prezent fiind operabile numai termenele generale de prescripţie prevăzute în actuala
reglementare; și (ii) s-a susţinut că, în prezent, în interpretarea dispoziţiilor art. 155
alin. (1) din Codul penal, cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii
penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză îşi produce efectele
numai în ipoteza actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate
suspectului sau inculpatului.

- prin Decizie nr. 25/2019 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul
pentru soluţionarea recursului în interesul legii – s-a respins, ca inadmisibil, recursul
în interesul legii privind „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din
Codul penal privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin
îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, ulterior publicării în Monitorul Oficial
a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018".

Cu toate acestea, a se vedea Punctele de vedere ale facultăţilor de drept, paragraful

7 din Decizia nr. 25/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție 1.

De asemenea, a se vedea și opinia INM ref. la tema „întreruperea cursului

prescripției răspunderii penale în urma deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018” 2.
1
https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery
%5B0%5D.Value=156034, site accesat în data de 30.04.2020.
2
Întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel Curtea
de Apel București, 16-17 mai 2019, p. 40.

1
 - Cu privire la termenele de prescripție, învederăm și decizia nr. 5/2019 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție (recurs în interesul legii) care a stabilit faptul că prin
data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de
prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor simple a căror latură obiectivă
implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de
timp se înțelege momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos
necuvenit.

Lipsa plângerii prealabile.

Exemplu: La data de 24.02.2015, ora 18:50, organele de poliție din cadrul I.P.J. Galați -
Serviciul Criminalistic, au fost sesizate prin serviciul S.N.U.A.U. 112, cu privire la
faptul că a avut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei
persoane.

La volanul autovehicul se afla conducătorul auto TSM, care a declarat că, în seara
respectivă, în jurul orei 18:00, aflându-se la volanul autoturismului s-a deplasat pe
banda a doua, iar pe trecea de pietoni din „Casa Roșie” a surprins și accidentat o
persoană de sex feminin, pe care nu a văzut-o datorită ploii și a unui autovehicul
maxi-taxi care circula pe banda a treia.

Victima se afla în traversarea străzii Siderurgiștilor, din partea stângă către partea
dreaptă a sensului său de deplasare și, urmare impactului care s-a produs pe
banda a doua, a fost proiectată pe prima bandă.

La data de 18.03.2015, persoana vătămată a fost audiată, în prezența apărătorului

său ales, de către organele de cercetare penală, ocazie cu care a precizat că
depune plângere împotriva celui vinovat de producerea accidentului și solicită
trimiterea acestuia în judecată (fila 36 dosar u.p.) 3.

Raporta la datele speței, precizați dacă plângerea prealabilă a fost formulată cu

respectarea dispozițiilor legale.

- Potrivit Deciziei de îndrumare nr. 6/1973, Tribunalul Suprem a statuat faptul că „în
cazurile în care legea condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de
introducerea unei plângeri prealabile, persoana vătămată fiind un minor lipsit de
capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, organul de urmărire
penală se poate sesiza oricând din oficiu, fără a fi obligat să verifice dacă cel
îndreptățit a reclama a introdus plângerea prealabilă în termenul legal ori a declar
că nu introduce o astfel de plângere”.

Împăcarea.
3
http://www.rolii.ro/hotarari/589b6fdae49009dc3a001905, site accesat în data de 30.04.2020.

2
 - Împăcarea este un acord de voință totală, necondiționat și definitiv.

- Referitor la împăcare, unele instanțe au considerat că se poate lua act de voința de

împăcare a părții vătămate, manifestată prin cerere, dispunând încetarea procesului
penal în lipsa inculpatului și a părții vătămate de la dezbateri. Deopotrivă, alte
instanțe s-au pronunțat în sensul că încetarea procesului penal, ca urmare a
împăcării părților, poate avea loc și în lipsa inculpatului, considerându-se că acesta a
achiesat în mod tacit la actul de voință al părții vătămate. În fine, alte instanțe s-au
pronunțat în sensul că pentru încetarea procesului penal părțile trebuie să-și
exprime în mod valabil acordul de voință cu privire la împăcarea totală și
necondiționată.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție (S.U. Decizia nr. XXVII/2006,
pronunțată în aplicarea Codului penal anterior) a stabilit faptul că încetarea
procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură
răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată
nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca
total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți,
personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Exemplu: Astfel, prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2014 s-a consemnat că persoana
vătămată U.V., prezentă personal, a precizat că nu are pretenţii civile şi doreşte să
se împace cu inculpatul, cauza fiind amânată la data de 18 septembrie 2014
pentru efectuarea de verificări privind situaţia inculpatului. La acest termen este
prezent doar inculpatul I. T. care declară că doreşte să se împace cu persoana
vătămată, context în care prima instanţă pronunţă soluţia de încetare a
procesului penal reţinând că părţile prezente în faţa instanţei au declarat că
doresc să se împace.
Instanţa de control a apreciat că soluţia este greşită.
Împăcarea părţilor nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar
acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată şi-a exprimat doar
intenţia de a se împăca ceea ce nu echivalează cu existenţa unui acord clar şi
precis de împăcare, nu relevă fără echivoc voinţa de stingere a conflictului născut
între ea şi inculpat, instanţa reţinând greşit că sunt întrunite cerinţele împăcării
părţilor [Decizia 778/08.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel de Iași]4.

TEMA NR 3

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI

4
http://portal.just.ro/45/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=1000 site accesat în data de
30.04.2020.

3
REABILITAREA

- Art. 168 lit. a) Cod penal reglementează faptul că cererea de reabilitare

judecătorească se admite dacă cel condamnat nu a săvârșit o altă infracțiune în
intervalul de timp prevăzut în art. 166 Cod penal.

Exemplu: În mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite în

totalitate, condiţiile legale prev. de art. 166 raportat la art. 167 şi 168 NCP care
reglementează reabilitarea judecătorească.
Astfel, conform fişei de cazier a condamnatului, depusă în cauză, rezultă faptul că
acesta a fost condamnat de instanţele din România. După aplicarea acestor
condamnări penale din România, petentul a mai fost condamnat penal în Suedia.
Astfel, rezultă faptul că acest contestator, după ce a mai fost condamnat în
România, a fost din nou condamnat în Suedia, ceea ce indică o continuitate a
comportamentului său antisocial. Termenul stabilit de art. 166 alin. (1) lit. a) Cod
penal, privind reabilitarea judecătorească a fost întrerupt prin comiterea din nou a
unei noi alte infracţiuni, urmate de o nouă condamnare a acestuia, în Suedia.
Conform art. 167 alin. (2) raportat la art. 167 alin. (5) Cod penal, condamnarea
din Suedia fiind amendă penală, aceasta trebuia achitată de către condamnat
integral sau executată într-un alt mod, ea făcând parte din condamnările
succesive ale acestuia, la care se va raporta termenul de reabilitare
judecătorească.
Faptul că hotărârea judecătorească din Suedia nu este recunoscută pe teritoriul
României nu poate împiedica respingerea solicitării condamnatului de a se
constatat de către instanţa de judecată intervenirea reabilitării judecătoreşti
solicitate, întrucât se cere ca persoana care solicită admiterea unei astfel de
cereri, să nu comită sau să nu fie condamnată penal în termenul stabilit de art.
166 alin. (1)-(2) Cod penal.
Condiţia prevăzută de art. 168 alin. (1) lit. a) Cod penal, este clară, legiuitorul
impunând un comportament adecvat normelor sociale protejate de legea penală,
prin incriminarea unor fapte antisociale ca infracţiuni, pe o anumită durată de
timp limitată, a persoanelor care vor să beneficieze de reabilitare judecătorească.

În acest text legal, legiuitorul nu distinge între necomiterea de infracţiuni în

străinătate sau pe teritoriul României şi nici dacă condamnările sunt aplicate de
instanţele din România sau din străinătate, iar sentinţele de condamnare din
străinătate sunt recunoscute pe teritoriul României sau nu5.

Exprimați-vă opinia cu privire la motivarea hotărârii citată mai sus.

5
http://portal.just.ro/89/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=531 site accesat în data de
30.04.2020.

4
 - A se vedea și opinia INM referitor la tema „posibilitatea reţinerii reabilitării de drept,
pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de
reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracţiune, în străinătate, pentru
care se pronunţă o condamnare, soluţie ce se comunică serviciului de cazier judiciar,
dar care nu este încă recunoscută în România”6.

6
Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de
apel, Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019., p. 35.