UNIVERSITATEA, ȘTEFAN CEL MARE’’ SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII : ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

FAPTUL SI ACTUL JURIDIC

Grad didactic titlu științific: Student:

Conf. univ. dr. Petronela SCUTARIU Slusarec Ionela

SUCEAVA,2021
Cuprins
1.Faptul juridic.....................................................................................................................................2
2.Actul juridic.......................................................................................................................................3
2.1.Definiție........................................................................................................................................3
2.2.Terminologie................................................................................................................................3
2.3.Reglemetarea................................................................................................................................3
2.4.Delimitare.....................................................................................................................................3
3.Clasificarea actelor juridice civile....................................................................................................3
a) Acte juridice unilaterale, bilaterale și multilaterale........................................................................3
b) Acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale.............................................................4
c) Acte juridice constitutive, acte juridice translative și acte juridice declarative...............................4
d) Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare (și acte juridice de dispoziţie)..............5
e) Acte juridice consensuale, acte juridice solemne – formale ( și acte juridice reale).......................5
f) Acte juridice pure și simple și acte juridice afectate de modalităţi..................................................6
g) Acte juridice principale și acte juridice accesorii...........................................................................6
h) Acte juridice numite și acte juridice nenumite...............................................................................6
i) Acte juridice cu executare dintr-o dată, acte juridice cu executare succesivă și acte cu executare
continuuă............................................................................................................................................6
j) Acte cauzale și acte acauzale (abstracte)........................................................................................7
Bibliografia...........................................................................................................................................8

1
1.Faptul juridic
În sens larg, noțiunea de fapt juridic civil cuprinde fapta subiectului de drept
(intențională și neintențională) și faptul natural (evenimentul). În sens restrâns, noțiunea de
fapt juridic civil cuprinde fapta neintențională și faptul natural (evenimentul).

Numim faptele intenționale acele fapte care sunt săvârșite cu intenția de a produce
efecte juridice. Acestea sunt actele juridice. Numim faptele neintenționale acele fapte care
sunt săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice. Efectele juridice se produc totuși,
deoarece legea determină producerea unor efecte juridice în legătură cu săvârșirea lor. Faptele
naturale (evenimentele) se produc fără intervenția voinței vreunui subiect de drept, însă la fel
ca și faptele neintenționale, sunt de natură să producă efecte juridice, date de legiuitor.

1. Fapta poate fi comisivă sau omisivă.

2. Este faptă intențională încheierea unui act juridic, de exemplu încheierea unui contract.
3. Este faptă neintențională, de exemplu, nesupravegherea animalului. Deși subiectul de drept
care se servește de animal ori căruia îi revine dreptul de proprietate cu privire la animal nu
intenționează producerea de efecte juridice, ele totuși se produc, fiind posibilă angajarea
răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animalul nesupravegheat, potrivit art. 1375 din Codul
civil: “Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice
culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.”
4. Sunt fapte naturale (evenimente), de exemplu, nașterea unei persoane, seceta și cutremurul.
5. Pluralul atât pentru “faptă” (acțiune săvârșită de cineva) cât și pentru „fapt” (fenomen) este
„fapte”.
Fapta juridică se grupează în două categorii distincte:
1. Evenimente, împrejurări ce se produc independent de voinţa omului, dar cărora legea le
atribuie totuşi anumite efecte juridice (spre ex. naşterea unei persoane semnifică apariţia unui
nou subiect de drept; moartea unei persoane comportă încetarea calităţii de subiect de drept a
defunctului;
2. Acţiuni, fapte voluntare ale persoanelor fizice sau juridice a căror săvârşire în condiţiile
prevăzute de lege, antrenează consecinţe juridice. La rândul lor, unele dintre acestea sunt
săvârşite fară intenţia de a produce efecte juridice, dar acestea se realizează totuşi, întrucât ele
sunt prevăzute de lege. De ex., faptele ilicite generează răspunderea juridică, alte acţiuni şi
fapte voluntare sunt săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice şi, în general au caracter
licit, purtând denumirea de acte juridice. Faptul juridic constituie izvorul principal al
raporturilor juridice.
Fapte juridice civile, sintagma „fapte juridice civile” are două înţelesuri sau
accepţiuni: una largă şi alta restrânsă. Prin fapte juridice civile lato sensu înţelegem toate
acţiunile omeneşti sau faptele voluntare ale omului, de săvârşirea cărora legea leagă anumite
efecte juridice, constând în naşterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile.
Faptele juridice, stricto sensu, constau în toate acţiunile omeneşti licite sau ilicite săvârşite
fară intenţia de a produce efecte juridice, efecte care totuşi se produc în temeiul şi puterea
legii, chiar împotriva voinţei autorului lor. In măsura în care asemenea acţiuni omeneşti dau
naştere la obligaţii civile, ele constituie izvoare ale raporturilor juridice de obligaţii. în cele ce
urmează, vom analiza faptele juridice -izvoare de raporturi obligaţionale, în accepţiunea
restrânsă a acestei expresii.

2
3
2.Actul juridic
2.1.Definiție.
Prin act juridic civil se înţelege manifestarea de voinţă, realizată în limitele șicondiţiile
legii (dreptului obiectiv, cf. M. Nicolae), făcută cu intenţia de a produce efectejuridice, adică
de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

2.2.Terminologie.
Trebuie subliniat că termenul „act” poate avea două înţelesuri:=>primul sens este
acela care se desprinde din definiţia de mai sus, deci de operaţiunejuridică. Pentru acest sens,
se utilizează şi formula negotium iuris sau, mai simplu,cuvântul negotium. =>atât în
legislaţie, cât şi în doctrină sau în jurisprudenţă, prin „act” (uneori chiar prinsintagma „act
juridic”) se desemnează şi înscrisul constatator al manifestării devoinţă, adică
suportul material care consemnează sau redă operaţiunea juridică.Pentru acest al doilea
sens, se foloseşte şi expresia instrumentum probationis sau,mai simplu, cuvântul
instrumentum. Într-o exprimare riguros exactă, pentru cel de aldoilea sens ar trebui să se
folosească termenul de înscris.

2.3.Reglemetarea.
Codul civil nu reglementează general actul juridic civil, ca gen proxim, ci specii ale
sale:contractul (reglementat amănunţit– art. 1166 şi urm) şi actul juridic unilateral.Actul
juridic civil unilateral este reglementat de art. 1324 şi urm. Cod civil, dar în
esenţă,reglementarea generală a contractului se va aplica şi actului juridic
unilateral, în măsuracompatibilităţii.

2.4.Delimitare.
Actul juridic civil nu trebuie confundat cu faptul juridic, întrucât în cazulactului juridic
efectul nu se produce decât dacă partea l-a intenţionat, în timp ce faptuluijuridic legea îi
atribuie efecte juridice automate, indiferent de existenţa intenţiei de agenera efecte juridice
(vz. gestiunea de afaceri).

3.Clasificarea actelor juridice civile

a) Acte juridice unilaterale, bilaterale și multilaterale
În funcţie de numărul şi calitatea autorilor lor, actele juridice civile se clasifică în
unilaterale,bilaterale şi multilaterale.
Actul juridic unilateral este rezultatul unei singure voinţe juridice. Categoria actelor
juridice civile unilaterale include: testamentul, acceptarea moştenirii, renunţarea la
moştenire, denunţarea unui contract de către una din părţi (în măsura în care legea permite
aceasta ori părţile au stipulat în contract posibilitatea denunţării unilaterale), oferta
de a contracta, promisiunea publică de recompensă, oferta de purgă, ratificarea unui act
juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, confirmarea
unui act juridic anulabil, mărturisirea etc. Atenţie, o singură voinţă juridică nu
înseamnă în mod necesar o singură persoană, actul putând fi rezultatul voinţei mai multor
persoane (spre ex. coproprietarii bunului pierdut realizează o ofertă publică de recompensă).

4
 Subclasificare: acte juridice supuse comunicării – pentru că interesează terţii(produc
efecte de la comunicare) şi acte juridice nesupuse comunicării (produce efecte
independent de comunicare).
Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă (acordul de voinţă) a două părţi.
Sunt acte juridice bilaterale: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb,
contractul de donaţie, contractul de locaţiune, contractul de mandat etc.
Actul juridic multilateral este rezultatul acordului de voinţă a trei sau mai multe părţi.
Sunt asemenea acte: contractul de societate civilă, dacă a fost încheiat de cel puţin trei
asociaţi; convenţia de împărţeală atunci când sunt trei sau mai mulţi copărtaşi; contractul de
tranzacţie încheiat de cel puţin trei părţi.
În ceea ce priveşte criteriul acestei clasificări, subliniem că nu trebuie pus semnul
egalităţii între noţiunile de parte a actului juridic civil şi de persoană, întrucât o parte poate să
fie formată şi din două sau mai multe persoane. Sau, cum am văzut în cazul actului unilaterla,
dacă doi coproprietari fac o ofertă de vânzare, suntem în prezenţa unui act juridic unilateral,
deoarece, deşi este vorba de două persoane, ele formează o singură parte
(ofertantul).
Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai pentru una
dintre părţi, cealaltă parte având numai calitatea de creditor, cum este cazul: contractului de
donaţie,al contractului de împrumut de folosinţă (comodat), al contractului de împrumut de
consumaţie(mutuum), chiar şi atunci când ar fi cu dobândă (întrucât atât obligaţia de
restituire, cât şi obligaţia de plată a dobânzilor revin împrumutatului), al depozitului
cu titlu gratuit(neremunerat), al promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare (afară
de situaţia când beneficiarul promisiunii, în schimbul dreptului de opţiune ce i se conferă, se
obligă la plata unei sume de bani) etc. Tot unilaterale vor fi şi contracte care dau naştere la
obligaţii în sarcinaambelor părţi, fără ca acestea să fie şi reciproce și interdependente.
Contractul bilateral, numit şi contract sinalagmatic, se caracterizează prin
reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor şi prin interdependenţa obligaţiilor reciproce, deci
fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi calitatea de debitor, cum este cazul în:
contractul de vânzare-cumpărare, contractul de antrepriză, contractul de schimb, contractul de
locaţiune, contractul de închiriere a suprafeţelor locative, contractul de arendare,
contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de întreţinere, contractul de tranzacţie,
promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, contractul de concesiune etc.

b) Acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale

Este patrimonial actul juridic civil care are un conţinut evaluabil în bani. Ex.
contractele de vânzare, de donaţie, de împrumut etc. Este nepatrimonial actul
juridic civil care are un conţinut neevaluabil în bani. Ex. convenţia părinţilor unui
copil din afara căsătoriei ce privește stabilirea numelui de familie al acestuia.

c) Acte juridice constitutive, acte juridice translative și acte juridice declarative

Clasificarea actelor juridice civile în constitutive, translative şi declarative se
face după criteriul efectului lor.
Actul juridic constitutiv este acela care dă naştere unui drept subiectiv civil ce nu a existat
anterior. Ca exemple de acte juridice constitutive menţionăm: instituirea unui
uzufruct, convenţia prin care se instituie un drept de gaj sau o garanţie reală mobiliară,
convenţia de ipotecă, partajul etc.
Actul juridic translativ este acela care are ca efect strămutarea unui drept subiectiv din
patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. Sunt translative, de
exemplu: contractul de vânzare-cumpărare, donaţia, cesiunea de creanţă etc.

5
 Actul juridic declarativ este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea unui
drept subiectiv civil preexistent. Fac parte din această categorie: actul confirmativ, tranzacţia.

d) Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare (și acte juridice de

dispoziţie)
În raport de importanţa sau gravitatea lor asupra patrimoniului, actele juridice civile pot
fi: de conservare, de administrare şi de dispoziţie. Este o subclasificare a actelor patrimoniale.
Actul juridic de conservare este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii
unui drept subiectiv civil. Actul de conservare este întotdeauna un act avantajos pentru autorul
său, deoarece presupune cheltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea dreptului ce se
tinde a fi salvat.
Actul juridic de administrare este acel act juridic civil prin care se urmăreşte să se
realizeze o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. În legătură cu aceste acte,
trebuie făcută distincţia între actul de administrare a unui bun singular (ut singuli) şi actul de
administrare a unui patrimoniu. Primul are semnificaţia de act de punere în valoare a unui
bun, fără să se ajungă la înstrăinarea lui. Cel de al doilea include însă şi acte care, raportate la
un anumit bun, reprezintă acte de înstrăinare, dar, raportate la un patrimoniu, reprezintă
măsuri de normală folosire, exploatare, valorificare a patrimoniului respectiv. Ex. locaţiunea
unui bun, asigurarea unui bun, trecerea lui dintr-o masă patrimonială în alta etc.
Actul juridic de dispoziţie este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept
sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Pot fi incluse în această categorie: vânzarea, donaţia,
renunţarea la un drept, constituirea dreptului de uzufruct, de superficie, constituirea
unei ipoteci, a unui gaj (care reprezintă, totodată, grevarea unui bun cu sarcini reale) etc.
Uneori această ramură este trată în cadrul categoriei actelor de administrare,
reprezentând o subramură (administrarea deplină, sau administrarea externă).

e) Acte juridice consensuale, acte juridice solemne – formale ( și acte juridice reale)
În funcţie de modul de formare, acte juridice civile se împart în consensuale,
solemne (formale) şi reale.
Actul juridic consensual este acel act juridic care ia naştere în mod valabil prin
simpla manifestare de voinţă a părţii sau a părţilor, neînsoţită de nici un fel de formă. Chiar
dacă părţile înţeleg să însoţească manifestarea de voinţă de redactarea unui înscris care să o
consemneze, ele o fac nu pentru validitatea actului, ci pentru a-şi asigura un
mijloc de probă privind încheierea şi conţinutul acestuia. Trebuie subliniat că, din punctul
de vedere al formei în care se încheie actele juridice, actul juridic consensual reprezintă
regula, vorbindu-se astfel despre principiul consensualismului (art. 1178 NCC).
Actul juridic solemn (denumit şi formal) este acel act juridic pentru formarea căruia simpla
manifestare de voinţă nu este suficientă, ci aceasta trebuie să îmbrace o anumită
formă prescrisă de lege. Această formă (de regulă, forma autentică) reprezintă o condiţie
pentru însăşi valabilitatea actului juridic respectiv. Se obişnuieşte să se spună că
forma este cerută ad validitatem sau ad solemnitatem. Sunt acte juridice solemne:
testamentul, donaţia, contractul de ipotecă etc.
Actul juridic real, care nu este decât o specie de act formal este acela care nu se poate
forma valabil decât dacă manifestarea de voinţă este însoţită de remiterea (predarea) bunului.
Deci, actele juridice reale nu iau naştere în mod valabil decât din momentul
predării (remiterii materiale) a bunului. Înţelegerea prealabilă predării poate fi considerată ca
având valoarea unei simple promisiuni (unilaterale sau, după caz, bilaterale) de a încheia actul
juridic real, dar nu se confundă cu acesta din urmă. Fac parte din categoria actelor juridice
reale: împrumutul, atât cel de folosinţă (comodatul), cât şi cel de consumaţie (mutuum),
depozitul, darul manual etc.

6
f) Acte juridice pure și simple și acte juridice afectate de modalităţi
După legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie, sarcină), deosebim acte juridice
civile pure şi simple şi acte juridice civile afectate de modalităţi.
Actul juridic pur și simplu este acela care nu cuprinde o modalitate. De altfel, unele acte
juridice sunt incompatibile cu modalităţile, spre exemplu, actul de opţiune
succesorală (acceptarea sau renunţarea la o moştenire), recunoaşterea filiaţiei, căsătoria,
adopţia etc. În sesn strict actul pur şi simplu este incompatibil cu modalităţile. Actul juridic
simplu nu are în concret modalităţi.
Actul juridic afectat de modalităţi este acela care cuprinde o modalitate, adică un termen,
o condiţie sau o sarcină. Unele acte juridice civile sunt esenţialmente acte afectate de
modalităţi, de exemplu, contractul de împrumut, contractul de rentă viageră, contractul de
întreţinere, contractul de donaţie cu sarcină, contractul de asigurare etc.

g) Acte juridice principale și acte juridice accesorii

După raportul dintre ele, actele juridice civile pot fi principale sau accesorii.
Actul juridic principal este acel act care are o existenţă de sine stătătoare, regimul său
juridic nedepinzând de cel al altui act juridic. În circuitul civil, cele mai multe acte juridice
sunt acte principale.
Actul juridic accesoriu nu are o existenţă de sine stătătoare, soarta sa juridică depinzând
de soarta altui act juridic, principal. Sunt acte juridice civile accesorii: clauza penală,
fidejusiunea, arvuna, contractul de gaj, contractul de constituire a unei garanţii reale
mobiliare, convenţia de ipotecă etc. Actul juridic accesoriu poate fi încheiat în acelaşi timp cu
actul juridic principal, dar şi într-un moment diferit; de asemenea, el poate fi un act separat,
dar poate fi inclus şi în actul principal, sub forma unor clauze.
Importanţa acestei clasificări constă în aceea că, pe când validitatea actului juridic
principal şi menţinerea lui se examinează numai în funcţie de propriile elemente, independent
de alte acte juridice, validitatea şi eficacitatea actului juridic accesoriu se apreciază nu numai
în raport de propriile elemente, ci şi în funcţie de validitatea şi eficacitatea actului juridic
principal; soarta actului juridic accesoriu urmează soarta actului juridic principal –
accesorium sequitur principale. Desfiinţarea sau încetarea, din orice cauză, a
actului juridic principal atrage şi desfiinţarea sau încetarea actului juridic accesoriu.

h) Acte juridice numite și acte juridice nenumite

După reglementarea şi denumirea lor legală, actele juridice civile se clasifică în acte
juridice numite (tipice) şi acte juridice nenumite (atipice).
Prin act juridic civil numit (tipic) se înţelege acel act care are o denumire stabilită de
legea civilă, precum şi o reglementare proprie.
Prin act juridic civil nenumit (atipic) se înţelege acel act care nu se bucură de o
denumire legală şi de o reglementare proprie. Aceste acte juridice dau expresie principiului
libertăţii actelor juridice, de care ne vom ocupa atunci când vom analiza principiile voinţei
juridice.

i) Acte juridice cu executare dintr-o dată, acte juridice cu executare succesivă și acte
cu executare continuuă
Această clasificare are drept criteriu modul de executare a actelor juridice civile.
Actul juridic civil cu executare dintr-o dată (uno ictu) este acel act a cărui
executare presupune o singură prestaţie din partea debitorului. El se mai numeşte şi act cu
executare instantanee.

7
 Actul juridic civil cu executare succesivă este acel act a cărui executare presupune mai
multe prestaţii, eşalonate în timp. Pot fi incluse în această categorie: contractul
de locaţiune, contractul de arendare, contractul de închiriere a suprafeţelor locative,
contractul de societate civilă etc.
Acte cu executare continuuă (asimilat de obicei actelor cu executare succesivă), se
execută fără întrerupere în timp – ex. livrarea de energie electrică.

j) Acte cauzale și acte acauzale (abstracte)

După legătura cu cauza (scopul), actele juridice civile se împart în acte cauzale şi
abstracte.
Este cauzal (concret) acel act juridic a cărui valabilitate implică analiza cauzei ori scopului
său; dacă scopul este imoral, ilicit ori lipseşte, însuşi actul juridic este lovit de nulitate.
Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detaşat de elementul cauză,
valabilitatea sa neimplicând analiza acestui element.

8
Bibliografia
https://legeaz.net/dictionar-juridic/fapte-juridice
https://www.dreptcivil.ro/32-notiunea-fapt-juridic
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-bucuresti/drept-civil/civil-act-
juridic-notiune-si-clasificare/10861903