UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL
PARTEA GENERALĂ

Asist. univ. drd. LUIZA-CRISTINA GAVRILESCU

- SUPORT CURS -
Anul I
Semestrul I

2008
2
 CUPRINS
CAPITOLUL I – CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL .. 3
1. Sistemul dreptului civil................................................................................... 3
1.1. AccepŃiunile noŃiunii de drept................................................................. 3
1.2. DefiniŃia dreptului civil ........................................................................... 3
1.3. Principiile dreptului civil......................................................................... 4
1.4.Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept .................................. 5
2. Teoria legii civile............................................................................................ 9
2.1. Izvoarele dreptului civil .......................................................................... 9
2.2. Aplicarea legii civile ............................................................................. 11
3. Interpretarea legii civile................................................................................ 13
CAPITOLUL II – RAPORTUL JURIDIC CIVIL................................................ 16
1. NoŃiune ......................................................................................................... 16
2. Caractere....................................................................................................... 16
3. Structura ....................................................................................................... 16
3.1. PărŃile raportului juridic civil ................................................................ 16
3.3. Obiectul raportului juridic civil............................................................. 27
4. Izvoarele raportului juridic civil................................................................... 34
CAPITOLUL III – ACTUL JURIDIC CIVIL ...................................................... 36
1. NoŃiune şi clasificare .................................................................................... 36
1.1. DefiniŃia actului juridic civil ................................................................. 36
1.2. Clasificări ale actelor juridice civile ..................................................... 36
2. CondiŃiile actului juridic civil....................................................................... 41
2.1. NoŃiune şi clasificare............................................................................. 41
2.2. Capacitatea ............................................................................................ 42
2.4.Obiectul .................................................................................................. 50
2.5. Cauza..................................................................................................... 52
2.6. Forma .................................................................................................... 54
3. ModalităŃile actului juridic civil ................................................................... 56
3.1. Termenul ............................................................................................... 57
3.2. CondiŃia................................................................................................. 58
3.3. Sarcina................................................................................................... 61
4. Efectele actului juridic civil.......................................................................... 62
5. Nulitatea actului juridic civil ........................................................................ 70
5.1. NoŃiune.................................................................................................. 70
5.2. FuncŃiile nulităŃii ................................................................................... 70
5.3. Delimitarea nulităŃii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic...... 70
5.4. Clasificarea nulităŃilor........................................................................... 73
5.5. Cauzele de nulitate ................................................................................ 74
 5.6. Regimul juridic al nulităŃii .................................................................... 75
5.7. Efectele nulităŃii .................................................................................... 76
BIBLIOGRAFIE................................................................................................. 810

2
CAPITOLUL I – CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL

1. Sistemul dreptului civil

1.1. AccepŃiunile noŃiunii de drept

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine din latină, dar nu
din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat în
sensul său figurat, şi anume: fără ocolişuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptăŃii.
Expresia "drept" poate fi luatã în trei sensuri si anume:
În primul său sens, noŃiunea de drept desemnează totalitatea regulilor de
conduită impuse de stat în scopul reglementări relaŃiilor inter-umane. Acesta este
sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la obiectul său
(regulile de conduită). Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment
dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv.
În al doilea sens, noŃiunea de drept reprezintă prerogativa, facultatea,
posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde celorlalŃi o
anumită conduită. Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca:
”am dreptul la salariu” sau “am obŃinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de
drept subiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la persoana care exercită
prerogativa respectivă.
În sfârşit, într-un al treilea sens, cuvântul drept desemnează ştiinŃa socială
care studiază statul şi regulile adoptate de el, instituŃiile politice şi juridice,
principiile generale de conducere şi reglementare a societăŃii. Este sensul în care
folosim această noŃiune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

1.2. DefiniŃia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramură de drept privat care reglementează raporturile
juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice şi
juridice - aflate pe poziŃii de egalitate juridică. Din definiŃie rezultă:
- Dreptul civil aparŃine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementează, în
principiu, raporturi dintre particulari. Dreptul civil este baza comună din care s-au
desprins, în timp, toate celelalte ramuri de drept privat. În acest cadru, el constituie
drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta înseamnă că ori de câte
ori o anumită situaŃie juridică nu este reglementată în nici un fel în ramura specială de
drept, soluŃia va fi aplicarea normelor de drept civil.
-Obiectul de reglementare al dreptului civil îl constituie două categorii de
raporturi juridice:
▪ raporturi juridice patrimoniale;
▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un conŃinut
evaluabil în bani. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de
normele dreptului civil. De exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale

3
reglementate de dreptul civil raporturile care au în conŃinutul lor dreptul de
proprietate.
Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relaŃii sociale reglementate
de normele dreptului civil care au un conŃinut ce nu este evaluabil în bani. De
exemplu, raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau
juridice.
- Raporturile se stabilesc între persoane fizice (oamenii priviŃi individual)
sau persoane juridice (subiecte colective de drept);
- Subiectele raportului juridic civil se află pe poziŃie de egalitate, neexistând
vreun fel de subordonare între ele în ceea ce priveşte încheierea actelor juridice.

1.3. Principiile dreptului civil

În orice ramură de drept operează, pe de o parte, principiile întregului sistem
de drept şi, pe de altă parte, principiile ramurei respective. Pe lângă aplicarea
principiilor fundamentale ale dreptului român (cum sunt: principiul democraŃiei,
principiul egalităŃii în faŃa legii, principiul accesului liber la justiŃie, principiul
separaŃiei puterilor în stat etc.) se va face şi aplicarea unor principii proprii dreptului
civil. La rândul lor, acestea pot fi clasificate:
a) principiile fundamentale ale dreptului civil şi
b) principiile instituŃiilor dreptului civil
Principiile generale ale dreptului civil sunt:
 Principiul proprietăŃii, consacrat în ConstituŃie, în Codul civil şi în alte legi civile.
Potrivit ConstituŃiei, proprietatea poate fi publică sau privată. Cea publică aparŃine
statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. Titular al dreptului de proprietate
privată poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. ConstituŃia prevede, în art.
41 alin. 2, că “proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular. În definiŃia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este dreptul ce are cineva de
a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele
determinate de lege".
 Principiul egalităŃii în faŃa legii civile (principiul nediscriminării) este aplicaŃia
principiului fundamental de drept consacrat de art. 16 alin. 1 din ConstituŃie:
"CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi
discriminări”. Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor subiective
civile fără deosebire pe bază de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri, sex sau orientare sexuală ori apartenenŃă la o categorie
defavorizată este consacrat în detaliu prin OrdonanŃa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare.
 Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte
ale legii civile care prevăd că: „Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt
recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord
cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieŃuire” (Decretul nr. 31/1954).
 Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor civile este consacrat legislativ atât prin
prevederile constituŃionale (art. 21, art. 24) şi ale Decretului nr. 31/1954, cât şi de
norme juridice internaŃionale. Într-adevăr, potrivit art. 26 din Pactul internaŃional
4
privind drepturile civile şi politice ale omului: „Toate persoanele sunt egale în faŃa
legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii. În această
privinŃă, legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor
persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă,
sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naŃională sau socială,
avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”
Principiile instituŃiilor dreptului civil - evocăm numai câteva:
- principiul consensualismului, care priveşte forma actului juridic civil;
- principiul forŃei obligatorii (pacta sunt servanta);
- principiul irevocabilităŃii;
- principiul relativităŃii (res inter alios acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest)
care priveste efectele actului juridic civil;
- principiul ocrotirii bunei credinŃe întâlnit în materii de drept civil drepturi reale,
răspundere civilă.

1.4. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

1) Criterii de delimitare
Delimitarea dreptului civil faŃă de alte ramuri de drept vizeazã mai multe
criterii.
Acestea, în general, sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare,
calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sancŃiunilor si principiile
dreptului civil.
Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din douã mari
categorii: raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale; nu însã toate aceste
raporturi fac parte din obiectul dreptului civil.
Metoda de reglementare. Specificã dreptului civil este metoda egalitãŃii
juridice a pãrŃilor dintr-un raport juridic civil.
Alt criteriu care ajutã la delimitarea ramurilor de drept este acela al
caracterului normelor: norme dispozitive si norme imperative. Pentru dreptul civil
sunt specifice normele dispozitive (permisive, supletive sau interpretative).
Normele dispozitive (interpretative sau declarative) înlesnesc libertatea
părŃilor fie suplinindu-le voinŃa neexprimată, fie întregindu-le voinŃa, fie protejându-
le drepturile sau interesele în privinŃa cărora are a decide însuşi titularul
dreptului.Acestea pot fi permisive sau supletive.
Normele permisive nici nu impun şi nici nu interzic săvârşirea unei acŃiuni,
lăsând la aprecierea părŃilor să aleagă conduita pe care voiesc a o urma din mai
multe variante posibile indicate de lege (de exemplu, art. 1296 C.civ., conform căruia
contractul de vânzare-cumpărare se poate încheia fie pur şi simplu, fie sub condiŃie,
şi poate avea ca obiect două sau mai multe lucruri alternative).
Normele supletive sunt acele reglementări legale care în anumite situaŃii
permit ca persoanele singure să-si aleagă conduită de urmat si numai în situaŃia în
care nu si-au ales singure această conduită, se vor aplica prevederile normei (art.

5
1305 C.civ., care arată că cheltuielile vâzării revin cumpărătorului, numai dacă
părŃile nu au prevăzut contracriul în contractul de vânzare-cumpărare.
Normele imperative (categorice) sunt cele care, prohibitiv sau onerativ,
stabilesc o conduită univocă şi strict determinată, de la care subiectul raportului de
drept civil nu se poate abate decât asumându-şi riscul sancŃiunii prevăzute de lege.
Normele onerative prevăd expres obligaŃia subiectelor de drept civil de a se
supune unei anumite conduite (art.. 813 C.civ.arată că donaŃiile se fac prin act autentic,
ceea ce înseamnă că actul încheiat sub semnătură privată nu este valabil).
Normele prohibitive interzic în mod expres părŃilor o anumită conduită (art.
1513 C. Civ. arată că este nul un contract prin care un asociat ăşi rezervă totalitatea
câştigurilor, sau prin care acetsa ar fi scutit de a participa la pierderi).

Alt criteriu de delimitare a dreptului civil este caracterul sancŃiunii. Pentru

dreptul Civil sancŃiunea specificã este restabilirea dreptului subiectiv civil încãlcat,
care se face fie prin repararea prejudiciului cauzat, fie prin încetarea acŃiunii de
vãtãmare a dreptului personal nepatrimonial.

2. Delimitarea faŃă de unele ramuri de drept

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constituŃional
Dreptul constituŃional cuprinde normele juridice care reglementează
organizarea şi competenŃele autorităŃilor statului, sistemul electoral, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor. Orice ramură de drept îşi găseşte
fundamentul juridic în normele din ConstituŃie. Principiile fundamentale ale dreptului
civil sunt consacrate în primul rând în textul constituŃional, iar drepturile subiective
civile sunt garantate prin ConstituŃie. Raporturile juridice guvernate de dreptul
constituŃional – raporturi preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate specială a
participanŃilor: aceea de cetăŃean, pe de o parte, şi de organ de stat, pe de altă parte.
Dimpotrivă, raporturile juridice de drept civil nu presupun nici o altă calitate a
participanŃilor decât aceea de subiect de drept. PoziŃia părŃilor în dreptul civil este una
de egalitate juridică, pe când în dreptul constituŃional de subordonare.
Normele dreptului civil sunt predominant dispozitive, iar cele ale dreptului
constituŃional imperative. SancŃiunile dreptului constituŃional nu presupun vreun
proces, ci parcurgerea unei proceduri specifice (ex. suspendarea din funcŃie-art. 95 din
ConstituŃie); în cazul încălcării drepturilor subiective civile se recurge la introducerea
unei acŃiuni în instanŃă pentru restabilirea dreptului.

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ

Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementează
organizarea şi desfăşurarea activităŃii organelor administraŃiei de stat şi a serviciilor
publice.
Deosebirile sunt similare celor semnalate în comparaŃia realizată cu dreptul
constituŃional. Delimitarea prezintă importanŃă îndeosebi atunci când încheierea unui
act juridic civil este precedată de emiterea unui act administrativ individual (ex: o

6
autorizaŃie). Drept sancŃiune specifică dreptului administrativ amintim amenda
contravenŃională.

c) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar şi fiscal

Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementează relaŃiile
referitoare la întocmirea, aprobarea şi executarea bugetului de stat, dezvoltarea
economico-socială şi acoperirea unor nevoi publice.
RelaŃia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiază pe faptul că ambele
reglementează relaŃii patrimoniale, având ca obiect drepturi şi obligaŃii exprimate în
bani. Dar dreptul financiar, ca ramură de drept public, reglementează raporturi în care
cel puŃin una dintre părŃi este un organism al statului. De asemenea, în timp ce dreptul
civil reglementează relaŃiile băneşti dintre persoanele fizice şi juridice, dreptul
financiar şi fiscal reglementează relaŃiile băneşti de constituire, repartizare şi utilizare
a fondurilor băneşti ale statului. SancŃinile dreptului financiar sunt specifice, cum ar fi
majorări pentru întârziere la plata impozitelor.

d) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementează
activitatea de judecare a cauzelor civile şi de executare a hotărârilor pronunŃate în
aceste cauze.
Dreptul procesual civil ca ramură distinctă a dreptului garantează eficacitatea
dispoziŃiilor de drept civil care consacră drepturi subiective pentru persoanele fizice
ori juridice.
Legătura dintre dreptul civil şi dreptul procesual civil este cea de la conŃinut
la formă, acesta din urmă fiind compus dintr-un ansamblu de norme juridice care
reglementează modul de judecată a cauzelor civile şi modul de executare silită a
hotărârilor judecătoreşti pronunŃate în aceste cauze.
Specifice dreptului procesual civil sunt: subordonarea părŃilor, preponderenŃa
normelor imperative; existenŃa unor calităŃi speciale ale părŃilor, dobândită după
promovarea acŃiunii civile. SancŃiunile sunt de asemenea specifice- ex: decăderea
dintr-un drept procesual .

e) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează raporturile juridice ce
izvorăsc din actele şi faptele considerate de lege ca fiind fapte de comerŃ, precum şi
raporturile juridice la care participă persoanele ce au calitatea de comerciant.
Dreptul comercial este un drept special faŃă de dreptul civil; el priveşte numai
raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comerŃ şi raporturi juridice la care
participă persoanele cu calitatea de comercianŃi, spre deosebire de dreptul civil, care are
în vedere celelalte raporturi patrimoniale şi toate raporturile personal nepatrimoniale.
Sunt asemănătoare: poziŃia de egalitate a părŃilor, caracterul dispozitiv al
normelor aplicabile. SancŃiunile dreptului comercial sunt mai severe şi au un regim
juridic deosebit faŃă de cele le dreptului civil.

7
 f) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii
Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementează raporturile sociale de
muncă născute din contractul individual de muncă. Asemenea raporturi juridice
privesc: felul muncii, locul muncii, salarizarea, celelalte drepturi şi obligaŃii ale
salariaŃilor şi angajatorilor etc. Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, şi o serie de
norme de ordine publică (cum ar fi, de exemplu, normele de protecŃia muncii sau
normele privind examenul medical obligatoriu al salariaŃilor). Şi pentru dreptul
muncii, după cum am văzut, dreptul civil constituie drept comun. Numeroase instituŃii
sunt deopotrivă aplicabile contractului de muncă şi contractelor civile. Dar în
contractul civil, egalitatea juridică a părŃilor subzistă pe tot parcursul derulării
contractului, în timp ce în contractul de muncă ea există doar în momentul încheierii
acestuia. Ulterior, pe parcursul executării contractului, salariatul se subordonează
celui care l-a încadrat în muncă.
CorelaŃia dintre dreptul civil şi dreptul muncii se manifestă şi prin aceea că
raporturile de muncă se pot întemeia nu numai pe contracte de muncă, dar şi pe
contracte civile de prestări de servicii (care se încheie în temeiul unei legi speciale, nr.
130/1999).
SancŃiunile din dreptul muncii intervin ca rezultat al răspunderii materiale şi a
celei disciplinare.

g) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei cuprinde normele care reglementează raporturile decurgând
din căsătorie, rudenie, filiaŃie, adopŃie, precum şi normele privind ocrotirea minorilor
sau a persoanelor puse sub interdictie. Şi dreptul familiei cuprinde o serie de norme
de ordine publică, de protecŃie a interesului general (în special normele de ocrotire a
unor categorii de persoane). Chiar şi după integrarea normelor de drept al familiei în
Codul civil, ramura dreptului familiei îşi va păstra autonomia, în raport cu dreptul
civil.
Dreptul familiei reglementează raporturile care izvorăsc din căsătorie,
rudenie, adopŃie şi cele asimilate acestora. DistincŃia faŃă de dreptul civil se
întemeiază pe specificitatea relaŃiilor sociale – în general nepatrimoniale –
reglementate în dreptul familiei. În plus, dreptul familiei cunoaşte sancŃiuni specifice
şi cuprinde preponderent norme imperative.

h) Delimitarea dreptului civil de dreptul internaŃional privat

Dreptul internaŃional privat reglementează raporturile de drept privat cu
element de extraneitate, indicând autoritatea competentă şi legea aplicabilă. Fiecare
stat are propriul sistem de drept internaŃional privat.
Deosebirea esenŃială dintre cele două ramuri de drept constă în faptul că dreptul
internaŃional privat reglementează raporturi juridice care conŃin un element de
extraneitate, ceea ce atrage incidenŃa în cauză a cel puŃin două sisteme de drept, urmând
ca norma de drept internaŃional privat să arate care va fi regimul aplicabil în cauză.
Dreptului internaŃional privat îi este specifică o numită metodă de
reglementare: de indicare a legii aplicabile, prin intermediul normelor conflictuale,
8
normelor materiale sau a celor de aplicare imediată. Neaplicarea legii indicate de norma
respectivă nu atrage nici o sancŃiune pentru judecătorul investit cu soluŃionarea cauzei.

2. Teoria legii civile

2.1. Izvoarele dreptului civil

NoŃiunea de izvor de drept are două înŃelesuri:
● în sens material, ea desemnează condiŃiile materiale de existenŃă care generează
normele juridice;
● în sens formal, ea reprezintă forma de exteriorizare (de exprimare) a normelor
juridice, cu alte cuvinte unde anume se găsesc normele juridice într-un sistem de drept
dat.
Prima noŃiune priveşte actele normative, cea de a doua se referă la actele şi
faptele juridice (individuale).În dreptul civil, normele îmbracă forma – generică – de
acte normative, adică acte ce emană de la organele de stat investite cu prerogativa
legiferării.
Legea
Principalul izvor de drept, în sistemul nostru este legea. Termenul “lege”, ca
izvor de drept, are de asemenea două înŃelesuri:
 în sens larg, ea desemnează orice act normativ adoptat de organismele competente
ale statului (legi, decrete, ordonanŃe, hotărâri etc.);
 în sens restrâns, ea priveşte numai o anumită categorie de acte normative, şi anume
cele adoptate de Parlament. Potrivit art. 72 din ConstituŃie, “Parlamentul adoptă legi
constituŃionale, legi organice şi legi ordinare”.
Deci principalele forme juridice în care se exprimă izvoarele de drept civil
sunt: legile – acte normative adoptate de Parlamentul României şi hotărârile
Guvernului. Caracter de izvor al dreptului civil îl are şi actul normativ adoptat de
ministru ori şeful unui alt organ al administraŃiei de stat – indiferent de denumire:
ordin, instrucŃiune, regulament etc. (dacă are ca obiect de reglementare relaŃii sociale
ce intră în “obiectul dreptului civil”.
În categoria izvoarelor de drept civil trebuie încadrate şi reglementările
internaŃionale – convenŃii, pacte, acorduri, etc. – cu condiŃia ca România să fie parte
la ele (prin aderare sau ratificare) şi binenŃeles să privească relaŃii sociale ce intră în
obiectul dreptului civil român.
În doctrină se face deosebire între legea fundamentală, care este ConstituŃia şi
legile celelalte numite ordinare. Deşi este principalul izvor de drept constituŃional,
ConstituŃia este şi izvor important pentru dreptul civil. Codul civil român are ca
model Codul civil francez din 1804 (numit şi Codul Napoleon); a fost adoptat în 1864
şi a intrat în vigoare la 1 Decembrie 1865. Acesta reprezintă principalul izvor al
dreptului civil. Codul civil a suferit unele abrogări (exprese sau implicate) sau
modificări.

9
 Alte legi civile: Codul familiei (Legea nr.4/1954, cu modificările suferite),
Legea nr.31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată ,Legea fondului funciar
18/1991 republicată.
Exemple de decrete: D.31/1954 privitor la persoana fizică şi persoana
juridică; D.32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei şi Decretul nr.31/1954,
D.167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă.

Alte izvoare de drept mai sunt considerate a fi:

1. Obiceiul (cutuma) reprezintă o regulă de conduită stabilită în practica vieŃii
sociale şi respectată un timp îndelungat, în virtutea deprinderii, ca o normă socotită
obligatorie.
Trebuie să se facă următoarea distincŃie:
- obiceiurile la care trimit anumite texte din acte normative în mod expres, nu
pot fi socotite ca izvoare de drept distincte de aceste acte normative, ele fac prin
încorporare parte din dispoziŃia normelor juridice respective:
- art.970 alin.2 C.civil convenŃiile “obligă nu numai la ceea ce este expres într-
însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaŃiei, după natura sa”.
- art.980 C.civil, “DispoziŃiile îndoioase se interpretează după obiceiul
locului unde s-a încheiat contractul”.
- în privinŃa gardului şi zidului comun, art.600 C.civil, precizează că
înălŃimea se hotăreşte după “regulamentele particulare”.
- obiceiurile la care normele juridice cuprinse în acte normative nu fac
trimitere, dar au valoare. Exemple de obiceiuri din a doua categorie – adică cele care
au valoare de izvor de drept distinct şi pot fi folosite în interpretarea unor acte
juridice se găsesc, îndeosebi în dreptul maritim şi se numesc “uzuri interpretative”.
Acestea din urmă se manifestă în două moduri :
- fie prin explixarea expresiilor şi termenilor din contract ;
- fie prin completarea clauzelor contractului cu ceea ce în mod obişnuit se
presupune că părŃile au voit.
2. Morala (regulile de convieŃuire socială) urmează soluŃia de la obicei. Nu
sunt izvor de drept distinct, dar în măsura în care legea face trimitere la ele, atunci
sunt încorporate sau notificate de actul normativ respectiv.
3. In principiu nici jurisprudenŃa nu reprezintă izvor al dreptului civil,
deoarece organul de judecată nu are atribuŃia de a edicta norme ci de a soluŃiona
cauza cu care a fost sesizat prin aplicarea normelor de drept. Hotărârile judecătoreşti
produc efecte numai între părŃile din proces, potrivit principiului relativităŃii, pe când
izvorul de drept reprezintă o normă generală, opozabilă tuturor. Trebuie însă avute în
vedere două excepŃii:
- deciziile CurŃii ConstituŃionale au caracter obligatoriu;
- hotărârile pronunŃate de Înalta Curte de CasŃie şi JustiŃie în soluŃionarea
recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanŃe.

4. Doctrina – este formată din lucrările scrise prin care se comentează sau
interpretează normele juridice, sunt opinii formulate de specialişti de tehnicieni ai
10
dreptului care contribuie la perfecŃionarea normelor de drept. Ea este analizată totuşi
în acest context, deoarece poate influenŃa soluŃiile judecătorilor sau, prin propunerile
formulate, poate conduce la adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori
modificarea celor existente.
5. Principiile de drept – în general, iar cele de drept civil în special, nu pot fi
considerate izvoare de drept, ele se aplică în calitatea lor de dispoziŃii ale actelor
normative.

2.2. Aplicarea legii civile

Norma juridică acŃionează pe trei coordonate esenŃiale: într-un anumit
interval de timp, pe un teritoriu determinat şi asupra unor anumite categorii de
persoane.
1) AcŃiunea în timp a normelor juridice
O cerinŃă dictată de realitatea socială este ca legile să se succeadă în timp,
fiind înlocuite pe măsură ce se modifică datele şi cerinŃele acesteia.
 Intrarea în vigoare marchează momentul din care legea devine aplicabilă. De
regulă, acesta are loc în termen de 3 zile de la data de la care legea este publicată în
Monitorul Oficial al României, putând fi cunoscută de către toate subiectele de drept
cărora li se adresează., însă este posibil ca în textul unui act normativ să se prevadă o
dată ulterioară la care legea urmează a intra în vigoare;
 Ieşirea din vigoare a unei legi este momentul din care aceasta încetează să se mai
aplice. Ieşirea din vigoare a unei legi se realizează prin abrogarea acesteia, care poate
fi expresă sau tacită.
Abrogarea expresă poate fi: directă şi indrectă.
Abrogarea directă - este aceea care nominalizează legea sau capitolele sau
articolele dintr-o lege care se abrogă.
Abrogarea indirectă - prevede ieşirea din vigoare a legilor sau actelor
normative, contrare legii noi, formulându-se “orice alte dispoziŃii contrare se abrogă”.
Abrogarea este implicită (tacită) când legea nouă conŃine dispoziŃii
incompatibile cu legea veche, fără să prevadă care dispoziŃii contrare se abrogă.
Desuetudinea nu este mod de ieşire din vigore, ea intervine în acele situaŃii în
care datorită dispariŃiei raŃiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat, acesta nu
mai este aplicat, fără a fi abrogat.O situŃie specială priveşte legile temporare pentru
care nu este necesară abrogarea, fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru
care au fost adoptate.
Între momentul intrării şi momentul ieşirii din vigoare a legilor, acŃiunea lor
în timp este supusă următoarelor principii care se completează reciproc:
1) principiul neretroactivităŃii legii civile noi;
2) principiul aplicării imediate a legii civile noi.
1) Principiul neretroactivităŃii legii civile noi este regula juridică potrivit căreia o lege
civilă se aplică numai situaŃiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu şi situaŃiilor
anterioare.ConstituŃia dispune în art.15 (2) că “Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepŃia legii penale mai favorabile”.Acest principiu, este consacrat şi în Codul civil
în art.1. “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”. Totuşi -
11
legea penală mai favorabilă, retroactivează.Dacă de la săvârşirea infracŃiunii până la
judecarea definitivă a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică
legea cea mai favorabilă.
Un alt aspect al retroactivităŃii îl reprezintă legile interpretative. Legea
interpretativă se integrează în actul normativ interpretat care este anterior.Legile
interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplică din momentul intrării în
vigoare a legii pe care o interpretează.
2). Principiul aplicării imediate a legii civile noi - adică, de îndată ce a fost adoptată,
legea nouă se aplică tuturor situaŃiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzându-se
astfel aplicarea legii vechi.Acest principiu nu este consacrat expres, el este o
consecinŃă firească a principiului neretroactivităŃii.
ExcepŃiile de la aceste principii sunt:
1. retroactivitatea legii civile noi, adică legea civilă nouă se aplică şi pentru situaŃii
anterioare adoptării ei.Această excepŃie se aplică dacă este consacrată expres în legea
nouă, deoarece excepŃiile nu se prezumă, ele fiind de strictă interpretare şi aplicare.În
prezent este inadmisibilă această excepŃie, datorită textului imperativ al art.15 (2) din
ConstituŃie.
2. ultraactivitatea legii civile vechi, adică legea veche îşi mai produce efectele un timp
oarecare, deşi a intrat în vigoare o lege nouă, binenŃeles la situaŃii determinate,
precizate de legea nouă. Aceasta trebuie prevăzută expres în legea nouă, fiind o
excepŃie.

2) AcŃiunea în spaŃiu a normelor juridice

Aplicarea legii în spaŃiu este denumită- principiul teritorialităŃii.Există două
aspecte ale problemei:
- unul intern, vizează situaŃia raporturilor civile stabilite între subiecte de
drept civil de cetăŃenie ori naŃionalitate română, pe teritoriul României.
- unul internaŃional, care are în vedere ipoteza raporturilor civile cu un
element de extraneitate - cetăŃenie, naŃionalitate, locul încheierii şi executării
contractului etc.
Aspectul intern Ńine seama de regula: actele normative civile care emană de la
organele centrale de stat se aplică pe întregul teritoriu al Ńării, iar cele ce emană de la
un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităŃii aministrativ-
teritoriale (judeŃ).
Aspectul internaŃional se rezolvă de către “normele conflictuale” ale dreptului
internaŃional privat, care presupun aşa zisul “conflict de legi” în spaŃiu. Normele
conflictuale sunt conŃinute în prezent în Legea 105/1992.

3) Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Legile civile pot fi împărŃite în trei categorii, din punct de vedere al sferei
subiectelor la care se aplică:
- legi civile cu vocaŃie generală de aplicare: adică se aplică atât persoanei fizice cât şi
persoanei juridice ,în egală măsură exemplu Codul civil, D.31/1954 privitor la
persoana fizică şi persoana juridică şi D.167/1958 - prescripŃia extinctivă.
12
- legile civile cu vocaŃia aplicării numai la anumite persoane fizice sau juridice.

3. Interpretarea legii civile

1) DefiniŃie – Prin interpretarea legii civile înŃelegem operaŃiunea logico-
raŃională de lămurire, explicare a conŃinutului şi sensului normelor de drept civil, în
scopul justei lor aplicări prin corecta încadrare a diferitelor situaŃii din viaŃa practică.
Această definiŃie conŃine trei elemente:
- interpretarea legii este o etapă a procesului de aplicare a legii civile ;
- conŃinutul interpretării este lămurirea sau explicarea sensului ;
- scopul interpretării - este corecta încadrare a diferitelor situaŃii din circuitul civil,
ceea ce asigură justa aplicare a legii civile.
2) Clasificarea interpretării civile
1. În funcŃie de forŃa sa (obligatorie sau neobligatorie) se distinge:
- interpretarea oficială (obligatorie)
- interpretarea neoficială (neobligatorie)
2. În funcŃie de rezultatul interpretării deosebim:
- interpretarea literală (declarativă)
- interpretarea extensivă
- interpretarea restrictivă
3. După metoda de interpretare folosită:
- interpretarea gramaticală
- interpretarea sistematică
- interpretarea istorico teleologică
- interpretarea logică
1.Interpretarea oficială şi neoficială
Interpretarea oficială – este realizată, în exercitarea atribuŃiilor ce-i revin
potrivit legii de către un organ de stat ce aparŃine puterii legislative, executive sau
judecătoreşti.
Dacă interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul
normativ - interpretarea oficială se numeşte autentică şi se caracterizează în norme
interpretative. Interpretarea oficială este şi cea realizată de organele puterii
judecătoreşti – numită şi interpretare juridică; care este obligatorie numai la speŃă.
Este neoficială interpretarea care se dă legii civile în doctrină (literatura de
specialitate) ori de un avocat în pledoariile sale. Această interpretare nu are putere
juridică obligatorie.

2. Interpretarea literală, extensivă, restrictivă

Interpretarea literală este determinată de faptul că între formularea textului
legal interpretat şi cazurile din practică ce se încadrează în ipoteza sa există
concordanŃă. Această interpretare este impusă de texte clare, ori de dispoziŃii ce
conŃin enumerări limitative.
Interpretarea extensivă – este necesară atunci când între formularea textului
legal intepretat şi cazurile din practică la care se aplică acest text nu există
13
concordanŃă, în acest caz textul trebuie extins şi asupra unor cazuri care nu se
încadrează în litera textului; deci când un text legal este formulat prea restrictiv faŃă
de intenŃia reală a legiuitorului. Spre exemplu, norma juridică ce reglementează
problema comorienŃilor se referă la aceştia ca la persoane care au murit în aceleaşi
împrejurări, dacă nu se poate preciza care dintre ele a murit mai întâi. Prin extensie,
textul este considerat aplicabil şi în ipoteza persoanelor care au murit în împrejurări
diferite, dacă nu se poate stabili care este ordinea în care au murit. O asemenea
interpretare este interzisă atunci când norma juridică cuprinde enumerări limitative
sau prevederi cu caracter de excepŃie, deoarece în cazul acestora extinderea dispoziŃiei
ar contraveni în mod evident intenŃiei legiuitorului.
Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul civil, care prevede
că donaŃia se poate revoca pentru neîndeplinirea condiŃiilor în care s-a făcut, pentru
ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donaŃiunii. Cum acest text de lege
cuprinde o enumerare limitativă, rezultă că donaŃia nu poate fi revocată pentru nici un
alt motiv. Donatorul nu poate revoca donaŃia pentru că, de exemplu, sa răzgândit şi
doreşte să dăruiască bunul altcuiva;
Interpretarea restrictivă – este impusă de faptul că între formularea unui text
legal şi cazurile de aplicare în practică, există neconcordanŃă, în acest caz formularea
textului legal este prea largă faŃă de situaŃiile care se pot încadra în text (exemplu art.1
din L.31/1990: “SocietăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române”; în sensul că priveşte doar societăŃile comerciale înfiinŃate potrivit acestei legi.

3. Interpreatera gramaticală, sistematică şi istorico-teologică:

Interpretarea gramaticală – presupune lămurirea înŃelesului unei dispoziŃii
legale civile pe baza regulilor gramaticii, Ńinându-se seama de sintasca şi morfologia
propoziŃiei ori frazei, ca şi de semnele de punctuaŃie. O asemenea metodă este de
folos, spre exemplu, în determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei
enumerări, în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al unor sancŃiuni etc.
Interpretarea sistematică – presupune lămurirea înŃelesului unei dispoziŃii
legale Ńinându-se seama de legăturile sale cu alte dispoziŃii din acelaşi act normativ
ori din alt act normativ. Această interpretare este întâlnită frecvent în practică, –
plecînd de la calificarea unei dispoziŃii ca normă generală ori normă specială, prin
respectarea următoarelor două reguli:
- norma generală nu derogă de la norma specială
- norma specială derogă de la norma generală. Intre aceste reguli, “norma generală”
reprezintă regula, iar norma specială constituie excepŃia.
Interpretarea istorico- teleologică presupune stabilirea sensului unei dispoziŃii
legale, Ńinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului
normativ din care face partea acea dispoziŃie, într-un context istoric dat.

4. Interpretarea logică a legii civile

Această interpretare a normelor juridice a dobândit o aplicare frecventă în
dreptul român, ceea ce a dus la formularea unor reguli şi argumente de interpretare
logică, adesea exprimate în adagii.
14
 Reguli de interpretare logică
1. ExcepŃia este de strictă interpretare şi aplicare.
In interpretarea sistematică a legii civile se "Ńine seama de raportul dintre
legea generală (regula) şi legea specială (excepŃia). Sunt supuse aceste interpretări:
- textele legale care conŃin enumerări limitative;
- textele legale care institue prezumŃii legale;
- textele care conŃin o excepŃie.
2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Această regulă Ńine seama de faptul că, unei formulări generale a textului
legal trebuie să-i corespundă o aplicare a sa tot generală, fără a introduce distincŃii pe
care legea nu le conŃine.
3. Legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul
neaplicării.
Această regulă de interpretare este conŃinută în art.978 Codul civil pentru
interpretarea convenŃiilor, dar, pentru identitate de raŃiune ea este extinsă şi la
interpretarea normei de drept civil.
4.Legea specială derogă de la legea generală.
Ori de câte ori nu ne aflăm în aria de aplicabilitate a normei speciale sau de
excepŃie, urmează să se aplice norma generală, cu valoare de regulă.
Argumente de interpretare logică
- Argumentul per a contrario. Acest argument înseamnă că ori de câte ori un
text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma că el neagă contrariul. Spre
exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate deroga prin convenŃii sau
dispoziŃii particulare la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.
Prin interpretare logică se ajunge la concluzia că, per a contrario, se poate deroga de
la legile care nu interesează ordinea publică, adică la normele juridice dispozitive.
- Argumentul a fortiori. Pe baza acestui argument se ajunge la extinderea
aplicării unei norme, edictată pentru o anumită situaŃie, la un caz nereglemntat expres,
deoarece raŃiunile care au fost avute în vedere la adoptarea acelei norme se regăsesc,
şi mai evident, în cazul dat.Spre exemplu, dacă prin efectul posesiei îndelungate se
poate dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor, a fortiori se poate dobândi
prin acest mod dreptul de servitute, care este un dezmembrământ al proprietăŃii.
- Argumentul de analogie. Acest argument are în vedere faptul că, unde
există aceleaşi raŃiuni trebuie aplicată aceeaşi soluŃie. Acest argument este folosit
îndeosebi, pentru rezolvarea “lacunelor legii” ceea ce se realizează prin aplicarea
“prin analogie” a normelor de drept civil.
- Argumentul reducerii la absurd. Pe baza acestui argument se are în vedere
că numai o anumită soluŃie este admisibilă raŃional, soluŃia contrară fiind o
absurditate, care nu poate fi acceptată.

15
 CAPITOLUL II – RAPORTUL JURIDIC CIVIL

1. NoŃiune
Raportul juridic civil este relaŃia socială cu caracter patrimonial sau personal
nepatrimonial, reglementată de norma de drept civil.Aşa sunt, de pildă, raporturile de
proprietate, cele de obligaŃii, cele de succesiune, rudenie etc.

2. Caractere
a) Raportul juridic civil are caracter social, deoarece toate raporturile juridice
se stabilesc între oameni, fie priviŃi ca persoane fizice, fie priviŃi ca persoane juridice.
Chiar şi în cazul când raportul juridic priveşte lucrurile, în sensul de bunuri, acestea
reprezintă doar obiectul derivat al raportului juridic.
b) Raportul juridic civil are caracter voliŃional. Pe lângă voinŃa exprimată de
legiuitor din norma de drept civil care reglementează actul juridic civil, există şi
voinŃa autorilor sau autorului actului juridic civil care au acŃionat în sensul naşterii,
modificării sau stingerii acelui raport. Astfel, se remarcă un caracter dublu voliŃional,
după cum suntem în prezenta unui act bilateral sau unilateral.
c) Raportul juridic civil se caracterizează prin poziŃia de egalitate juridică a
părŃilor. PărŃile nu sunt subordonate juridic una faŃă de cealaltă, fiind libere să încheie
sau nu raporturi juridice în condiŃiile pe care le negociază de comun acord. A nu se
confunda cu principiul egalităŃii în faŃa legii civile, care are în vedere poziŃia părŃilor
faŃă de legea civilă.

3. Structura
Raportul juridic cuprinde în structura sa trei elemente: părŃile, conŃinutul şi
obiectul. Aceste elemente trebuie să fie întrunite cumulativ.
PărŃile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi
persoanele juridice care sunt titulare de drepturi şi obligaŃii civile.
ConŃinutul raportului juridic este format de totalitatea drepturilor subiective şi
obligaŃiilor civile pe care le au părŃile.
Obiectul raportului juridic civil – constă în conduita subiectelor, adică
acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt îndrituite părŃile.

3.1. PărŃile raportului juridic civil

1) DefiniŃie
“Persoana fizică” este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca
titular de drepturi şi obligaŃii civile.
“Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de
oameni care, întrunind condiŃiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi
obligaŃii civile.
Sediul materiei este Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele
juridice.

16
 2) Determinarea părŃilor
Raportul juridic civil se stabişte de regulă între două persoane (raport juridic
simplu).
PărŃile raportului juridic civil pot avea calitatea de subiect activ, dacă sunt
titulare de drepturi sau calitatea de subiect pasiv, dacă le revin obligaŃii. Determinarea
presupune cunoaşterea părŃilor acestui raport, şi se realizează diferit după cum este
vorba de raporturi civile ce au în conŃinutul lor drepturi absolute sau drepturi relative.
În cazul drepturilor absolute numai subiectul activ – care este titularul
dreptului subiectiv civil – este determinat sau cunoscut (exemplu: proprietarul unui
bun). Subiectul pasiv este nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de
drept civil (care trebuie să-i respecte acest drept).
În cazul drepturilor relative este determinat atât subiectul activ -numit
creditor cât şi subiectul pasiv, numit debitorul. Spre exemplu, dacă A a împrumutat
1.000 lei de la B, atunci cei doi au devenit părŃi ale unui raport juridic civil. A va fi
debitor (subiect pasiv), având obligaŃia ca, la scadenŃă, să înapoieze banii
împrumutaŃi, iar B va fi creditor (subiect activ), având dreptul ca, la scadenŃă, să
pretindă debitorului restituirea banilor împrumutaŃi.

3) Pluralitatea subiectelor
Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe
persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În acest
caz deosebim:
- pluralitate activă – mai mulŃi creditori,
- pluralitate pasivă – mai mulŃi debitori,
- pluralitate mixtă – mai mulŃi creditori şi mai mulŃi debitori.
În raporturile reale:
- subiectul pasiv este întotdeauna plural;
- subiectul activ este plural în următoarele cazuri:
- coproprietăŃii (se exercită în comun dreptul de proprietate asupra unui bun
individual determinat, fiecare deŃinând o cotă-parte ideală şi abstractă din acel drept, a
cărei întindere este predeterminată) ex: două persoane cumpără împreună un bun
- indiviziunii (se exercită în comun dreptul de proprietate asupra unei mase
de bunuri sau asupra unei universalităŃi, fiecare deŃinând o cotă-parte ideală şi
abstractă din acel drept, a cărei întindere este predeterminată) ex: comoştenitorii până
la partaj.
- devălmăşiei (se întâlneşte în cazul soŃilor, în cazul acestora cota pate
deŃinută din bunurile comune nu este predeterminată).
În raporturile obligaŃionale:
-subiectul activ poate fi plural – mai mulŃi creditori ce formează pluralitatea activă;
-subiectul pasiv poate fi plural – mai mulŃi debitori ce formează pluralitatea pasivă;
- atât subiectul activ cât şi cel pasiv pot fi plurale – mai mulŃi creditori şi mai mulŃi
debitori ce formează pluralitatea mixtă. Distingem următoarele forme:
- divizibilitatea (obligaŃiile conjuncte) formează regula: fiecare creditor poate

17
pretinde doar partea sa din drept şi fiecare debitor poate fi urmărit doar pentru partea
lui din datorie; De exemplu, A a împrumutat o sumă de bani de la B. Înainte de
înapoierea sumei, A moare, iar singurii lui moştenitori sunt cei doi fii ai acestuia.
Datoria lui A, faŃă de B se va împărŃi între cei doi fii, potrivit cotelor lor succesorale,
adică fiecare va moşteni ½ din datoria tatălui. La fel, dacă, la rândul său, A îi
împrumutase o sumă de bani lui C, cei doi fii vor moşteni câte ½ din această creanŃă.
- solidaritatea este o excepŃie întâlnită atunci când oricare creditor poate
pretinde întreaga datorie, prin efectul convenŃiei sau oricare debitor poate fi obligat să
plătească întreaga datorie, în baza legii sau a convenŃiei părŃilor, cu posibilitatea de a
se putea ulterior îndrepta împotriva celorlalŃi debitori, prin exercitarea dreptului de
regres; De exemplu, dacă două persoane au produs împreună un prejudiciu,victima
delictului civil va putea acŃiona în judecată împotriva oricăreia dintre ele, solicitându-
le acoperirea întregului prejudiciu. Spunem că autorii răspund solidar pentru
producerea prejudiciului.
- indivizibilitatea este o altă excepŃie, întâlnită atunci când oricare dintre
codebitori poate fi urmărit pentru întreaga datorie, ca efect al naturii obligaŃiei sau al
convenŃiei părŃilor.
În raporturile nepatrimoniale:
- subiectul pasiv este plural;
- pluralitatea activă este mai rară – se întâlneşte în raporturile ce au în conŃinut
drepturi ce rezultă din creaŃia intelectuală (opere comune, colective).

4) Schimbarea subiectelor
În raporturile nepatrimoniale:
- nu se pune problema schimbării subiectelor, dreptul fiind inalienabil;
- subiectul activ este titularul dreptului personal nepatrimonial;
- subiectul pasiv este colectiv, nedeterminat.
În raporturile patrimoniale reale:
- se poate schimba doar subiectul activ;
- subiectul pasiv este colectiv, nedeterminat;
- modalităŃile de transmitere sunt reprezentate de modurile de dobândire a drepturilor
reale; succesiunea, convenŃia, tradiŃiunea, accesiunea, uzucapiunea şi ocupaŃiunea
În raporturile patrimoniale de creanŃă:
- se pot schimba ambele părŃi: creditorul (subiectul activ) şi debitorul (subiectul
pasiv).
Pentru schimbarea subiectului activ există următoarele modalităŃi:
- cesiunea de creanŃă: se transmite creanŃa, prin contract cu titlu oneros sau
gratuit de către creditorul cedent unui terŃ cesionar ;
- subrogaŃia personală: ca efect al legii sau a convenŃiei se transmite creanŃa
acelui terŃ care a achitat datoria debitorului;
- novaŃia prin schimbare de creditor: se realizează prin convenŃia părŃilor
care înlocuiesc vechea obligaŃie cu una nouă.
Pentru schimbarea subiectului pasiv pot fi folosite:

18
 - novaŃia prin schimbare de debitor, prin care un terŃ se obligă să plătească
datoria debitorului, fără a se cere consimŃământul acestuia;
- delegaŃia presupune angajarea de către debitor a unui alt debitor alături de
cel iniŃial sau în locul său;
- poprirea este o formă de executare silită, prin care creditorul urmăreşte
sumele de bani pe care le are de încasat debitorul său de la un terŃ.

5) Capacitatea civilă a subiectelor

Capacitatea civilă este o componentă a capacităŃii juridice şi reprezintă
calitatea părŃilor de a fi subiecte de drept civil.
În structura capacităŃii civile intră două elemente:
- capacitatea de folosinŃă;
- capacitatea de exerciŃiu
Capacitatea de folosinŃă este aptitudinea, generală şi abstractă a persoanelor
de a avea drepturi şi obligaŃii civile.
Capacitatea de exerciŃiu este aptitudinea persoanei a-şi exercita drepturuile
civile şi de a-şi îndeplini obligaŃiile civile, prin încheierea de acte juridice civile (art.5
alin.3 D.31/1954).
Capacitatea civilă a persoanei fizice
Capacitatea de folosinŃă este recunoscută tuturor persoanelor fizice, conform
art. 4 din Decretul nr. 31/1954.
Începutul capacităŃii de folosinŃă îl reprezintă momentul naşterii acelei
persoane şi chiar al concepŃiei, în ceea ce priveşte drepturile copilului născut viu (nu
neaparat viabil). Odată dobândită, capacitatea de folosinŃă nu va putea fi îngrădită
decât excepŃional, în condiŃiile legii, şi nici nu va putea forma obiectul vreunei
renunŃări.
Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă este marcat de momentul morŃii persoanei
fizice, stabilită pe cale de constatare sau declarată prin hotărâre judecătorească.
Capacitatea de exerciŃiu este dobândită prin ajungerea la majorat a
persoanelor fizice. În funcŃie de limita de vârstă a persoanei, aceasta cunoaşte mai
multe grade ale capacităŃii de exerciŃiu:
- persoane lipsite total de capacitate de exerciŃiu: minorii sub 14 ani şi
alienaŃii şi debilii mintal puşi sub interdicŃie judecătorească, indiferent de vârstă.
Pentru acestea, reprezentantul lor legal (părinŃi, tutore, curator) va încheia acte
juridice;
- persoane cu capacitate restrânsă de exerciŃiu: minorii între 14 şi 18 ani.
Acestea vor putea încheia actele juridice singure, însă numai cu încuviinŃarea
ocrotitorilor legali;
- persoane cu capacitate deplină de exerciŃiu: majorii care nu sunt puşi sub
interdicŃie judecătorească şi minorii de 16 ani care se căsătoresc ân condiŃiile Codului
familiei.
Încetarea capacităŃii de exerciŃiu se produce prin încetarea capacităŃii de
folosinŃă, deci la moartea acesteia, sau independent, prin punerea sub interdicŃie
judecătorească sau anularea căsătoriei femeii minore.
19
 Capacitatea civilă a persoanelor juridice
Capacitatea de folosinŃă a persoana juridice este aptitudinea subiectului
colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaŃii civile. Conform principiului
specializării capacităŃii de folosinŃă, spre deosebire de persoanele fizice, capacitatea
persoanelor juridice este limitată la drepturile ce sunt descrise în actul de înfiinŃare
sau statut, conforme scopului prevăzut (art. 34 alin. 1 din Decretul nr. 31/ 1954).
Începutul capacităŃii de folosinŃă este determinat prin înregistrarea sau doar
simpla încheiere, ori recunoaştere, ori autorizare a actului de înfiinŃare (art. 43 din
Decretul nr. 31/1954).
Încetarea capacităŃii de folosinŃă are loc cu ocazia desfiinŃării persoanei
juridice prin reorganizarea, dizolvarea sau transformarea acesteia.
Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice este o aptitudine a sa de a-şi
exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligaŃiile civile, prin încheierea de acte
juridice, de către organele sale de conducere.
Începutul capacităŃii de exerciŃiu este acela al desemnării organelor de
conducere ale persoanei juridice. Conform art. 35 din Decret, actele juridice încheiate
de organele de conducere ale persoanei juridice, în limitele competenŃelor ce li s-au
atribuit, se consideră acte ale persoanei juridice înseşi.
Încetarea capacităŃii de exerciŃiu are loc odată cu încetarea capacităŃii de
folosinŃă a persoanei juridice, prin desfiinŃarea acesteia.

3.2. ConŃinutul raportului juridic civil

1) NoŃiune
ConŃinutul raportului juridic civil este alcãtuit din drepturile si obligaŃiile
pãrŃilor (subiectelor) adicã din drepturile subiectului activ si din obligaŃiile subiectului
pasiv între care se stabileşte raportul juridic. Elementele conŃinutului raportului
juridic civil sunt: dreptul subiectiv si obligaŃia civilã.
Dreptul obiectiv recunoaşte indivizilor largi prerogative de acŃiune sub forma
unor drepturi individuale, adicã drepturi subiective.
Prin drept (civil) subiectiv înŃelegem posibilitatea titularului (subiect activ) de
a desfãşura o anumitã conduitã, garantatã de lege prin putinŃa de a pretinde subiectului
pasiv o anumitã comportare corespunzãtoare care poate fi impusã la nevoie prin
forŃa de constrângere a statului.
Reciproca dreptului subiectiv este obligaŃia, adicã legãtura de drept prin care
debitorul se gãseşte obligat faŃã de creditor sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva, sub
constrâgere statalã; obligaŃia este aspectul negativ al raportului obligaŃional.
InterdependenŃa corelativă a conŃinutului drepturilor şi al obligaŃiilor
caracterizează toate raporturile de drept civil, indiferent că este vorba de un raport real
sau de un raport obligaŃional, însă dimensiunile conŃinutului drepturilor şi al
obligaŃiilor variază în funcŃie de natura raportului de drept civil. Astfel, raportul
juridic real este întotdeauna un raport simplu, întrucât subiectul activ are în principiu
numai drepturi, iar subiectul pasiv, care este nedeterminat, are numai obligaŃia
negativă de a nu stânjeni exerciŃiul acestor drepturi (ca de pildă, în raportul de
20
proprietate, subiectul activ, proprietarul, are dreptul de a poseda, folosi şi dispune de
bun, în vreme ce toate celelalte subiecte pasive, nedeterminare, au obligaŃia negativă
să nu facă nimic de natură să lezeze dreptul proprietarului).
Raportul obligaŃional poate fi însă şi unul complex, atunci când ambele
subiecte au atât drepturi, cât şi obligaŃii (de pildă în raportul de vânzare-cumpărare,
dreptului vânzătorului de a obŃine preŃul lucrului vândut îi corespunde obligaŃia
cumpărătorului de a-i plăti preŃul, iar obligaŃiilor vânzătorului de a transmite
proprietatea şi de a preda şi garanta lucrul vândut, le corespund drepturile
cumpărătorului de a i se face transferul proprietăŃii şi de a i se preda şi garanta bunul
cumpărat).
Drepturile civile subiective prezintã urmãtoarele caractere specifice:
a) Dreptul subiectiv presupune întotdeauna existenŃa unei obligaŃii corelative;
b) Dreptul subiectiv conferã titularului sãu posibilitatea de a pretinde
subiectului pasiv sã-şi îndeplineascã obligaŃia corelativã;
c) Dreptul subiectiv conferã titularului sãu posibilitatea de a desfãşura o
anumitã conduitã;
d) Dreptul subiectiv ia fiinŃã ca atare din momentul naşterii raportului juridic.

2) Clasificarea drepturilor civile subiective

- în funcŃie de opozabilitate:
- absolute şi relative
- în funcŃie de natura conŃinutului lor:
- patrimoniale şi nepatrimoniale
- după corelaŃia dintre ele:
- principale şi accesorii
- în funcŃie de gradul de certitudine conferit titularilor:
- pure şi simple şi afectate de modalităŃi

Drepturile subiective civile absolute şi relative

- Dreptul subiectiv civil absolut – este acel drept în virtutea căruia titularul
său poate avea o anumită conduită, fără a face apel la altcineva pentru a şi-l realiza.
Sunt absolute – drepturile personale nepatrimoniale şi drepturile reale.
- Dreptul subiectiv civil relativ – este acel drept în virtutea căruia titularul
poate pretinde subiectului pasiv o conduită determinată, fără de care dreptul nu se
poate realiza.Tipic, relative sunt drepturile de creanŃă.
Caracteristicile dreptului absolut
- titularul dreptului absolut este cunoscut;
- titularul obligaŃiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de
drept civil;
- dreptului absolut îi corespunde obligaŃia generală şi negativă de a nu i se aduce
atingere – a nu face;
- este opozabil era omnes – tuturor persoanelor
- sunt prevăzute de lege, limitate.

21
 Un exemplu de drept absolut îl constituie dreptul la nume. Titularul dreptului
la nume are posibilitatea de a pretinde tuturor membrilor comunităŃii respectarea
acestuia, adică abŃinerea de la orice act sau fapt de natură a aduce atingere numelui
său (de exemplu, de la utilizarea ilicită a numelui, de la acte de plagiat etc.).
Caracteristicile dreptului relativ
- sunt cunoscute atât titularul dreptului, cât şi cel al obligaŃiei (subiectul activ şi
subiectul pasiv);
- îi corespunde o obligaŃie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi
putut face în lipsa obligaŃiei pe care şi-o asumă subiectul pasiv determinat);
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat;
- sunt nelimitate ca număr.
De exemplu, dacă o persoană îi împrumută alteia o anumită sumă de bani, ea
va avea calitatea de creditor, putând să-i pretindă celui împrumutat şi numai lui
restituirea sumei de bani.

Drepturile subiective civile patrimoniale şi nepatrimoniale

Este patrimonial dreptul subiectiv ce are conŃinut exprimat băneşte,
precuniar; acestea sunt:
- drepturile reale
- drepturile de creanŃă
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are
conŃinut bănesc
Dreptul real – jus in re – este acel drept în virtutea căruia titularul său îşi
poate
exercita prerogativele asupra unui bun fără concursul altcuiva. Exemplul tipic de
drept real este dreptul de proprietate. În temeiul său, titularul va putea exercita
prerogativele corespunzătoare proprietăŃii (posesia, folosinŃa şi dispoziŃia) în mod
direct asupra bunului.
Dreptul de creanŃă – jus ad personam – este acel drept în temeiul căruia
subiectul activ – creditorul – poate pretinde subiectului pasiv – debitor – să dea, să
facă sau să nu facă ceva. Spre exemplu, dacă A i-a împrumutat lui B o sumă de bani,
dreptul lui A (creditor) de a-i pretinde lui B (debitor) restituirea sumei împrumutate
este un drept de creanŃă. Raportul juridic născut între A şi B este un raport juridic
obligaŃional.
Asemănările dintre cele două drepturi:
- sunt patrimoniale
- au cunoscuŃi titularii lor, ca subiecte active
Deosebiri:
- sub aspectul subiectului pasiv:
- în cazul dreptului real – nu este cunoscut;
- în cazul dreptului de creanŃă – este cunoscut.
- sub aspectul conŃinutului obligaŃiei corelative:
- în cazul dreptului real – îi corespunde obligaŃia generală şi negativă
de nonfacere;
22
 - în cazul dreptului de creanŃă – îi corespunde obligaŃia: – de a da; –
de a face; – de a nu face;
- ca număr – drepturile reale sunt limitate, iar drepturile de creanŃă –
nelimitate
- numai dreptul real – are prerogativele:
- urmăririi = care constă în posibilitatea titularului de drept real
(exemplu creditor ipotecar) de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar găsi.
- preferinŃei = constă în posibilitatea titularului dreptului real cu a-şi
realiza drepul său cu întâietate ori preferinŃă.
Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale
- Drepturi care privesc existenŃa şi integritatea (fizică şi morală) ale
persoanei: dreptul la viaŃă, la sănătate, onoare, reputaŃie etc.
- Drepturi care privesc identificarea persoanei -pentru persoana fizică :
dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civilă, pentru persoana juridică:
dreptul la denumire, sediu, etc.
- Drepturi decurgând din creaŃia intelectuală – adică numai drepturile
nepatrimoniale ce izvorăsc din opera literară, artistică ori ştiinŃifică; dreptul de
divulgare, dreptul la patrenitatea operei, dreptul la respectarea integrităŃii operei,
dreptul la nume, dreptul de retractare, etc. .

Drepturile subiective civile principale şi accesorii

- este principal – dreptul subiectiv civil care are o existenŃă de sine stătătoare,
soarta sa nedepinzând de vreun alt drept.
- este accesoriu – dreptul subiectiv civil a cărui soartă juridică depinde de
existenŃa altui drept subiectiv civil cu rol principal.
Această clasificare are importanŃă pentru că dreptul accesoriu depinde de
dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium sequitur principale.
Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale.
Drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate publică ce aparŃine statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public;
- dreptul de proprietate privată în toate formele sale:dreptul de proprietate
privată ce aparŃine persoanelor fizice şi dreptul de proprietate al statului şi unităŃilor
administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998);
- drepturile reale principale corespunzătoare dreptului de proprietate privată:
dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitaŃie. Dreptul de
proprietate este un drept complex ce cuprinde în conŃinutul său trei prerogative
distincte: posesia, folosinŃa şi dispoziŃia. Ele pot fi exercitate împreună, dar pot fi şi
desprinse unele de celelalte. Din operaŃia de “dezmembrare” a dreptului de
“proprietate” rezultă aşanumitele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Ele
presupun exerciŃiul doar a unora dintre prerogative de către titular, celelalte fiind
exercitate de către alte persoane.
Drepturile reale accesorii sunt:
- dreptul de ipotecă- drept de garanŃie reală imobiliară;
23
 - dreptul de gaj- drept de garanŃie reală mobiliară;
- privilegiile;
- dreptul de retenŃie
Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un drept de
creanŃă.
Derpturile de creanŃă principale sunt nelimitate., izvorând din acte sau fapte
juridice, putând avea ca obiect a da, a face, sau a nu face. .
Drepturile de creanŃă accesorii sunt : dreptul la dobândă, arvună, clauza
penală, fidejusiunea, etc.
Aceste drepturi de creanŃă accesorii depind de un drept principal de creanŃă .

Drepturi subiective civile - pure şi simple şi drepturi subiective civile afectate

de modalităŃi
Dreptul civil pur şi simplu – conferă maximă certitudine titularului său,
deoarece nici existenŃa şi nici exercitarea lui nu depinde de vreo împrejurare viitoare
- el poate fi exercitat imediat după naşterea lui, necondiŃionat.
Dreptul civil afectat de modalităŃi este dreptul civil a cărui existenŃă sau
exercitare depinde de o împrejurare viitoare, certă ori incertă.
ModalităŃile sunt: termenul, condiŃia şi sarcina şi vor fi studiate într-un
capitol viitor.

3) Recunoaşterea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile subiective

Recunoaşterea drepturilor civile subiective se realizează prin intermediul
normelor edictate de legiuitor. Recunoaşterea este:
- generală: redată de conŃinutul art. 1 şi 2 din Decretul nr. 31/1954;
- specială: se regăseşte în textele înscrise în ConstituŃie, Codul Civil
(majoritatea drepturilor patrimoniale), Decretul nr. 31/1954 (drepturile personal
nepatrimoniale).
Exercitarea drepturilor civile subiective presupune aptitudinea titularului lor de
a le valorifica. Exercitarea lor este facultativă, fiind însă guvernată de anumite principii:
- respectarea legilor, regulilor de convieŃuire socială şi a moralei;
- respectarea limitelor externe (materiale şi juridice);
- respectarea limitelor interne (a scopului lor economic şi social)
- respectarea bunei credinŃe.
Nerespectarea primelor două principii echivalează cu încălcarea dreptului
subiectiv al titularului, fiind sancŃionată pe calea unor acŃiuni specifice ce pot fi
exercitate în instanŃă.
Nerespectarea ultimelor două principii are ca rezultat încălcarea doar în mod
indirect a unui drept subiectiv, de aceea este considerată a reprezenta un abuz de drept.
Sanctiunea abuzului de drept constã în refuzul organului jurisdictional de a protegui
dreptul folosit abuziv, iar atunci când el se concretizeazã într-o faptã ilicitã cauzatoare
de prejudicii, va fi antrenatã rãspunderea civilã.
Principalul mijloc juridic de drept civil pentru apãrarea drepturilor subiective

24
este posibilitatea acordatã de lege titularilor de drepturi de a cere, prin acŃiune în
justiŃie, intervenŃia forŃei de constrângere a statului pentru a obŃine respectarea sau
restabilirea dreptului împotriva oricãrei persoane care l-ar nesocoti sau încãlca şi pentru
a impune prin constrângere juridicã executarea silitã a hotãrârii judecãtoreşti astfel
pronunŃate.

4) Clasificarea obligaŃiilor civile

Criterii de clasificare:
În funcŃie de obiectul lor se fac trei subclasificări:
- obligaŃia de a da, de a face, de a nu face ceva;
- obligaŃia pozitivă şi cea negativă;
- obligaŃia de rezultat (determinată) şi obligaŃia de diligenŃă (de mijloace).
După opozabilitatea lor, obligaŃiile se împart în:
- obişnuite (opozabile numai “între părŃi ”)
- opozabile terŃilor (scriptae in rem)
- reale (propter rem)
În funcŃie de sancŃiunea ce asigură respectarea obligaŃiilor civile, se disting:
- obligaŃia civilă perfectă
- obligaŃia civilă imperfectă (naturală) .
În funcŃie de structura lor, obligaŃiile sunt:
- obligaŃii pure şi simple; sau
- obligaŃii complexe (afectate de modalităŃi).

- ObligaŃiile de a da, a face şi a nu face

a da = este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligaŃia
vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut în
patrimoniul cumpărătorului).
a face = este îndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a
preda un lucru.
De observat că, din punct de vedere juridic, operaŃiunea de înmânare ori
predare a unui bun este circumscrisă obligaŃiei de a face şi nu obligaŃiei de a da;
-a nu face ceva = are conŃinut diferit, după cum este corelativă unui drept
absolut ori unui drept relativ (de creanŃă).
- corelativă unui drept absolut = este îndatorirea de a nu face nimic de natură
a aduce atingere acelui drept.
-corelativă unui drept de creanŃă = a nu face ceva, ce ar fi putut să facă, dacă
debitorul nu s-ar fi obligat la abŃinere.
ObligaŃii civile pozitive şi negative
Sunt pozitive – obligaŃiile de “a da” şi “a face”.
Este negativă – a nu face ceva.
ObligaŃii de rezultat şi obligaŃii de diligenŃă
Este de rezultat – obligaŃia care constă în îndatorirea debitorului de a obŃine
un rezultat determinat (exemplu obligaŃia vânzătorului de a preda cumpărătorului
lucrul vândut). Dacă la data scadentă obligaŃia nu a fost executată, debitorul este
25
considerat automat ca fiind în culpă, însă se va putea exonera de răspundere (va putea
dovedi absenŃa culpei) numai prin proba cazului de forŃă majoră care l-a împiedicat
să-şi execute obligaŃia.
Este de diligenŃă (mijloace) – obligaŃia ce constă în îndatorirea debitorului de
a depune toată stăruinŃa pentru obŃinerea unui anumit rezultat (exemplu obligaŃia
medicului de a-l vindeca pe pacient). Dacă rezultatul urmărit de părŃi nu este atins,
aceasta nu înseamnă automat că debitorul este în culpă. Prin urmare, creditorul
(pacientul) va avea sarcina de a produce (a prezenta), cumulativ, două probe:
- dovada că nu s-a atins rezultatul urmărit de părŃi;
- dovada că debitorul nu a depus toate eforturile de care ar fi fost capabil
pentru atingerea acestui rezultat.
ObligaŃii obişnuite, opozabile terŃilor şi obligaŃii reale
ObligaŃia obişnuită este, opozabilă între părŃi ca şi dreptul de creanŃă. Marea
majoritate a obligaŃiilor civile sunt de acest fel. Această obligaŃie incumbă debitorului
faŃă de care s-a născut.
ObligaŃia opozabilă şi terŃilor (scriptae in rem) este acea obligaŃie strâns
legată de un bun, astfel încât creditorul nu-şi poate realiza dreptul său decât cu
concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este Ńinut şi el, de
îndeplinirea unei obligaŃii născute anterior, fără participarea sa (exemplu: cumpără-
torul este datorat să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare).
ObligaŃia reală (propter rem), este îndatorirea ce revine potrivit legii,
deŃinătorului unui bun, în considerarea importanŃei deosebite a unui astfel de bun
pentru societate (exemplu obligaŃia deŃinătorului de teren agricol de a-l cultiva
L.18/1991).

ObligaŃii civile perfecte şi imperfecte

Majoritatea obligaŃiilor civile este formată din obligaŃiile perfecte.
ObligaŃia perfectă – este acea obligaŃie civilă a cărei executare este asigurată
în caz de neexecutare de către debitor, printr-o acŃiune în justiŃie, obŃinându-se un titlu
executor pentru a fi pusă în executare silită.
Este imperfectă obligaŃia a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, şi
odată executată de bună voie de către debitor, nu este permisă restituirea ei, această
obligaŃie se mai numeşte şi naturală.De exemplu, titularul unui drept de creanŃă se
poate adresa instanŃei pentru a-l constrânge pe debitor să-şi execute obligaŃia numai
înlăuntrul unui anumit termen denumit termen de prescripŃie extinctivă. După
expirarea acestui termen de prescripŃie extinctivă, creditorul nu mai poate apela la
forŃa de constrângere a statului. ObligaŃia însă nu a dispărut. Ea subzistă sub forma
unei obligaŃii imperfecte. Ca urmare, dacă debitorul îşi execută de bună voie
obligaŃia, el nu va putea solicita restituirea plăŃii, chiar dacă termenul de prescripŃie
extinctivă expirase.
ObligaŃia imperfectă nu se confundă cu obligaŃia morală, care se realizează
din conştiinŃă (obligaŃia copiilor ajunşi la maturitate de a-şi întreŃine părinŃii bolnavi).

26
 ObligaŃii pure şi simple şi obligaŃii complexe (afectate de modalităŃi):
ObligaŃiile pure şi simple sunt cele aflate în conŃinutul unui raport juridic
născut între un creditor, un debitor şi care nu sunt afectate de termen, condiŃie sau
sarcină;
ObligaŃiile complexe sunt cele cu pluralitate de subiecte ori cu pluralitate de
obiecte.
Astfel, obligaŃia mai multor debitori faŃă de un creditor se numeşte obligaŃie
cu pluralitate pasivă. ObligaŃia unui debitor faŃă de mai mulŃi creditori se numeşte
obligaŃie cu pluralitate activă.
În cazul obligaŃiilor divizibile, datoria sau creanŃa se împart în atâtea fracŃiuni
câŃi debitori sau creditori există în acel raport juridic.
În cazul obligaŃiilor solidare, fiecare creditor poate cere debitorului întreaga
datorie şi fiecare debitor poate fi obligat de către creditor să execute întreaga
obligaŃie.
ObligaŃia poate să aibă o pluralitate de obiecte, caz în care deosebim:
- obligaŃii alternative. ObligaŃia alternativă este cea al cărei obiect constă în
două sau mai multe prestaŃii între care una dintre părŃi are dreptul de a alege. De
exemplu, debitorul datorează un bun sau o sumă de bani; dar se poate elibera prin
efectuarea unui serviciu creditorului;
- obligaŃii facultative. În acest caz, debitorul se obligă la o singură prestaŃie,
cu facultatea pentru el de a executa o altă prestaŃie determinată. De exemplu,
debitorul se obligă să execute o anumită lucrare, dar îşi rezervă dreptul de a angaja pe
altcineva să o execute.
ObligaŃiile afectate de modalităŃi sunt corelative drepturilor a căror existenŃă
ori executare este afectată de un termen, condiŃie sau sarcină.

3.3. Obiectul raportului juridic civil

1) DefiniŃie
Prin obiect al raportului juridic civil înŃelegem conduita părŃilor, adică
acŃiunea la care este îndrituit subiectul-activ şi cea de care este Ńinut subiectul pasiv.
Având în vedere caracterul predominant patrimonial al obiectului raportului juridic
civil, se foloseşte de regulă exprimarea potrivit căreia obiectul raportului juridic l-ar
constitui un anumit bun. Datorită caracterului social al raportului juridic, bunurile nu
pot fi considerate a reprezenta un element al raportului juridic civil, ci un obiect
derivat al acestuia.

2) NoŃiunea de bun
Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic
“bun”. Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiŃii:
- să aibă o anume valoare economică, adică să fie util pentru om, să satisfacă o
nevoie, o trebuinŃă umană;
- să fie susceptibil de apropriere, adică să poată face obiect al dreptului de proprietate.
In strânsă legătură cu noŃiunea de bun, este şi aceea de patrimoniu.
27
 Prin patrimoniu se înŃelege totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale
care aparŃin unei persoane fizice ori juridice.
Intre bun şi patrimoniu există legătura de la parte la întreg. Deci bunul poate
fi privit:
- atât individual – ut singuli
- cât şi ca element activ al patrimoniului.

3) Clasificarea bunurilor
În funcŃie de natura lor şi de calificarea dată de lege, bunurile se împart în:
- mobile (mişcătoare)
- imobile (nemişcătoare)
Categoriile de bunuri mobile:
- mobile prin natura lor, prevăzute în articolul 473 Codul civil.Sunt mobile prin natura
lor, « corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se mişcă de la
sine precum sunt animalele precum şi cele care nu se pot strămuta din loc decât
printr-o putere străină, precum lucrurile neânsufleŃite ».
- mobile prin determinarea legii (prevăzute de art.474 Codul civil “Sunt mobile prin
determinarea legii obligaŃiile şi acŃiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte
mobiliare, acŃiunile sau interesele unor companii financiare”.Sunt mobile prin
determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaŃă asupra statului sau asupra
particularilor.Acestea sunt bunurile considerate mobile prin obiectul la care se aplică.
Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate bunuri mobile drepturile reale
(cu excepŃia dreptului de proprietate) care au ca obiect un bun mobil, drepturile de
creanŃă care au ca obiect obligaŃia de a preda un bun mobil, acŃiunile în justiŃie
privind un drept mobiliar etc. De observat că acestea sunt bunuri cu caracter abstract
(ele au o valoare economică şi sunt apte de apropriere, dar nu pot fi observate prin
simŃuri). Asemenea bunuri se numesc bunuri necorporale. Ele îşi datorează caracterul
mobiliar prevederilor legale: legiuitorul a trebuit să realizeze o calificare în acest sens,
deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi considerate prin natura lor
ca fiind mişcătoare sau nemişcătoare;
- mobile prin anticipaŃie – acestea nu sunt prevăzute de codul civil, ci de doctrină, şi
se admite că sunt mobile prin anticipaŃile acele bunuri care, prin natura lor, sunt
imobile, dar pe care părŃile unui act juridic le consideră mobile în considerarea a ceea
ce vor deveni (cum sunt recoltele neculese, dar înstrăinate prin act juridic, cu
anticipaŃie).

Categoriile de bunuri imobile sunt:

- imobile prin natura lor (art.462, 464, 465 al.1 Cod civil) “Fondurile de pământ şi
clădirile sunt imobile prin natura lor”.
“Morile de vânt, sau de apă, aşezate pe stâlpi sunt imobile prin natura lor”.
“Recoltele care încă se Ńin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt
asemenea imobile”.
- imobile prin obiectul la care se aplică (art.471 Codul civil) “Sunt uzufructul
lucrurilor imobile, servituŃile, acŃiunile care tind a revendica un imobil”.Sunt
28
considerate bunuri imobile dezmembrămintele dreptului de proprietate constituite
asupra unui bun imobil (spre exemplu, servitutea), acŃiunile în revendicarea unui bun
imobil, ş.a.m.d.;
- imobile prin destinaŃie sunt enumerate în art.468-470 din Codul civil: Obiectul ce
proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond. Sunt
imobile prin destinaŃie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciu şi exploatarea
fondului:
- animale afectate de cultură;
- instrumente arătoare;
- porumbii din porumbare;
- lapinii ŃinuŃi pe lângă casă;
- stupii cu roi;
- seminŃele date arendaşilor;
- peştele din iaz;
- teascuri, cozi, alambicuri, vase;
- paie şi gunoaie.
Imobile prin destinaŃie sunt toate efectele mobiliare ce proprietarul a aşezat
către fond în perpetue (oglinzile într-un apartament, statuile). Pentru a fi calificat ca
fiind un bun imobil prin destinaŃie, acesta trebuie să aibă caracter accesoriu în raport
cu un bun imobil.
ImportanŃa clasificării:
Regimul juridic al acestor bunuri este diferit:
- în ce priveşte efectele posesiei:
- pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescripŃie achizitivă);
- pentru mobile posesia de bună credinŃă (adică cu convingerea că posesorul
exercită chiar un drept de proprietate ă valorează proprietate (art. 1909 Codul civil).
Aceasta înseamnă că cel care posedă este considerat proprietar (cu anumite excepŃii
prevăzute de lege).Într-adevăr, terŃul dobânditor al unui bun mobil, dacă este de bună-
credinŃă (crede că a dobândit bunul de la adevăratul său proprietar), are, în principiu,
dreptul de a păstra bunul pentru sine.
-în ce priveşte drepturile reale accesorii:
- ipoteca are ca obiect un imobil
- gajul priveşte un mobil
-în ce priveşte dreptul internaŃional privat:
- imobilului i se aplică – legea Ńării pe teritoriul căreia este situat (lex rei
sitae).
- mobilului i se aplică legea proprietarului bunului lex personales care este: -
ori lex patrie – lex domiciliu (Vezi Legea 105/1992 (art.49-65)).
- în ce priveşte competenŃa teritorială:
- litigiul cu privire la un imobil se judecă de instanŃă în raza căreia se află
bunul;
- litigiul cu privire la un mobil este competentă instanŃa domiciliului pârâtului
(actor se quitur forum rei);
- în ce priveşte prescripŃia extinctivă:
29
 -acŃiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă;
-acŃiunea în revendicare mobiliară se prescrie în termen de 3 ani;
- în ce priveşte regimul înstrăinării lor sunt reguli diferite( Legea 18/1991,
Legea 54/1998, OrdonanŃele 27/1992 şi nr.15/1993).

După posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile:

Bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil
Bunurile aflate în circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobândite şi
înstrăinate prin act juridic. Aceste bunuri formează regula, iar legea trebuie să prevadă
excepŃiile, în mod expres. Ca exemplu art.963 Codul civil: “Numai lucrurile ce sunt în
comerŃ pot fi obiectul unui contract”. Din această categorie fac parte:
- bunuri care pot circula liber, neângrădit;
- bunuri care pot fi dobândite, deŃinute ori înstrăinate condiŃional (exemplu
arme de foc şi muniŃii Legea 17/1996; produse şi substanŃe stupefiante Legea 73/69;
deşeuri toxice Legea 137/1993 ş.a.)
Bunurile scoase din circuitul civil nu pot forma obiectul actului juridic civil:
se spune că sunt inabinabile.Exemplu teritoriul României (art.3(1) din ConstituŃie) ;
sau,exemplu Legea 18/1991 republicată potrivit art.5 alin.2: “Terenurile care fac parte
din domeniul public inabienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi
introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul
public”. Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor privind regimul juridic al
bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
ImportanŃa clasificării rezidă tocmai pe planul valabilităŃii actelor juridice
civile sub aspectul obiectului lor.

După modul de determinare:

Bunuri determinate individual (res certa) şi bunuri determinate generic (res
genera)
Bunurile individual determinate sunt acelea care potrivit naturii lor sau
voinŃei exprimată în actul juridic, se individualizează prin însuşiri proprii, speciale.
Individual determinate sunt, prin excelenŃă, unicatele. De exemplu, o lucrare de artă,
un apartament individualizat prin adresa exactă, un autoturism individualizat prin
marcă şi seria motorului etc. constituie bunuri individual determinate.
Determinate generic sunt acele bunuri care se individualizează prin însuşirile
speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cântărire,
măsurare, numărare etc.De exemplu, un kilogram de mere, o cisternă de benzină, o
tonă de grâu, 5 metri de stofă, 100 lei, ş.a.m.d. – constituie bunuri de gen.
ImportanŃa juridică a clasificării:
- momentul transmiterii dreptului real, în actele translative de drepturi reale:
- dacă obiectul este res certa, dreptul real se transmite în momentul realizării
acordului de voinŃă, chiar dacă nu s-a predat bunul;
- dacă obiectul este res genera, dreptul real se transmite în momentul
individualizării ori predării (în lipsă de stipulaŃie contrară).
- suportarea riscului contractului
30
 - pentru res certa, dacă piere fortuit înainte de predare, debitorul este liberat
de obligaŃia predării. De exemplu, dacă se încheie un contract de vânzare-cumpărare
care are ca obiect un apartament , dreptul de proprietate se va transfera de la vânzător
la cumpărător la momentul încheierii contractului, chiar dacă în acesta s-a prevăzut că
predarea efectivă a apartamentului se va realiza după încă 2 luni. Dacă în intervalul
celor 2 luni imobilul s-a distrus ca urmare a unui incendiu, cel care va trebui să
suporte această pierdere nu este vânzătorul, deşi bunul se afla încă în posesia acestuia,
ci este cumpărătorul care, deşi nu avea bunul în posesie, devenise deja proprietar.
ConsecinŃa constă în faptul că, dacă preŃul a fost deja plătit de către cumpărător,
vânzătorul nu va mai avea obligaŃia de a-l restitui, iar dacă preŃul apartamentului nu
fusese încă plătit de către cumpărător la data pieirii bunului, acesta din urmă va avea
în continuare obligaŃia de a-l plăti.
- pentru res genera, dacă piere fortuit înainte de predare, debitorul nu este
liberat de obligaŃia de predare, deoarece el trebuie să procure alte bunuri, potrivit
regulii - genera non pereunt. De exemplu, dacă s-a încheiat un contract de vânzare a
unei tone de cereale şi aceasta piere pe parcursul transportului, cel care va suporta
pieirea va fi vânzătorul în sensul că va trebui să înlocuiască tona de cereale care a
pierit cu cereale în aceeaşi cantitate şi calitate. Spunem că “bunurile de gen nu pier”
în sensul că ele pot fi întotdeauna înlocuite cu alte bunuri aparŃinând aceleiaşi specii.

- locul predării bunului:

- bunul res certa trebuie predat în locul unde se găsea la data contractării
(art.1319 Codul civil) (în lipsă de stipulaŃie contrară);
- bunul de gen trebuie predat la domiciliu debitorului, pentru că plata este
cherabilă, nu portabilă (art.1104 Codul civil).
După posibilitatea de a fi schimbate unele cu altele:
Bunuri fungibile şi nefungibile
Bunul fungibil este acel bun care, în executarea unei obligaŃii, poate fi
înlocuit cu altul, fără să afecteze valabilitatea plăŃii.
Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi înlocuit cu altul, în executarea
unei obligaŃii, astfel că, debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat.
Ca regulă:
- bunurile certe sunt nefungibile
- bunurile generice sunt fungibile
Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atât de natura bunului,
cât şi de voinŃa părŃilor unui act juridic.
ImportanŃa clasificării – are semnificaŃia juridică practică în valabilitatea
plăŃii.
Spre exemplu, dacă A îi datorează lui B 100.lei, iar B îi datorează lui A 50 de
lei, cele două obligaŃii reciproce (în măsura în care sunt exigibile, adică au ajuns la
scadenŃă) se vor considera stinse prin compensaŃie. În consecinŃă, A nu îi va mai
datora lui B decât 50 lei. Această modalitate de stingere a obligaŃiilor civile nu este
aplicabilă decât dacă cele două obligaŃii au ca obiect bunuri fungibile. Dacă A îi

31
datorează lui B un sistem audio, iar A îi datorează lui B un autoturism, cele două
obligaŃii nu se pot compensa deoarece au ca obiect bunuri nefungibile.

După cum prin folosire bunurile îşi pierd sau nu substanŃa

Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile
Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui
întrebuinŃare să nu implice consumarea substanŃei ori înstrăinarea lui.
Este neconsumptibil – bunul care poate fi folosit repetat fără ca prin aceasta,
să fie necesară consumarea substanŃei ori înstrăinarea lui.
Bunuri consumptibile sunt: banii, combustibilii, alimentele etc
Bunuri neconsumptibile sunt: construcŃii, terenuri, maşini etc.
ImportanŃa clasificării rezidă în materia contractului de împrumut.
- Obiectul împrumutului de folosinŃă – se numeşte comodat – şi este
reprezentat de un bun neconsumptibil. La expirarea termenului pentru care s-a
încheiat, cel împrumutat are obligaŃia de a restitui însuşi bunul pe care l-a împrumutat
şi nu altul. El va putea restitui un alt bun, în locul celui datorat, numai cu acordul
creditorului, ipoteză în care obligaŃia se va considera stinsă prin “dare în plată”.
- Obiectul împrumutului de consumaŃie se numeşte mutuum – şi-l formează
bunuri consumptibile. La scadenŃă, împrumutatul nu va fi obligat să restituie însuşi
bunul împrumutat, ci alte bunuri în aceeaşi cantitate sau calitate. De exemplu,
persoana care a împrumutat o cantitate de alimente nu va trebui să restituie la
scadenŃă chiar alimentele pe care le-a împrumutat, ci altele de acelaşi fel.

După cum sunt sau nu producătoare de fructe:

Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere
Este frugifer bunul care poate produce periodic, fără consumarea substanŃei
sale, alte bunuri sau produse, numite fructe.
Este nefrugifer bunul care nu are însuşirea de a da naştere, periodic, la
produse fără consumarea substanŃei sale.
Se disting trei categorii de fructe potrivit art.483 Codul civil :
- Fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine: producŃia şi praşila
(sporul animalelor, ciupercile de pădure, urzicile, etc.) potrivit art.522 Codul civil;
- Fructele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobândesc prin cultură. Acestea
se produc ca urmare a activităŃii omului (spre exemplu, recolta). De observat că
noŃiunea de “industrial” este utilizată în terminologia juridică în sens etimologic, şi
anume prin intervenŃia, prin munca, prin truda omului, art.1522 C.civ.
- Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor,
arende. potrivit art.523.
Fructele sunt diferite de producte.
Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanŃei sale,
exemplu piatra dintr-o carieră, nisipul dintr-o albie.
Fructele naturale şi cele industriale se dobândesc prin culegere; pe când cele
civile se dobândesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).
ImportanŃa clasificării:
32
- în materie de uzufruct – izufructuarul are dreptul doar la fructe, nu şi la producte
care se cuvin nudului proprietar;
- posesia de bună-credinŃă conduce numai la dobândirea proprietăŃii fructelor, nu şi a
productelor.

După posibilitatea împărŃirii fără schimbarea destinaŃiei lor:

Bunuri divizibile şi bunuri nedivizibile
Bunul divizibil este acela care poate fi împărŃit, fără să-şi schimbe prin
aceasta, destinaŃia sa economică.
Bunul indivizibil este acela care nu poate fi împărŃit fără a nu-şi schimba,
prin aceasta destinaŃia sa economică. Exemplu: o bucată de stofă poate fi împărŃită –
fiind bun divizibil, pe când un autoturism este un bun indivizibil.
ImportanŃa clasificării se găseşte în materie: - de partaj şi - de obligaŃii.
- bunul indivizibil fie se atribuie unei singure părŃi, cu obligaŃia la o sultă către
cealaltă, fie scos la vânzare prin licitaŃie.
- bunul indivizibil, care formează obiectul unei obligaŃii cu mai multe subiecte
(pluralitate pasivă) determină o indivizibilitate naturală.

După corelaŃia dintre ele:

Bunuri principale şi bunuri accesorii
Bunul principal este acela care poate fi folosit independent fără a servi la
întrebuinŃarea altui bun.
Bunul accesoriu este acela care este destinat să servească la întrebuinŃarea
unui alt bun, principal. Ca bunuri accesorii menŃionăm: cureaua pentru ceas, antena
pentru televizor, cutia pentru vioară.
ImportanŃa clasificării se regăseşte în materia executării obligaŃiilor civile:
- în cazul cînd se datorează un bun, debitorul trebuie să predea atât bunul principal,
cât şi pe cel accesoriu (în lipsă de stipulaŃie contrară) conform principiului
(accesorium sequitur principale).

După modul de prezentare al bunului :

Bunuri corporale şi bunuri necorporale
Este corporal acel bun care are o existenŃă materială, fiind uşor perceptibil
simŃurilor omului.
Este incorporal acel bun ce nu are o existenŃă materială ideală, abstractă,
putând fi percepută cu ochii minŃii. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri,
făcând excepŃie dreptul de proprietate care în vorbirea obişnuită se confruntă cu bunul
care formează obiectul său.
Pe lângă drepturile reale (altele decât drepturile de proprietate, se disting trei
categorii de bunuri incorporale):
- proprietăŃile incorporale (fondul de comerŃ, drepturile de proprietate industrială,
drepturile de autor);
- titlurile de valoare (valorile mobiliare, acŃiunile, obligaŃiunile);
- creanŃele.
33
 ImportanŃa clasificării
- dobândirea proprietăŃii mobiliare ca efect al posesiei de bună credinŃă operează doar
pentru bunurile mobile corporale (art.1909 Codul civil)
- dobândirea proprietăŃii prin simpla tradiŃie (remitere), operează pentru bunurile
corporale nu pentru cele incorporale.Titlurile de valoare, se transmit diferit după cum
sunt:
- la purtător – prin tradituine
- nominale – prin cesiune
- la ordin – prin gir sau andosare.
După posibilitatea executării silite
Bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile
Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executării silite a debitorului
(enumerarea făcută de art.409 Codul proc.civ.).
Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmărit silit pentru plata unei datorii.

4. Izvoarele raportului juridic civil

Pentru naşterea unui raport juridic concret , pe lângă existenŃa subiectelor de
drept între care acesta se încheie şi a normelor juridice care îl reglementează, este
necesară intervenirea unei împrejurări care să îl declanşeze: o acŃiune umană sau un
eveniment.
Izvoarele raportului juridic civil sunt împrejurările de care legea civilă leagă
naşterea unui raport juridic civil concret. Acestea nu se confundă cu izvoarele
dreptului civil, care sunt normele juridice.

Clasificarea izvoarelor raportului juridic civil se poate face după următoarele

criterii:
- după legătura cu voinŃa umană:
- acŃiunile omeneşti (voluntare sau nevoluntare), fapte ale subiectelor de drept
civil săvârşite cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, de care însă legea
leagă naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete, ce pot fi
licite sau ilicite.
AcŃiunile umane se clasifică la rândul lor în:
a) acŃiuni săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice, adică de a crea,
modifica sau a stinge un raport juridic civil. Aceste acŃiuni se numesc acte juridice
civile;
b) acŃiuni săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar de care
legea leagă totuşi producerea unor asemenea efecte. Aceste acŃiuni poartă numele de
fapte juridice civile şi pot fi, la rândul lor, licite sau ilicite.
Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinŃei omului; deşi voluntare,
faptele juridice licite şi ilicite nu sunt săvârşite cu intenŃia producerii efectelor
juridice.
Referitor la faptele ilicite, Codul civil prevede în art. 998: “orice faptă a
omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a
ocazionat, a-l repara”; iar în art. 999: “omul este responsabil nu numai de prejudiciul
34
cauzat prin fapta sa, dar şi pentru cel cauzat din neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.
Săvârşirea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se numeşte răspunderea civilă
delictuală. Un fapt juridic ilicit poate fi ,de exemplu, acŃiunea de a sparge un geam:
autorul acestei fapte va avea, ca urmare, obligaŃia de a acoperi prejudiciul astfel
cauzat. Chiar dacă geamul a fost spart intenŃionat, nu suntem în prezenŃa unui act
juridic, ci a unui fapt juridic deoarece ceea ce s-a urmărit nu este producerea efectelor
juridice (adică obligarea autorului de a acoperi prejudiciului cauzat).
Faptele juridice licite sunt cele prin producerea cărora nu sunt
încălcate prevederile legale. În categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse:
gestiunea de afaceri; plata lucrului nedatorat; îmbogăŃirea fără justă cauză.
- Evenimentele sunt faptele naturale sau împrejurările care se produc
independent pe voinŃa omului şi de care legea civilă leagă naşterea de raporturi
juridice. Spre exemplu, naşterea unei persoane este din punct de vedere juridic un
“eveniment” deoarece ea declanşează o serie de efecte juridice cum ar fi: începutul
capacităŃii de folosinŃă, apariŃia unui subiect de drept civil etc. Moartea persoanei
produce ca efecte juridice încetarea capacităŃii de folosinŃă a acesteia, deschiderea
succesiunii, încetarea contractului de rentă viageră etc. Evenimente sunt şi
împrejurările de forŃă majoră care, potrivit legii, suspendă prescripŃia extinctivă,
înlătură răspunderea civilă etc.
- după sfera lor:
- fapte juridice în sens larg (acŃiunile omeneşti şi evenimentele);
- fapte juridice în sens restrâns (acŃiunile omeneşti săvârşite fără intenŃia de a
produce efecte juridice, efecte care însă se produc în temeiul dispoziŃiilor normelor
juridice civile).

35
 CAPITOLUL III – ACTUL JURIDIC CIVIL

1. NoŃiune şi clasificare

1.1. DefiniŃia actului juridic civil

Actul juridic civil reprezintă o manifestare de voinŃă făcută cu intenŃia de a
produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic
civil concret. După cum ştim, actele juridice sunt, ca şi faptele juridice, izvoare ale
raportului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea din urmă, ele sunt săvârşite
chiar cu intenŃia ca un atare raport juridic să ia naştere.
NoŃiunea de act juridic” este utilizată în literatura juridică şi în practică în
două înŃelesuri:
- act juridic civil în sens de negotium juris- desemnează însăşi manifestarea de voinŃă
intervenită în scopul de a produce efecte juridice civile, operaŃiunea juridică în sine
(vânzare-cumpărare, schimb, etc.);
- act juridic civil în sens de instrumentum probationis se referă la suportul material,
înscrisul constatator al manifestării de voinŃă (al operaŃiei juridice), documentul în
care această operaŃiune este consemnată.

1.2. Clasificări ale actelor juridice civile

După criteriul numărului părŃilor, există acte juridice civile unilaterale,
bilaterale şi multilaterale.
Este act juridic unilateral cel care rezultă dintr-o singură voinŃă – exemplu
testamentul, acceptarea succesiunii, renunŃarea la o moştenire, oferta, promisiunea
publică de recompensă.
Este bilateral – actul juridic civil care reprezintă voinŃa concordantă a două
părŃi. Exemplul tipic de act civil bilateral este - contractul civil: vânzarea cumpărarea,
împrumutul, depozitul etc.
Este multilateral – actul juridic rezultat din acordul de voinŃă ce provine de la
trei sau mai multe părŃi – exemplu contractul civil de societate.
Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile în unilaterale şi
bilaterale, cu clasificarea contractelor civile în unilaterale (ce dau naştere la obligaŃii
numai pentru una din părŃi) - donaŃia, împrumutul şi bilaterale sau sinalagmatice care
dau naştere la obligaŃii pentru ambele părŃi – vânzarea cumpărarea).
ImportanŃa clasificării:
- analiza validităŃii actului: la actele unilaterale se analizează existenŃa şi validitatea
manifestării de voinŃă a unei singure părŃi, iar la cele bi sau multi laterale se
analizează existenŃa şi validitatea acordului de voinŃă;
- diferă regimul juridic al viciilor de consimŃământ;
- actele unilaterale sunt de regulă irevocabile, iar cele bi sau multi laterale pot
fi revocate d
- oar prin acordul părŃilor, conform simetriei faŃă de modul de formare;

36
 După scopul urmărit la încheierea lor, actele civile pot fi: cu titlu oneros şi
cu titlu gratuit.
Este cu titlu oneros acel act juridic civil în care, în schimbul folosului
patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmăreşte obŃinerea altui folos
patrimonial. (exemplu contractul de vânzare cumpărare, antrepriza, locaŃiunea etc).”
Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procură un folos
patrimonial fără a se urmări obŃinerea altui folos patrimonial în schimb (exemplu
donaŃia, comodatul, împrumutul fără dobândă, mandatul gratuit).
Actele cu titlu oneros se subclasifică în:
- act comutativ - la a cărui încheiere părŃile cunosc existenŃa şi întinderea
obligaŃiilor lor (exemplu:contractul de vânzare cumpărare, contractul de antepriză
etc).
- act aleatoriu - la a cărui încheiere părŃile nu cunosc întinderea obligaŃiilor,
existînd şansa unei pierderi şi a unui câştig datorită unor evenimente ulterioare
(exemplu: contractul de rentă viageră, contractul de vânzare cu clauză de întreŃinere).
Actele cu titlu gratuit se clasifică în:
- liberalităŃii şi
- acte dezinteresate
Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi micşorează
patrimoniul prin folosul patrimonial procurat. Sunt liberalităŃi donaŃiile şi legatele.
Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un
avantaj patrimonial fără a-şi micşora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul
gratuit, depozitul nerenumerat, comandatul etc.
ImportanŃa clasificării:
- diferă regimul juridic în privinŃa condiŃiilor e validitate şi a viciilor de
consimŃământ:
- răspunderea părŃilor este mai sever reglementată la actele cu titlu oneros;
- condiŃiile de formă pentru încheierea actelor cu titlu gratuit sunt mai severe.

După efectele produse, actele civile pot fi: constitutive, translative şi

declarative.
Este constitutiv - actul juridic civil care dă naştere la un drept subiectiv civil
care n-a existat anterior- ( exemplu: ipoteca convenŃională, amanetul ori gajul).

Este translativ actul civil care are ca efect strămutarea unui drept subiectiv
civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu (exemplu: donaŃia, vânzarea-cumpărarea).

Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui
drept subiectiv preexistent (exemplu: partajul (împărŃeala este un asemenea act.)
O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel act prin
care o persoană renunŃă la dreptul său de a ataca cu acŃiunea în anulabilitate un act
juridic civil, la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziŃie legală ce ocroteşte un
interes personal, individual.
ImportanŃa clasificării:
37
- actul constitutiv şi cel translativ îşi produc efectele numai pentru viitor (ex nunc), pe
când actul declaraŃiei îşi produce efectele pentru trecut (ex tunc).
- rezoluŃiunea pentru neexecutare operează doar la actele translative şi constitutive
când sunt sinalagmatice;
- întinderea drepturilor: la cele constitutive şi declarative este stabilită de părŃi, iar la
cele translative este prestabilită, căci nimeni nu poate transmite mai mult decât are;
- just titlu pentru uzucapiune constituie numai actele translative;
- numai pentru primele două categorii este necesară îndeplinirea formelor de
publicitate imobiliară.

După importanŃa sau gravitatea lor, distingem acte juridice civile de

conservare, de administrare şi de dispoziŃie.
Este act de conservare – acel act juridic care are ca efect preîntâmpinarea
pierderii unui drept subiectiv civil. Este avantajos pentru autorul său deoarece, cu o
cheltuială mică, se salvează un drept de o valoare mai mare (Exemplu: întreruperea
unei prescipŃii prin acŃiunea în justiŃie, somaŃia, înscrierea unei ipoteci.).

Actul de administrare - este acel act juridic prin care se realizează o normală
punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (exemple :închirierea unui bun,
culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.).
Actul de dispoziŃie este acel act juridic civil care are ca rezultat ieşirea din
patrimoniu a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcină reală (ipotecă, gaj).
ImportanŃa clasificării:
- diferă condiŃiile referitoare la capacitatea de a încheia acte juridice;
- în materia reprezentării, pentru acetele de dispoziŃie se cere procură specială.

În funcŃie de conŃinutul lor, actele juridice civile pot fi: patrimoniale şi

nepatrimoniale.
Este patrimonial actul juridic civil care are un conŃinut evaluabil în bani,
asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale şi de creanŃă (Exemplu:
contractul de vînzare-cumpărare, donaŃie, împrumut etc.).
Este nepatrimonial – actul juridic civil care are un conŃinut neevaluabil în
bani. (Exemplu: convenŃia părinŃilor unui copil din afara căsătoriei, în sensul stabilirii
numelui de familie al acestuia).
ImportanŃa clasificării:
- referitor la efectele nulităŃilor: pentru actele nepatrimoniale nu se pune problema
restituirii ;
- referitor la ocrotirea incapabililor condiŃiile diferă.

După forma de încheiere, actele juridice civile pot fi consensuale, solemne şi

reale.
Este consensual actul juridic civil care se încheie prin simpla manifestare de
voinŃă. Actul consensual reprezintă regula, din punctul de vedere al formei în care se
încheie actele juridice civile.
38
 Solemn este acel act juridic care trebuie să îmbrace o formă prescrisă de lege.
Forma specială, solemnă pentru un asemenea act este o condiŃie de validitate (de
valabilitate) (Exemplu: donaŃia, ipoteca, convenŃională, testamentul).
Este real este actul juridic civil care se încheie în mod valabil dacă
manifestarea de voinŃă este însoŃită de remiterea (predarea) bunului. Exemplu:
(împrumutul, depozitul, darul manual).
Un act juridic consensual (ca regulă) poate fi uneori solemn (vânzarea-
cumpărarea unui teren).
ImportanŃa clasificării:
- nerespectarea formei stabilite de lege în cazul actelor solemne este sancŃionată cu
nulitatea absolută;
- modificarea actului solemn se face numai prin formă autentică;
- regulile de probă sunt diferite pentru cele două categorii de acte.

În funcŃie de momentul producerii efectelor lor, actele juridice civile sunt

acte între vii şi acte pentru cauză de moarte.
Actul juridic între vii este actul care îşi produce efectele necondiŃionat de
moartea autorului sau autorilor lui. Marea majoritate a actelor juridice civile intră în
această categorie.
Actul încheiat pentru cauză de moarte este actul juridic care nu îşi produce
efectele decât la moartea autorului său: exemplu:legatul testamentar.
ImportanŃa clasificării:
- actele mortis causa sunt numai acte tipice;
- condiŃiile cerute pentru capacitatea părŃilor sunt mai restrictive la actele pentru cauză
de moarte;
- actele pentru cauză de moarte sunt de regulă solemne iar cele între vii, consensuale.

Criteriul raportului existent între ele le împarte în principale şi accesorii.

Este principal – actul juridic civil care are o existenŃă de sine stătătoare,soarta
sa nepretinzând de soarta juridică a altui act juridic. Majoritatea actelor juridice intră
în această categorie.

Este accesoriu – actul a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act
juridic, principal. Exemple: clauza penală, fidejusiunea, gajul, ipoteca convenŃională,
arvuna).
ImportanŃa clasificării:
- existenŃa şi validitatea actului accesoriu depinde şi de cea a actului principal
conform principiului accesorium sequitur principale.

După reglementarea şi denumirea lor legală, actele juridice civile pot fi

numite (tipice) sau nenumite( atipice).
Actele juridice numite sunt cele care au o denumire stabilită de lege şi o
reglementare proprie.

39
 Actele juridice nenumite sunt cele care nu se bucură de o reglementare şi o
denumire proprii. Ele sunt rodul creativităŃii părŃilor care, în virtutea libertăŃii de
voinŃă juridică, pot configura noi acte juridice, conforme intereselor lor. Practic,
singura limită o constituie normele imperative ale legii; dacă acestea nu sunt
încălcate, participanŃii la viaŃa juridică îşi pot crea singuri propriile acte
juridice.Exemplu: vânzarea cu clauză de întreŃinere, contract nereglementat de lege ci
creat de părŃi.
ImportanŃa clasificării:
- determinarea regulilor ce li se alică: celor tipice le sunt aplicabile automat regulile
categoriei din care fac parte, iar celor atipice li se aplică regulile stabilite de părŃi şi
regulilor generale din materia contractelor.

Din punctul de vedere al modului de executare, actele juridice civile pot fi

acte cu executare dintr-o dată şi acte cu executare succesivă.
Actele cu executare dintr-odată sunt actele juridice a căror executare implică
o singură prestaŃie din partea debitorului. Ele se mai numesc şi acte cu executare
instantanee. Contractul de vânzare-cumpărare este, în principiu, un astfel de act.
Actele cu executare succesivă sunt actele juridice a căror executare implică
mai multe prestaŃii, eşalonate în timp.Închirierea unui bun sau vânzarea cu plata
preŃului în rate sunt acte cu executare succesivă.
ImportanŃa clasificării:
- dacă una dintre părŃi nu îşi îndeplineşte obligaŃiile asumate printr-un contract cu
executare dintr-o dată, cealaltă parte va putea solicita executarea silită sau, dacă
doreşte să desfiinŃeze contractul încheiat, va putea solicita rezoluŃiunea contractului.
Dacă una dintre părŃi nu îşi îndeplineşte obligaŃiile asumate printr-un contract cu
executare succesivă, cealaltă parte va putea, de asemenea, să solicite instanŃei
desfiinŃarea contractului. Dar această desfiinŃare, denumită reziliere, nu are efecte
decât pentru viitor. Ceea ce s-a prestat, nu se mai restituie.
- efectele nulităŃii se produc atât pentru trecut, cât şi pentru viitor, în cazul actelor cu
executare imediată, iar la cele cu executare succesivă, numai pentru viitor.

După legătura lor cu modalităŃile, actele juridice civile se împart în acte

pure şi simple şi acte afectate de modalităŃi.
Este pur şi simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen, condiŃie,
sarcină). (Exemplu: acceptarea ori renunŃarea la moştenire).
Este afectat de modalităŃi - actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu:
contractul de asigurare, donaŃia cu sarcini, vânzarea cumpărarea cu clauză de
întreŃinere - în care e prezent termenul).
ImportanŃa clasificării :
- validitatea şi producerea efectelor actelor afectate de modalităŃi este influenŃată de
respectiva modalitate.

Criteriul legăturii cu cauza ( scopul). După acest criteriu, actele se împart în

acte cauzale şi acte abstracte.
40
 Este cauzal – actul juridic a cărui valabilitate implică analiza cauzei ori
scopului (dacă scopul este imoral actul juridic este lovit de nulitate).
Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detaşat de elementul
cauză, valabilitatea sau neimplicând analiza acestui element.Sunt abstracte actele
juridice constatate prin titlurile de valoare – înscrisuri care încorporează operaŃiuni
juridice (obligaŃiunea CEC).
ImportanŃa clasificării:
- validitatea actelor juridice şi regimul probator prezintă particularităŃi.

Criteriul modalităŃii de încheiere.După acest criteriu, actele juridice pot fi

strict personale sau care pot fi încheiate şi prin reprezentant.
Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi făcut decât personal,
fără a putea fi încheiat prin reprezentare exemplu: testamentul.
Majoritatea actelor juridice civile este formată din actele ce pot fi încheiate
personal, dar pot fi încheiate şi prin reprezentant (mandatar).
ImportanŃa clasificării :
- normele care reglementează actul strict personal sunt de strictă interpretare şi
aplicare - deoarece constituie excepŃia;
- regulile care reglementează capacitatea de a încheia acet strict personale sunt expres
prevăzute de lege ;
- la actele juridice încheiate prin reprezentare se are în vedere şi persoana
reprezentantului atunci când se analizează validitatea actului.
Criteriul rolului voinŃei părŃilor în stabilirea conŃinutului actului juridic civil.
După acest criteriu, actele juridice civile pot fi subiective şi sub condiŃie.
Este act subiectiv – actul juridic civil al cărui conŃinut este determinat prin
voinŃa autorului sau autorilor lui. Majoritatea actelor civile intră în această categorie.
Este act condiŃie – actul juridic la a cărui încheiere părŃile îşi exprimă voinŃa
doar în privinŃa naşterii actului, conŃinutul lui fiind predeterminat de norme de la care
părŃile nu pot deroga (exemplu căsătoria).
ImportanŃa clasificării:
- regimul actelor condiŃie este apreciat cu mai multă severitate
- actele condiŃie nu pot fi decât tipice.

2. CondiŃiile actului juridic civil

2.1. NoŃiune şi clasificare

CondiŃiile actului juridic sunt elementele care alcătuiesc acest act. Acestea
pot clasificate după următoarele criterii:
1. În funcŃie de aspectul la care se referă, condiŃiile actului juridic civil pot fi:

- de fond (când privesc conŃinutul actului juridic civil) şi

- de formă (când se referă la modalitatea de exteriorizare a voinŃei).
2. În funcŃie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, există condiŃii:
41
 - esenŃiale (cerute pentru valabilitatea actului) şi
- condiŃii neesenŃiale (numite şi întâmplătoare, care pot lipsi fără ca, prin
aceasta, să fie afectată valabilitatea actului juridic).
3. În funcŃie de sfera actelor juridice civile pe care le au în vedere, există:
- condiŃii generale (care privesc toate actele juridice) şi
- condiŃii speciale (care au în vedere numai anumite categorii de acte juridice
civile – de exemplu, actele solemne).
Potrivit Codului civil, condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii
sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimŃământul valabil al părŃii ce se obligă;
3. un obiect determinat;
4. o cauză licită.
CondiŃiilor de fond prevăzute de Codul civil şi obligatorii la încheierea
orcărui act juridic li se adaugă şi o condiŃie de formă, obligatorie numai în cazul
actelor juridice solemne; neîndeplinirea acesteia duce la nulitatea absolută a actelor
juridice civile respective.

2.2. Capacitatea
Capacitatea de a încheia actul juridic constă în aptitudinea subiectului de
drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaŃii civile prin încheierea de acte
juridice civile.Capacitatea civilă se împarte în capacitate de folosinŃă şi capacitate de
exerciŃiu.
Pentru persoana fizică, regula în materia capacităŃii de folosinŃă este
recunoaşterea capacitatăŃii de a încheia actul juridic civil, incapacitatea fiind excepŃia.
Potrivit Codului civil,” Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă
de lege”.ExcepŃiile pot fi:
- generale: ”Necapabili de a contracta sunt: 1. minorii ; 2. interzişii;….4. în
genere toŃi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte” (textul punctului 3 care
prevedea incapacitatea femeii măritate a fost abrogat în 1932).
- speciale (situaŃia tutorilor-art.1308 pct.1 C.civ., a mandatarilor-art.1808 pct.
2 C. Civ., a judecătorilor, procurorilor, avocaŃilor-art.1309 C.civ.).
Pentru a încheia în mod valabil acte juridice, o persoană trebuie să dispună de
capacitate de exerciŃiu, noŃiune pe care am analizat-o când ne-am ocupat de părŃile
raportului juridic civil.
În ceea ce priveşte persoana juridică, principiul capacităŃii de a încheia acte
juridice civile are un specific: este subordonat principiului specialităŃii capacităŃii de
folosinŃă a persoanelor juridice.

2.3. ConsimŃământul
1) Legătura cu voinŃa juridică
ConsimŃământul constă în hotărârea manifestată în exterior de a încheia un
act juridic civil. Alături de cauza actului juridic, consimŃământul formează voinŃa

42
juridică a persoanei. Codul civil consacră două principii care cârmuiesc voinŃa
juridică, şi anume:
- principiul libertăŃii actelor juridice civile numit şi principiul autonomiei de
voinŃă;
- principiul voinŃei reale (principiul voinŃei interne).

1. Principiul libertăŃii actelor juridice presupune:

- subiectele de drept civil sunt libere să încheie ori nu un act juridic civil;
- părŃile sunt libere să stabilească, conŃinutul (clauzele) actului juridic civil;
- părŃile sunt libere, prin acordul lor, să modifice, ori să pună capăt actului juridic civil
pe care l-au încheiat.
Limitele principiului libertăŃii actelor juridice civile sunt:
a) ordinea publică (norme care reglementează ordinea economică, socială şi politică
de stat);
b) morala (bunele moravuri);
c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).

2. Principiul voinŃei reale (interne)

În soluŃionarea acestei probleme există două concepŃii:
-concepŃia subiectivă - care dă prioritate voinŃei interne, reale;
-concepŃie obiectivă - preferă voinŃa declarată exteriorizată.
Codul civil român a consacrat principiul voinŃei interne sau reale. În sprijinul
acestui principiu se îndemeiază pe argumentele:
-art.977 Codul civil “Interpretarea contractelor se face după intenŃia comună a părŃilor
contractante, nu după sensul literal al termenului”.
- art 953: “ConsimŃământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin
violenŃă, sau surprins prin dol”.
- art.1175: în materie de simulaŃie “Actul secret ce modifică un act public, nu poate
avea putere decât între părŃile contractante şi succesorii lor universali”.

2) CondiŃiile de valabilitate a consimŃământului

În primul rând, consimŃământul trebuie să existe. AbsenŃa consimŃământului
atrage nulitatea absolută a actului juridic; CondiŃiile propriu-zise sunt:
1. Să provină de la o persoană cu discernământ
2. să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice
3. să fie exteriorizat
4. să nu fie alterat de vreun viciu de consimŃământ.

1. ConsimŃământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ

Această condiŃie decurge din caracterul conştient al actului juridic civil.
Persoana fizică cu capacitate deplină de exerciŃiu este prezumată că are
discernământul juridic necesar pentru a încheia acte juridice civile, prezumŃie care
poate fi însă răsturnată .

43
 Persoana lipsită de capacitate de exerciŃiu (minorul sub 14 ani şi cel pus sub
interdicŃie judecătorească) este prezumată a nu avea discernământ.
Minorul între 14 şu 18 ani are discernământul juridic în curs de formare.
Pentru persoana juridică nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este,
o persoană fizică cu deplină capacitate de exerciŃiu.
În timp ce capacitatea de a încheia actul juridic civil este o stare de drept,
prezenŃa sau lipsa discernământului este o stare de fapt. De aceea,în afară de
incapacităŃile legale - cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de
discernământ, există şi cazuri de incapacităŃi naturale - în care se găsesc persoane
capabile după lege, dar în fapt lipsite temporar de discernământ, exemplu: beŃie,
hipnoză, somnambulism, mânie puternică.

2. ConsimŃământul trebuie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice

CerinŃa aceasta decurge din esenŃa actului juridic civil.
Această condiŃie nu este îndeplinită când:
- manifestarea de voinŃă a fost făcută fie în glumă, fie din prietenie, curtoazie sau din
pură complezenŃă -“pentru aşa ofertă sunt gata să închei contractul la orice oră !” ;
- când s-a făcut sub condiŃie pur potestativă din partea celui care se obligă- „mă oblig
dacă vreau »
-când manifestarea de voinŃă este prea vagă-“îŃi împrumut toate lucrurile mele”;
- când manifestarea de voinŃă s-a făcut cu o rezervă mintală cunoscută destinatarului-
exemplu: actul fictiv în caz de simulaŃie.

3. ConsimŃământul trebuie să fie exteriorizat

Principiul aplicabil exteriorizării consimŃământului este acela al consensualismului,
care înseamnă că părŃile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinŃei lor.
Manifestarea de voinŃă poate fi exteriorizată într-o formă expresă sau tacită
(implicită) – de exemplu: ridicarea mâinii la o licitaŃie publică reprezintă
exteriorizarea consimŃământului licitatorului.
Există şi excepŃii de la principiul consensualismului; o astfel de excepŃie o
constituie actele solemne, pentru încheierea cărora manifestarea de voinŃă trebuie să
îmbrace o anumită formă cerută de lege (forma scrisă sau autentică, de regulă).
ModalităŃile de exteriorizare a consimŃământului sunt: în scris, verbal prin
gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
În principiu, în dreptul civil tăcerea nu valorează consimŃământ exteriorizat.
Prin excepŃie, tăcerea valorează consimŃământ:
1. când legea prevede expres aceasta tacita relocaŃiune;
2. când, prin voinŃa expresă a părŃilor, se atribuie o anumită semnificaŃie juridică tăcerii;
3. cînd tăcerea are valoare de consimŃământ potrivit obiceiului.

4. ConsimŃământul trebuie să nu fie alterat printr-un viciu de consimŃământ

Sunt vicii de consimŃământ: eroarea, dolul (viclenia), violenŃa şi leziunea.
Acestora li se adaugă, cu particularităŃile sale, leziunea.

44
 3) Eroarea
1.DefiniŃie
Eroarea poate fi definitã ca fiind falsa reprezentare a realitãtii în constiinta
persoanei care delibereazã si adoptã hotãrârea de a încheia actul juridic.
Eroarea este reglementată în art.953 Codul civil, 954.
2.Clasificare
După criteriul consecinŃelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
- eroarea obstacol (distructivă de voinŃă) este cea mai gravă formă a erorii -
fiind şi ea de două feluri:
- asupra naturii actului juridic (o parte crede că încheie un anumit act juridic,
iar cealaltă parte, are greşita credinŃă că încheie alt act juridic). Spre exemplu, o
persoană intenŃionează să închirieze un bun, dar, din eroare, încheie un contract de
vânzare-cumpărare. Practic, ea nu şi-a exprimat consimŃământul la încheierea actului
de vânzare, deoarece a crezut că încheie un alt act juridic.
- asupra identităŃii obiectului (o parte crede că tratează cu privire la un
anumit bun pe când cealaltă parte are în vedere alt bun). Spre exemplu,o persoană
crede că s-a înŃeles cu privire la cumpărarea casei şi a grădinii acesteia, deşi
contractul s-a încheiat numai cu privire la casă.

- eroarea viciu de consimŃământ - este falsa reprezentare a realităŃii ce cade:

- fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului actului (error in
substantiam) CalităŃile substanŃiale ale obiectului sunt acele calităŃi ce au fost
eterminante pentru exprimarea consimŃământului, calităŃi în lipsa cărora – dacă nu
intervenea eroarea – actul nu ar fi fost încheiat; aprecierea acestor calităŃi se face după
criterii subiective.Exemplu: cumpărătorul casei crede că aceasta este din cărămidă,
când în realitate ea este construită din plăci de beton.
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
Eroarea care priveşte persoana co-contractantului este considerată viciu de
consimŃământ numai în cazul unei anumite categorii de acte juridice: actele juridice
încheiate intuitu personae. Acestea se definesc ca fiind acele contracte în care
considerarea calităŃilor persoanei este cauza principală pentru care ele s-au încheiat.
În mod obişnuit, la încheierea contractului nu este esenŃială persoana cu care
se contractează. Spre exemplu, în cazul încheierii unui contract de vânzare-
cumpărare, părŃile urmăresc, în principal, obŃinerea preŃului, respectiv obŃinerea
bunului. Chiar dacă vânzătorul a crezut că contractează cu A, când în realitate a
contractat cu B, acestă eroare nu este esenŃială, deoarece este de presupus că preŃul a
constituit pentru el elementul determinant în încheierea contractului. Dimpotrivă, în
cazul actelor încheiate intuitu personae (cum sunt, spre exemplu, contractul de
donaŃie, contractul de mandat etc.), ceea ce primează este persoana co-contractantului,
deoarece calităŃile personale ale acestuia au constituit elementul determinant la
încheierea contractului. Spre exemplu, când o persoană dorind să comande un tablou
unui pictor consacrat, se adresează din eroare altuia, eroarea constituie un viciu de
vointă, deoarece acea persoană n-ar fi comandat tabloul dacă cunostea identitatea
aceluia căruia i s-a adresat.
45
 - eroarea indiferentă – este falsa reprezentare a unor împrejurări mai puŃin
importante care nu afectează valabilitatea actuluii. Spre exemplu, dacă debitorul îşi
execută de bună voie obligaŃia, fără să ştie că dreptul creditorului este prescris şi nu ar
mai fi putut fi invocat în instanŃă, eroarea cu privire la împlinirea termenului de
prescripŃie extinctivă este socotită indiferentă, astfel încât debitorul nu se va putea
prevala de această eroare pentru a cere restituirea prestaŃiei executate de debitor.
In cazul erorii obstacol – sancŃiunea ce intervine este nulitatea absolută
pentru că nu s-a format acordul de voinŃă.
In cazul erorii viciu de consimŃământ (în ambele forme) – sancŃiunea este
nulitatea relativă.
Pentru cazul de eroare indiferentă – sancŃiunea este diminuarea valorică a
prestaŃiei, fără nici o consecinŃă juridică.

După criteriul naturii realităŃii fals reprezentate, întâlnim:

eroare de fapt – este valoarea de o reprezentare falsă a unei situaŃii faptice la
încheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc);
eroarea de drept – când falsa reprezentare priveşte existenŃa sau conŃinutul
unui anumit act normativ sau al unei norme juridice, după caz, la încheierea actului
juridic.
Pentru acest tip de eroare s-a formulat opinia atât a neadmiterii cât şi a
admiterii ca viciu de consimŃământ. Eroarea de drept este reprezentarea falsă a
existenŃei ori consimŃământului unei norme de drept civil. Indiferent de soluŃia
aleasă, este evident că nu poate fi invocată necunoaşterea normelor imperative sau a
celor care privesc ordinea publică, deoarece cu privire la acestea se aplică principiul
conform căruia „nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii”.

3. Structură
- un singur element, de natură psihologică, ce constă în falsa reprezentare a realităŃii.

4.CondiŃiile cerute pentru ca eroarea să fie viciu de consimŃământ

Se cer întrunite două condiŃii cumulative:
1. elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor,
determinant pentru încheierea actului, astfel încât, dacă ar fi fost cunoscută realitatea,
actul nu s-ar fi încheiat.
2. în cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca şi contractantul
să fi ştiut sau să fi trebuit să ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a
realităŃii este determinant, însă nu e necesar ca fiecare parte să se găsească în eroare.
5.Proba
Se poate face prin orice mijloc de probă-întrucât constă într-o stare de fapt,
dar e dificil de realizat.Sarcina probei revine celui ce pretinde că s-a aflat în eroare.

46
 4) Dolul
1. DefiniŃie
Dolul constă în inducerea în eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic , pe care altminteri nu l-ar fi
încheiat sau l-ar fi încheiat în alŃi termeni contractuali. Dolul este o eroare provocată.
Sediul materiei este art. 960 C. Civ.
2. Clasificare
După consecinŃele pe care le are asupra valabilităŃii actului juridic, distingem:
- dolul principal - cade asupra unor elemente importante la încheierea actului şi care
atrage anularea actului
- dolul incident (sau secundar), cade asupra unor împrejurări nedeterminante pentru
încheierea actului juridic, şi care nu atrage nevalabilitatea actului, dar poate fi invocat
drept temei pentru o reducere a prestaŃiei.
3. Structura
- un element material, obiectiv - ce constă în utilizarea de mijloace viclene
pentru a induce în eroare: şiretenii, manopere dolosive). Acesta poate consta într-o
acŃiune pozitivă (fapt comisiv) sau într-o acŃiune negativă (fapt omisiv).
Spre exemplu, dolul ar putea consta în prezentarea de către vânzător a unei
bijuterii ca fiind dintr-un metal preŃios, deşi în realitate aceasta nu este veritabilă,
cumpărătorul nefiind altfel interesat de achiziŃionarea ei. (fapt comisiv).
Într-un alt exemplu, dolul poate consta în necomunicarea de către vânzătorul
unui autoturism a faptului că acesta prezintă anumite defecŃiuni tehnice, urmărind
obŃinerea unui preŃ mai bun prin vânzarea acesteia decât dacă s-ar cunoaşte adevărata
sa stare (fapt omisiv).
- un element subiectiv , intenŃional, ce constă în intenŃia de a induce în eroare
o persoană, pentru a determina să încheie un act juridic.
4.CondiŃii
- să fie determinant pentru încheierea actului juridic. Aria elementelor determinante,
pentru dol, este mai întinsă decât la eroare.
- să provină de la cealaltă parte. Ca şi în cazul erorii, nu se cere condiŃia ca dolul să
fie comun, să existe pentru fiecare din părŃile actului bilateral.
În doctrină se admit şi următoarele două situaŃii:
1. dolul să provină de la un terŃ, iar cocontractantul are cunoştinŃă de această
împrejurare (un fel de complicitate la dol). Spre exemplu, dacă un terŃ, de conivenŃă
(în înŃelegere) cu vânzătorul, recomandă celeilalte părŃi să cumpere un bun, deşi ştie
că este defect, suntem în prezenŃa vicierii consimŃământului prin dol.
2. dolul să provină de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia)
cocontractantului.
5.Proba
Potrivit art.960 al.2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce înseamnă că
persoana care-l invocă trebuie să-l dovedească. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi
probat prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumŃii simple.Este mai uşor
de dovedit decît eroarea, care este o stare psihologică.

47
 5) ViolenŃa
1. DefiniŃie
ViolenŃa constă în ameninŃarea unei persoane cu un rău care îi produce o
temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Sediul materiei
ViolenŃa este reglementată în Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.
2.Clasificare
După natura răului cu care se ameninŃă, distingem între:
- violenŃa fizică - vis - când ameninŃarea priveşte integritatea fizică sau
bunurile persoanei;
- violenŃa morală - metus - când ameninŃarea se referă la onoarea, cinstea ori
sentimentele persoanei.
NoŃiunea de “violenŃă” nu este utilizată cu înŃelesul de agresiune prezentă
exercitată asupra persoanei, ci cu înŃelesul de “ameninŃare cu un rău viitor, dar
iminent”. Dacă suntem în prezenŃa unei constrângeri fizice actuale a persoanei (care
este, spre exemplu, torturată fizic sau psihic pentru a semna actul) aceasta nici nu
constituie o “violenŃă – viciu de consimŃământ”. Într-adevăr, în exemplul dat,
consimŃământul persoanei nu este doar viciat, ci el lipseşte cu desăvârşire, deci
sancŃiunea va fi nulitatea absolută a actului (pentru lipsa uneia dintre condiŃiile de
validitate) şi nu nulitatea relativă a acestuia. Pentru a fi în prezenŃa violenŃei, ca viciu
de consimŃământ, trebuie ca persoana să aibă totuşi o mică marjă de libertate:
libertatea de a opta între răul cu care este ameninŃată şi răul pe care l-ar atrage
încheierea actului juridic.
- După caracterul ameninŃării, deosebim între:
- ameninŃarea legitimă, justă, care nu este viciu de consimŃământ (creditorul îl
ameninŃă pe debitor cu darea în judecată în cazul în care nu-şi îndeplineşte îndatorirea
pe care o are).
- ameninŃarea nelegitimă, injustă, cu un rău – care are semnificaŃia juridică a
viciului de consimŃământ.
3.Structura
ViolenŃa este alcătuită din două elemente:
- un element obiectiv, exterior - ce constă în ameninŃarea cu un rău.
Răul cu care se ameninŃă poate fi fizic, moral sau patrimonial; el poate privi
fie persoana în cauză, fie soŃul, soŃia, ascendenŃii sau descendenŃii, fie alte persoane
apropiate, ce sunt legate de victimă printr-o puternică afecŃiune;
- un element subiectiv,intern - constă în insuflarea unei temeri persoanei
ameninŃate.
Tocmai această temere este cea care alterează consimŃământul. Temerea
produsă trebuie să fie apreciată în concret, în funcŃie de victima violenŃei, ceea ce
înseamnă că trebuie să fie suficient de puternică pentru a o face să încheie actul
juridic. Ea se apreciază după vârstă, grad de cultură, sănătate etc.; deci, criteriul
aprecierii este unul subiectiv. Spre exemplu, se va lua în consideraŃie faptul că este
mai lesne de viciat prin violenŃă consimŃământul unui vârstnic sufeind de o boală ,
decât al unei persoane mature şi sănătoase.
48
 4.CondiŃii
Pentru a fi viciu de consimŃământ, violenŃa trebuie să întrunească cumulativ,
două condiŃii:
- să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil
- să fie injustă (nelegitimă, ilicită).
Spre deosebire de dol, violenŃa atrage nulitatea relativă a actului juridic nu
numai dacă provine de la cealaltă parte contractantă, dar şi dacă provine de la un terŃ.
5.Proba
Dovada poate face prin orice mijloace de probă. Sarcina probei revine
victimei dolului.

6) Leziunea
1.DefiniŃie
Leziunea a fost definită ca reprezentând paguba materială pe care o suferă una
din părŃile unui contract oneros şi comutativ din cauza disproporŃiei vădite de valoare
dintre cele două prestaŃii reciproce (privite ca echivalente valoric). Mai simplu spus,
ea reprezintã un dezechilibru economic al contractului.
Sediul materiei
Codul civil reglementează în numeroase dispoziŃii leziunea: art.951, 1157,
1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
2.Teorii
Există două teorii care stau la baza instituŃiei leziunii:
- concepŃia subiectivă - leziunea presupune două elemente:
- unul obiectiv- constând în disproporŃia de valoare între contraprestaŃii;
- unul subiectiv - constând în profitarea de stare de nevoie în care se găseşte
cealaltă parte.
- concepŃia obiectivă - leziunea are un singur element :
- paguba egală cu disproporŃia de valoare între contraprestaŃii.
Codul nostru civil îmbrăŃişează concepŃia obiectivă în reglementarea leziunii.
Practic, leziunea nu este atât un viciu de consimŃământ, cât este consecinŃa unui viciu
de consimŃământ. În realitate, trebuie observat că motivul cel mai probabil pentru care
o parte încheie un contract vădit prejudiciabil este tocmai faptul că s-a aflat sub
imperiul erorii, dolului sau violenŃei. Plecând de aici, legea instituie prezumŃia că un
asemenea contract s-a încheiat cu vicierea consimŃământului uneia dintre părŃi.Dacă
însă cocontractantul a profitat de starea de nevoie în care se afla cealaltă parte la
momentul încheierii actului juridic, acel act va fi lovit de nulitate absolută pentru
cauză imorală gravă.
3.CondiŃii
- leziunea să fie o consecinŃă directă a actului respectiv;
- leziunea să existe în raport cu momentul încheierii actului;
- disproporŃia de valoare între contraprestaŃii trebuie să fie vădită.
Aceasta însemnă că nu orice avantaj al uneia dintre părŃi faŃă de cealaltă, nu
orice deosebire, spre exemplu, dintre valoarea bunului şi preŃul obŃinut, face ca actul
juridic să fie lezionar. În practică se consideră, în general, că este vădită o
49
disproporŃie când una dintre prestaŃii depăşeşte dublul valorii celeilalte sau este mai
mică decât jumătate din valoarea celeilalte.De exemplu,o persoană îşi vinde casa cu
mai puŃin de jumătate din valoarea sa.
4.Domeniu de aplicare
Fără a nega principiul libertăŃii de voinŃă a părŃilor, legiuitorul intervine
uneori, permiŃând anularea contractelor în care nu există un minim echilibru al
prestaŃiilor.Fiind vorba de o reglementare de excepŃie,leziunea are un domeniu de
aplicare mai restrâns, atât din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca ,cât
şi din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare . Din punct de vedere
practic, leziunea are o aplicabilitate foarte restrânsa pentru că, potrivit art. 1165 C.
civ., "Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite acŃiunea în resciziune". Astfel:
- Leziunea priveşte minorii cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
- Are ca obiect numai actele juridice civile care, în acelaşi timp:
- sunt acte administrative
- au fost încheiate de minorul între 14 şi 18 ani, singur, fără încuviinŃarea
ocrotitorului legal;
- sunt acte bilaterale (contracte);
- au fost încheiate cu titlu oneros. În actele încheiate cu titlu gratuit prestaŃiile
sunt în mod deliberat neechivalente;
- sunt comutative. Contractele aleatorii pot fi prejudiciabile pentru una dintre
părŃi, dar acesta este un risc asumat la încheierea contractului, întinderea obligaŃiilor
reciproce depinzând de hazard. Spre exemplu, mi-am asigurat autoturismul contra
furtului, dar nu a avut loc un astfel de incident. Aceasta înseamnă că am plătit ratele
de asigurare, fără a primi din partea societăŃii de asigurări nici o contraprestaŃie;
- sunt prejudiciabile pentru minor. Dacă sunt prejudiciabile pentru cealaltă
parte, actul nu poate fi anulat.
5.Proba
PrezumŃia instituită de Codul civil scuteşte partea care o invocă de orice altă
dovadă; este suficientă proba disproporŃiei vădite de valoare dintre contraprestaŃii.

2.4.Obiectul

1. NoŃiune
Potrivit art. 962 Cod civil (care se referã expres numai la convenŃii dar se
aplicã oricãror acte juridice), "obiectul convenŃiilor este acela la care pãrŃile sau numai
una din pãrti se obligã". Rezultã de aici cã prin "obiect al actului juridic" trebuie sã
înŃelegem prestaŃia (adicã acŃiunea sau inacŃiunea) pe care subiectul activ o poate pre-
tinde iarsubiectul pasiv este obigat sã o sãvârşeascã în temeiul angajamentului luat
prin încheierea actului juridic.
Ca obiect derivat al actului juridic considerăm, obiectele, lucrurile, bunurile.
Cu privire la acest înŃeles art.963 dispune “Numai lucrurile ce sunt în comerŃ pot fi
obiectul unui contract”.

50
 Când conduita părŃilor priveşte “lucrurile” ori “bunurile” , acestea sunt privite
ca “obiect derivat” al actului juridic civil. După cum vom arăta unele “condiŃii de
valabilitate” ale obiectului actului juridic civil se referă tocmai la “bunuri” .

2. CondiŃii de valabilitate
1. Clasificare
- CondiŃii generale:
- să existe;
- să fie în circuitul civil;
- să fie determinat sau determinabil;
- să fie posibil;
- să fie licil şi moral.
- CondiŃiile speciale sunt:
- cel ce se obligă trebuie să fie titularul dreptului subiectiv;
- obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului.

2.ConŃinutul condiŃiilor generale de validitate

1.Obiectul actului juridic civil trebuie să existe - este o condiŃie primordială
pentru valabilitatea obiectului. Dacă obiectul actului juridic civil priveşte un bun,
această condiŃie implică respectarea următoarei reguli:
- bunul trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic civil.
- bunul care nu există încă, dar va exista în viitor, este considerat că există. Spre
exemplu, este valabil actul juridic care are ca obiect recolta care se va obŃine prin
valorificarea unor suprafeŃe încă necultivate. Prin excepŃie, există o categorie de acte
în cazul cărora obiectul nu poate fi viitor: succesiunile viitoare nu pot forma obiectul
actului juridic civil. Motivul pentru care un asemenea act juridic este nul nu îl
constituie însă faptul că obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei.
- bunul care a existat în trecut, dar nu mai există încă, este considerat că nu există.
Potrivit Codului civil: ”Dacă în momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot,
vinderea este nulă. Dacă era pierdut numai în parte, cumpărătorul are alegerea între a
se lăsa de contract sau a pretinde reducerea preŃului”.
2. Obiectul trebuie să fie în circuitul civil, este prevăzută expres de art.963
Codul civil şi reluată de art.1310 Codul civil. Codul civil prevede că ”numai lucrurile
ce sunt în comerŃ pot fi obiectul unui contract.” Deci bunurile inalienabile, cum sunt
bunurile aflate în domeniul public al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale, nu
pot forma obiect al unor acte juridice translative de proprietate. Totuşi, ele pot forma
obiect al altor acte juridice, spre exemplu al unui contract de concesiune;
3. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat ori determinabil
(condiŃie prevăzută de art.948 pct.3 cât şi de art.964 Codul civil). Când obiectul
constă în res certa (bun individual determinat), condiŃia este îndeplinită prin arătarea
caracteristicilor acestuia; Când obiectul constă în res genera (bun de gen), condiŃia
este îndeplinită numai prin stabilirea unor criterii de determinare a cantităŃii, calităŃii,
valorii care se vor folosi la momentul executării actului.

51
 4. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil - este o condiŃie impusă
de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil.
Imposibilitatea trebuie apreciată dinamic, în funcŃie de progresul tehnico-ştiinŃific.
Totodată, se are în vedere imposibilitatea absolută (pentru oricine) şi nu imposibili-
tatea relativă (pentru un anumit debitor). Imposibilitatea absolută a obiectului duce la
nulitatea actului juridic, indiferent dacă este de natură materială (spre exemplu o
imposibilitate fizică de a executa prestaŃia: “mă oblig să transport o tonă de marfă cu
un autoturism”) sau de natură juridică (“mă oblig să vând Palatul Culturii”).
5. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi moral .Această condiŃie
cere ca acŃiunea ori inacŃiunea părŃilor actului juridic civil să fie în concordanŃă cu
legea şi morala.Spre exemplu, este nul pentru obiect ilicit contractul prin care una
dintre părŃi se obligă în schimbul unei sume de bani la aplicarea unei corecŃii fizice
unei alte persoane.
3.CondiŃilei speciale de validitate
Acestea trebuie îndeplinite numai pentru anumite acte juridice civile dintre
care enumeram:
- pentru actele al căror obiect constă în «a da» sau «a face», se cere ca obiectul
sã constea într-un fapt personal al celui ce se obligã. Nimeni nu poate fi obligat prin
voinŃa altei persoane. Promisiunea faptei altuia nu reprezintă o excepŃie de la acest
principiu.
- la actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale, se mai cere o
condiŃie cu privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se obligã a da trebuie sã fie
titularul dreptului respectiv. Într-adevăr, conform principiului “nimeni nu poate
transmite mai multe drepturi decât are”, vânzarea lucrului altuia este un act juridic nul
pentru obiect, imposibil din punct de vedere juridic. Dacă însă cumpărătorul are
cunoştinŃă despre faptul că bunul nu se află în proprietatea vânzătorului, actul juridic
poate fi considerat valabil încheiat, sub condiŃia suspensivă a procurării dreptului de
proprietate de câtre vânzător.

2.5. Cauza

1. NoŃiune
Cauza constă în scopul urmărit la încheierea unui act juridic civil. Împreună
cu consimŃământul, cauza formează voinŃa juridică.
2. Structura
NoŃiunea de cauză cuprinde două elemente: cauza imediată şi cauza mediată.
Scopul imediat - cauza proximă - numit şi scopul obligaŃiei, este un element
abstract şi invariabil, în cadrul unei anumite categorii de acte juridice.
- în contractele sinalagmatice, cauza consimŃământului fiecărei părŃi constă în
reprezentarea, adică prefigurarea mintala a contraprestaŃiei (o parte se obligă ştiind că
şi cealaltă parte se obliga, la rândul ei);
- în actele cu titlu gratuit, scopul imediat îl reprezintă intenŃia de a gratifica (animus
donandi);
- în actele reale, scopul imediat îl reprezintă prefigurarea remiterii lucrului, bunului;
52
- în contractele aleatorii, este cauza imediată riscul, adică prefigurarea unei
împrejurari viitoare si incerte, de care depinde şansa câştigului, respectiv riscul
pierderii.
Scopul mediat - causa remota - numit şi scopul actului juridic, constă în
motivul determinant al încheierii unui act juridic civil; acest motiv se referă fie la
însuşirile unei prestaŃii, fie la calităŃile persoanei.Scopul mediat se caracterizeaza prin
aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile, si chiar
in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. Spre exemplu, o persoană vinde un
autoturism pentru că doreşte să îşi cumpere altul , altă persoană vinde pentru că
doreşte să-şi achite o datorie din banii obŃinuŃi etc.
3.CondiŃiile de valabilitate
- Să existe: Această condiŃie a cauzei actului juridic civil - este consacrată
expres, în art.966 Codul civil “ObligaŃia fără cauză....nu poate avea nici un efect”.
Când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ, ambele elemente ale
cauzei - scopul mediat şi scopul imediat – lipsesc; iar lipsa cauzei va atrage nulitatea
relativă a actului juridic civil.
Când lipsa cauzei se datorează:
- lipsei contraprestaŃiei (în contractele sinalagmatice);
- lipsei predării bunului (în actele reale);
- lipsei riscului (în contractele aleatorii);
- lipsei intenŃiei de a gratifica (în contractele cu titlu gratuit)
sancŃiunea aplicabilă este aceea a nulităŃii absolute.
Spre exemplu,dacă una dintre părŃi vinde un bun fără a pretinde nici un preŃ
pentru acesta şi fără să existe intenŃia de a gratifica cealaltă parte, contractul va fi nul
ca act de vânzare pentru lipsa cauzei.
- Să fie reală - prevăzută în art.966 Codul civil “ObligaŃia....fondată pe o
cauză falsă...nu poate avea nici un efect”. Cauza este falsă când există eroare asupra
motivului determinant care este tocmai scopul mediat. Falsitatea cauzei atrage
nulitatea relativă a actului juridic civil.
- Să fie licită şi morală- prevăzută expres în acelaşi art.966 Codul civil:
“ObligaŃia nelicită, nu poate avea nici un efect”. Art.968 Codul civil prevede “Cauza
este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri şi
ordinii publice”.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.

4.Proba
Cauza este prezumată până la dovada contrarie- art.967 Codul civil prevede:
“ConvenŃia este valabilă , cu toate că, cauza nu este expresă”.
Se institue astfel două prezumŃii relative (împotriva cărora este admisibilă
proba contrară):
- prezumŃia de valabilitate a cauzei , indiferent că se menŃionează sau nu
- prezumŃia de existenŃă a cauzei; cauza nu trebuie dovedită (ea este
prezumată de lege).

53
 Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela
trebuie să dovedească aceasta. InexistenŃa şi falsitatea cauzei pot fi probate prin
dovedirea lipsei discernământului, lipsei unui element esenŃial la încheierea actului
juridic, ori erorii asupra mobilului determinant. Caracterul ilicit sau imoral al cauzei
pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

2.6. Forma
1. NoŃiune
Prin forma actului juridic civil se înŃelege acea condiŃie care constă în
modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinŃă cu intenŃia de a crea, modifica
sau stinge un raport juridic civil concret.
În doctrină, expresia “forma actului juridic civil” este folosită două sensuri:
- în sens restrâns - se desemnează modalitatea de exteriorizare a voinŃei juridice;
- în sens larg - se desemnează trei categorii de forme:
- forma cerută pentru valabilitatea actului
- forma cerută pentru probarea actului
- forma cerută pentru opozabilitatea actului faŃă de terŃe persoane.

Principiul consensualismului
Consensualismul este principiul potrivit cãruia un act juridic civil este valabil
încheiat prin simpla manifestare de voinŃã a pãrŃilor, indiferent de forma în care ea se
exteriorizeazã (solo consensu). Deci, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de
voinŃă nu trebuie să îmbrace o formă specială. Acest principiu nu este consacrat expres,
cu caracter general, de către Codul civil, dar când legiuitorul a vrut ca principiul
consensualismului să nu se aplice, a prevăzut aceasta în mod expres.

2. Clasificarea condiŃiilor de formă

În funcŃie de consecinŃele juridice ale nerespectării lor:
- forma cerută pentru valabilitatea actului juridic civil -- ad validitatem, nerespectarea
ei aterage nulitatea actului;
- forma cerută pentru probarea actului juridic civil – ad probationem - nerespectarea
ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă;
- forma cerută pentru opozabilitatea faŃă de terŃi - nerespectarea ei se sancŃionează cu
inopozabilitatea faŃă de terŃi ( o persoană terŃă poate să ignore acest act).
În funcŃie de izvorul care cere o anumită formă pentru un act juridic civil:
- forma legală (impusă de norma juridică civilă). Spre exemplu, legea pretinde
încheierea contractului de donaŃie în formă autentică;
- forma convenŃională sau voluntară (stabilită de părŃi sau de autorul actului juridic
civil).
Spre exemplu, părŃile se înŃeleg să încheie contractul de vânzare-cumpărare a
autoturismului în formă autentică.

1.Forma cerută ad validitatem

54
 Legiuitorul a prevăzut pentru unele acte juridice civile necesitatea încheierii
lor într-o anumită formă solemnă, cerută ca o condiŃie de validitate a actului (ad
validitatem sau ad solemnitatem). Legiuitorul a instituit această formă Ńinând seama de
anumite raŃiuni, cum sunt: prevenirea părŃilor asupra importanŃei unor acte juridice
civile şi exercitarea controlului asupra actelor care interesează nu numai părŃile, ci
întreaga societate (de exemplu, înstrăinarea terenurilor).
Caracterele juridice ale acestei forme:
- este un element constitutiv al actului juridic - care atrage nulitatea absolută în caz de
nerespectare;
- este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinŃă - deoarece această formă
presupune manifestarea expresă de voinŃă;
- este exclusivă - adică pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie îndeplinită o
anumită formă, cea autentică (excepŃie face testamentul).
CondiŃii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem:
- întregul act trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa;
- actul aflat în interdependenŃă cu actul solemn trebuie să îmbrace şi el forma
solemnă;
- actul care determină ineficacitatea unui act solemn trebuie, în principiu să îmbrace şi
el forma specială solemnă.
AplicaŃii ale formei ad validitatem
Sunt acte solemne:
- donaŃia- art.813 Codul civil;
- subrogarea în drepturile creditorului consimŃită de debitor;
- ipoteca convenŃională (art.1772 Codul civil);
- testamentul;
- actele juridice între vii de înstrăinare a terenurilor de orice fel;
- contractele de arendare scrise;
- revocarea expresă a unui legat;
- renunŃarea expresă la succesiune;
- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;
- actele constitutive ale asociaŃiilor şi fundaŃiilor;
- actul constitutiv al societăŃilor comerciale.
2.Forma cerută ad probationem
Uneori, chiar pentru actele juridice consensuale, legea sau voinŃa părŃilor
poate să impună încheierea actului juridic într-o anumită formă (scrisă) necesară nu
pentru validitatea actului juridic ca atare (ca negotium) ci doar pentru dovedirea
existenŃei si conŃinutului acestuia (ad probationem). Forma cerută ad probationem se
justifică, de asemenea, prin importanŃa anumitor acte juridice civile, precum şi prin
aceea că oferă securitate juridică circuitului civil.
Caracterele juridice ale acestei forme:
- este obligatorie, sub acest aspect se aseamănă cu cerinŃa ad validitatem;
- nerespectarea ei atrage sancŃiunea inadmisibilităŃii dovedirii actului cu alt mijloc de
probă, ceea ce nu afectează producerea de efecte juridice;

55
- reprezintă o excepŃie de la principiul consensualismului (deoarece actul trebuie să
îmbrace forma scrisă.
AplicaŃii ale formei ad probationem:
- art. 1191 alin.1 Codul civil: “” Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare
ce depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât
prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată;
- depozitul voluntar (art.1597);
- tranzacŃia (art.1705);
- contractul de închiriere de locuinŃe;
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (L.8/1996 art.42 şI art.68 al.2);
- contractul de reprezentare teatrală sau de execuŃie muzicală (L.8/1996 art.69 al.1);
- contractul de asigurare (L.136/1996 art.10).

3.Forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi

Această formă se referă la acele formalităŃi care sunt necesare, potrivit legii,
pentru a face actul juridic opozibil şi persoanelor care n-au participat la încheierea lui,
în scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor. Această cerinŃă îşi găseşte justificarea
în ideea de protecŃie a terŃilor. Prin nerespectarea acestei cerinŃe de formă - sancŃiunea
constă în inopozabilitatea actului juridic. Aceasta înseamnă că actul juridic produce
efecte între părŃi, dar este ineficace faŃă de terŃi.
AplicaŃii:
- publicitatea imobiliară prin cărŃile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea constituirii gajului şi a oricărei garanŃii reale (art.3 1.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanŃă (L.99/1999 art.2);
- darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată (art.1182 Codul civil);
- înregistrarea în materia invenŃiilor, desenelor şi modelelor industriale (L.64/1991,
L.129/1992, L.84/1998);
- menŃiunile cu caracter de protecŃie şi înregistrările în materia dreptului de autor şi a
drepturilor conexe (art.126 şI 148 din L.8/1996);
- înregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);

3. ModalităŃile actului juridic civil

Prin modalităŃi ale actului juridic civil înŃelegem anumite elemente sau
împrejurări viitoare care influenŃează existenŃa sau executarea drepturilor şi
obligaŃiilor ce rezultă din actul juridic. Aceste elemente sau împrejurări - ulterioare
momentului încheierii actului
- pot consta fie în scurgerea timpului (în cazul modalităŃii numită termen),
- fie într-un eveniment natural sau într-o actiune omenească (în cazul
modalitătii numită condiŃie si a celei numită sarcină).
După cum am văzut, actele juridice civile pot fi pure şi simple sau afectate de
modalităŃi.

56
 3.1. Termenul
1. NoŃiune
Termenul - dies - este un eveniment, viitor şi sigur ca realizare, până la care
este amânată fie începerea, fie încetarea exerciŃiului drepturilor subiective şi
executării obligaŃiilor civile.
Regulile generale privind termenul se găsesc în Codul civil, art.1022-1025.
Regulile speciale privind această modalitate se găsesc fie în Codul civil, fie în alte
acte normative - izvoare de drept civil.
2.Clasificare
- După izvorul său, termenul poate fi:
- termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu, termenele de prescripŃie;
- termen convenŃional sau voluntar, stabilit de părŃile actului juridic civil. Din această
categorie face parte majoritatea termenelor;
- termen judiciar (de graŃie), acordat de instanŃă debitorului.Potrivit Codului civil,
instanŃa poate acorda debitorului, Ńinând cont de situaŃia patrimonială a acestuia, un
termen suplimentar pentru executarea obligaŃiei şi amână astfel executarea silită a
obligaŃiei.
- În funcŃie de cunoaşterea, la data încheierii actului,a momentului împlinirii
sale, avem:
- termen cert, când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului
juridic (de exemplu, 10 iunie 2008);
- termen incert, a cărui împlinire nu este cunoscută, ca dată calendaristică, deşi
realizarea sa este sigură (de exemplu,data morŃii creditorului rentei viagere).
-În funcŃie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen în favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen în favoarea creditorului (în cazul contractului de depozit, în care termenul
este în favoarea deponentului ca regulă);
- termen în favoarea ambelor părŃi (exemplu: termenul dintr-un contract de asigurare).
ImportanŃa acestei clasificări constă în faptul că - numai cel ce are de
partea sa, beneficiul termenului poate renunŃa la acest beneficiu. În acest caz,
obligaŃia devine deîndată exigibilă ca o obligaŃie pură şi simplă. Astfel, de
exemplu, într-un contract de împrumut fără dobândă, termenul la care suma trebuie
restituită este dispus în beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate
renunŃa la beneficiul termenului, plătind înainte de împlinirea acestuia. Creditorul
nu poate pretinde plata înainte de împlinirea termenului, deoarece acesta nu a fost
stipulat în favoarea sa. Dar, dacă împrumutul s-a acordat cu dobândă, termenul este
stipulat în favoarea ambelor părŃi, astfel încât nici una nu poate renunŃa la termen
fără acordul celeilalte.
- După criteriul efectului său, termenul este:
-Termenul suspensiv - amână începutul exerciŃiului dreptului subiectiv şi executării
obligaŃiei corelative, până la îndeplinirea lui. De exemplu, într-un contract de
vânzare-cumpărare, părŃile prevăd ca preŃul să se achite după două săptămâni de la
momentul încheierii actului.

57
-Termenul extinctiv - amână stingerea exerciŃiului dreptului subiectiv şi executării
obligaŃiei corelative, până la împlinirea lui. Spre exemplu, într-un contract de rentă
viageră debitorul se obligă să plătească periodic creditorului o sumă de bani, până la
moartea acestuia din urmă. Termenul contractual (moartea creditorului) este extinctiv.

3. Efectele termenului
Aşa cum am văzut, termenul influenŃează doar executarea actului juridic
civil, nu şi existenŃa sa. Deci, dreptul subiectiv civil şi obligaŃia corelativă, afectate de
termenul suspensiv, există.
Ca urmare, termenul suspensiv întârzie începutul executării dreptului
subiectiv şi executării obligaŃiei corelative. ConsecinŃele acestui fapt sunt:
 dacă debitorul îşi execută obligaŃia înainte de scadenŃă (adică înainte de împlinirea
termenului suspensiv), el va face o plată valabilă. Aceasta echivalează cu renunŃarea
la beneficiul termenului şi, după cum am arătat, este posibil numai dacă termenul a
fost prevăzut în interesul debitorului;
 înainte de împlinirea termenului suspensiv, titularul dreptului poate face acte de
conservare-de exemplu, poate cere înscrierea unei ipoteci;
 înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere de la debitor
plata;
 termenul de prescripŃie extinctivă, în cazul drepturilor care decurg din acte juridice
afectate de termene suspensive, începe să curgă de la data împlinirii acestora. Spre
exemplu, prescripŃia extinctivă a dreptului creditorului de a-l acŃiona în judecată pe
debitorul său începe să curgă la momentul în care obligaŃia a ajuns la scadenŃă şi nu a
fost executată.
 până la împlinirea termenului suspensiv, compensaŃia, ca mod de stingere a
obligaŃiilor civile (care presupune existenŃa unor datorii reciproce ale celor două părŃi
contractante) nu poate interveni, întrucât una din obligaŃii nu este exigibilă.
Pe de altă parte, termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv şi
a obligaŃiei corelative. De exemplu, împlinirea termenului contractului de închiriere
marchează încetarea dreptului de a folosi bunul închiriat şi a obligaŃiei de a asigura
folosinŃa liniştită a acestuia.

3.2. CondiŃia
1. NoŃiune
Conditia este un eveniment viitor si nesigur în ce priveşte realizarea sa, de
care depinde însãşi existenŃa actului juridic (adicã naşterea ori desfiinŃarea sa).
Termenul se traduce prin “când”, condiŃia prin “dacă”.
Regulile generale privind condiŃia sunt stabilite în Codul civil: “Despre
obligaŃiile condiŃionale” (SecŃiunea I-a Cap.VI din Titlul III – “Despre contracte şi
convenŃii.”
2. Clasificare
- Din punct de vedere al modului de formulare, condiŃia poate fi pozitivă şi
negativă.

58
 Astfel condiŃia pozitivă este cea care constă în îndeplinirea unui eveniment
viitor şi nesigur, în timp ce condiŃia negativă constă în neîndeplinirea unui asemenea
eveniment.
Spre exemplu, “îŃi donez autoturismul dacă vei obŃine permisul de
conducere” este un angajament afectat de o condiŃie pozitivă. Un exemplu de condiŃie
negativă este: “îŃi donez bicicleta dacă în următorul an nu mi se va naşte un fiu”.
Cea mai importantă consecinŃă a calificării condiŃiei ca fiind pozitivă sau
negativă constă în felul în care aceasta se consideră îndeplinită sau neîndeplinită.
Astfel, dacă s-a prevăzut că evenimentul trebuie să aibă loc într-un anumit termen şi
acest termen a expirat fără ca evenimentul să fi avut loc, condiŃia pozitivă se socoteşte
neîndeplinită, iar dacă nu s-a prevăzut vreun termen, condiŃia pozitivă se socoteşte
neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va mai produce.
Dimpotrivă, dacă s-a prevăzut că evenimentul nu trebuie să aibă loc într-un anumit
termen, condiŃia negativă se socoteşte îndeplinită abia la expirarea termenului, chiar
dacă încă înaintea acestui moment devenise clar că evenimentul nu se va mai produce.
Dacă nu s-a prevăzut nici un termen, condiŃia negativă se socoteşte îndeplinită numai
atunci când evenimentul este cu neputinŃă să se mai producă.
- După criteriul legăturii cu voinŃa părŃilor a realizării evenimentului
condiŃia este cauzală, mixtă, potestativă.
- Este cauzală acea condiŃie a cărei realizare depinde de hazard, de întâmplare,
independenŃă de voinŃa părŃilor. Exemplu : „dacă va ploua”.
- Este mixtă condiŃia a cărei realizare depinde de voinŃa uneia din părŃi şi de voinŃa
unei alte persoane, determinată.Exemplu: « îŃi cumpăr maşina, dacă unchiul meu îmi
va împrumuta bani”.
- CondiŃia potestativă este de două feluri:
potestativă pură - a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi:
- dacă depinde de voinŃa debitorului, condiŃia este nulă (« îŃi vând dacă vreau »). Cel
care a formulat această condiŃie nu a urmărit, de fapt, să se angajeze din punct de
vedere juridic.
- dacă îndeplinirea condiŃiei depinde de voinŃa creditorului, angajamentul este valabil:
“îŃi voi vinde apartamentul, dacă vei dori să-l cumperi”.
potestativă simplă, a cărei realizare depinde de voinŃa unei părŃi şi de un fapt
exterior sau de voinŃa unei persoane nedeterminată.Exemplu: “Dacă mă voi căsători“
sau “dacă mi se va acorada o mărire de salariu”.
- Din punct de vedere al posibilităŃii realizării lor, condiŃiile sunt posibile şi
imposibile
Imposibilitatea de realizare poate fi materială sau juridică. Aprecierea acestui criteriu
se face la momentul încheierii actului juridic. CondiŃia imposibilă atrage anularea
actului juridic în care a fost stipulată.
- După conformitatea lor cu legea şi morala, distingem între condiŃii licite şi
morale, respectiv condiŃii ilicite şi imorale. CondiŃiile ilicite şi imorale afectează
valabilitatea întregului act juridic. Actul juridic în care se prevede naşterea unui drept
condiŃionată de realizarea unei condiŃii imposibile, imorale sau ilicite este nul absolut.
Dacă se prevede că stingerea dreptului respectiv va depinde de realizarea unei
59
condiŃii imposibile, ilicite sau imorale, se va considera că actul juridic este încheiat
pur şi simplu.
După criteriul efectului, este:
- Este suspensivă acea condiŃie de a cărei îndeplinire depinde naşterea actului juridic
(art.1017 Codul civil prevede: “de care depinde perfectarea actului”). Astfel, până la
realizarea ei, existenŃa drepturilor subiective civile şi a obligaŃiilor corelative ale
părŃilor este amânată. Exemplu:“IŃi vând apartamentul dacă voi fi transferat cu
serviciul până la începutul anului viitor ”.
- Este rezolutorie acea condiŃie de a cărei îndeplinire depinde desfiinŃarea actului
juridic civil. Potrivit Codului civil, “CondiŃia rezolutorie este aceea care supune
desfiinŃarea obligaŃiei la un eveniment viitor şi necert”.Astfel, drepturile subiective şi
obligaŃiile corelative ale părŃilor sunt considerate că există şi se execută până la
îndeplinirea condiŃiei. Dar împlinirea condiŃiei, dacă se va produce, va conduce la
desfiinŃarea tuturor acestor efecte, în mod retroactiv, ca şi cum între părŃi nu ar fi
intervenit niciodată actul juridic respectiv. Exemplu „ÎŃi vând autoturismul, dar dacă
nu îmi pot achiziŃiona unul nou în două săptămâni, vânzarea se desfiinŃează ».

3. Efectele condiŃiei
Principiile care guvernează efectele condiŃiei sunt:
- CondiŃia influeŃează însăşi existenŃa actului juridic civil, spre deosebire de termen,
care priveşte numai executarea;
- CondiŃia produce efecte retroactive.
În analiza efectelor condiŃiei, ca modalitate a actului juridic, distingem:
- între condiŃia suspensivă şi cea rezolutorie;
- între perioada anterioară împlinirii condiŃiei şi perioada ulterioară împlinirii
condiŃiei.
a) -Până la împlinirea condiŃiei suspensive efectele actului juridic sunt
suspendate în existenŃa lor.Astfel:
 creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei;
 dacă debitorul totuşi plăteşte, el poate cere restituirea prestaŃiei, pentru că a făcut o
plată nedatorată;
 creditorul poate să solicite şi să obŃină garanŃii pentru creanŃa sa (ipoteca, gaj etc.);
 prescripŃia extinctivă nu începe să curgă, dreptul la acŃiune nefiind născut;
 compensaŃia nu poate opera.
-Dacă condiŃia suspensivă s-a împlinit, actul juridic este considerat
retroactiv, că a fost un act pur şi simplu. Acesta este principiul retroactivităŃii
efectelor condiŃiei suspensive.
Astfel, plata făcută de către debitor anterior îndeplinirii condiŃiei, deşi până acum
nevalabilă, se transformă în plată valabilă. De la principiul retroactivităŃii efectelor
condiŃiei suspensive există însă unele excepŃii:
- prescripŃia extinctivă începe să curgă doar de la împlinirea condiŃiei;
- fructele culese de înstrăinător rămân ale sale, cu toate că dreptul său dispare cu efect
retroactiv.

60
- În cazul în care condiŃia suspensivă nu este îndeplinită, părŃile sunt repuse în
situaŃia anterioară încheierii actului juridic civil. Aşadar:
- prestaŃiile executate trebuie să fie restituite;
- garanŃiile constituite trebuie să fie desfiinŃate.
b) - În ceea ce priveşte condiŃia rezolutorie, până la împlinire ea nu produce
nici un efect;proprietarul sub condiŃie rezolutorie se comportă ca un proprietar pur şi
simplu. Cine datorează sub condiŃie rezolutorie, datorează pur şi simplu.
- Efectul condiŃiei rezolutorii după împlinirea acesteia este desfiinŃarea,
retroactivă, a actului. Ca atare, părŃile îşi vor restitui una alteia prestaŃiile primite.
Există însă şi unele excepŃii de la retroactivitate:
- Spre exemplu, dacă bunul vândut sub condiŃie rezolutorie piere înainte de împlinirea
condiŃiei, pieirea va fi suportată de către cumpărător, chiar dacă ulterior condiŃia se
împlineşte.
- De asemenea, tot ca o excepŃie de la regula retroactivităŃii, nu se vor restitui nici
fructele culese de către dobânditor, chiar dacă condiŃia rezolutorie s-a îndeplinit.
- În cazul în care condiŃia rezolutorie nu s-a realizat, suntem în prezenŃa
consolidării retroactive a actului juridic.

4.ComparaŃie între termen şi condiŃie

Atât termenul, cât şi condiŃia, sunt modalităŃi ale actului juridic care constau
în evenimente viitoare. Între acestea există însă o serie de deosebiri:
- împlinirea termenului este întotdeauna sigură. Chiar şi în cazul termenului incert,
ceea ce nu se cunoaşte este momentul împlinirii lui, dar faptul că se va împlini este
neîndoios (spre exemplu, “când va cădea prima zăpadă”). În cazul condiŃiei,
împlinirea este nesigură;
- termenul afectează numai executarea actului juridic, în timp ce condiŃia afectează
însăşi existenŃa acestuia;
- împlinirea termenului produce efecte pentru viitor, în timp ce, în principiu,
împlinirea sau neîmplinirea condiŃiei produce efecte retroactive.

3.3. Sarcina
1. NoŃiune
Sarcina este o obligaŃie (de a da, a face sau a nu face ceva) impusã de cãtre
dispunãtor gratificatului în actele juridice cu titlu gratuit (donaŃii sau legate testamentare).
Spre deosebire de termen si condiŃie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina
poate afecta numai liberalitãŃile.
Codul civil nu conŃine o reglementare generală a sarcinii, aşa cum există
pentru termen şi condiŃie. Codul cuprinde numai aplicaŃii ale acestei modalităŃi, în
materia donaŃiei şi în cea a legatului : ”donaŃiunea între vii se revocă, pentru
neîndeplinirea condiŃiilor cu care s-a făcut, …” sau: ”când donaŃiunea este revocată
pentru neîndeplinirea condiŃiilor, bunurile reintră în mâna donatorului, libere de orice
sarcină şi ipotecă.”

61
 2.Clasificare
- În funcŃie de persoana beneficiarului, sarcina este:
- în favoarea dispunătorului. Spre exemplu, A îi donează lui B autoturismul, cu
Sarcina pentru donatar de a îl transporta atunci când va avea nevoie;
- în favoarea gratificatului; Astfel, A îl desemnează pe B, prin testament, beneficiar al
întregii sale averi, cu sarcina pentru B de a se căsători ;
- în favoarea unei terŃe persoane. Astfel, A îi donează lui B un calculator, cu sarcina
de a-l instrui şi pe C în utilizarea acestuia.
- Din punctul de vedere al valabilităŃii lor, sarcinile pot fi: imposibile (care
nu pot fi îndeplinite), ilicite (care contravin dispoziŃiilor legale), imorale (care încalcă
bunele moravuri) sau, dimpotrivă, sarcini posibile, licite şi morale.

3. Efecte
Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic ce o conŃine; ea afectează
numai eficacitatea actului juridic.
În caz de neîndeplinire a sarcinii, dispunătorul sau moştenitorii acestuia pot
opta între:
- revocarea liberalităŃii pentru neexecutarea sarcinii, cu consecinŃa reîntoarcerii
bunului sau bunurilor la masa patrimonială a dispunătorului;
- acŃiunea în executarea în natură a sarcinii (atunci când aceasta nu constă într-o
obligaŃie de “a face”, care nu se poate executa silit).
Dacã gratificatul îndeplineşte sarcina, actul juridic gratuit se consolideazã, ca
şi când ar fi fost un act pur si simplu.

4. ComparaŃie între condiŃie şi sarcină

 Sarcina poate afecta numai acte juridice încheiate cu titlu gratuit, în timp ce
condiŃia poate afecta şi acte juridice încheiate cu titlu oneros;
 CondiŃia afectează însăşi existenŃa actului juridic, în timp ce sarcina afectează
numai eficacitatea acestuia;
 Neîndeplinirea sarcinii este o atitudine culpabilă din partea gratificatului, astfel
încât revocarea liberalităŃii apare ca o sancŃiune, în timp ce desfiinŃarea retroactivă a
actului în cazul îndeplinirii condiŃiei rezolutorii nu are caracter de sancŃiune;
 Sarcina presupune întotdeauna un demers conştient din partea gratificatului, în timp
ce condiŃia depinde, într-o măsură mai mică sau mai mare, de întâmplare;
 CondiŃia operează de drept, în timp ce revocarea pentru neexecutarea sarcinii
depinde de voinŃa dispunătorului şi trebuie cerută instanŃei de judecată. De altfel,
dispunătorul ar putea opta pentru a nu revoca actul juridic, chiar dacă sarcina nu a fost
executată.

4. Efectele actului juridic civil

1) NoŃiune
Prin efectele actului juridic civil se înŃeleg drepturile subiective şi obligaŃiile
civile la care dă naştere, pe care le modifică sau stinge un asemenea act. Remarcăm că
între efectele actului juridic şi conŃinutul raportului juridic civil există identitate.
62
 2) Interpretarea efectelor actului juridic civil
Etapa prealabilă şi obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este
aceea a dovedirii actului.OperaŃiunea următoare constă în interpretarea clauzelor
actului.
Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:
-“Interpretarea contractelor se face după intenŃia comună a părŃilor
contractante, iar nu după sensul literal al termenilor ” (art.977 Codul civil);
-“Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în
sensul ce poate acea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul” (art.978
Codul civil);
-“Termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesul ce se
potriveşte mai mult cu natura contractului” (art.979 Codul civil).
-“DispoziŃiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a
încheiat contractul” (art.980 Codul civil);
-“Clauzele obişnuite într-un contract se subînŃeleg, deşi nu sunt exprese într-
însul” (art.981 Codul civil);
-“Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se
fiecărei înŃelesul ce rezultă din actul întreg” (art. 982 Codul civil);
-“Când este îndoială, convenŃia se interpretează în favoarea celui care se
obligă” (art.983 Codul civil);
-“ConvenŃiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate
urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaŃiei după natura sa”.

3) Principiile efectelor actului juridic civil

Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arată
cum şi faŃă de cine se produc aceste efecte. Principiile efectelor actului juridic civil
sunt:
- principiul forŃei obligatorii (pacta sunt servanta);
- principiul irevocabilităŃii;
- principiul relativităŃii, (res inter alios, acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest).

1. Principiul forŃei obligatorii - “pacta sunt servanda”şi excepŃiile sale

Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil - “ConvenŃiile legal facute
au putere de lege între părŃile contractante”, putem defini principiul forŃei obligatorii
ca fiind acea regulă potrivit căreia actul juridic legal încheiat se impune autorilor sau
autorului actului, întocmai ca legea. În alŃi termeni: actul juridic civil este obligatoriu,
iar nu facultativ. Pentru actele bilaterale - contractele - principiul forŃei obligatorii se
exprimă şi în formula larg răspandită în doctrină, potrivit căreia “contractul este legea
parŃilor”.
Fundamentul principiului forŃei obligatorii a actului juridic îl reprezintă două
cerinŃe şi anume: 1) Necesitatea asigurării stabilităŃii şi siguranŃei raporturilor juridice
generate de actele juridice civile; 2) imperativul moral al respectarii cuvâtului dat.

63
 ExcepŃii
De la principiul “pacta sunt servanda” există unele excepŃii şi anume în
cazurile în care efectele actelor nu se produc aşa cum au dorit părŃile la încheierea lor,
aceste efecte fiind ori mai restrânse ori mai întinse, independent de voinŃa uneia sau a
ambelor părŃi.
Cazuri de restrângere a forŃei obligatorii
Constituie cazuri de restrângere a forŃei obligatorii acele ipoteze în care actul
juridic civil încetează înainte de termen, din cauza dispariŃiei unui element al său:
- încetarea contractului de mandat din cauza morŃii, interdicŃiei, insolvabilităŃii şi
falimentului mandantului ori mandatarului, după caz (art.1552 pct.3 Codul civil);
- încetarea contractului de locaŃiune “când lucrul a pierit în total sau s-a făcut
netrebnic spre obişnuita întrebuinŃare” (art.1439 alin.1 Codul civil);
În astfel de situaŃii, executarea contractului nu mai poate continua din motive
obiective, independente de voinŃa părŃilor.
Cazuri de extindere a forŃei obligatorii
Constituie cazuri de extindere a forŃei obligatorii acele ipoteze în care actul
juridic civil este prorogat (prelungit) din unul din următoarele considerente:
- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul
stipulat de părŃi: exemplu cazul prelungirii contractelor de închiriere la care se referă
art.1 din Legea nr.17/1994;
- prelungirea efectelor actului cu executare succesivă datorită suspendării temporare a
executării lui (exemplu, un caz de forŃă majoră, când intervine tot o prelungire, dar
forŃată a efectelor actului;
- teoria impreviziunii (rebus, sic non stantibus) - revizuirea efectelor actului juridic
din cauza ruperii echilibrului contractual datorată schimbării împrejurărilor avute în
vedere de părŃi, la data încheierii actului juridic.Aceasta operează pe cale
judecătorească, în cazul contractelor sinalagmatice cu titlu oneros cu executare
succesivă, în condiŃiile art. 970 şi 1085 C.civ..

2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil şi excepŃiile sale

Acest principiu este prevăzut expres de al.2 art.969 Codul civil “ConvenŃiile
nu pot fi revocate prin voinŃa unei din părŃi ci prin consimŃământu mutual (prin
acordul părŃilor)”.
Principiul irevocabilităŃii poate fi definit ca regula de drept potrivit căreia
actului bilateral nu i se poate pune capăt prin voinŃa numai a uneia din părŃi, iar
actului unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinŃă, în sens contrar,
din partea autorului actului.
Irevocabilitatea este o consecinŃă şi o garanŃie a principiului forŃei obligatorii
a actului juridic civil. PărŃile pot totuşi, “prin consimŃământul lor mutual”, să convină
la revocarea convenŃiei lor, conform principiului libertatii actelor juridice civile, căci
aşa cum părŃile sunt libere să încheie actul juridic - prin mutuus consensus - tot astfel
ele sunt libere să-i pună capăt - prin mutuus dissensus.
ExcepŃii
Distingem două categorii de excepŃii:
64
 - excepŃia în categoria actelor bilaterale (sau multilaterale); şi
- excepŃia în categoria actelor unilaterale.
ExcepŃiile de la irevocabilitate în categoria actelor bilaterale
ExcepŃiile de la irevocabilitate, pentru convenŃii, se încadrează în formula
art.969 al.2 Codul civil “Ele se pot revoca....din cauze autorizate de lege”. De aici,
rezultă că revocarea convenŃiei prin consimŃământul mutual al părŃilor nu constitu
excepŃie de la principiul irevocabilităŃii, ci reprezintă un aspect al principiului
libertăŃii actelor juridice civile. ExcepŃiile de la irevocabilitatea contractelor apar în
situaŃiile în care contractul îşi încetează efectele prin voia uneia singure dintre părŃi.
Ele sunt expres reglementate de lege şi au motivaŃii diferite, în funcŃie de categoria de
interese pe care legiuitorul a urmărit să o protejeze prin prevederea respectivei
derogări de la regulă. Astfel:
- art.937 Codul civil: “Orice donaŃie între soŃi în timpul maritagiului este revocabilă ”
(alin.1). Într-adevăr, dacă s-ar permite soŃilor să-şi facă, unul altuia, donaŃii
irevocabile, s-ar putea eluda (ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de
bunuri;
- art.1436 Codul civil: “Dacă contractul de locaŃiune a fost fără termen, concediul
(adică denunŃarea), trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele
defipte de obiceiul locului” (alin.2). De observat că, dimpotrivă, dacă s-a prevăzut un
termen în contractul de locaŃiune, acesta va trebui respectat şi numai acordul părŃilor
va face cu putinŃă încetarea anticipată a contractului;
- art.1616 Codul civil:“Dreptul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a
reclamat, chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea
lui”. Într-adevăr, chiar dacă s-ar fi prevăzut un termen pentru depozit, şi cu atât mai
mult dacă nu s-a prevăzut, depozitarul (cel la care bunul este lăsat în depozit) trebuie
să-i restituie bunul deponentului, în orice moment l-ar cere acesta;
- art.1552 pct.1 şi 2 Codul civil: “Mandatul se stinge: prin revocarea mandatului; prin
renunŃarea mandatarului la mandat”. Această prevedere de excepŃie se explică prin
faptul că mandatul este un contract încheiat intutu personae (cu luarea în considerare
a calităŃilor celeilalte părŃi) şi presupune un anume grad de încredere reciprocă a
părŃilor. Dacă această încredere încetează, nici contractul nu mai poate fi menŃinut.
- art.1523 Codul civil: “Societatea încetează: prin voinŃa expresă de unul sau mai
mulŃi asociaŃi de a nu voi a continua societatea”;
- denunŃarea contractului de închiriere a unei locuinŃe la cererea chiriaşului, cu
condiŃia notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile (L.114/1996
art.24 lit.a şi b, republicată);
- denunŃarea contractului de comandă a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46 alin.2);
- încetarea contractului de concesiune prin denunŃa unilaterală de către consesionar
(art.35 lit.b L.219/1998).

ExcepŃii de la irevocabilitate în categoria actelor unilaterale

ExcepŃiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile în care actul
juridic unilateral este desfiinŃat prin manifestarea de voinŃă, în sens contrar, a celui
care l-a încheiat:
65
- testamentul este esenŃialmente revocabil art.922 Codul civil. Aceasta însemnă că
testatorul îşi poate modifica testamentul de câte ori doreşte; va fi valabil ultimul
testament încheiat;
- retractarea (retragerea) renunŃării la moştenire (art.701 Codul civil). Aceasta este
ipoteza unui moştenitor care a renunŃat la succesiune şi care, ulterior, se răzgândeşte,
şi doreşte să o accepte. Aceasta este posibil, dacă sunt îndeplinite două condiŃii:
moştenirea să nu fi fost acceptată, între timp, de către alt moştenitor şi de la data
deschiderii succesiunii să nu fi trecut 6 luni;
- oferta poate fi revocată, până în momentul ajungerii ei la destinatar (art.37 Codul
civil);
După ce a ajuns la destinatar, revocarea ofertei poate duce la obligarea
ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului.
ExcepŃii specifice contractelor sinalagmatice
Principiul obligativităŃii şi principiul irevocabilităŃii dobândesc anumite
particularităŃi în cazul contractelor sinalagmatice, contracte ce produc următoarele
efecte specifice:
1. excepŃia de neexecutare (excepŃia non adimpleti contractus)
2. rezoluŃiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabilă
3. riscul contractului.

3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta,
aliis neque nocere, neque prodesse potest şi excepŃiile sale
Consacrarea legală a acestui principiu este este dată de conŃinutul art. 973
Cod civil potrivit căruia, “ConvenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante”.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula
potrivit căreia acesta produce efecte numai faŃă de autorii sau autorul actului, el
neputând să profite ori sa dăuneze altor persoane.
ÎnŃelegerea acestui principiu presupune, precizarea noŃiunilor de: părŃi; avânzi
cauză; terŃi, deoarece în raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil
se plasează în una din aceste trei noŃiuni.
Parte = este persoana care încheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, şi
în patrimoniul ori persoana căreia se produc efectele actului juridic întrucât a
exprimat un interes personal în acel act.
Termenul “parte” desemnează atât una din părŃile unu act bilateral sau
multilateral cât şi pe autorul actului unilateral. “Parte” este persoana nu numai care
încheie direct şi personal actul juridic civil, ci parte este şi persoana care îl încheie
prin reprezentantul său.
Având cauză este persoana care, deşi n-a participat la încheierea actului,
totuşi suportă efectele acestuia, datorită legăturii sale juridice cu părŃile actului.
Există 3 categorii de avânzi - cauză: succesorii universali şi succesorii cu titlu
universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.
Este succesor universal persoana care dobândeşte un patrimoniu, adică o
universalitate (universitas bonorum). Acesta poate fi: moştenitorul legal unic;

66
legatarul universal; persoana juridică ce dobândeşte un patrimoniu prin efectul
comasării (fuziune şi absorbŃie).
Este succesor cu titlu universal persoana ce dobândeşte o fracŃiune dintr-un
patrimoniu. Intră în această categorie : moştenitorii legali; legatarii cu titlu universal;
persoana juridică ce dobândeşte o parte din patrimoniul unei persoane juridice
divizată (total sau parŃial).
Succesorii universali şi cu titlu universal formează o singură categorie de
avânzi-cauză deoarece între ei există numai o deosebire cantitativă, nu calitativă. Din
punct de vedere juridic, succesorii universali şi cu titlu universal sunt continuatori ai
personalităŃii autorului lor. Calitatea lor de a fi avânzi- cauză constă în aceea că actul
juridic încheiat de autorul lor îşi produce efectele şi faŃă de ei. Aceşti succesorii
preiau în principiu toate drepturile şi obligaŃiile autorului, sau o parte a lor (spunem în
principiu pentru că nu se transmit drepturile strâns legate de persoana autorului care
sunt drepturi incesibile). Astfel, prin actele încheiate pe parcursul vieŃii unei persoane,
aceasta îşi poate mări sau diminua patrimoniul, ceea ce se va repercuta asupra
cuantumului averii succesorale.
În concluzie, deşi nu au luat parte la actele încheiate de autorul lor (de către
cel pe care îl moştenesc), aceste acte îi vor avantaja sau dezavantaja pe succesori. De
aceea, principiul relativităŃii este respectat, întrucât succesorii sunt continuatorii
autorului lor, în patrimoniul lor transmiŃându-se direct drepturile şi obligaŃiile
acestuia.
Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobândesc un anumit drept,
privit individual (ut singuli). Sunt astfel:cumpărătorul; donatarul; legatarul cu titlu
particular; persoana juridică ce dobândeşte activul net ca efect al dizolvării altei
persoane juridice .
Calitatea sa de având cauză nu se apreciează în raport cu actul prin care a
dobândit un anumit drept (în acest caz având poziŃia juridică de parte), ci în raport cu
actele anterioare ale autorului, referitoare la acelaşi drept sau bun, încheiate cu alte
persoane, respectându-se şi cerinŃele de publicitate, dacă legea le cere.
Exemplu: cel prevăzut de art.1441 Codul civil, privindu-l pe cumpărătorul
unui bun ce formează obiectul unui contract de locaŃiune anterior.
Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garanŃie reală pentru
creanŃa lor (gaj ori ipotecă). Aceşti creditori au garantată creanŃa doar cu un drept de
“gaj general”, potrivit art.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal,
este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile,
prezente şi viitoare”. Ei sunt creditorii care nu dispun decât de o chitanŃă scrisă de
mână. De altfel, denumirea de “chirografari” provine din punct de vedere etimologic
din alăturarea cuvintelor greceşti: cheir, cheiros (= mână) şi grapein (= a scrie).
Ei au calitate de avânzi cauză faŃă de debitorii lor deoarece ei suportă
influenŃa actelor juridice patrimoniale încheiate de debitori cu alte persoane, prin care
activul patrimonial deci “gajul general”, se măreşte sau se micşorează.
Totuşi, calitatea de având cauză a creditorului încetează faŃă de actele
încheiate de debitor în frauda intereselor sale. Împotriva acestor acte (faŃă de care
devine terŃ), creditorul chirografor poate intenta acŃiunea revocatorie sau pauliană
67
(potrivit art.975 Codul civil) sau acŃiunea în declararea simulaŃiei (art.1175 Codul
civil).
TerŃii sunt persoanele străine de actul juridic şi faŃă de care nu se produc
efectele unui act juridic la care n-au participat. Prin aplicarea principiului relativităŃii,
asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte, nici favorabile nici defavorabile, ale
încheierii actului juridic.
Putem menŃiona că, între “avânzi cauză” şi “terŃi” poate exista un transfer, în
sensul că, aceeaşi persoană poate fi având cauză în raport cu un anumit act juridic
civil al autorului său şi să fie terŃ în raport cu alt act juridic, încheiat de acelaşi autor.
ExcepŃii
ExcepŃiile de la acest principiu sunt tocmai cazurile în care actul juridic civil
ar produce efecte şi faŃă de alte persoane decât părŃile, prin voinŃa părŃilor actului.
ExcepŃiile prevăzute de literatura juridică sunt aparente şi reale:
ExcepŃii aparente
SituaŃia avânzilor cauză:
- succesorii universali şi cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor,
fiind, deci, asimilaŃi părŃilor;
- succesorii cu titlu particular, iau locul (în măsura arătată) părŃii actului
juridic;
- creditorii chirografori - pe de o parte, actul încheiat de debitor nu dă naştere
la drepturi şi obligaŃii pentru ei, direct ci pentru debitor, şi pe de altă parte, dreptul de
a ataca actul fraudulos izvoreşte lege, iar nu din actul debitorului încheiat cu terŃul.
Aşadar, avânzii-cauză reprezintă o categorie intermediară de persoane între
părŃi şi treŃi, asupra cărora efectele actului juridic se produc nu prin derogare de la
principiul relativităŃii, ci tocmai în virtutea acestui principiu.
Promisiunea faptei altuia (numită şi convenŃie de porte-fort)
Aceasta constă în convenŃia prin care o parte - promitentul - se obligă faŃă de
cealaltă parte - creditorul promisiunii - să determine pe o a treia persoană - terŃ - să
ratifice actul încheiat în absenŃa sa.
Este o excepŃie aparentă, deoarece, ceea ce se promite este propria faptă a
promitentului, de a determina pe cineva să adere la un act. Deci terŃul va fi obligat
numai dacă se obligă personal ori prin reprezentant, ratificând actul care, până la acel
moment, îi este inopozabil; deci “terŃul” devine “parte” în act prin voinŃa sa iar dacă
terŃul nu ratifică actul, promitentul este Ńinut să-l despăgubească pe creditor.
SimulaŃia
SimulaŃia este operaŃiunea în care printr-un act aparent, public, dar mincinos,
nereal se crează o altă situaŃie decât cea stabilită printr-un act ascuns, secret, dar
adevărat. De multe ori simulaŃia ascunde o intenŃie de fraudă. SimulaŃia se utilizează
şi pentru fraudarea creditorilor. SimulaŃia îmbracă trei forme:
a) actul fictiv (actul public e încheiat numai de formă, fiind contrazis de actul
secret, numit şi “contraînscris”);
b) actul deghizat (în actul public se indică un anumit act - spre exemplu
vânzare-cumpărare, pe când în actul secret se arată adevăratul act dorit de părŃi - spre
exemplu o donaŃie);
68
 c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se determină
adevăratele “părŃi”, altele decât cele din actul public - ambele ori măcar una din
ele).Între părŃi produce efecte actul adevărat, secret, real, dar, faŃă de terŃul de bună
credinŃă, produce efecte actul public. Dacă însă terŃul ia cunoştinŃă despre actul secret,
el va avea dreptul de a opta între invocarea actului public şi a celui secret. Cu alte
cuvinte, terŃul (fie el creditor, moştenitor etc.) poate să intenteze o acŃiune în instanŃă
întemeiată pe un act juridic la care nu a luat parte: actul încheiat în secret de către
părŃile participante la simulaŃie, cel mai adesea în scopul fraudării sale.
Includem simulaŃia printre excepŃiile aparent, şi nu reale, deoarece dreptul
terŃului de a invoca actul public, ori acela de a opta între actul public şi cel secret are
ca izvor legea, iar nu convenŃia părŃilor creatoare de simulaŃie.
Reprezentarea
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană, numită
reprezentant, încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane numită
reprezentat, astfel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana
reprezentatului. Reprezentarea poate fi:
- convenŃională - cea care este generată de contractul de mandat (dându-se
procură);
- legală - cea care izvorăşte din lege, în sensul că reprezentantul are dreptul
de a reprezenta de la lege.
Reprezentarea este o excepŃie aparentă deoarece: în cazul reprezentării
convenŃionale - reprezentatul intră în noŃiunea de parte a actului juridic ;în cazul
reprezentării legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva,
fără voia reprezentantului.
AcŃiunile directe
AcŃiunea directă, reprezintă dreptul la acŃiune conferit în unele cazuri
creditorului, printr-o dispoziŃie expresă a legii, de a pretinde executarea creanŃei sale
direct de la un debitor al debitorului său, deşi creditorul n-a fost parte la contractul
încheiat între debitorul său şi debitorul acestuia. Codul civil reglementează două astfel
de cazuri:
- în art.1488 Codul civil - în cazul contractului de antepriză de clădiri,
lucrătorii angajaŃi de antreprenor (care sunt terŃi fără de contract de antepriză) au
dreptul de a acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei (client, acesta fiind terŃ faŃă de
contractul dintre antreprenor şi lucrător) pentru plata sumelor ce li se cuvin, dar
numai în măsura în care clientul s-ar găsi dator către antreprenor, în momentul
intentării acŃiunii;
- art.1542 Codul civil alin.2 - dacă prin executarea contractului de mandat,
mandatarul şi-a substituit, pe baza unui contract separat, o altă persoană, mandantul
(în primul contract) are dreptul de a acŃiona în instanŃă pe submandatar, deşi este terŃ
faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea.
Sunt excepŃii aparente, pentru că izvorul dreptului îl constitue legea, iar nu
actul individual, încheiat de alte persoane decât titularul dreptului subiectiv de a
exercita “acŃiunea directă”.

69
 ExcepŃii reale
StipulaŃia pentru altul (contractul în favoarea unei terŃe persoane) este actul
bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealaltă parte - promitentul - ca
acesta din urmă să efectueze o prestaŃie în favoarea unei a treia persoane - terŃul
beneficiar, care nu participă la încheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.
Dreptul terŃului se naşte direct în patrimoniul său, în puterea convenŃiei dintre
stipulant şi promitent. Doar exerciŃiul dreptului subiectiv astfel născut depinde de
voinŃa terŃului beneficiar. În nici o ipoteză nu s-ar putea prevedea, prin contractul
încheiat între două părŃi, obligaŃii în sarcina celui de al treilea.
O aplicaŃie a acestui contract o găsim în Codul civil prin reglementarea rentei
viagere (art.1642) şi a donaŃiei cu sarcini (art.828 şi 830).

5. Nulitatea actului juridic civil

5.1. NoŃiune
LegislaŃia noastră nu cuprinde o definiŃie a nulităŃii, însă literatura de
specialitate a formulat mai multe definiŃii. Nulitatea este acea sancŃiune de drept civil,
care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea sa valabilă.
Nulitatea intervine în cazul în care nu se respectă condiŃiile de validitate ale
actului juridic civil.

5.2. FuncŃiile nulităŃii

- funcŃia preventivă, constă în efectul inhibitoriu pe care-l exercită asupra subiectelor
de drept civil, în ce priveşte încheierea actului juridic civil cu nerespectarea
condiŃiilor sale de validitate;
- funcŃia sancŃionatorie - aceasta presupune tocmai înlăturarea efectelor contrare legii;
- funcŃia de mijloc de garanŃie a principiului legalităŃii - apare ca un mijloc de
asigurare a respectării ordinii publice şi bunelor moravuri.

5.3. Delimitarea nulităŃii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic

Nulitatea nu este singura sancŃiune care lipseşte un act juridic de efecte.
Nulitatea este principala si cea mai vastã specie a ineficacitãŃii actului juridic civil.
Configurarea ei corectă presupune distincŃia faŃă de categoriile juridice cu care se
învecinează.

a) Nulitate - rezoluŃiune
RezoluŃiunea constă în desfiinŃarea unui contract sinalagmatic, cu executare
uno ictu, pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor de către una din părŃi.
Asemănări
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil;
- ambele produc efect retroactiv (ex tunc);
- ambele sunt (în principiu) judiciare, deoarece presupun o hotărâre a organului de
jurisdicŃie competent.
70
Deosebiri
- dacă nulitatea presupune un act nevalabil, rezoluŃiunea presupune un act valabil
încheiat;
- dacă nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, rezoluŃiunea priveşte doar
contractele sinalagmatice cu executare uno-ictu;
- dacă la nulitate cauzele sunt contemporane momentului încheierii actului, la
rezoluŃiune cauza - neexecutarea culpabilă de către una dintre părŃi - este ulterioară
momentului încheierii;
- prescripŃia extinctivă este supusă unor reguli diferite, în ce priveşte începutul ei.

b) Nulitate-reziliere
Rezilierea este încetarea - desfacerea - unui contract sinalagmatic, cu
executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor de către una din
părŃi. Între nulitate şi reziliere există, în esenŃă aceleaşi asemănări şi deosebiri ca şi în
cazul nulitate-rezoluŃiune, cu menŃiunea că efectele, de data aceasta, nu sunt
retroactive, ci numai pentru viitor – ex nunc.

c) Nulitate-caducitate
Caducitatea este o cauză de ineficacitate ce constă în faptul că lipseşte actul
juridic civil de orice efecte datorită intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale şi
independente de voinŃa autorului actului. Exemplu - o ofertă de a contracta devine
caducă atunci când, înainte de a fi fost acceptată, intervine moartea ofertantului.
Deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil; caducitatea presupune un act valabil;
-nulitatea presupune cauze contemporane încheierii actului; caducitatea presupune o
cauză ulterioară încheierii acestuia şi străină de voinŃa autorului actului ;
- nulitatea retroactivează (ex tunc); caducitatea produce efecte numai pentru viitor (ex
nunc), deoarece pentru trecut nu s-au produs nici un fel de efecte ale actului;
- nulitatea are ca efect restituirea prestaŃiilor deja efectuate, în timp ce în cazul
caducităŃii această problemă nu se pune, deoarece, prin ipoteză, încă nu s-a prestat
nimic;
- nulitatea intervine ca sancŃiune pentru o conduită contrară legii, în timp ce
caducitatea nu are caracter de sancŃiune deoarece în mod obiectiv, producerea
efectelor actului nu poate avea loc.

d) Nulitate-revocare
Revocarea desemnează acea sancŃiune de drept civil care constă în înlăturarea
efectelor actului juridic civil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării
culpabile a sarcinii. De asemenea, revocarea poate interveni ca excepŃie de la
principiul irevocabiltăŃii actelor juridice.
Deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil; revocarea presupune un act valabil încheiat;
- nulitatea presupune cauze contemporane momentului încheierii actului, revocarea
presupune cauze ulterioare încheierii actului;
71
- nulitatea este aplicabilă oricărui act juridic civil, revocarea se aplică, în principiu,
actelor cu titlu gratuit (liberalităŃi);
- diferă regimul prescripŃiei extinctive a acŃiunilor;
- nulitatea intervine pentru nerespectarea unor prevederi legale, în timp ce revocarea
intervine ca efect al voinŃei părŃii care o pretinde.

e) Nulitate-inopozabilitate
Inopozabilitatea (în sens restrâns) este sancŃiunea civilã care face ca un act
juridic sau situatia juridicã creatã prin acest act sã nu producã efecte şi sã nu se
impunã respectului terŃelor persoane, ca urmare a nerespectãrii de cãtre pãrŃi a
formelor de publicitate cerute de lege pentru ca actul sã fie opozabil terŃilor, sau a
lipsei ori depăşirii puterii de a reprezenta.
Deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil, inopozabilitatea presupune un act valabil
încheiat;
- pentru nulitate - efectele privesc atât părŃile cât şi terŃii, pentru inopozabilitate -
efectele actului se produc faŃă de părŃi, dar nu se produc faŃă de terŃi;
- cauzele care determină nulitatea sunt contemporane încheierii actului, cauzele ce
determină inopozabilitatea constau în neîndeplinirea unor formalităŃi ulterioare
încheierii lui (ca regulă);
- nulitatea relativă poate fi “confirmată”, inopozabilitatea poate fi înlăturată prin
“ratificare”.

f) Nulitate-reducŃiune
ReducŃiunea este sancŃiunea civlă aplicabilă în cazul actelor juridice încheiate
cu nerespectrea unor interdicŃii legale ce au ca scop ocrotirea unor persoane, sau în
cazul contractelor sinalagmatice comutative, când se impune restabilirea contra-
prestaŃiilor.
Deosebiri
- sfera actelor cărora li se aplică: nulitatea poate interveni în cazul oricăror tipuri de
acte, dar reducŃiunea este limitată la liberalităŃi sau contracte comutative;
- cauzele nulităŃii sunt contemporane încheierii actului, însă cauzele reducŃiunii sunt
ulterioare şi neavute în vedere de părŃi la încheierea actului;
- motivele ce determină sancŃionarea lor: la nulitate nerespectarea condiŃiilor de
validitate, la reducŃiune fie încălcarea rezervei succesorale, fie existenŃa unei
disproporŃii vădite între contraprestaŃii.

g) Nulitate-inexistenŃă
InexistenŃa este sancŃiunea care declarã invaliditatea unui act juridic civil care
s-a îndeplinit cu neobservarea condiŃiilor esenŃiale prevãzute de lege pentru existenŃa
sa; actul inexistent nefiind o realitate juridicã, este un act aparent.
Teoria actelor inexistente este repinsă de doctrina noastră actuală ca fiind falsă
şi inutilă, întrucât regimul juridic al inexistenŃei coincide cu cel al nulităŃii absolute.

72
 5.4. Clasificarea nulităŃilor
NulităŃile actelor juridice civile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) în funcŃie de natura interesului ocrotit prin dispoziŃia legală incălcată la

încheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual), nulitatea este
de doua feluri: absolută si relativă;
- Nulitatea absolută - este nulitatea care sancŃionează nerespectarea, la
încheierea actului juridic, a unei norme juridice imperative (de ordine publicã) care
ocroteşte un interes general, obştesc. În legislaŃie,nulitatea absolută este desemnată
prin formule precum: ,,nulitatea de drept'' sau ,,nulitate'' sau ,,nulitate de plin drept''.
De exemplu,orice act juridic prin care s-au vândut sau donat bunuri publice
este lovit de nulitate absolută, deoarece la încheierea lui s-au nesocotit prevederile
imperative ale legii.
- Nulitatea relativă - este nulitatea care sancŃionează nerespectarea, la încheierea
actului juridic civil, a unei norme care ocroteşte un interes particular, individual ori
personal. Nulitatea relativă este indicată prin formule precum: ,,actul este anulabil'',
,,actul poate fi anulat''.
De exemplu, actul încheiat cu o persoană ce nu are capacitate deplină de
exerciŃiu şi care nu a fost legal reprezentată.

b) în funcŃie de întinderea efectelor sale, nulitatea este tot de două feluri:

parŃială şi totală;
- Este parŃială acea nulitate care desfiinŃează numai o parte dintre efectele
actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producându-se în continuare deoarece
nu contravin legii.
- Este totală acea nulitate care desfiinŃează actul juridic în întregime.
Dintre aceste două feluri de nulităŃi, nulitatea parŃială este regula, iar nulitatea
totală reprezintă excepŃia. Cu alte cuvinte, se va căuta întotdeauna menŃinerea actului
juridic în fiinŃă, prin înlăturarea elementelor lipsite de valabilitate, şi numai atunci
când aceasta nu este cu putinŃă, actul va fi desfiinŃat în întregime.
Spre exemplu, în cazul unui împrumut cu dobândă, dacă dobânda este mai
mare decât cea permisă de lege, se va aplica nulitatea parŃială şi nu cea totală,
desfiinŃându-se numai clauza privitoare la dobândă, dar menŃinându-se restul efectelor
actului.
Dacă însă nulitatea este atrasă de nesocotirea condiŃiilor de formă cerute de
lege ad validitatem, nulitatea nu poate fi decât totală. Astfel,dacă nulitatea este
cauzată de nesemnarea sau nedatarea testamenului olograf (scris de mână), ea va lovi
întreg actul.
Nu constituie cazuri de nulitate parŃială, între altele:
- situaŃia în care, dintre mai multe acte juridice distincte, aflate în strânsă legătură,
este anulat numai unul;
- situaŃia în care operează conversiunea actului juridic;
- situaŃia în care actul juridic anulabil este validat prin confirmare.

73
 c) după modul de consacrare legislativă, distingem între: nulitatea expresă şi
nulitatea virtuală; acestor nulităŃi li se mai spune şi textuale, respectiv implicite.
- Este expresă (explicită ori textuală) acea nulitate care este prevazută ca
atare, într-o dispoziŃie legală. Majoritatea nulităŃilor o constituie cazurile de nulitate
expresă, prevazute fie în Codul civil, fie în alte izvoare ale dreptului civil.
De exemplu, art. 822 din Codul civil prevede: „Este nulă orice donaŃiune
făcută cu condiŃii a căror îndeplinire atârnă numai de voinŃa donatorului.”
- Este virtuala (sau implicită sau tacită) acea nulitate care nu este prevazută
expres de lege, dar rezultă din modul în care este reglementată o anumită condiŃie de
validitate a actului juridic civil, fie din scopul acesteia.
De exemplu, art. 813 Codul civil prevede: „Toate donaŃiunile se fac prin act
autentic.” Deşi textul nu o arată expres, consecinŃa nerespectării formei înscrisului
autentic este nulitatea.

d) după felul condiŃiei de validitate nerespectată, deosebim între nulităŃile de

fond şi nulităŃile de formă.
- De fond este acea nulitate care intervine în caz de lipsă ori nevaliditate a
unei condiŃii de fond a actului juridic civil: consimŃământ, capacitate, obiect, cauză.
- De formă este acea nulitate care intervine în cazul nerespectării formei
cerută ad validitatem, de exemplu, art.866 C. Civ..
Ca frecvenŃă practică, mai numeroase sunt cazurile nulităŃtii de fond, decât
acelea de forma.

e) După modul de valorificare, nulităŃile se împart în: nulitate judiciară şi

nulitate amiabilă.
- NulităŃile amiabile intervin atunci când părŃile se înŃeleg cu privire la
nulitatea actului încheiat şi lipsesc de efecte actul respectiv, fără a se mai adresa
organului de juriscdicŃie competent;
- NulităŃile judiciare intervin fie atunci când părŃile nu se înŃeleg ca în cazul
nulităŃilor amiabile, fie atunci când acordul lor de voinŃă nu este suficient pentru a
pune capăt actului, fiind necesară intervenŃia organului jurisdicŃional care să declare
nulitatea respectivului act: cel de căsătorie, de adopŃie, etc.
Cazurile de nulitate amabilă sunt rare în practică.

5.5. Cauzele de nulitate

Cauzele nulităŃii sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element
structural al actului juridic sau încălcarea unei condiŃii legale de validitate a actului.
Nulitatea absolută şi nulitatea relativă sunt cauzate de împrejurări diferite.
Astfel, sunt cauze ce atrag nulitatea absolută a actului juridic civil:
 lipsa unei condiŃii esenŃiale a actului juridic, şi anume:
a) lipsa consimŃământului;
b) nerespectarea prevederilor privind îngrădirea capacităŃii de folosinŃă;
c) nerespectarea principiului specialităŃii capacităŃii de folosinŃă de către persoanele
juridice;
74
d) lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al acestuia;
e) lipsa cauzei, sau caracterul fals, ilicit sau imoral al acesteia;
f) nerespectarea condiŃiei de formă cerută ad validitatem;
 încheierea actului juridic civil cu încălcarea normelor imperative ale legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri;
 lipsa sau nevalabilitatea autorizaŃiei administrative;
 frauda la lege.
Sunt cauze ce atrag nulitatea relativă a actului juridic civil:
 existenŃa unui viciu de consimŃământ (eroare, dol, violenŃă sau leziune);
 lipsa discernământului unei părŃi în momentul încheierii actului juridic civil;
 lipsa capacităŃii de exerciŃiu (în cazul minorului sub 14 ani şi al interzisului
judecătoresc) sau a capacităŃii depline de exerciŃiu (în cazul actului lezionar încheiat
de către minorul de 14–18 ani, fără încuviinŃarea ocrotitorului legal sau a autorităŃii
tutelare);
 încheierea actului de către reprezentantul persoanei juridice în lipsa sau cu depăşirea
puterilor acordate acestuia;
 nerespectarea unor incapacităŃi instituite pentru ocrotirea unor interese individuale,
personale (cum este, de exemplu, interdicŃia încheierii de contracte de vânzare între
soŃi);

5.6. Regimul juridic al nulităŃii

Prin regim juridic al nulităŃii se au în vedere regulile cărora este supusă
nulitatea absolută sau relativă. Acest regim juridic al nulitatii priveste 3 aspecte:
cine poate invoca nulitatea; cât timp poate fi invocată nulitatea;dacă poate fi sau nu
acoperită nulitatea prin confirmare.
Între nulitatea absolută şi cea relativă există deosebiri fundamentale de regim
juridic. Astfel:
a) nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată şi
poate fi invocată şi din oficiu, de către instanŃă. Dimpotrivă, nulitatea relativă poate fi
invocată numai de persoana în interesul căreia a fost prevăzută această acŃiune;
b) nulitatea absolută poate fi invocată oricând, acŃiunea în nulitatea absolută
fiind imprescriptibilă. Dimpotrivă, acŃiunea în anulabilitate (în nulitate relativă) este
prescriptibilă; deci nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general de
prescripŃie extinctivă de 3 ani;
c) nulitatea absolută nu poate fi, în principiu, acoperită prin confirmare.
Dimpotrivă, actul nul relativ poate fi confirmat, fie printr-o confirmare expresă, fie
printr-o confirmare tacită.
- Confirmarea expresă se face sub forma unui act juridic unilateral întocmit
în acest scop şi trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să provină de la persoana care ar fi avut dreptul să anuleze actul, deci de la persoana
ale cărei interese au fost afectate prin încheierea actului anulabil;
- să cuprindă, în mod explicit, cauza nulităŃii;
- să prevadă că autorul intenŃionează să renunŃe la acŃiunea în anulare;
- cauza care antrena nulitatea să fi încetat.
75
Spre exemplu, dacă actul era anulabil pentru că, la încheierea lui, cosimŃământul
uneia dintre părŃi fusese viciat prin eroare, el nu va putea fi confirmat decât după ce
partea a ieşit de sub imperiul erorii.
- Confirmarea tacită poate rezulta fie din executarea, în cunoştinŃă de cauză,
a actului anulabil, fie din neinvocarea nulităŃii relative înăuntrul termenului de
prescripŃie.
În unele ramuri de drept, cum este dreptul muncii şi nulitatea abolută poate fi
acoperită, prin îndeplinirea ulterioară a condiŃiei nerespectate iniŃial. Spre exemplu,
nulitatea contractului individual de muncă datorată neefectuării examenului medical,
la angajare, poate fi acoperită prin efectuarea ulterioară a acestui examen. În dreptul
civil însă, chiar dacă ulterior condiŃia este îndeplinită (spre exemplu, se atentifică
actul de donaŃie care fusese încheiat numai sub semnătură privată), aceasta nu poate
avea efecte retroactive. Actul nul absolut nu poate fi “reînviat” prin îndeplinirea
ulterioară a condiŃiilor impuse de lege.
d) în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată printr-o acŃiune în
constatarea nulităŃii (deci actul este deja nul, instanŃa doar constată această realitate),
acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în pronunŃare (în sensul că instanŃa decide
dacă din probele administrate decurge că actul are sau nu valabilitate).

5.7. Efectele nulităŃii

Efectele nulităŃii sunt consecinŃele juridice ale aplicării sancŃiunii nulităŃii.
Generic, efectul nulităŃii constă în desfiinŃarea raportului juridic generat de
actul jurudic civil lovit de nulitate şi prin aceasta restabilirea legalităŃii.
În funcŃie de ceea ce s-a întamplat după încheierea actului jurudic civil, se pot
distinge urmatoarele ipoteze:
1. actul n-a fost executat încă: aplicarea nulităŃii va însemna că acel act, fiind
desfiinŃat, nu mai poate fi executat; deci părŃile se află în situaŃia similară aceleia în
care n-ar fi încheiat actul.
2. actul a fost executat total sau parŃial, până la hotărârea de anulare, efectele
nulităŃii vor consta în:
a) desfiinŃarea retroactiva a actului;
b) restituirea prestaŃiilor efectuate în temeiul actului anulat.
3. actul a fost executat, iar dobânditorul de drepturi le-a transmis, la rândul
său, unor terŃi subdobânditori; până la hotarârea de anulare efectele nulităŃii presupun:
a) desfiinŃarea actului executat;
b) restituirea prestaŃiilor efectuate în temeiul actului anulat;
c) desfiinŃarea şi a actului subsecvent.
Efectul nulităŃii se exprimă în adagiul ,,quod nulum est, nullum producit
effectul” , care rezultă din cele exspuse mai sus.
Pentru a opera această regulă, este necesar sa fie aplicate principiile efectelor
nulităŃii.Acestea sunt:
1. retroactivitatea nulităŃii.
2. restabilirea situaŃiei anterioare – restitutio in integrum – restituirea
prestaŃiilor efectuate în temeiul actului anulat.
76
 3. anularea nu numai a actului iniŃial, ci şi a actului subsecvent – ,,resoluto
jure dantis, resolvitur jus accipientis”.
Între nulitatea absolută si cea relativă nu există deosebiri de efecte, ci numai
de regim juridic.

1. Principiile care guvernează efectele nulităŃii:

a.Principiul retroactivităŃii
Principiul constă în acea regulă potrivit căreia nulitatea nu produce efecte
numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc), adică aceste efecte suie
până în momentul încheierii actului juridic civil. Retroactivitatea presupune
înlăturarea efectelor actului care s-au produs între momentul încheierii şi momentul
anulării efective a actului. Astfel se ajunge în situaŃia în care ar fi fost părŃile dacă n-
ar fi încheiat actul juridic.
ExcepŃii de la retroactivitatea nulităŃii
ExcepŃiile reprezintă acele cazuri în care, pentru anumite motive temeinice,
efectele produse între momentul încheierii actului şi acela al anulării sale sunt
menŃinute. De aici rezultă că efectele nulităŃii se produc numai ex nunc, iar nu si ex
tunc.
Constituie asemenea excepŃii:
- în cazul anulării unui contract cu executare succesivă, efectele deja produse
în temeiul acestuia se menŃin- exemplu: contractul de închiriere, retroactivitatea
efectelor nulităŃii este obiectiv imposibilă- după ce un timp chiria fusese plătită şi
bunul fusese folosit, prestaŃiile nu se vor restitui între părŃi (chiria deja plătită nu se va
restitui locatarului şi, evident, folosinŃa bunului nu se va putea restitui locatorului);
- păstrarea fructelor culese anterior anulării de catre posesorul de bună
credinŃă (C. Civ., art. 485); în acest caz, neretroactivitatea efectelor nulităŃii se
întemeiază pe ideea de protecŃie a posesorului de bună credinŃă. Dacă bunul care
formează obiect al contractului nul este frugifer, fructele culese cu bună-credinŃă de
către dobânditor nu se vor restitui o dată cu bunul. Buna-credinŃă presupune
necunoaşterea de către dobânditor a caracterului nul al actului juridic. El a cules
fructele crezând că bunul îi aparŃine şi că actul juridic în temeiul căruia l-a dobândit
(de pildă, un contract de vânzare-cumpărare sau un testament) este valabil. Pentru a
răsplăti buna-credinŃă a dobânditorului, legea prevede că acesta va putea păstra pentru
sine fructele culese anterior anulării; în acest caz, neretroactivitatea efectelor nulităŃii
are la bază ideea de protecŃie a posesorului de bună credinŃă. Dreptul de a păstra
fructele încetează la data cunoaşterii cauzei de nulitate (adică încetează o dată cu buna
credinŃă).
- căsătoria putativă: nulitatea căsătoriei nu produce efecte retroactive în ceea
ce priveşte soŃul de bună-credinŃă, sau în ceea ce priveşte copiii rezultaŃi, care îşi
păstrează situaŃia de copii din căsătorie.
b. Principiul repunerii în situaŃia anterioară ,,restitutio in integrum''
Principiul repunerii în situaŃia anterioară este regula de drept potrivit căreia
tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit, astfel încât părŃile

77
raportului juridic să ajungă în situaŃia în care acel act nu s-ar fi încheiat. Acest
principiu este o consecinŃă a principiului retroactivităŃii efectelor nulităŃii.
„Restitutio in integrum”, ca şi retroactivitatea, priveşte efectele nulităŃii actului
juridic între părŃi şi nu faŃă de terŃi.
ExcepŃiile de la principiul ,,restitutio in integrum”.
Sunt excepŃii acele situaŃii în care, pentru anumite motive temeinice,
prestaŃiile efectuate în temeiul actului anulat nu sunt supuse restituirii, deci se menŃin
fie total, fie numai în parte.ExcepŃiile de la ,,restitutio in integrum” sunt în acelaşi
timp şi excepŃii de la retroactivitatea efectelor nulităŃii.În doctrină şi în practică sunt
considerate excepŃii de la ,,restitutio in integrum”:
- cazul incapabilului, care este Ńinut să restituie prestaŃiile primite numai în
măsura îmbogăŃirii sale, adică numai în măsura în care a profitat de avantaje
patrimoniale de pe urma încheierii actului juridic.
- cazul aplicării principiului ,,nemo auditur propriam turpetudinem allegans”
(nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate
pentru a obŃine protecŃia unui drept).

c. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului

iniŃial (,,resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis'')
Acest principiu priveşte efectele nulităŃii faŃă de terŃi.Acest principiu poate fi
definit ca fiind acea regulă de drept în virtutea căreia, anularea actului iniŃial atrage
anularea şi a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul. Aceasta decurge din
aceea că, potrivit unei reguli de drept, “nimeni nu poate transmite un drept pe care
nu-l are” sau „nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi”.
Aşadar, tot ceea ce s-a dobândit în temeiul unui act nul, în realitate nu s-a dobândit,
aşa încât nu se poate transmite mai departe.
În practică, aplicarea acestui principiu se concretizează în două situaŃii:
1. In cazul ,,actelor autorizate”, la anularea si a actului civil care se intemeia
pe acea autorizatie.
2. In cazul a doua acte, din care unul este principal, iar celalalt accesoriu,
anularea actului principal atrage desfiinŃarea şi a actului accesoriu, prin aplicarea
regulii ,,accesorium sequitur principale''.
ExcepŃii de la principiul anulării actului subsecvent
- cazul aplicarii art.1909, alin. 1) C. Civ. coroborat cu art.972 C. Civ. De
exemplu: A încheie un contract de comodat - împrumut de folosinŃă - cu B;
comodatorul, B ,vinde, deşi nu are dreptul să o facă, bunul mobil, ce face obiectul
contractului de comodat, lui C, care este de bună credinŃă, adică nu ştie că B nu este
proprietarul mobilului, şi intră în posesia bunului mobil; apoi contractul de comodat
este anulat - B a crezut că A îi doneaza bunul, iar A a avut intenŃia de a-i da bunul
numai cu titlul de comodat).Odată anulat contractul dintre A si B, ar urma să fie
desfiinŃat şi cel dintre B şi C, iar C să fierobligat să restituie bunul respectiv; cu toate
acestea, C se va apăra, cu succes, invocând art.1909 din Codul civil, potrivit căruia
posesorul de bună credinŃă al unui bun mobil dobândeşte chiar proprietatea bunului.

78
 - cazul aplicării art.20, alin 2) din Decretul nr.31/1954: ,,Dacă cel declarat
mort este în viaŃă, se poate cere oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat
moartea”, iar în continuare, dispune: ,,Cel care a fost declarat mort poate cere, după
anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea,
dobânditorul cu titlul oneros nu este obligat să le înapoieze, decât dacă se va face
dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viaŃă.
- cazul subdobânditorului de bună credinŃă şi cu titlu oneros al unui
imobil.Nu se aplică excepŃia în cazul terŃului achizitor, cu titlu oneros, care a cunoscut
nevalabilitatea actului de proprietate, deci a fost de rea credinŃă. Numim
“subdobânditor” persoana care dobândeşte, cumpără, primeşte cadou, moşteneşte,etc.,
bunul de la dobânditor. Subdobânditorul este terŃ faŃă de primul act juridic, în temeiul
căruia bunul a fost pentru prima dată înstrăinat.

2. MenŃinerea efectelor actului lovit de nulitate în temeiul unor principii de

drept
Neaplicarea în unele situaŃii a consecinŃelor fireşti ale nulitãŃii actului juridic se
explicã şi se întemeiazã pe aplicarea altor principii de drept care impun aceastã soluŃie.
Astfel:
a. Principiul conversiunii actului juridic nul într-un alt act juridic ale cãrui
condiŃii de validitate sunt în întregime îndeplinite;
b. Principiul răspunderii civile delictuale consacrat de art. 998 C. civ.;
c. Principiul validităŃii aparenŃei în drept exprimat de adagiul latin error
communis facit jus, poate justifica şi el uneori menŃinerea efectelor juridice produse de
un act lovit de nulitate.
Principiul conversiunii actului juridic
Conversiunea actului juridic înseamnă, în esenŃă, înlocuirea actului nul cu un
act juridic valabil. Manifestarea de voinŃă la încheierea unui act juridic nul poate avea
valoare pentru încheierea unui alt act juridic, de această dată valabil. Pentru a opera
conversiunea, sunt necesare urmatoarele conditii:
- să existe un element de diferenŃă între actul nul si actul valabil;
- unul dintre acte să fie anulat efectiv şi total;
- actul socotit valabil să întrunească toate condiŃiile de valabilitate, iar aceste
condiŃii să se regasească în chiar cuprinsul actului anulat;
- din manifestarea de voinŃă a părŃilor să nu rezulte inadmisibilitatea
conversiunii.
MenŃionăm câteva aplicaŃii ale conversiunii actului juridic:
- cazul în care actul de înstrainare este lovit de nulitate, dar este valabil ca
revocare a legatului ce va avea ca obiect bunul ce îi forma obiect şi al actului de
înstrăinare anulat;
- cazul în care moştenitorul înstrăinează un bun din masa succesorală, deşi
actul de înstrăinare este nul şi manifestarea de voinŃă exprimată în el valorează ca
acceptare a succesiunii;
- cazul în care manifestarea de voinŃă nulă ca vânzare-cumpărare (atorită
lipsei formei solemne), poate valora antecontract de vânzare-cumpărare.

79
 Principiul răspunderii civile delictuale
Principiul are în vedere pe incapabilul minor. Între principiul răspunderii
civile delictuale şi principiul ocrotirii minorului – consacrat în art.1159 C. Civ., are
prioritate primul principiu care echivalează, practic, cu menŃinerea actului anulabil, că
cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce co-contractului prin fapta ilicită
a minorului (în acest sens, art.1162 C. Civ. dipune: ,,Minorul nu are acŃiunea în
rescizuine contra obligaŃiilor ce rezultă din delictele sale”).

Principiul ,,error communis facit jus”

Se mai numeşte şi ,,principiul validităŃii aparenŃei în drept''; acest principiu
înlatură nulitatea unui act încheiat într-o situaŃie de eroare comună, obştească,
invincibilă.
Consacrarea acestui principiu o găsim în art.7 din Legea nr.119/1996 cu
privire la actele de stare civilă.,,Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a
exercitat în mod public atribuŃiile de ofiŃer de stare civilă, cu respectarea prevederilor
prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea acesta calitate.”

80
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele

dreptului civil, ediŃia a VII-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae, P. Truşcă,
Editura Universul juridic, Bucureşti, 2001;
2. G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura All Beck,
Bucureşti, 2001;
3. St. D. Cărpenaru, Tratat de drept civil. Partea generală, Vol 1, Ed.
Academiei, Bucureşti 1989;
4. E. Chelaru, Drept civil. Partea generală, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;
5. P. Cosmovici, Drept civil. Introducere în dreptul civil, Editura All,
Bucureşti, 1994;
6. C. Hamangiu, I. Rosetti- Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil
român, vol. I, Editura All, Bucureşti, 1998;
7. O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, ediŃia a VII.a, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2005;
8. O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2003.

81