Universitatea de Stat din Moldova

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 12.00.01


Botnari Elena








Principiile dreptului:
aspecte teoretico - practice

Specialitatea: 12.00.01- Teoria statului si dreptului, Istoria statului si dreptului, Istoria doctrinelor
politice si de drept


Tez de doctor #n drept






Conductor &tiin)ific:
Dr. Negru Boris

_________________


Autor:
Botnari Elena

_______________








Chisinu
2004



2
CUPRINS

Introducere................................................................................................................................... 4
Capitolul I. CONCEPTUL, ORIGINEA SI ESENTA PRINCIPIILOR DREPTULUI................... 10
1.1. Acceptiunile notiunii de principiu ....................................................................................... 10
1.2. Notiunea de principiile dreptului...................................................................................... 11
1.3. Semnele definitorii ale principiilor dreptului ................................................................... 13
1.4. Originea si fundamentul principiilor dreptului .................................................................... 15
1.5. Esenta principiilor dreptului ................................................................................................ 21
1.5.1. Ideea (principiul) libert#ii......................................................................................... 22
1.5.2. Ideea (principiul) justi#iei........................................................................................... 25
1.5.3. Ideea (principiul) egalit#ii ........................................................................................ 29
1.5.4. Ideea (principiul) responsabilit#ii ............................................................................ 31
Capitolul II. IERARHIA SI SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI....................................... 35
2.1. Diviziune sau clasificare a principiilor dreptului?............................................................... 35
2.2. Notiunea de principii generale ale dreptului........................................................................ 38
2.3. Clasificarea principiilor generale ale dreptului.................................................................... 44
2.4. Principiile ramurale ale dreptului......................................................................................... 47
2.5. Principiile interramurale ale dreptului ................................................................................. 51
2.6. Principiile institutiilor juridice............................................................................................. 53
Capitolul III. PRINCIPIILE DREPTULUI N RAPORT CU ORDINEA JURIDIC POZITIV57
3.1. Dat si construit n drept................................................................................................. 57
3.2. Conceptele juridice, categoriile juridice si principiile dreptului.......................................... 60
3.3. Constructiile juridice si principiile dreptului ....................................................................... 61
3.4. Normele juridice, fictiunile juridice si principiile dreptului ................................................ 63
3.5. Aforismele, maximele, axiomele juridice si principiile dreptului ....................................... 66
3.6. Legittile juridice si principiile dreptului ............................................................................ 68
3.7. Sursele dreptului pozitiv si principiile dreptului.................................................................. 70
Capitolul IV. FUNCTIA SI VALOAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI..................................... 74
4.1. Locul si rolul principiilor dreptului n procesul elaborrii dreptului ................................... 74
4.1.1. Principiile de determinare a politicii legislative........................................................ 74
4.1.2. Principiile legiferrii.................................................................................................. 78
4.2. Locul si rolul principiilor dreptului n cadrul realizrii dreptului........................................ 81
4.2.1. Formele $i principiile realizrii dreptului ................................................................. 81



3
4.2.2. Principiile interpretrii juridice................................................................................. 89
4.2.3. Principiile rspunderii juridice.................................................................................. 91
4.3. Rolul principiilor dreptului n completarea dreptului pozitiv.............................................. 96
4.3.1. Lacunele dreptului pozitiv.......................................................................................... 96
4.3.2. Solu#ia lacunelor ........................................................................................................ 97
4.3.3. Principiile dreptului aplicate 'n cadrul analogia iuris ............................................ 100
ncheiere................................................................................................................................... 106
Anexe ........................................................................................................................................ 113
Bibliografie............................................................................................................................... 119
Adnotare ................................................................................................................................... 131
Cuvintele-cheie ale tezei........................................................................................................... 135
Lista abrevierilor utilizate........................................................................................................ 136




4
Introducere

Argumente privind actualitatea temei investigate &i gradul de studiere a acesteia.
Principiile dreptului reprezint un domeniu de interes interdisciplinar. Valentele axio-teleo-
praxiologice ale principiilor dreptului implic abordri din perspectiva filosofiei si filosofiei
dreptului, n special. Cercetarea esentei si fundamentului dreptului, ns, implic abordarea ideilor
de maxim generalitate a dreptului din perspectiva teoriei generale a dreptului. Principiile generale
ale dreptului in functie de invariabile ale dreptului se dimensioneaz n principii ramurale ale
dreptului, abordate din perspectiva stiintelor juridice ramurale.
Principiile dreptului snt permanente ale dreptului, de aceea, reprezint o preocupare
constant a doctrinarilor, axul n jurul cruia graviteaz legiuitorul si obiectivul major al
aplicantului dreptului.
n conditiile globalizrii dreptului pozitiv, odat cu multiplicarea impuntoare a
componentelor sistemice: norme, institutii, ramuri, destinatarul dreptului risc s-si piard
orientarea n spatiul normativ-juridic. De aceea, calea destinatarului dreptului, indiferent de pozitia
acestuia, legiuitor, aplicant, fie destinatar ordinar al dreptului pozitiv, este luminat de principiile
dreptului. Principiile dreptului doteaz cu imuabilitate dreptul, indiferent de aici si acum, n afara
tendintelor expansioniste ale dreptului pozitiv.
Principiile dreptului sunt idealul dreptului urmrit de legiuitor n activitatea de procreare a
dreptului. Principiile dreptului exprim cele mai nalte aspiratii ale omului: libertatea, egalitatea,
dreptatea, unitatea.
Principiile dreptului determin existenta realittii juridice materiale n calitatea lor de
premize ale ordinii juridice pozitive. Principiile dreptului si afirm cu pregnant prezenta n cadrul
actional-juridic: n procesele elaborrii si realizrii dreptului. Principiile dreptului si aduc
contributia la completarea dreptului pozitiv lacunar n postura procedeului analogia iuris.
Alturi de ordinea juridic intern, ordinea juridic international este conditionat si
substantializat de principiile generale de drept recunoscut de membrele societtii internationale.
Sistemul dreptului international contemporan sensibilizeaz opinia natiunilor civilizate asupra
valorilor universale neperene: egalitatea statelor, libertatea popoarelor, unitatea si responsabilitatea
statelor pentru viitorul omenirii, dreptatea (justitia) ntre popoare etc.
Constiinta juridic international este profund marcat de principiile generale ale dreptului,
preexistente principiilor fundamentale ale dreptului international public. n jurul preceptelor
cluzitoare ale dreptului se dezvolt viata juridic intern si international.



5
Principiile dreptului reprezint un subiect de maxim rezonant n gndirea juridic, dar si de
rezistent maximal n fata contingentelor relative si pozitivismului juridic. Renasterea dreptului
natural este n acelasi timp o renastere a principiilor dreptului gzduite de natura (constiinta) uman.
Constiinta individual, n special cea juridic, este depozitarul si scutul principiilor inerente
fiintei umane, principiilor care trebuie s-si afirme prezenta n orice drept pozitiv: libertatea,
responsabilitatea, egalitatea, justitia, unitatea etc.
Precum nu exist idei de azi si de ieri, datorit vesniciei ideilor, la fel nu exist principii de
drept valabile pentru hic et nunc; doar acele principii care depsesc pozitivitatea dreptului sunt
veritabile principii ale dreptului. Iat de ce unele pretinse principii de drept sunt realmente reguli
juridice pozitive. Reiesind din considerentele expuse, domeniul principiilor dreptului se preteaz
prin problematic, conceptualizare si oportunitatea delimitrilor.
Scopul &i obiectivele tezei. Domeniu constant al preocuprilor stiintifice, principiile
dreptului implic totusi viziuni originale, descoperiri ce rezult din obiective limpede trasate.
Argumentele invocate n favoarea importantei si actualittii obiectului cercetrilor ne
angajeaz a formula finalittile studiului ntreprins.
Scopul major al cercetrilor efectuate este de a ordona si de a cizela, din dubla perspectiv
teoretico-practic, domeniul incert si controversat al principiilor dreptului. Scopul trasat se
dimensioneaz ntr-un sir de obiective de realizare consecvent si consecutiv:
- definirea notiunii de principii ale dreptului si stabilirea semnelor definitorii ale principiilor
dreptului;
- cercetarea originii principiilor dreptului si stabilirea fundamentului principiilor;
- determinarea esentei principiilor dreptului prin abstractizare de la familiile juridice;
- numirea, interpretarea si enuntarea, n ultima instant, a ideilor (principiilor) liberttii, justitiei,
egalittii, responsabilittii si altor posibile principii generale ale dreptului;
- definirea si construirea sistemului principiilor dreptului;
- ierarhizarea principiilor dreptului n cadrul sistemului;
- formularea criteriilor de clasificare a principiilor dreptului;
- sistematizarea principiilor dreptului prin diviziune;
- definirea si clasificarea principiilor generale ale dreptului;
- definirea si clasificarea principiilor ramurale ale dreptului;
- analiza legislatiei n vigoare a Republicii Moldova privind principiile generale ale dreptului;
- definirea si elucidarea principiilor interramurale ale dreptului;
- explicitarea principiilor institutiilor juridice si definirea principiului institutiei juridice;



6
- raportarea principiilor dreptului la conceptualismul juridic (concepte, categorii si constructii
juridice, fictiuni juridice);
- stabilirea conexiunilor ntre principiile dreptului si normele juridice;
- corelarea principiilor dreptului cu aforismele, maximele, axiomele juridice latine;
- examinarea principiilor dreptului n raport cu legittile juridice;
- cercetarea surselor dreptului pozitiv, n special legii, n raport cu principiile dreptului;
- stabilirea locului principiilor dreptului n cadrul realittii (existentei) juridice si n raport cu
ordinea juridic pozitiv;
- determinarea locului si evaluarea rolului principiilor dreptului n procesul elaborrii dreptului;
- corelarea principiilor generale ale dreptului cu principiile legiferrii;
- evidentierea locului si aprecierea rolului principiilor dreptului n procesul realizrii dreptului
(respectrii, executrii si aplicrii);
- delimitarea principiilor interpretrii juridice si principiilor rspunderii juridice de principiile
generale ale dreptului;
- identificarea rolului principiilor dreptului n completarea dreptului lacunar;
- elucidarea principiilor dreptului aplicate n cadrul analogiei dreptului (analogia iuris), potrivit
legislatiei si practicii judiciare a Republicii Moldova.
Suportul metodologic &i teoretico-&tiin)ific al investiga)iilor. n vederea cercetrii ct mai
complete a obiectului investigatiilor, urmrind cu perseverent atingerea gradual a obiectivelor
enuntate, am selectat metodele adecvate de cercetare stiintific a principiilor dreptului. Baza
metodologic a investigatiilor se compune din:
- metoda logic (analiza deductiv, inductiv, generalizare, specificare, diviziune, clasificare,
definitii etc.), utilizat constant pe toat lungimea tezei;
- metoda istoric, folosit pentru cercetarea originii principilor dreptului, corelarea principiilor
dreptului cu maximele si aforismele juridice latine etc.;
- metoda sistematic, indispensabil pentru cercetarea sistemului principiilor dreptului, actelor
normative care exprim principiile dreptului, etc.;
- metoda comparativ, folosit cu incident maximal n vederea stabilirii conexiunilor
principiilor dreptului cu conceptualismul juridic si ordinea juridic pozitiv, etc.;
- metoda observatiei, pertinent pentru evidentierea valorii si evaluarea functiei principiilor
dreptului.
Suportul teoretico-stiintific al investigatiilor a fost determinat de realizrile doctrinare din
tar si de peste hotare. n mod special, evidentiem doctrina juridic din Romnia, Franta, Federatia
Rus, Republica Moldova privind materia principiilor dreptului.



7
Cu o deosebit consideratie pentru Mircea Djuvara, Alexandru Vllimrescu, Gheorghe
Mihai, Radu Motica, Ion Craiovan, Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe Dnisor, Dan Claudiu
Dnisor, Sofia Popescu, Constantin Stroe, Efim Mohorea, Boris Negru, Gheorghe Avornic,
Dumitru Baltag, G.C. Fiodorov; M. Marcenco, V. Lazarev, G. Manov, L. Iavici, M. Baitin, G.
Nazarenco, J.L. Bergel, P. Pescatore, H.L. Hart, M. Hoecke, G. Del Vecchio, s.a., operele crora de
teoria general a dreptului, filosofia dreptului si logic juridic au constituit un real si nepretuit
aport la elaborarea tezei. Surse nesecate de inspiratie si lumin privind esenta principiilor dreptului,
care au fost citate n lucrare, sunt operele marilor gnditori Platon, Aristotel, Kant, Hegel, s.a.
n vederea elucidrii aspectelor particulare ale principiilor dreptului, au fost examinate un sir
de articole de specialitate publicate, n special, n revistele Iocyapcrno n npano, Dreptul,
Revista national de drept s.a.
Reiesind din necesitatea determinrii locului si rolului organelor jurisdictionale n aplicarea
si dezvoltarea principiilor dreptului, am recurs la cercetarea sintezelor jurisprudentiale ale Curtii
Supreme de Justitie a Republicii Moldova, a hotrrilor Curtii Constitutionale a Republicii
Moldova.
Noutatea &tiin)ific a lucrrii. Elementele de noutate stiintific ale tezei le rezumm astfel:
1. Abordarea interdisciplinar a principiilor dreptului: la granita teoriei si filosofiei dreptului;
teoriei generale a dreptului si logicii juridice; teoriei generale a dreptului si stiintelor juridice
particulare (ramurale).
2. Definirea principiilor dreptului; principiilor generale ale dreptului; principiilor ramurale ale
dreptului; principiilor interramurale ale dreptului si principiilor institutiilor juridice.
3. Enuntarea principiilor generale ale dreptului care determin esenta dreptului: libertate, egalitate,
justitie, responsabilitate, unitate si ierarhie.
4. Abordarea sistemic a principiilor dreptului si stabilirea ierarhiei principiilor dreptului.
5. Examinarea principiilor dreptului prin prisma conceptualismului juridic.
6. Corelarea principiilor dreptului cu ordinea juridic pozitiv si realitatea juridic a societtii.
7. Determinarea locului si rolului principiilor dreptului n cadrul elaborrii dreptului, precum si
departajarea principiilor dreptului de principiile procesului de elaborare a dreptului.
8. Stabilirea locului si functiei principiilor dreptului n procesul realizrii dreptului, precum si
delimitarea principiilor dreptului de principiile interpretrii juridice si principiile rspunderii
juridice.



8
9. Identificarea principiilor dreptului ce se aplic n cadrul analogiei dreptului (analogia iuris) si
formularea propunerilor de lege ferenda n vederea amendrii legislatiei Republicii Moldova
viznd analogia dreptului, n special, si principiile dreptului, n general.
Semnifica)ia teoretic &i valoarea aplicativ a lucrrii. Relevm semnificatia
tridimensional a tezei.
Semnificatia epistemologic a lucrrii rezid n abordarea si cercetarea stiintific a
domeniului principiilor dreptului. Semnificatia metodologic a lucrrii rezult din departajarea
principiilor ntemeietoare ale dreptului de alte posibile principii de elaborare, realizare, interpretare
a dreptului. Semnificatia praxiologic a tezei rezult din abordarea aspectelor practice ale
principiilor dreptului si reliefarea implicatiilor principiilor dreptului n procesele legiferrii si
aplicrii dreptului de ctre organele competente. Concluziile si propunerile de lege ferenda pot fi de
un real folos n procesul elaborrii actelor normative, modificrii si amendrii legislatiei n vigoare
a Republicii Moldova.
Studiul efectuat privind principiile dreptului nu este consumat, de aceea consideratiile
concluzive pot fi dezvoltate cu succes de doctrina juridic.
Teza este o contributie modest la teoria general a dreptului si, sperm, la teoriile
particulare (ramurale) ale dreptului.
Rostul lucrrii, n primul rnd, este de a clarifica un domeniu cu suficiente incertitudini si
stereotipuri afirmate. n al doilea rnd, de a aprofunda procesul cognitiv al dreptului la general si n
particular. Teza dat pretinde a completa cursul de Teoria general a dreptului la capitolele:
principiile dreptului, elaborarea dreptului, realizarea dreptului, interpretarea dreptului si rspunderea
juridic. Din aceste considerente, lucrarea si gseste potentialul cititor n rndurile teoreticienilor,
studentilor, masteranzilor, doctoranzilor, dar si practicienilor. Or, constiinta juridic a tuturor
destinatarilor dreptului trebuie sensibilizat n vederea multiplelor valente ale principiilor dreptului.
Aprobarea rezultatelor ob)inute. Lucrarea a fost elaborat la Catedra de Teoria si Istoria
Dreptului a Faculttii de Drept a Universittii de Stat din Moldova, unde a fost discutat si
recomandat spre sustinere.
Materialele cercetrilor efectuate, unele concluzii si recomandri ale investigatiilor si-au
gsit reflectare n publicatiile autorului. Rezultatele investigatiilor stiintifice au fost expuse si
aprobate n cadrul sedintelor catedrei Teoria si Istoria Dreptului a Faculttii de Drept a Universittii
de Stat din Moldova si seminarului stiintific de profil, sedintelor Catedrei Drept a Faculttii de
Drept a Universittii de Stat Alecu Russo din Blti, la care este angajat autoarea tezei si Catedrei
Drept a Faculttii Stiinte Economice si Juridice a Universittii Dunrea de Jos, Galati, la care
autoarea a efectuat un stagiu de cercetare.



9
Materialele cercetrilor ntreprinse snt utilizate de autor n procesul de predare a Teoriei
generale a dreptului la Facultatea Drept a Universittii de Stat Alecu Russo din Blti.
Structura tezei. Teza este structurat n patru capitole succedate logic si organic;
introducere ca initiere n studiu; ncheiere ce insereaz concluzii si recomandri; anexe n functie de
suport explicativ-ilustrativ al prevederilor principale ale tezei; bibliografie n functie de suport
documentar si doctrinar al lucrrii; adnotare; cuvintele-cheie ale lucrrii si lista abrevierilor
utilizate.



10

Motto: *ntreg dreptul se nruie
$i nu mai are 'n#eles fr imperativele ra#iunii,
a$a cum se oglindesc la un moment dat
'n mentalitatea unui popor
(Mircea Djuvar)
CAPITOLUL I
CONCEPTUL, ORIGINEA *I ESEN,A PRINCIPIILOR DREPTULUI
1.1. ACCEPTIUNILE NOTIUNII DE PRINCIPIU
Termenul de principiu si are originea n grecescul arhe care desemneaz actiunea de a
conduce, dar si miscarea de a ncepe. Substantivul arhon nseamn ceea ce st de conductor, de
cpetenie, pe cnd arheic este nceputul, temei logic al lucrurilor. Latinii au tradus din greaca veche
verbul arhe cu principium, ceea ce nseamn nceput, prim (ar), temei [III, 53, p.119]. Din latin
principium si pstreaz intact rdcina n romn (principiu, principie), francez (principe),
italian (principio), englez (principle), rus (,.0230,) etc.
Potrivit DEX-ului [V, 1, p.850], principiu este elementul fundamental, ideea, legea de baz
pe care se ntemeiaz o teorie stiintific, un sistem politic, juridic, o norm de conduit etc.; la
plural - totalitatea legilor si a notiunilor de baz ale unei stiinte.
Notiunea de principiu este prezent n toate stiintele si cunoaste mai multe acceptiuni:
ontologic, metodologic, etic, logic, juridic etc.
Din punct de vedere filosofic, conform DEX-ului, principiul este elementul (izvorul)
primordial, cauza primar sau punctul de plecare a ceva, baza, temeiul. Dup Platon, principiu:
prima cauz a ceea ce exist [III, 66, p.324]. n acelasi context, principiul este teza fundamental,
legea [V, 3, p.858]. n filosofie principiul sau temeiul n care sunt si devin entittile, este ceea ce le
rostuieste, fiindu-le de rnduial, de asezare ntr-un acelasi fundament [III, 53, p.119].
Epistemologic, un principiu reprezint un enunt adevrat care, desi nu e dovedit inductiv, din
experient, nu e contrazis de aceasta, dar e dovedit nu direct, ci prin oricare din consecintele lui
[III, 51, p.209]. Orice principiu, ontologic vorbind, ntemeiaz, avnd anterioritate logic fat de
ntemeiat, orice principiu metodologic vorbind, orienteaz, cluzeste orice constructie a
subiectului [III, 51, p.210].
Din punct de vedere etic, principiul este convingerea intim, punctul de vedere propriu. De
exemplu : om cu (sau fr) preri sau convingeri (morale) ferme [V, 1, p.850].



11
Din punct de vedere logic, principiul este propozitia folosit ca punct de plecare n
demonstrarea unei anumite clase de propozitii si care nu este deductibil din acestea [V, 3, p.858].
De exemplu, principiul identittii, principiul ratiunii suficiente etc. Profesorul Mohorea E. defineste
principiul ca o idee sau o lege fundamental, de maxim generalitate, ce st la baza celorlalte idei,
legi si reguli dintr-un domeniu al cunoasterii [III, 56, p.33-34]. Principiile logice, legile logicii
formale (identitatea, noncontradictia, tertiul exclus, ratiunea suficient) sunt n corelatie cu
principiile de drept si cu intentiile de ndrepttire din norme [III, 50, p.100-101].
Orice stiint contemporan contine anumite principii (legi, idei) care reflect raporturi
necesare, stabile, generale, esentiale, repetabile dintre fenomenele pe care le studiaz. Cu referint
la stiinta dreptului, principiile reflect raporturile necesare, stabile, generale, esentiale, repetabile n
cadrul realittii juridice a societtii sau dintre fenomenul juridic si alte fenomene sociale.
1.2. NOTIUNEA DE PRINCIPIILE DREPTULUI
Doctrina juridic nregistreaz o definitie-tip a notiunii principiile dreptului, dat si
acceptat n mare msur de teoreticienii din tar si de peste hotare, cu unele accente, nuantri
juridice fcute de diferiti autori. Astfel, conform doctrinarilor Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Viorel
Daghie, Florin Coman-Kund, Dumitru Baltag s.a., principiile dreptului snt acele idei generale,
postulate cluzitoare sau precepte directoare care stau la baza ntregului sistem de drept dintr-o
tar, orientnd reglementrile juridice si aplicarea dreptului [III, 16, p.30-32; 24, p.24-25; 4, p.91].
Gheorghe Avornic si Gheorghe Lupu completeaz definitia principiilor dreptului,
accentund c principiile dreptului snt determinate de relatiile sociale, fiind expresia valorilor
promovate si aprate de drept si c snt idei ale continutului tuturor normelor juridice. Gh. Avornic
si Gh. Lupu astfel nu nrmeaz principiile dreptului ntr-un cadru national [III, 45, p.99-101].
Dumitru Mazilu si Victor Dan Zltescu completeaz fondul definitiei principiilor dreptului cu
caracterul fundamental al acestora, considernd c ele cuprind cerintele obiective ale societtii n
procesul crerii dreptului si realizrii dreptului, snt produsul observatiei nevoilor societtii [III, 49,
p.117; 81, p.109 ].
Gheorghe Bobos si Boris Negru nteleg principiile dreptului att n functie de fundament al
sistemului de drept, ct si n functie de modalitate de coordonare a normelor juridice n cadrul
sistemului, n jurul unei idei cluzitoare [III, 11, p.186; 60, p.126-127].
Dup Nicolae Popa, principiile dreptului snt acele idei conductoare ale continutului tuturor
normelor juridice [III, 67, p.112]. Indiferent de spatiul-timp al lor de existent, precizare adus de
autorii Gheorghe Mihai si Radu Motica, ceea ce ne permite s decidem c un sistem de drept este
mai aproape sau mai departe de ele, aceste principii. Aceiasi doctrinari sustin c principiile



12
dreptului constituie esenta lui si reprezint fundamentul oricrui sistem de drept, de aceea, se
regsesc n acestea. n msura n care sunt cunoscute, recunoscute de ctre autoritatea legiuitoare si
consacrate de ea, principiile dreptului dau sistemului de drept validitate si stabilitate [III, 53, p.123].
Jery Wroblewski defineste principiile dreptului ca norme sau constructii care servesc drept
baz dreptului, ca surse de creare si de aplicare a dreptului [III, 70, p.163]. Definitie, care dup
prerea noastr, trebuie anticipat de interpretarea constructiei juridice si delimitarea granitelor ntre
norma juridic si principiul dreptului, precum si de stabilirea locului si rolului principiilor dreptului
n cadrul surselor creatoare ale dreptului.
G.C. Fiodorov afirm c principiile dreptului ntr-o form concentrat caracterizeaz esenta
si continutul dreptului, oglindesc principalele legitti si fundamente ale formatiunii social-
economice respective si tipului de drept corelativ. Savantul statueaz asupra caracterelor universal,
imperativ, de suprematie si de pondere general a principiilor dreptului [III,124, p.219].
Doctrinarii rusi de formatiune socialist L.S. Iavici, V.M. Curitn, Z.D. Ivanova, E.A.
Lucaseva s.a. consider c principiile dreptului snt nceputuri cluzitoare ale constituirii, evolutiei
si functionrii dreptului. Principiile dreptului snt nceputuri care inspir un anumit tip istoric de
drept, deoarece reflect esenta clasial a acestuia, legile obiective ale dezvoltrii societtii,
determin ceea ce este decisiv n continutul dreptului. Principiile dreptului socialist reprezint
cerintele clasei muncitoare fat de procesul de reglementare juridic [III, 130, p.150-151; 117,
p.186; IV, 29, p.21-22].
M.N. Marcenco sustine c principiile dreptului nu ntotdeauna sunt la suprafat, adic
evidente si explicite, ns prezente n orice sistem de drept [III, 120, p.295].
G.N. Manov face distinctie ntre principiile de drept pozitiv si principiile de drept
suprapozitiv (natural). Nuantare actual si necesar, ns inacceptabil n dreptul socialist care
reducea principiile dreptului la legislatie si care puteau fi deduse doar din ea, ns nu din idei
abstracte [III, 121, p.172].
M.I. Baitin defineste principiile dreptului n functie de idei de baz, reglementri si
determinri care constituie fundamentul moral si organizational al aparitiei, dezvoltrii si
functionrii dreptului. Principiile dreptului snt suportul constituirii, dinamicii si actiunii dreptului.
Principiile determin orientarea (natura) democratic sau totalitar a dreptului. Ele exprim ceea ce
este principal, fundamental n drept, ceea ce este orientat asupra evolutiei dreptului. Principiile
dreptului reflect, pe de o parte, legittile obiective ale dezvoltrii societtii date, iar, pe de alt
parte, exprim nzuintele subiective sau constiinta juridic a membrilor societtii [III, 90, p.151-
152].



13
G.V. Nazarenco accentueaz caracterul de injonctiune a principiilor dreptului, de aceea, le
defineste si ca exigente ce exprim esenta dreptului [III, 104, p.99].
1.3. SEMNELE DEFINITORII ALE PRINCIPIILOR DREPTULUI
n urma celor relatate conchidem c definitia este de important fundamental n teoria
dreptului. Definitia este una dintre operatiile logice care exprim ntr-o form concis principalele
rezultate ale unei etape n cunoasterea definitului (obiectului definitiei). O conditie necesar pentru
a putea defini un anumit obiect este aceea de a sti realmente, ce este acel obiect [III, 56, p.89].
Pentru a sti ce sunt principiile dreptului este oportun s scoatem n evident caracteristicile
principiilor dreptului. Deoarece cunoasterea n general si cunoasterea dreptului n particular are un
caracter continuu, rezult c nici o definitie a principiilor dreptului nu este absolut, formulat
pentru totdeauna. Reiesind din relativitatea definitiilor date principiilor dreptului intentionm s
redm caracterele (semnele) principiilor dreptului.
1. Caracterul sistematic (structural). Dreptul este un sistem, structura si dezvoltarea cruia este
subordonat principiilor dreptului. Sistemul dreptului este edificat si consolidat n temeiul
principiilor generale ale dreptului. Ele au rolul de a asigura unitatea sistemic a dreptului pozitiv;
ele tind s asigure completitudinea sistemului si supletea lui n faza aplicrii dreptului [III, 29,
p.149-150].
2. Caracterul global (general, universal). Principiile dreptului se extind asupra tuturor
componentelor sistemului dreptului. Subsistemele dreptului: normele, institutiile, ramurile snt
elaborate, actioneaz si reglementeaz n baza principiilor generale ale dreptului.
3. Caracterul esential (fundamental). Principiile dreptului exprim substanta, esenta dreptului. Ele
ntemeiaz continutul fundamental al tuturor normelor juridice. Fundamentele dreptului se regsesc
n cadrul principiilor dreptului. Dat fiind faptul c n teoria si filosofia dreptului problema esentei
dreptului, substantei lui este cea mai complicat, [III, 103, p.24-33] vom reduce esenta dreptului la
vointa comun a subiectelor de drept, a principalilor actori ai fenomenului juridic.
4. Caracterul stabil (static). Principiile dreptului exprim constructia intern a dreptului. Snt acele
idei imutabile ale sistemului juridic, statornicite indiferent de timp, loc si cadrul social determinat.
Principiile generale ale dreptului fac s prevaleze spiritul dreptului asupra literei lui, sensul comun
asupra tehnicii, justitia asupra simplei legalitti, prin faptul c ele permit penetrarea dincolo de
dreptul pozitiv, pn la inspiratiile profunde ale ordinii sociale [III, 29, p.150].
5. Caracterul mobil (dinamic). Principiile dreptului reflect functionarea si dezvoltarea dreptului
pozitiv. Ele variaz, se schimb conform configuratiei dreptului dup cadrul politic, economic,
cultural, national, international, etc. Principiile snt valorificate odat cu evolutia fenomenului



14
juridic, de aceea, principiile dreptului snt principii de dezvoltare. Sunt reguli ale progresului
sistemului si surse reale ale acestuia. Principiile sunt vectorii dezvoltrii sistemului juridic, n sensul
c ele progresnd impulsioneaz progresul sistemului juridic [III, 29, p.150]. Mircea Djuvara a
remarcat c principiile juridice trebuie controlate, adaptate nevoilor noi crora trebuie s se aplice,
trebuie prin efectul elaborrii stiintifice armonizate laolalt ntr-un tot constient si sistematic. Chiar
dac se obisnuieste a atribui principiilor de drept o putere oarecum sacrosanct ca si cum ar
cuprinde adevruri imuabile, pe care chiar nici legislatorul de oriunde si nc mai putin
interpretatorul ar fi n drept s le pun n orice fel la ndoial [III, 27, p.58].
n fine, pentru a ntelege caracterele dinamic si static ale principiilor dreptului care rezid n
dinamica si statica sistemului dreptului, se impune acceptarea si penetrarea ideii unittii invariantei
(constantului, staticii) si variantei (instabilului, dinamicii) fenomenului juridic n ansamblu [III, 56,
p.23-24; 33, p.184].
6. Caracterul valoric (axiologic). Principiile dreptului snt expresia valorilor promovate si aprate de
drept. Cele mai generale si fundamentale principii coincid cu valorile sociale promovate de drept
[III, 16, p.30]. I. Ceterchi precizeaz c valorile care ghideaz dreptul nu sunt de natur strict si
exclusiv juridic, dimpotriv ele au o dimensiune mai larg de natur moral, politic, social,
filosofic n general. Aceste valori trebuie ntelese n dinamica lor istorico-social. Desi unele din
ele pot fi regsite n toate sistemele de drept ca de pild, justitia, totusi specificul si particularittile
istorice si pun amprenta asupra lor. Autorul mentionat, alturi de justitie enumr valori-principii
ale dreptului contemporan, cum sunt democratia, securitatea (siguranta) juridic, pluralismul
formelor propriettii, suveranitatea national etc. [III, 19, p.86-87].
7. Caracterul formal (normativ). De regul, principiile dreptului snt formulate n textele actelor
normative, avnd forta si semnificatia unor norme superioare; ele sunt norme juridice de o mare
generalitate de care trebuie s se tin seama att n elaborarea dreptului ct si n aplicarea sa [III, 16,
p.80].
Principiile dreptului snt normative n raport cu sistemul juridic pozitiv nsusi, iar principiile
generale ale dreptului se impun ca obligatorii chiar normelor nsele. Principiilor generale le revine
rolul de a suplini neclaritatea sau inexistenta legii, ct si de a limita legea, fundamentnd-o. Ele
normeaz normele; sunt un fel de supra-legalitate. De aceea, controlul legiferrii nu se face doar n
raport cu o constitutie scris, ci si cu principiile generale ale dreptului [III, 29, p.149].
Progresul n cunoastere completeaz, modific definitiile anterioare sau chiar le nlocuieste
cu altele ce ar corespunde noii etape a cunoasterii. Definitiile juridice trebuie s fie corecte att din
punctul de vedere a formei, structurii logice, ct si din punctul de vedere al continutului lor juridic



15
concret [III, 56, p.92]. Avnd n vedere continutul complex al notiunii principiile dreptului,
precum si aproximitatea, incompletitudinea si relativitatea oricrei definitii, propunem urmtoarea
definitie a principiilor dreptului:
Principiile dreptului sunt idei de maxim generalitate, esen) &i valoare ale sistemului
juridic care #ntemeiaz dreptul pozitiv sau orienteaz elaborarea &i realizarea dreptului
pozitiv.
Apropo, definitiile doctrinare au avantajul de a nu fi obligatorii, de a avea suficient suplete
pentru a se reconfigura n functie de necesittile vietii sociale si ale aplicrii dreptului.
1.4. ORIGINEA SI FUNDAMENTUL PRINCIPIILOR DREPTULUI
Problema originii si fundamentului principiilor dreptului a fost si este pe ordinea de zi a
diverselor scoli si curente n gndirea juridic. De aceea, este o preocupare a filosofiei dreptului mai
mult dect a teoriei generale a dreptului. De fapt, problema dat este absorbit de o alt problem
fundamental a filosofiei si teoriei dreptului, cea a originii si naturii dreptului. Or, fr interpretarea
fundamentului dreptului este cu neputint de a continua demersul stiintific n vederea stabilirii
originilor principiilor dreptului, a fundamentului acestora.
Determinarea fundamentului dreptului, adic criteriul justitiei, a preocupat ntotdeauna
filosofia dreptului. n acest sens sau conturat teoriile teologismului, scepticismului, realismului
empiric, istoricismului, utilitarismului s.a.
Teoria teologismului face tentativa de a solutiona problema fundamentului intrinsec al
dreptului recurcnd la ideea divinittii. Divinitatea (Ratiunea Suprem, Absolutul) ar fi fixat
principiile binelui si ale justului, care ar trebui acceptate prin revelatie, ca si ideea divinittii de
altfel. Conform acestei conceptii, fundamentul dreptului este vointa divin, deci putem conchide c
ideile (principiile) dreptului au origine sacr (divin) si autoritatea suprem vointei omului. G.del
Vecchio remarca c ncercarea de a ntemeia dreptul pe divinitate s-a fcut n dou moduri si dou
forme distincte [III, 33, p.326-327]. Prima form (teologismul simplu) explic fundamentul
dreptului numai ca comandament presupus al unei fiinte supreme (voint divin). Aceast form
primitiv a teologismului gseste rspuns la ntrebarea Ce este justitia? n vointa zeilor, n
comandamentul ce eman de la o putere transcendental, invizibil. ns simplul apel la vointa
unei divinitti, nu ne lmureste cu nimic asupra valorii, asupra fundamentului intrinsec al dreptului
[III, 33, p.326].
Cea dea doua form a teologismului este teologismul semi-rational, conform cruia ceea
ce este sfnt este comandat de Dumnezeu sau de Zei, fiindc e sfnt; cu alte cuvinte, sfintenia este
anterioar comandamentului. Aceast conceptie este considerat mai progresat, mai rafinat,



16
deoarece dreptul nu este considerat ca efect pur si simplu al vointei divine, ci ca o proprietate etern
a ntelepciunii divine, pe care urmeaz si creia i se conformeaz n mod necesar nssi vointa
divinittii. Iar justitia, idee directoare a dreptului, nu este ceea ce comand divinitatea dup voie, ci
ceea ce ea trebuie s comande prin continutul su de adevr, asa nct vointa divin nu i s-ar putea
sustrage. Or, afirmatia lui H. Grotius privind existenta dreptului natural chiar dac Dumnezeu n-ar
exista (De jure belli ac pacis, (1625)) este o explicatie suprarational a dreptului, care-si are
sediul n antecedentul vointei divine. Astfel, conform teologismului semi-rational principiile
dreptului, prin analogie, snt eterne si nici divinitatea chiar n-ar putea deroga de la ele. Implicit
aceast teorie naste ntrebarea: Care este antecedentul vointei divine?
Este dificil de a stabili acel criteriu al adevrului, superior Divinittii nssi, care de fapt
contrazice n esent conceptul de Divinitate (Absolut). De aceea, G. Del Vecchio numeste aceast
form a teologismului semi-rational, pentru a nu aduce critic teologismului si a se numi
rationalism [III, 33, p.327].
O alt teorie este cea a scepticismului juridic, care afirm c dreptul nu are un fundament
intrinsec, ci este expresia autorittii si a fortei. Reprezentantii acestui curent neag orice temei ideal
al dreptului si orice criteriu absolut al justitiei, superior faptului dreptului pozitiv. Adepti ai acestor
idei au fost n antichitate Archelaus, Trasimac, Carneade din Cyrene; s.a., n perioada modern:
Montaigne, Pascal, s.a.
De doctrina scepticismului juridic snt apropiate si altele, bunoar realismul juridic si
realismul empiric. Conform realismului juridic, numai statul poate determina justul si injustul;
dreptul ncepe odat cu statul si nu poate preexista ntr-o stare natural. Prin aceasta dreptul este o
expresie a autorittii, iar n realitate i lipseste un fundament natural. Realismul empiric, ns pune
fundamentul dreptului n sentimentul de respect, n teama plin de reverent fat de autoritatea
constituit. Idealul de justitie se consider inexistent, iar individul are sentimentul de supunere fat
de puterea existent, adaptndu-se psihologic la aceast putere [III, 33, p.321-322].
Argumentul principal al teoriei scepticismului, care neag un fundament absolut al
dreptului, este varietatea drepturilor pozitive. Din divergentele diferitor drepturi pozitive, scepticii
deduc c nu poate exista un drept unic cu o valoare absolut, si respectiv principii universale, unice
ale dreptului. Ei identific justitia cu legalitatea, echivaleaz justitia cu comandamentul. Totusi,
realismul empiric sub forma sa pozitiv de recunoastere a sentimentului sau aprecierii juridice este
mai progresat, dect scepticismul juridic sub forma sa negativ a criteriului justitiei [III, 33, p.321-
322].



17
Conform altei teorii, a istoricismului, dreptul nu are alt fundament dect legtura faptelor
care -l determin. Adic, fundamentul dreptului ar consta numai n relativitatea sa, n
corespondenta necesar ntre drept si factorii si. Istoricismul consider dreptul ca un fapt sau un
proces colectiv, ca un produs al vietii sociale. Din aceast teorie se inspir istoricismul filosofic,
politic si juridic, sau scoala istoric de drept. Istoricismul juridic (reprezentanti: F. Savigny, F.
Puchta, G. Hugo) sub nrurirea filosofiei kantiene prezint dreptul si principiile dreptului ca
produse ale constiintei colective ale spiritului popular. Constiinta juridic popular este considerat
generatoarea dreptului, care se cristalizeaz ulterior n legi. Dreptul ns nu este considerat creatia
legislatorului, ci o productivitate instinctiv si aproape inconstient, care se dezvolt spontan ca si
limbajul unui popor. Legile nu fac dect s fixeze si s quasi-mobilizeze principiile dreptului
elaborate de constiinta juridic popular. Numai aceasta este izvorul autentic si natural al dreptului.
Aceast scoal, dup G. Del Vecchio, a avut o influent benefic asupra studiului faptului istoric al
dreptului si a dus la luarea n considerare a originii dreptului, n raport cu conditiile particulare ale
fiecrui popor [III, 33, p.127-130]. Pe lng aceast latur pozitiv a scolii istorice, del Vecchio
constat deficienta acesteia de a exclude orice speculatie ideal asupra justitiei. Adic, necesitatea
pstrrii unei atitudini pasive fat de orice produs istoric, fr a-l plasa pe cntarul constiintei
noastre si al spiritului critic. ns simplul fapt nu ne poate da explicatia dreptului si principiilor sale.
Obiectiunea fundamental ridicat mpotriva istoricismului, de altfel adus si contra scepticismului
de ctre del Vecchio, este c spiritul uman nu se poate multumi, si niciodat nu s-a multumit cu
recunoasterea faptului simplu. Peste lumea faptelor exist aceea a valorilor, si acesteia i apartine
n mod esential dreptul. Pentru adunarea faptelor sau fenomenelor juridice trebuie, nainte de
toate s avem criteriile distinctive ale juridicului de nejuridic [III, 33, p.324, p.129].
Scoala utilitarismului juridic (reprezentanti: Epicur, J. Bentham, J.S. Mill, C. Darwin, H,
Spenser, s.a.) exclude fundamentul rational sau absolut propriu al dreptului, deoarece consider
justul ca identic cu utilul. Justitia, preceptul conductor al dreptului, este redus la utilitate.
Utilitatea tratat frecvent n sens material si concret este ceea ce serveste la satisfacerea instinctelor
individuale, aceea ce produce plcere individului. Utilitaristii, de regul, nu accept sensul formal si
abstract al utilului, adic tot ce foloseste la atingerea unui scop. n acest sens, despre nimic nu se
poate spune cu sigurant, c este util, atta timp ct nu este indicat scopul. Constiinta moral si cea
juridic snt mijloace de probatiune ale utilului (avantajul material) si ale justului (imperativul
datoriei). Astfel, avem sentimentul datoriei, chiar cu pretul unor sacrificii s facem binele si s
respectm dreptul altuia. Dreptul altuia e respectat si socotit sacru, nu pentru c acesta ne pare util,
ci pentru c recunoastem n drept o valoare independent de utilitate [III, 33, p.328]. Constiinta



18
datoriei, dup Kant, este ntotdeauna clar deoarece exist ntotdeauna n noi o voce care ne spune
dac actiunile noastre snt bune sau rele. Constiinta noastr etic refuz s se identifice cu calculul
plcerilor. Iar utilitaristii nu explic cum si pentru ce utilul unuia trebuie s cedeze n fata altuia,
care este criteriul utilittii colective, solidare. n acest sens, nici morala si nici dreptul nu pot cpta
un fundament adevrat.
Chiar dac fiecare din teoriile prezentate sumar mai sus face tentativa de a fundamenta
dreptul si principiile sale, insistnd asupra solutiei proprii a problemei, acestea nicidecum nu
consum subiectul abordat.
Astfel, del Vecchio initiaz cercetarea fundamentului dreptului din perspectiva naturii
umane, adic l caut n constiinta fiintei noastre, dat fiind faptul c avem o facultate originar ce nu
poate fi dedus din experient de a deosebi justitia de injustitie, numit sentiment juridic. Acest
sentiment, dup del Vecchio, nu deriv din fapte exterioare ci din constiinta noastr. Iar institutiile
juridice pozitive la rndul lor eman din acest sentiment juridic. Dreptul pozitiv este tocmai
produsul inteligentei si al vointei oamenilor asociati [III, 33, p.319].
Sentimentul juridic, inerent fiintei umane, se caracterizeaz prin autonomie fat de
reglementrile pozitive, n sens c poate s se abstractizeze de la ele sau chiar s li se opun,
apreciind justul si injustul. Nici un comandament exterior, nici un imperativ al statului nu poate
extermina aceast facultate natural a omului de a urma justitia, de a distinge justul de injust.
De regul, dreptul pozitiv e conform constiintei noastre, dar aceast corespondent poate
lipsi si atunci se ncearc, fat de dreptul n vigoare, caracterul inepuizabil al constiintei juridice
subiective. Lipsa corespondentei perfecte ntre aspiratiile, tendintele juridice ale constiintei si
dreptul pozitiv asigur indirect progresul dreptului. De aceea, trebuie s admitem c sentimentul
juridic, nnscut n natura noastr este forta vie, originar si autonom, izvorul primar al dezvoltrii
dreptului [III, 33, p.320].
Din moment ce admitem c natura uman este sediu (fundament) al dreptului se impune
elucidarea naturii umane n raport cu dreptul si principiile sale. Chiar dac unii doctrinari, spre
exemplu Gh. Mihai, R. Motica, s.a., nu demonstreaz deschidere fat de aceast conceptie [III, 53,
125], vom fi consecventi n demersul ntreprins.
Din punct de vedre al principiului cauzalittii, universal valabil pentru natur, stiint si om,
exist o determinare cauzal (cauz-efect) si indisolubil ntre toate fenomenele. Acest principiu
dirijeaz att n exterior (extrinsec) factorul uman, ct si unitatea interioar (intrinsec) a sistemului
uman. Nu numai actiunile subiectului gnditor (manifestrile exterioare), dar si gndurile,
sentimentele, dorintele (miscrile interioare) apar n functie de cauz sau efect. Astfel gndul, n



19
functie de promotor al ideii, miscat de un sentiment (dorint) este cauza efectului exteriorizat numit
fapt (actiune, inactiune). La rndul su fapta va genera noi gnduri sub impulsul sentimentelor
(dorintelor). Deci, va aprea n postura de o nou cauz fat de un potential efect. Factorul rational
este transmittorul si transmutatorul ideilor n lumea exterioar, ndeplinind astfel functia principal
a intelectului uman. Or, esenta fiintei umane este de a rationa, progresnd n aceast destinatie
evolutiv.
Ideea de dreptate (justitie), cobort din lumea eidos-urilor n constiinta uman, va porni
moralul individului si va configura sentimentul juridic al acestuia marcnd conduita uman. Altfel
zis, legea moral a fiecruia este determinanta legilor juridice drepte (juste) sau nedrepte (injuste)
dup care se construieste conduita n exterior. Legile moralittii si legile dreptului actioneaz n
dou dimensiuni ce se ntreptrund (subiectivul si obiectivul) n baza aceleiasi idei si ideal de
justitie. Subiectul gnditor gseste n sine nsusi nceputul justului, dincolo de ascensiunea
metafizic. Obligatia moral a individului este s descopere si s valorifice principiul legislatiei
universale care, dup Kant, este nnscut n constiinta noastr.
Dup del Vecchio, aceast ndatorire poate fi examinat si ca principiu al dreptului, o
prerogativ perpetu si inviolabil a persoanei, echilibrate prin obligatiunea corelativ a fiecruia de
a reflecta aceast limit, dincolo de care opozitia celeilalte prti ar fi justificat si legitim. Prin
urmare, dreptul are principiul su n natura sau esenta omului, deosebindu-se de moral prin
obiectivitatea raportului. Toate raporturile sociale trebuie s fie msurate si constituite conform
acestui principiu sau idee-limit a unui drept n mod universal propriu persoanei, nnscute n ea.
Aceast exigent deontologic rmne intangibil, pstrndu-si valoarea si ntelesul neatins, pentru
c e de ordine metafizic, chiar dac, realitatea empiric nu se conformeaz ntotdeauna cu
principiile dreptului natural [III, 33, p.341-343].
Intentiile noastre de a stabili fundamentul dreptului si al principiilor dreptului n ratiunea
uman s-au apropiat de problema metafizic a dreptului. Implicit apare ntrebarea: De unde
descinde ideea (ideile) dreptului n ratiunea uman?, din moment ce am afirmat c subiectul
gnditor este mediatorul (transmittorul) acestor idei. Metafizica, servindu-se de ratiune, pentru
cunoasterea absolutului, caut si fundamentul dreptului, ideea care se afl la baza sa. Orict au
ncercat adversarii metafizicii n drept de a-l baza numai pe fapte, pe constatarea fenomenelor,
ntotdeauna au depsit faptele, postulnd n mod constient sau nu o idee absolut. Dup elocventa
remarc a lui Alexandru Vllimrescu, cei mai nversunati pozitivisti care au jurat moartea
metafizicii, sfrsesc prin a cuta un principiu absolut la baza dreptului [III, 80, p.289]. Explicatia
este si de ordin psihologic, si de ordin practic. Din punct de vedere psihologic, orice negatie duce la
negarea negatiei n mod constient sau inconstient. Or, neacceptarea unei opinii, implicit va atrage



20
contrariul, adic acceptarea acestuia mai devreme sau mai trziu. Din punct de vedere practic,
oamenii nu snt niciodat multumiti cu dreptul n vigoare, ntotdeauna au crezut c exist un drept
superior, care s asigure fericirea tuturora si la care dreptul pozitiv trebuie s tind [III, 80, p.289].
Acest drept, spre a se putea impune chiar legiuitorului si a evita arbitrarul lui, trebuie, n primul
rnd, admis ca existent a priori. Apoi, trebuie acceptat caracterul universal neschimbtor si
transcendent superior vointei omului. Acest drept a priori, indiferent de pluralitatea numelor
(moral, drept natural, drept rational sau obiectiv, dat, regul de drept, drept suprapozitiv etc.)
postuleaz existenta unui principiu absolut, care s nu depind nici de contingenta faptelor, nici de
arbitrul oamenilor. Sarcina, obiectivul moral al omului este s descopere principiile dreptului
absolut (Legislatiei Universale) prin intermediul ratiunii sale ca parte a Ratiunii Superioare.
Problema elaborrii metafizice a dreptului a chinuit pe toti marii gnditori ai omenirii. Nu au
ignorat-o n opera sa filosofic Platon, Aristotel, Seneca, St. Thomas de Acquino, Leibnitz, Spinoza,
Kant s.a. Iat de exemplu, cum pune aceasta problem una din somittile gndirii juridice romnesti
Alexandru Vllimrescu n opera sa Teoria dreptului natural: sau dreptul este pur si simplu un
produs al fenomenelor sociale, variabil ca si acesta n timp si spatiu, sau este condus de un
mnunchi de principii absolute, universale si neschimbtoare pe care le descoper ratiunea
omeneasc, mnunchi de principii care a fost numit de aproape toat lumea drept natural [III, 80,
p.288].
Dup cutri de secole ale solutiei problemei n Vointa Divin, Ratiunea Suprem (teoria
teologismului), n dat-ul supradivin (teoria teologismului semi-rational), n natura rational a
omului (teoria dreptului natural) nu s-a definitivat solutia unic, incontestabil a problemei. Dac
am apela la Sofocle, am rspunde ca si Antigona c nu exist legi de azi sau de ieri, c ele sunt
eterne (vesnice), si c nimeni nu stie de unde au luat nastere. Este vorba de legi nepieritoare,
nescrise, emanate de la zei (Ratiunea Suprem).
Doctrina juridic contemporan reactualizeaz jusnaturalismul, nscris pe lozincile
Revolutiei Franceze si ulterior aflat n decadent. n insuficienta dreptului pozitiv se fac tentative de
a gsi dincolo de normele pozitive, principii obiective transcedentale care si au sediul n ratiune,
sentimente si care ar constitui pivotul, axul director al sistemului dreptului.
Nu vom fi categorici, dar deschisi n fata unei realitti de ordin metafizic pentru a explica
fundamentul dreptului. Ideea absolut de drept si justitie a fost ntotdeauna o permanent a spiritului
omenesc. Din cele mai vechi timpuri omenirea a postulat aceast idee, considernd-o exigenta
major, un dat universal. Chiar si cele mai aprige argumente ale ignorantei nu vor putea rsturna
Legile Universale, Principiile Neschimbtoare ale Dreptului; nu vor perturba mecanismul actiunii



21
acestora. Doar n fata Absolutului, Ratiunii Supreme, cu maxim deschidere, recunoscnd
relativismul ratiunii umane, putem cuprinde si transmuta n substanta noastr rational principiile
universale de drept [III, 80, p.286-291; 97, p.44-72; 99, p.78-91].
1.5. ESENTA PRINCIPIILOR DREPTULUI
Problema esentei principiilor dreptului este abordat diferit n familiile juridice.
n sistemele traditionale de drept, n special n cea musulman, conceptul principiilor
dreptului nu s-a conturat, chiar dac exist un complex de idei de baz ce pot fi numite principii de
drept. Astfel, n dreptul islamic sunt recunoscute eternitatea, universalitatea, imutabilitatea normelor
dumnezeiesti ale sariatului. n unele tri-musulmane (Egipt, Pakistan) principiile sariatului snt
declarate izvor al legislatiei. Prin aceasta se ntelege primatul sariatului si ncadrarea principiilor n
legislatie. Totusi, sariatul este considerat un izvor material (istoric) al dreptului islamic.
n sistemul romano-german de drept, n special n Franta, principiile generale ale dreptului s-
au constituit n functie de izvor al dreptului administrativ. Aceast ramur de drept a rmas n afara
codificrii si nu este lipsit de lacune. n absenta consacrrii legale a principiilor dreptului
administrativ, acestea au fost consacrate de jurisprudent. Judectoriile administrative (instantele de
contencios administrativ) au creat un sir de precedente administrative. Consiliul de Stat a definit
notiunea principii generale de drept. n procesul aplicrii principiilor generale ale dreptului,
Consiliul de Stat sublinia c izvorul solutiei cauzelor este echitatea. De altfel, R. David a observat
c principiile generale ale dreptului reflect subordonarea dreptului fat de exigentele echittii, pe
care le nainteaz la un moment determinat si ntr-o epoc determinat [III, 96, p.145, p. 29].
Principiile dreptului obtin cu trecerea timpului o important universal, n special n
domeniul drepturilor omului, fiind considerate drept suprem. Aceasta a afirmat renasterea
jusnaturalismului si reformarea si completarea sistemului juridic n baza dreptului suprem.
n Germania postbelic s-a nregistrat o situatie asemntoare cu cea din Franta, privind
anihilarea legislatiei fasciste. Judectoriile au elaborat principiile protectiei secretului si cel al
proportionalittii. Deciziile Judectoriei Supreme federale specificau c dreptul este mai vast dect
legislatia. Dreptatea (echitatea) este folosit pentru acoperirea lacunelor legislatiei.
n statele africane, ex-colonii franceze, rolul principiilor dreptului se reduce la stabilirea ordinii de
aplicare a normelor juridice. Aceasta se explic prin influenta sporit a dreptului francez, iar
normele formulate de Consiliul de Stat al Frantei sunt preluate de ctre judectorii din statele ex-
colonii fr modificri.
n familia anglosaxon de drept, conceptul de principii generale al dreptului, nu s-a afirmat.
n situatia lacunelor n drept, cauzele se solutionau n baza ratiunii aplicantului. Ulterior,



22
judectoriile engleze solutionau cauzele n baza echittii naturale (principles of natural justice), ca
solutie a lacunelor. Echitatea n alt sens, servea drept mijloc de corectare a hotrrilor judectoresti,
emise de instantele de drept comun, de ctre judectoriile cancelarului n ordine de apel. Sensul
dublu al echittii n dreptul englez a servit n calitate de criteriu de aplicare a dreptului n coloniile
britanice.
Principiile generale ale dreptului francez, spre deosebire de principiile dreptului englez,
includ pe lng garantiile procesuale ale dreptului omului, si norme de drept material elaborate de
practica judectoreasc administrativ si constitutional. n Franta aceste norme-principii constituie
o parte impuntoare a practicii judiciare, chemat s apere drepturile cettenilor de la abuzul
autorittilor publice. Principiile generale ale dreptului (francez) si principiile echittii naturale nu au
un fundament juridic si nici o ncadrare constitutional clar, de aceea, nu pot fi numite exhaustiv. i.
n baza analizei practicii judiciare, T. Koopmans, citat de G.V. Manov, conchide c principiile
generale ale dreptului includ valorile juridice traditionale, constituite de veacuri (egalitatea n
drepturi, statul social n Germania, etc.)
ncepnd cu anii50, principiile dreptului n Europa Occidental se dezvolt sub influenta
proceselor integrationiste. Curtea European de Justitie a formulat conceptul de principii generale
de drept ale statelor membre ale Comunittilor europene. Aceste principii se consider parte
integrant a dreptului comunitar; nclcarea lor conduce la nulitatea actelor comunitare. Integrarea
european a conditionat problema integrrii principiilor generale de drept ale statelor-membre,
proces dificil n mare msur pentru Marea Britanie, care nu cunoaste conceptul de principii
generale ale dreptului. Procesul de integrare a principiilor generale ale dreptului contribuie la
unificarea si mbogtirea reciproc a sistemelor juridice ale statelor membre ale Comunittii
Europene.
Dup G.N. Manov, chiar dac principiile dreptului nu sunt suficient explicite, iar continutul
lor nu este stabil, totusi ele ar putea contribui la corectarea dreptului, subordonnd dreptul justitiei
(echittii) [III, 121, p.177].
Care sunt ideile ce dau viat, valoare, autoritate dreptului pozitiv, indiferent de loc si timp?
Ideile penetrante care perpetueaz esenta dreptului snt libertatea, justitia, egalitatea,
responsabilitatea. Vom pune n evident substanta acestora.
1.5.1. Ideea (principiul) libert)ii
n sensul su metafizic, libertatea este esenta spiritului. Libertatea este constiinta de sine a
spiritului, este raportarea simpl la sine nsusi [III, 29, p.70]. Dup Hegel, libertatea este ceea ce nu
se raporteaz la altceva, ceea ce nu atrn de aceasta [III, 29, p.70]. Omul liber este omul care n



23
constiinta sa are sentimentul c a atins plenitudinea constiintei de sine [III, 29, p.71]. n acceptiunea
sa filosofic, de fapt libertatea este un ideal care asteapt s fie realizat. De aceea, libertatea nu este
doar o posibilitate, ns o munc spiritual consecvent, o lupt de perfectionare continu a fiintei
umane, indiferent de cadrul social nconjurtor. n raport de gradul de desvrsire interioar
(spiritual), omul este capabil s depseasc dependentele din exterior. Or, prin integritatea sa
spiritual omul devine cu adevrat independent fat de imperfectiunile extrinseci.
Desvrsirea interioar se datoreaz n mare msur educatiei, care mijloceste procesul
anevoios de redescoperire a liberttii inerente fiintei umane. Obtinerea liberttii prin educatie a fost
conceput nc de Platon. Dup Platon, educatia este puterea de a cultiva sufletul; iar libertatea:
putinta de a-ti conduce singur felul de viat; dreptul de a dispune de tine n orice privint; liber este
cel ce si comand singur [III, 66, p.316, p.324, p.321]. Conform conceptiei platoniciene, prin
educatie omul se elibereaz de ceea ce este doar aparent si si creeaz drum spre ceea ce este
adevrat; iar adevrul este realul [III, 29, p.70]. Deci, libertatea este fundamentul adevrului;
esenta ultim a adevrului si nu are ea nssi o esent [III, 29, p.71]. Acelasi lucru cu alte
cuvinte n preceptul biblic: Veti cunoaste adevrul si acesta v va face liberi (Ioan, 8-32).
Eliberarea de iluzoriu prin educatie, ca act interiorizat, apropie individul de real. Libertatea este
trecerea de la ignorant la cunoastere veritabil, este rezultatul cunoasterii de sine. Libertatea nu
este o dimensiune constant a spiritului; independenta este n crestere n raport cu gradul cunoasterii
de sine. Deoarece cunoasterea este un proces incomensurabil, deci si limita liberttii este fluctuant.
Descoperirea liberttii, n functie de proces cauzal, genereaz apropierea de adevr n functie de
efect, dar si de o nou cauz pentru atingerea ntelepciunii, un alt efect al nlntuirii cauzale.
Dup Hegel, dreptul este n genere libertate ca idee. Dreptul este ceva n genere sfnt,
numai fiindc el este existenta n fapt a conceptului absolut, a liberttii constiente de sine [III, 38,
p.51]. Fiecare treapt a dezvoltrii ideii liberttii are dreptul ei propriu, fiindc ea este existenta n
fapt a liberttii ntr-una din determinatiile proprii. Moralitatea, eticul, interesul statului constituie
fiecare un drept special, fiindc fiecare dintre aceste forme este o determinare si o existent n fapt a
liberttii. n conflict ele nu pot intra dect n msura n care stau pe aceiasi linie, aceea de a fi
drepturi, dac punctul de vedere moral al spiritului nu ar fi si el un drept, libertatea n una din
formele sale, ea nu ar putea s intre n nici un fel n conflict cu dreptul personalittii sau cu un altul;
fiindc dreptul cuprinde n sine conceptul liberttii, cea mai nalt determinatie a spiritului, fat de
care orice altceva este lipsit de substant [III, 38, p.51].
n aceast ordine de examinare a ideii de libertate, I. Dogaru, D.C. Dnisor, Gh. Dnisor
constat contradictia de netrecut ntre caracterul etern al liberttii fiintei umane si regulile de



24
circumstant ale dreptului pozitiv. Rolul principiului liberttii n dreptul pozitiv este de natur pur
ideal, el actionnd ca un canon situat deasupra relatiilor n care este ncadrat omul ca fiint social.
El rmne un ideal, dup care totusi se orienteaz toate preceptele dreptului pozitiv [III, 29, p.74].
Libertatea constituie substanta si determinarea dreptului, iar sistemului dreptului este domeniul
liberttii nfptuite, dup N. Popa [III, 67, p.121]. Limitele dreptului pozitiv snt dictate de nsusi
principiul liberttii n sensul su absolut. Definitia kantian a dreptului este elocvent n acest sens,
cu adevrat, vointa fiecruia poate coexista cu vointa altora doar n raport cu o lege universal de
libertate.
Este important de delimitat libertatea n sens obiectiv de libertatea n sens subiectiv.
Distinctia este dictat de dublul aspect relational drept-libertate. n sens obiectiv (absolut), libertatea
este ideea cluzitoare a dreptului, dar care transcende dreptul pozitiv; aceasta este semnificatia de
principiu. n sens subiectiv (relativ), libertatea este facultatea persoanei umane, dreptul natural
conceput ca drept subiectiv; aceasta este semnificatia individualizat a liberttii. Libertatea
individual, ca expresie a vointei libere, este axat pe libertate-principiu. n societate libertatea unui
individ nceteaz acolo unde ncepe libertatea altui individ. Iar dreptul pozitiv nu face altceva dect
s asigure existenta liberttilor individuale ntr-o societate dat. Dependenta liberttii la nivel micro
(subiectiv) de libertatea la nivel macro (obiectiv) este tratat de I. Dogaru, D.C. Dnisor si Gh.
Dnisor astfel: Libertatea este ca un for cluzitor: ncercnd s o atingem, nfptuim grade diferite
de libertate-relatie n manifestarea sa concret istoric. Cu ct treapta pe care ne nltm n drumul
nostru vertical spre libertate este mai nalt, cu att relatiile dintre indivizi devin mai juste, iar
idealul de justitie se poate nfptui. Idealul de justitie trebuie fundamentat pe principiul liberttii
individuale, singurul care poate duce la relatii sociale ct mai departe [III, 29, p.75].
n loc de sintez a liberttii, ne vom inspira din demersul kantian privind relatia libertate-
drept [III, 19, p.101]:
- Ideea de libertate sau de voint liber este de esenta fiintei noastre, ca unic absolut pe care
mintea noastr poate s-l cunoasc.
- Libertatea este o notiune absolut si o cerint indiscutabil. Ea este o realitate care nu cere nici
mcar s fie justificat, ci se impune prin sine.
- Numai pe baza acestei libertti, viata social nu s-ar putea realiza. Libertatea absolut ar duce la
anarhie.
- Nu numai libertatea individual trebuie s se afirme, ci si libertatea colectiv a grupului social.
Pentru ca aceste dou feluri de libertate s poat exista, se impune s se limiteze una pe alta.
Fiecare face o concesie n favoarea celeilalte.



25
- Prin libertatea limitat a individului se ntemeiaz si se consolideaz libertatea tuturora. Cert
lucru, limitarea liberttii individuale, pentru crearea liberttii tuturora e conditionat de anumite
norme. Ea nu se poate decreta oricum, la ntmplare. Aceste norme sunt norme de drept.
1.5.2. Ideea (principiul) justi)iei
Potrivit DEX-ului justitia este interpretat ca dreptate, echitate.
Termenul de justitie este folosit n mai multe acceptiuni:
a) justitia principial dreptatea, care ntemeiaz orice sistem de drept;
b) justitia comutativ ideal al fiecrui drept pozitiv, cum l contureaz fiecare legiuitor;
c) justitia distributiv functiune justitiar a justitiei institutionale;
d) justitia subiectual sentiment individual de dreptate;
e) justitia tehnic prerogativa unui organ abilitat de a pronunta dreptul n vigoare ntr-o cauz
oarecare;
f) justitia activ ansamblu de institutii prin care se exercit functia judiciar.
Conform opiniei lui Gh. Mihai si R. Motica, arheologia cuvntului Justitie ne duce la
sanscritul ja, greu de tradus prin dreptate, care ni s-ar prea c mai degrab provine din drept.
Sanscritul ntelege prin ja ceea ce este bun, sfnt, pur dimpreun Aceast trinitate semnificativ a
lui ja bun-curat-sacru se vedea n normele de atunci, bune-curate-sacre, etico-juridico-religioase,
adic sincretice. Ele reglementau conduitele umane pe fgasul a ceea ce e bun-curat-sacru,
nclcarea lor fiind nu numai fapt ilicit, ci si rusinoas si pcat [III, 53, p.17, p.30]. Din
perspectiva etimologiei, justitia este idealul etic si religios incorporat n drept.
Justitia n sens absolut, n functie de principiu transcedental care echivaleaz cu nsusi
Absolutul, a fost lovit de interpretri nguste, relative, care priveaz Justitia de caracterul su
imuabil. Or, incapacitatea ratiunii umane de a cuprinde infinitul nu afecteaz de altfel naltele
aspiratii ale omenirii spre o Justitie ideal (absolut). Drept confirmare a idealului de Justitie E.
Sperantia sublinia: Justitia vine din afar, de sus; e de aceeasi natur si provenient ca si verbul
care a creat Lumea. Iubirea este forta elementar de justitie. De aceea, n locul balantei de prvlie,
emblema cea mai vorbitoare a Justitiei, ar fi o inim naripat, n zbor pe cerul nstelat [III, 29,
p.120].
Ideea de justitie a variat n spatiu si timp, fiind ajustat la necesittile timpurilor si
popoarelor. Ceea ce se prea just ntr-o epoc, va fi injustul epocii ulterioare [III, 80, p.70]. Despre
fluctuatiile ideii de justitie ne conving variatele interpretri ale acestui concept.
Majoritatea filosofilor antici totusi vedeau n justitie o notiune absolut. Astfel, Platon vedea
n justitie armonia ntre virtuti, care snt: ntelepciunea, curajul, temperanta. Dreptatea:



26
concordanta sufletului cu sine nsusi, si armonia dintre prtile sufletului ntre ele, unele fat de
celelalte; starea aceluia care stie s dea fiecruia ce i se cuvine; starea aceluia care e nclinat s
aleag ceea ce i se pare a fi drept; stare care te mpinge s te supui n viat legii, egalitate social;
stare care te face s slujesti legilor [III, 66, p.314-315]. Iar orice legiuitor mai destoinic si va
propune legilor sale un scop unic virtutea suprem, adic dreptatea perfect [III, 65, p.47]. Deci,
dup Platon, justitia este de ordin intern (armonia virtutilor) si de ordin extern (armonia, acordul
ntre indivizi).
Aristotel vedea n justitie o virtute care const n a respecta bunul altuia. Conceptul
aristotelic al justitiei are dou fatete: justitia comutativ si justitia distributiv. Cea dinti const n
egalitatea n schimb, a da fiecruia o valoare echivalent valorii pe care a prestat-o. Cea dea doua
const n a da fiecruia dup meritele sale bunuri, onoruri; este o egalitate proportional.
Judectorul trebuie s fie dreptatea personificat. n persoana judectorului se caut un
intermediar, n ideea c ajungnd la intermediar, ajungi la dreptatea nssi [III, 1, p.113].
Dup Ulpian, justitia este vointa statornic de a da fiecruia cea ce este al su. Suum cuique
tribuere este elementul distributiv al justitiei. Romanii, deci concepeau justitia n acceptiunea
aristotelic a justitiei proportionale distributive [III, 80, p.72-73].
n perioada medieval se afirm justitia crestin egalitar: egalitatea deplin a oamenilor n
fata lui Dumnezeu; chiar dac Biserica catolic de facto a afirmat principiul neegalittii
(discriminrii) altor confesiuni.
Datorit lui H. Grotius n conceptul de justitie este adus ideea de libertate; justitia fiind
definit ca respectul demnittii si liberttii omenesti n De jure belli ac pacis [III, 80, p.74]. Ideea
liberttii a fost preluat de Locke, Montesquieu, Russo, Kant s.a. n interpretarea conceptului de
justitie.
Doctrinele contemporane contin o pluralitate de interpretri ale justitiei. Astfel, F. Geny
defineste justitia ca ordine, echilibru stabilit n baza unei idei de armonie, moral n substanta sa,
extern n manifestrile sale. J. Dabin vede materia justitiei n suum cuique tribuere si consider
ca intrnd n notiunea de justitie respectul faculttilor fizice si morale ale omului si al bunurilor
dobndite gratie acestei facultti. Le Fur vede si el n justitie tot respectul personalittii omenesti, la
care adaug acela al grupurilor sociale [III, 80, p.75]. L.A. Hart constat c dreptatea este n mod
traditional perceput ca o mentinere sau o refacere a unui echilibru sau a unei proportii [III, 37,
p.159]. Ch. Perelman defineste conceptul de justitie prin intermediul egalittii, ca un principiu de
actiune dup care membrii aceleiasi categorii esentiale trebuie s fie tratati n mod egal.



27
Dup G. Del Vecchio, ideea de justitie are un dublu aspect: ea constituie o schem logic a
juridicittii si prezint totodat o exigent practic de evaluare a actiunilor umane. Nu exist justitie
si nu putem afirma c ceva este sau nu este just fr a ntrebuinta aceast schem, prin care nssi
ideea de justitie prinde sensul su propriu. Orice criteriu de delimitare corelativ ntre actiunile mai
multor subiecte n sensul c unul este obligat fat de altul, are forma juridicittii (a justitiei n sens
larg). Aceast exigent se ntemeiaz ns pe o depsire a individualittii fiecruia din noi, printr-o
atitudine de obiectivitate transsubiectiv. Justitia urmreste ca n tratamentul real reciproc ntre
oameni s se exclud orice disparitate care nu ar fi fondat pe considerarea dreptului fiecruia. n
acest fel, ideea formulat a justitiei este n acelasi timp o exigent logic si o natur a ei.
Prescriptiile dreptului pozitiv sunt supuse controlului justitiei. Justitia se reflect n mod variabil n
toate legile, dar ea nu se confund cu nici una, fiind superioar lor. Ca principiu de drept,
rationalitatea ideii de justitie ajunge s domine astfel prescriptiile pozitive. Lex injusta non est lex,
spuneau romanii. n existenta legilor injuste (nedrepte) se impune schimbarea lor sau/si schimbarea
ordinii existente, cnd aceasta este un obstacol definitiv n realizarea justitiei. Nimic, ns nu se
poate pretinde n numele justitiei fr o supunere la poruncile ei, - arta Del Vecchio [III, 67, p.128-
129].
n aceeasi ordine de idei, M. Djuvara afirm c dreptul pozitiv are neaprat nevoie s se
ntemeieze pe ideea de justitie: fr realizarea acestei idei nici o societate nu poate s subziste.
Justitia consider si apreciaz actiunile umane ntruct sunt exteriorizate prin acte sociale
Justitia nu poate fi considerat ca un produs arbitrar al unor vointe oarecare si nici nu se poate
reduce la o simpl constatare a unor realitti de fapt. Gratie justitiei, care exist mai presus de
orice, aspiratiile cele mai nalte ale sufletului nostru sunt justificate, iar viata cu toate luptele si
suferintele ei, merit s fie trit, gseste un temei si o suprem verificare [III, 27, p.70].
Din extrasele cosmopolite, dar indiscutabil semnificative, la care am apelat pentru
ntelegerea conceptului de justitie conchidem urmtoarele:
- Justitia, alturi de libertate, este un principiu a priori, care transcede dreptul pozitiv, numit
Justitie ideal (absolut).
- Justitia fat de dreptul pozitiv se manifest ca principiu ntemeietor, dar si ca principiu director
al sistemului juridic al societtii.
- Justitia ideal este eclipsat de constiinta juridic social, de dinamica raportului: guvernanti si
guvernati.
- Justul si juridicul nu se afl ntotdeauna n raport de identitate: nu tot ce este juridic este si just:
lex injusta non est lex.
- Justul este echivalent cu virtutea, deci cu moralul.



28
- Justitia implic echitatea care nu poate fi conceput n afara moralului.
- Justitia ideal (absolut) se raporteaz la dreptul natural; justitia relativ (pmnteasc) se afl
n raport cu dreptul pozitiv, de aceea, poart denumirea de pozitiv sau legal.
n fine, mprtsim opinia sintetic a lui Gh. Mihai si R. Motica, conform creia principiul
Justitiei fundamenteaz justificativ justitia concret si i poate da interpretarea proprie vom
spune c principiul care asigur unitatea, omogenitatea, echilibrul, coerenta si capacitatea
dezvoltrii normative particulare a societtii este principiul Justitiei [III, 53, p.127].
Dat fiind faptul stabilit c justitia implic echitatea, s urmrim conexiunile acestora.
Conform DEX-ului, echitatea nu este interpretat ca justitie, ci ca dreptate, neprtinire,
cinste, omenie. ns, justitia este dreptate, echitate.
Cuvntul echitate vine de la latinescul aequitas care nseamn: potrivire, dreptate,
cumptare. Dup Platon, echitatea este starea celui care este gata s cedeze din drepturile si
foloasele sale: moderatia n relatiile de afaceri; dreapta atitudine a sufletului rational fat de ceea ce
e frumos sau urt (bine sau ru) [III, 66, p.315]. La romani aequitas capt sens apropiat dreptului.
Dup Cicero, aequitas se confund cu jus civile. Dup Celsus, dreptul este arta binelui si echittii
(jus est ars boni et aequi). n general, la jurisconsultii romani aequitas apare ca scop si ideal al
dreptului.
H. Hart consider relevante referintele la echitate n dou situatii ale vietii sociale. Prima
situatie este distribuirea poverilor sau beneficiilor ntre clase de indivizi, ceea ce duce la ntelegerea
echitabilului ca o cot. Situatia a doua are loc atunci, cnd s-a produs un prejudiciu si se reclam
compensatii sau despgubiri [III, 37, p.158].
N. Popa, de exemplu, nftiseaz echitatea n unison cu justitia, ca un tot ntreg director [III,
67, p.125-127]. Gh. Mihai si R. Motica sustin c principiul justitiei se dimensioneaz n legalitate,
egalitate, echitate si bun credint [III, 53, p.131] a priori ins au calificat Justitia inconfundabil
cu buna-credinta si echitatea [III, 53, p.13]. Pentru a evita suspiciunile viznd afirmatiile autorilor
Gh. Mihai si R. Motica, gsim explicatiile de rigoare n aceeasi surs. Echitatea se dovedeste a fi
doar una din cele trei componente ale justitiei, n sens de principiu care ntemeiaz orice sistem de
drept. Celelalte dou elemente complementare echittii snt ndatorirea si directionarea [III, 53,
p.17].
Principiul echittii nu este alt principiu dect Justitia, ci Justitia nssi n consensualitate cu
Binele moralei. El mldiaz egalitatea juridic formal, o umanizeaz introducnd n sistemele de
drept n vigoare categoriile moralei naturale, din perspectiva crora ndrepttirea este si o facere
ntru bine si ntru libertate [III, 53, p.133].



29
M. Djuvara arat c elementele logice ale ideii de justitie sunt: bilateralitatea, paritatea
(egalitatea initial), reciprocitatea (echivalenta initial), schimbul si remuneratia [III, 28, p.401].
Deci, justitia ar implica dou elemente: primul de ordin ideal, cellalt de ordin practic.
Criteriul ideal este binele. Binele, ca ordine universal si spiritual, este cea mai mare virtute [III,
29, p.77]. Ordinea universal se transform la nivelul constiintei umane sub forma unui principiu de
moralitate care dirijeaz totul. Omul virtuos este cel care concepe binele si implicit justul, de aceea,
se va conforma ordinii universale, se va ncadra n armonia universal. Criteriul de ordin practic al
justitiei este nssi echitatea care promoveaz ideile de echilibru, proportie, sigurant si ordine n
ultima instant. Or, ceea ce M. Djuvara a numit elemente logice ale justitiei. Aplicarea dreptului
este centrat pe principiul echittii, urmrind diminuarea decalajului dintre ceea ce este si ceea
ce trebuie s fie, or mpingerea realului spre ideal. Echitatea ar fi mijlocul de aur ce mpac
exigentele Justitiei absolute cu imperfectiunile justitiei pozitive. Cert este c acolo unde se face
justitie se impune echitatea. Reglementrile pozitive chiar dac dup aria de cuprindere, relevare si
fixare nu fac fat Justitiei ideale, perfecte, totusi echitatea nu este ignorat n dreptul pozitiv.
Trebuie asadar ca justitia, fr a prsi idealul, s caute n fapt, fat de mprejurrile date
istorice, mijloacele cele mai potrivite spre a perfectiona societatea. Cum societatea ns este departe
de perfectiune, aceast realizare ntotdeauna reprezint un compromis, n care principiul ideal apare
diminuat [III, 27, p.397].
1.5.3. Ideea (principiul) egalit)ii
Prin egalitate, conform DEX-ului, ntelegem faptul de a fi egal, starea a doua sau mai multe
lucruri egale ntre ele. Egal nseamn a fi la fel cu altul ntr-o anumit privint; de a avea aceleasi
drepturi si aceleasi ndatoriri.
Platon arat n Legile c egalitatea si proportia nu sunt bazate nici pe perceptia simturilor,
nici pe plcerea ce se poate gsi ntre ele, ci n primul rnd pe adevr, si aproape pe nimic altceva
[III, 65, p.85]. Se pune n evident astfel fundamentul egalittii: spiritul uman-neperen prin care
suntem egali n fata Absolutului (Ratiunii Supreme). Marele elin recunoaste faptul c egalitatea
adevrat si perfect nu-i este oricui usor s-o cunoasc: numai Zeus si foarte putini oameni au
notiunea aceasta [III, 65, p.170].
Egalitatea, asemeni liberttii si justitiei, poate fi examinat din dubl perspectiv. Egalitatea
perfect (ideal) care este cea adevrat si egalitatea imperfect (pmnteasc) care n fapt nu
exist, ns aspir spre ideal. De fapt, omenirea exist datorit marilor idei de libertate, egalitate si
fraternitate, afirma E. Roerich. Dac aceste idei vor fi considerate utopice si pe acest motiv
omenirea se va distanta de la ele, atunci aceasta ar echivala cu trecerea n nefiint a omenirii. Fr



30
asimilarea acestor idei majore n inimi, omenirea va fi invadat de crime nemaivzute si desfru,
consecinta crora va fi descompunerea si pierirea umanittii [III, 95, p.413].
Principiile egalittii, justitiei si liberttii constituie trinitatea ideatic a dreptului. Principiul
justitiei dup aria de cuprindere nglobeaz principiile liberttii si egalittii. Egalitatea este doar o
form a justitiei, prima fiind subordonat celei din urm [III, 29, p.80]. Platon spunea c justitia nu
este dect egalitatea stabilit ntre lucruri neegale, conform naturii lor, si c nu exist egalitate ntre
lucruri neegale, dect n msura n care este pstrat proportia [III, 65, p.170]. Continuitatea n
gndire privind raportul egalitate-libertate este sustinut peste secole de N. Popa, spre exemplu.
Doctrinarul are convingerea c, nu poate exista egalitatea dect ntre oamenii liberi si nici libertatea
dect ntre oameni ai cror egalitate este consfintit juridic. Egalitatea priveste echilibrul vietii, iar
libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona fr oprelisti [III, 67, p.121].
Unitatea principial a egalittii si liberttii este materializat juridiceste n Declaratia
Universal a drepturilor omului. Aceste idei capt viabilitate la nivel subiectiv, fiind consacrate ca
drepturi si libertti fundamentale. Egalitatea tuturor cettenilor n fata legii; egalitatea de tratament
juridic; egalitatea sanselor; nediscriminarea; salariu egal pentru o munc egal si alte realizri ale
progresului gndirii umane care si-au gsit oglindire n reglementrile nationale si internationale.
Meritul deosebit n acest sens le revine revolutionarilor francezi, care au afirmat principiile
liberttii, egalittii si justitiei n calitate de fundamente ale statalittii.
Egalitatea nu trebuie conceput n functie de capacitti si aptitudini egale. Este o ntelegere
gresit, similar cu conceperea liberttii n functie de samovolnicie. Fiecare cettean este egal n
fata legilor statului si doar capacittile lui vor determina locul pe care l va ocupa n ierarhia social.
Egalitatea n sens absolut este irealizabil, dat fiind faptul constructiei ierarhice a macro si
microcosmosului. Societatea n mod implicit este subordonat principiului (legii) universal al
Ierarhiei. Ierarhia este o Lege Cosmic (Universal), care afirm doar egalitatea incipient a
monadelor pn la configurarea individualittilor. Legile statului pentru a fi viabile trebuie s
oglindeasc Legile (Principiile) Universale. De aceea, orice cettean al unui stat prin nastere este
egal n drepturi cu alti cetteni si aceast stare de jure trebuie garantat. Legea Ierarhiei statueaz n
acelasi timp asupra oportunittii si justitiei inegalittii, adic a diferentierii universale, conform
creia se instituie relatii de supraordonare si subordonare n cadrul sistemelor. Oportunitatea
inegalittii oamenilor dup capacitti si aptitudini este just, deoarece acestea sunt rezultatul
evolutiei si eforturilor individuale milenare. Inegalitatea n acest sens nu poate fi considerat ca
atare si este subordonat principiului Ierarhiei. Problema inegalittii oamenilor ar fi solutionat,



31
dac Principiul (Legea) Ciclicittii (Rencarnrii) ar fi accesibil si acceptat de constiinta uman [III,
95, p.414].
n ordine sintetic stabilim c:
- Egalitatea este principiul ce se degaj initial din Principiul (Legea) Universal al Ierarhiei.
- Egalitatea, n functie de principiu al dreptului pozitiv, este n concordant cu Egalitatea n sens
absolut (ideea incipient a egalittii).
- Principiul egalittii este intercalat cu principiile liberttii si justitiei.
- Egalitatea se manifest n dreptul pozitiv n dubl postur: 1) idee general a tuturor normelor
juridice; 2) exigent a titularului dreptului subiectiv fat de aplicantii dreptului obiectiv.
- Egalitatea este mijlocul de realizare a echittii sociale; unul din elementele logice ale justitiei,
dup M. Djuvara.
1.5.4. Ideea (principiul) responsabilit)ii
Principiul (ideea) responsabilittii este ntr-o legtur implicit cu principiul (ideea)
liberttii. Responsabilitatea nsoteste libertatea [III, 67, p.123]. Vointa liber a omului este
generatoarea responsabilittii. Omul, liber creator al cauzelor prin puterea vointei sale, poate si
trebuie s fie responsabil de efectele implicit produse. A fi responsabil nseamn a accepta si a
suporta consecintele celor produse (gnduri, dorinte, fapte).
A contrario, a fi iresponsabil este echivalent cu a fi involuntar si, respectiv, a fi neliber.
Altfel zis, responsabilitatea este antrenat atunci, cnd vointa omului nu este constrns de factori
interni sau externi si, deci este liber. Dup Kant, acesta este principiul autonomiei vointei care
trebuie s administreze activitatea rational a omului. Vointa absolut bun ar fi singura lege
universal pe care si-ar impune orice fiint rational. Acest ideal kantian ar duce la instaurarea
responsabilittii universale. Vointa bun poate fi cultivat ca fgas al eliberrii de actiunea
factorilor interni (gnduri, dorinte) si externi strini dezideratului propus. O persoan este autonom
n msura n care reuseste s-si frneze pornirile dictate de simturi, adic are un comportament
rational, n afara oricrui mod constrngtor. Numai n aceast situatie ea devine responsabil
juridic si moral [III, 29, p.83].
Responsabilitatea poate fi examinat din perspectiva moralei si din cea a dreptului. Morala,
care administreaz universul gndurilor, dorintelor, sentimentelor umane, este domeniul
responsabilittii pentru emanatiile lumii interioare (psihice) a subiectului. Dreptul pozitiv, care prin
reglementrile sale directioneaz conduita uman sau faptele n actiune sau inactiune, este domeniul
responsabilittii exterioare, a rspunderii juridice.



32
T. Mnzal arat, c atunci cnd un individ nu ader la sistemul de norme oficiale, mai ales
juridice, considerndu-le exterioare si strine, aceste norme i se impun totusi, iar el este obligat s le
respecte, adic i impun o rspundere. ntr-o astfel de situatie individul este rspunztor, nu si
responsabil n raport cu normele pe care le dezaprob, dar le respect din obligatie [III, 54, p.35].
Dac responsabilitatea moral se nfptuieste, ca regul n raport cu sine nsusi implicnd sanctiunile
moralei, atunci rspunderea juridic este un raport juridic de constrngere a fptuitorului de ctre
organul competent de a aplica sanctiunile juridice.
n timp ce rspunderea se ntemeiaz pe norme si deriv din acestea, responsabilitatea se
ntemeiaz pe valorile acceptate de individ, fiind o dimensiune ce deriv din propria optiune si
individuala voint [III, 54, p.35].
mprtsim ntru totul constatarea fcut de N. Popa privind responsabilitatea ca fenomen
social ce exprim un act de angajare a individului n procesul integrrii sociale. Iar nivelul si msura
responsabilittii snt apreciate n functie de gradul si continutul procesului de transpunere constient
n practic a prevederilor normelor sociale [III, 67, p.124].
n viziunea lui T. Mnzal, responsabilitatea reprezint asumarea constient si deliberat
n fata colectivittii si a propriei constiinte a unei atitudini active si militante fat de societate, a
grijii pentru succesul si eficienta, pentru consecintele activittii pe care un individ o desfsoar sau
o conduce n beneficiul comunittii din care face parte [III, 54, p.34].
Dimensiunea social a responsabilittii este abordat de asemenea de P.A. Varul si I.N.
Greazin. Astfel, responsabilitatea este un mijloc de reglementare a conduitei umane prin
intermediul cruia activitatea subiectului (individului, colectivittii de oameni) este supus
autoevalurii morale si evalurii sociale a rezultatelor actiunii sub forma sanctiunilor morale,
juridice s.a. (att negative, ct si pozitive), realizat n cadrul unui sistem de relatii sociale si cu
participarea institutiilor sociale corespunztoare [III, 122, p.91]. Definitia respectiv pune n
evident locul si rolul responsabilittii n functie de instrumentar al sistemului relational social, care
asigur dinamica raporturilor sociale. n acest context, M. Djuvara spunea c, "ndat ce dou
persoane se ating, nasc drepturi si obligatii, cci ndat ce exist posibilitatea de actiune de la o
persoan la alta, ncepe responsabilitatea unei persoane fat de cealalt [III, 28, p.412].
Dimensiunea juridic a responsabilittii presupune asumarea, de regul, prin constrngere
public a consecintelor negative ale faptelor ilicite svrsite de o anumit persoan. Rspunderea
juridic poate fi caracterizat n functie de reactie negativ, de condamnare a statului fat de
conduita ilicit a unui subiect. Rspunderea juridic este o form de reactie fat de nclcrile
normelor juridice, actionnd indirect la asigurarea executrii cerintelor legale [III, 122, p.94].



33
Rspunderea juridic nu trebuie redus doar la constrngere public, pentru c astfel dreptul
risc s devin sanctionatoriu negativ. Or, asumarea benevol a obligatiilor juridice si executarea
benevol a acestora implic rspunderea juridic pozitiv, cu aplicarea sanctiunilor juridice pozitive
stimulative si de ncurajare. Deci, principiul responsabilittii va guverna ntreg procesul de realizare
a dreptului, implicnd promovarea valorilor sociale si umane prin normele juridice si o actiune
constient de aprare a acestor valori [III, 49, p.135].
Eliberarea comportamentului de orice constrngere este premisa oricrui comportament etic
sau juridic. n aceast premis I. Dogaru, D.C. Dnisor, Gh. Dnisor vd justificarea
responsabilittii [III, 29, p.84]. Omul este liber si responsabil, dac rspunde numai de faptele sale
svrsite n afara oricrei presiuni exterioare de natur s-i altereze vointa. Omul nu trebuie s fie
responsabil de frica pedepsei, ci responsabilitatea sa trebuie s rezulte din convingerea c el
actioneaz ca fiint liber, pentru ca actele sale sunt n concordant cu interesul social. Un om este
responsabil atunci, cnd consider c ordinea social este n concordant cu propriile sale aspiratii.
O cultur a liberttii poate genera fr oprelisti o cultur a responsabilittilor. Numai ntr-o astfel de
societate responsabilitatea poate fi conceput ca aderare neconditionat la valorile umane [III, 29,
p.84].
Cultura liberttii si implicit cultura responsabilittii sunt dependente de procesul dificil de
cultivare a vointei omului. Pentru a evita comandamentele exterioare si a fi independent de ele n
plan actional, omul trebuie s fie dependent fat de propria voint bun pe care o va cimenta
consecvent sau conformist fat de ratiunea sa suprem. De aceea, omul este, n prim instant,
responsabil pentru consolidarea vointei sale n albia binelui comun, iar, n ultima instant,
rspunztor pentru manifestrile si exteriorizrile sale volitive fat de subiecte si mediul ambiant.
n plan sintetic am stabilit:
1. Legtura responsabilittii cu libertatea: cea din urm este premisa celei dinti.
2. Responsabilitatea este atasat actiunii interne a subiectului si inerent actiunii sociale a
persoanelor.
3. Responsabilitatea este un act de angajare (moral, juridic, politic etc.).
4. Responsabilitatea este moral, juridic etc., deci are mai multe forme.
5. Ipostazele responsabilittii juridice: a) principiu general de drept; b) raport juridic de
constrngere.
6. Idealul responsabilittii este libertatea deplin.
7. Responsabilitatea trebuie s nsoteasc orice act volitiv; volitia (vointa) mediaz relatia
libertate-responsabilitate.



34
8. Principiul responsabilittii se extinde asupra realizrii dreptului n ansamblu.
9. Cultul responsabilittii implica cultura liberttii si cultivarea vointei individuale.



35
CAPITOLUL II
IERARHIA *I SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI
2.1. DIVIZIUNE SAU CLASIFICARE A PRINCIPIILOR DREPTULUI?
Diviziunea si clasificarea sunt operatii rationale indispensabile sistematizrii notiunilor
juridice, fenomenului juridic n ansamblu. Prin diviziune ntelegem operatia rational prin care o
notiune supraordonat n baza unui fundament este descompus exhaustiv, n notiuni subordonate;
contrare sau contradictorii [III, 56, p.94].
Deseori numit si clasificare analitic, diviziunea este operatia logic prin care, pornind de
la o notiune general, dezvluim mai nti speciile acesteia apoi subspeciile ei si putem continua
astfel din treapt n treapt, pn ce punem n evident obiectele individuale care apartin clasei
reprezentat de notiunea initial [III, 56, p.94].
Elementele structurale ale diviziunii sunt: 1) obiectul diviziunii (ca o notiune general, spre
exemplu: principiile dreptului); 2) fundamentul diviziunii (nota n baz creia notiunea
supraordonat se descompune n notiuni subordonate, spre exemplu: principiile dreptului dup
gradul de generalitate se descompun n principii generale si principii non-generale); 3) membrii
(elementele) diviziunii (speciile genului sau totalitatea notiunilor subordonate, spre exemplu,
notiunile subordonate notiunii supraordonate principiile dreptului sunt principii ramurale,
principii non-ramurale etc.).
n dependent de numrul speciilor, diviziunea poate fi dihotomic sau politomic
(trihotomic, tetratomic etc.) [III, 56, p.98].
Clasificarea, ns se desfsoar n ordinea invers (opus) diviziunii. n cazul clasificrii
gndirea se ndreapt de la notiuni mai putin generale spre notiuni mai generale. Clasificarea este
operatia logic prin care alctuim genul din speciile sale [III, 56, p.93-94].
n literatura de specialitate principiile dreptului, de regul, snt sistematizate prin diviziune si
clasificare. Un sir de doctrinari supun analizei, fr a recurge la specii (clase) principiile generale
ale dreptului [III, 29, p.148-151; 77, p.126-135; 67, p.120-130; 69, p.107; 17, p.316-320; 45, p.99-
107; 120, p.295-300; 117, p.186-189]. Adeptii sistematizrii principiilor dreptului pot fi grupati n
clasificatori[III, 69, p.164-168; 124, p.219-220; 130, p.152-153] si divizionisti [III, 61, p.127;
16, p.30-32; 49, p.117-118, p.136-141; 24, p.25; 90, p.152-153; 104, p.99-100].
Printre clasificatori este si Costic Voicu, care invoc urmtoarele criterii de clasificare a
principiilor dreptului: a) importanta si sfera de actiune a principiilor dreptului; b) continutul
principiilor dreptului. Dup importanta si sfera de actiune, autorul distinge principii fundamentale



36
(generale) ale dreptului si principii de ramur. Dup continut: principii de inspiratie filosofic,
politic sau social si principii exclusiv juridice [III, 81, p.112].
L. S. Iavici clasific principiile dreptului dup tip, nivel si caracter. n functie de tipul
relatiilor sociale, autorul distinge: principiile dreptului sclavagist, principiile dreptului feudal,
principiile dreptului burghez, principiile dreptului socialist. Dup caracter, principiile dreptului snt:
social-economice, politice, ideologice, etice, religioase, special-juridice. Dup nivel, principiile
dreptului pot fi: a) generale; b) interramurale; c) ramurale.
Prezint interes categoria principiilor special-juridice, care dup Iavici, ofer rspuns la mai
multe ntrebri: Cum se reflect n drept fundamentul lui social? Rspunsul este formulat imediat
de autor. n sens strict, principiile special-juridice snt aceleasi principii sociale traduse n limbaj
juridic, n constructii si mijloace juridice care le asigur. Alt ntrebri: n ce mod vointa claselor
dominante se ridic la rang de lege si devine general obligatorie? Care este structura dreptului?
Care este caracterul reglementrii juridice a relatiilor-sociale? [III, 130, p.112].
La categoria principiilor special-juridice autorul atribuie: 1) obligativitatea normelor juridice
pentru toat populatia trii si prioritatea acestora fat de alte norme sociale n caz de colizii; 2)
compatibilitatea (non-contradictia) normelor juridice n vigoare, care constituie sistemul dreptului;
prioritatea legii fat de alte acte normativ-juridice; 3) diviziunea sistemului de drept al statului n
public si privat, n ramuri relativ independente si institutii juridice; 4) corespunderea ntre dreptul
obiectiv si dreptul subiectiv; ntre normele juridice si relatiile juridice; ntre drept si realizarea lui;
5) libertatea social, exprimat n sistemul drepturilor subiective ale participantilor la relatiile
sociale; egalitatea n fata legii si justitiei; egalitatea n drepturi; 6) legalitatea si garantarea
drepturilor si liberttilor persoanei, fixate n lege; subordonarea persoanelor oficiale si organelor
statutului fat de normele legislatiei; 7) dreptatea, exprimat ntr-o msur egal comportamental
din punct de vedere juridic; corespunderea ntre rspunderea juridic si fapta ilicit svrsit; 8)
rspunderea juridic pentru fapta ilicit svrsit cu vinovtie si prezumtia nevinovtiei; 9)
neretroactivitatea legii care nspreste rspunderea juridic; umanismul pedepsei care contribuie la
corectarea condamnatului [III, 130, p.112].
Printre principiile special-juridice, dup Iavici, recunoastem principiile generale ale
dreptului: libertatea, egalitatea, justitia, responsabilitatea.
M.I. Baitin, Gh.V. Nazarenco, G.C. Fiodorov s.a. accept diviziunea principiilor dreptului,
afirmat n literatura de specialitate, n functie de: a) principii generale; b) principii interramurale;
c) principii ramurale [III, 90, p.152; 104, p.100; 124, p.222-223]. Principiile generale, dup sfera de
actiune, se extind asupra sistemului dreptului n ansamblu. Principiile interramurale actioneaz n



37
functie de idei conductoare pentru cteva ramuri nrudite ale dreptului. Principiile ramurale ale
dreptului se localizeaz n cadrul unei anumite ramuri a dreptului, fiind numite principii speciale.
Gh.V. Nazarenco sustine c unii autori, propun de a revizui clasificarea traditional a
principiilor (generale, interramurale, ramurale). Deoarece principiile generale ale dreptului
actioneaz prin intermediul celor ramurale, iar acestea din urm le concretizeaz pe cele dinti.
Dup opinia lui Nazarenco, lipsa diferentierii principiilor dreptului va conduce la disparitia
conceptiei de interactiune a principiilor [III, 104, p.100]. mprtsim opinia autorului, dat fiind
faptul c activitatea rational si activitatea juridic nu se realizeaz n afara operatiilor logice
deosebit de importante cum sunt generalizarea si specificarea, clasificarea si diviziunea. Nu putem
opera doar cu notiuni cu grad nalt de generalitate: principiu, principiu de drept etc. Avem
nevoie de specificri, clasificri, diviziuni, pentru a ptrunde n esenta notiunii principii ale
dreptului.
Gh.V. Nazarenco divizeaz principiile dreptului n: a) scrise si b) nescrise. Ele formeaz
respectiv dou grupe mari: a) principii ale dreptului n vigoare; b) principii-axiome juridice.
Principiile dreptului n vigoare snt fixate direct n norme juridice, sau n mod logic rezult din
ansamblul normelor (fixare indirect). Principiile scrise, prin intermediul normelor juridice,
consacr exigentele juridice fundamentale si n esent sunt mijloace-stimulente juridice. Principiile
nescrise (axiomele juridice) sunt elemente ale constiintei juridice, care exprim idei incipiente de
baz si influenteaz caracterul, gradul de realizare a mijloacelor juridice [III, 104, p.100].
Dup prerea noastr, principiile dreptului pot fi clasificate n functie de urmtoarele criterii:
a) gradul de generalitate; b) sfera de aplicare; c) diviziunea dreptului si d) form.
Dup gradul de generalitate, deosebim: a) principii generale ale dreptului b) principii
interramurale ale dreptului si c) principii ramurale ale dreptului.
Dup sfera de aplicare deosebim: a) principii de drept national (intern) ce se aplic n cadrul
unui stat, cu referire la o ordine juridic determinat; b) principii de drept comunitar (supranational)
ce se aplic n cadrul Comunittii Europene, cu referint la statele membre ale Uniunii Europene
(ordinea juridic comunitar); c) principii de drept international ce se aplic n cadrul societtii
internationale, cu referire la statele lumii (ordinea juridic international).
Dup diviziunea dreptului, deosebim: a) principii de drept public; b) principii de drept
privat.
Dup form, distingem: a) principii scrise de drept (inserate sau deduse din norme juridice);
b) principii nescrise de drept (infiltrate n constiinta juridic n baza unei practici sociale si juridice
impuntoare).



38
Diviziunea principiilor dreptului, n viziunea noastr, este dihotomic: principii generale si
principii non-generale. Principiile non-generale de drept se mpart dihotomic n: a) principii
ramurale; b) principii non-ramurale. Principiile ramurale se mpart, la rndul lor, dihotomic n: a)
principii ramurale de drept public; b) principii ramurale de drept non-public. Principiile non-
ramurale se divid dihotomic n: a) principii de drept international si b) principii de drept non-
international, etc. A se vedea ANEXA I, Diviziunea principiilor dreptului.
2.2. NOTIUNEA DE PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI
Majoritatea autorilor opereaz cu notiunea principii generale ale dreptului.
Dup J.L. Bergel, principiile generale sunt reguli de drept obiectiv, exprimate deseori prin
texte scrise si ntotdeauna prin jurisprudent, dotate cu un caracter de generalitate [III, 7, p.56].
Pornind de la aceast definitie L. Barac extrage trsturile definitorii ale principiilor generale ale
dreptului [III, 7, p.56]: nu snt exterioare ordinii juridice pozitive; ( nu depsesc sfera ordinii de
drept [III, 70, p.164] ), deci snt parte component a ordinii pozitive; consacrarea principiilor
generale este relativ recent si tine de formarea natiunilor (Cest 4 une 6poque relativement tardive
que les auteurs ont le plus souvent appel6 lattention sur lexistence de principes g6n6raux du
droit) [III, 77, p.278]; generalitatea, criteriu de distinctie a principiilor generale de celelalte
reguli de drept (normele juridice au fost considerate fie aplicatii, fie exceptii ale principiilor
generale ale dreptului [III, 70, p.164]).
Dup H. Buche, principiile generale ale unui sistem constituie ansamblul propozitiilor
directoare crora le sunt subordonate att structura, ct si dezvoltarea sistemului [III, 67, p.112]
definitie aplicabil si sistemului dreptului pozitiv.
Dup N. Popa, un principiu general de drept este rezultatul unei experiente sociale si o
reflectare a unor cerinte obiective ale evolutiei societtii, ale convietuirii sociale, ale asigurrii
acelui echilibru necesar ntre drepturile unora si obligatiile altora [III, 67, p.114]. Principiile
generale ale dreptului mbrtiseaz un mare numr de cazuri concrete, rezum fie aprecierile
individuale ale relatiilor juridice, fie elementele lor de fapt si iau forma unor definitii stiintifice
arat M. Djuvara n Enciclopedia juridic [III, 27, p.276].
Prin principii generale ale dreptului S. Popescu ntelege un ansamblu de idei directoare
care, fr a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv, orienteaz aplicarea
dreptului pozitiv. De exemplu: ideile privind libertatea uman se concretizeaz n principiul
autonomiei de voint [III, 70, p.163].
G. Fiodorov arat c principiile generale ale dreptului snt nceputuri de baz care determin
cele mai esentiale trsturi ale dreptului n ansamblu, continutul lui, si particularittile de regulator



39
al relatiilor sociale n ansamblu. Aceste principii se extind asupra tuturor normelor juridice si
actioneaz n toate ramurile dreptului indiferent de caracterul si specificul relatiilor reglementate
[III, 124, p.219].
T. Mnzal vede ntr-un principiu general de drept un nceput n ordinul idealului care se
prezint sub forma unei axiome sau deductii, deoarece s-a nscut printr-o generalizare de fapte
experimentale [III, 54, p.14].
A. Popescu situeaz principiile generale de drept dincolo de ordinea pozitiv, pe planul
dreptului natural. Stabilind din analiza socio-juridic a diferitor perioade anterioare c sunt
principii generale de drept natural care nu apartin nici unei epoci, sunt universal valabile, indiferent
de timp si spatiu [III, 69, p.107].
V.D. Zltescu pune n evident generalitatea principiilor dreptului, definindu-le ca factori
comuni, idei constante ce se desprind din ntreaga legislatie [III, 83, p.108].
Gh.N. Manov consider c principiile generale ale dreptului snt abordate diferit n familiile
juridice. n sistemul de drept romano-german, spre exemplu, principiile generale ale dreptului
reflect subordonarea dreptului fat de comandamentele justitiei, n acel mod n care justitia este
constientizat la o anumit etap [III, 121, p.172].
Recurcnd la specificare si respectnd regulile definitiei, propunem urmtoarea definitie a
notiunii principii generale ale dreptului. Principiile generale ale dreptului s#nt acele principii
ale dreptului care #ntemeiaz con)inutul tuturor normelor juridice dintr-o ordine juridic
pozitiv, asigur#ndu-i unitatea material &i procesual. Or, principiile generale ale dreptului
s#nt ideile de maxim generalitate, esen) &i valoare ale con)inutului tuturor normelor juridice
dintr-o ordine juridic pozitiv, care-i asigur integritatea material &i procesual.
Unii doctrinari confund notiunile principii generale ale dreptului cu principii
fundamentale ale dreptului. Prin identificarea acestor notiuni se creeaz confuzie n ntelegerea
conceptului de principii ale dreptului. Spre exemplu, D. Mazilu defineste principiile generale ale
dreptului astfel: putem defini principiile fundamentale ale dreptului ca fiind acele idei
cluzitoare ale continutului tuturor normelor juridice, care cuprind cerintele obiective ale societtii
n procesul crerii dreptului si realizrii normelor juridice [III, 49, p.117]. n acest caz definitorul
nu corespunde ntregului definit, altfel zis, este nclcat regula adecvrii (regul a definitiei).
Definitii neadecvate, deci logic incorecte, am depistat la autorii rusi E.A. Lucaseva, (
principii de baz (fundamentale) nceputuri determinate obiectiv conform crora este construit
sistemul dreptului si reglementarea juridic n societatea socialist) [IV, 29, p.186], V.N. Curitn,
Z.D. Ivanova (principii de baz (fundamentale) teze conductoare care determin orientarea



40
general a reglementrii juridice socialiste si nceputurile tuturor normelor dreptului socialist) [III,
117, p.186]. n calitate de justificare logic V.N. Curitn si Z.D. Ivanova precizeaz c principiile de
baz sunt fixate, ca regul, n constitutie [III, 117, p.186].
n ordinea corectitudinii logice, prin principii fundamentale ale dreptului ntelegem acele
idei de baz ale normelor de drept constitutional, care ntemeiaz instaurarea, organizarea si
exercitarea puterii publice, drepturile si ndatoririle cetteanului, consacrate, de regul, sau degajate
din Constitutia statului. Altfel zis, principiile fundamentale ale dreptului snt principii generale,
exprimate, ca regul, n legea fundamental a statului, care reglementeaz principalele relatii
sociale.
I. Dogaru, spre exemplu, defineste principiile fundamentale ale dreptului romn ca idei
diriguitoare care se degaj, ca urmare a raportului dintre legea fundamental si celelalte legi, n
principal din Constitutia Romniei si care se gsesc si va trebui s se gseasc n ntregul nostru
sistem n curs de formare [III, 29, p.114].
B. Negru scoate n evident trsturile principale ale principiilor fundamentale ale dreptului:
reflectarea lor, de regul n Constitutie; precum si reflectarea lor n ntreaga legislatie n functie de
idei diriguitoare de baz [III, 61, p.127].
L. Barac spune c principiile fundamentale sunt acele principii generale care au valoare
constitutional si se impun chiar legislatorului [III, 7, p.58].
Din cele relevate, conchidem c principiile generale nu se identific cu principiile
fundamentale ale dreptului. Dac orice principiu fundamental este un principiu general, nu
orice principiu general este si fundamental [III, 7, p.58]. Ceea ce nseamn c sfera principiilor
generale ale dreptului depseste sfera principiilor fundamentale, iar sub aspectul continutului cele
din urm le cuprind pe cele dinti. Deci, principiile fundamentale se subordoneaz principiilor
generale, constituind raportul specie-gen.
Dac la principiile generale ale dreptului se atribuie fr dubii principiile liberttii, egalittii,
justitiei, echittii, responsabilittii, atunci principiile fundamentale (constitutionale) variaz de la un
sistem national de drept la altul n dependent de tipul relatiilor sociale si intentiile legiuitorului.
Spre exemplu, Constitutia U.R.S.S. din 1977 a consfintit principiile centralismului democratic,
legalittii socialiste, internationalismului, unittii drepturilor si liberttilor cettenilor si ndatoririlor
etc.
Principii fundamentale ale dreptului socialist, dup V.N. Curitn, sunt:
- aprarea si consolidarea propriettii socialiste; - repartitia dup munc n corespundere cu
cantitatea si calitatea ei; - egalitatea n drepturi ale raselor si nationalittilor; - egalitatea n drepturi



41
ale cettenilor indiferent de sex; - garantii reale si depline a drepturilor si liberttilor cettenilor;
consolidarea puterii poporului n frunte cu clasa muncitoare; - dreptatea; - unitatea indestructibil a
drepturilor, liberttilor si ndatoririlor fundamentale ale cettenilor [III, 117, p.186].
Constitutia R. Moldova din 1994 a consacrat principiile fundamentale ale suveranittii si
independentei, pluralismului politic, separrii si colaborrii puterilor, umanismului, unittii
drepturilor si obligatiilor fundamentale s.a.
Prezint interes afirmatia lui Gh. Mihai si R. Motica, insuflat de Fr. Terre: n afara
principiilor fundamentale sunt expuse principiile generale: al eficacittii, al egalittii cettenilor n
fata legii, al contradictorialittii, al legalittii pedepsei, al separatiei puterilor n stat, al
nediscriminrii [III, 53, p.126]. De fapt, ceea ce atribuie unii autori la principiile generale ale
dreptului snt principii fundamentale sau chiar ramurale si invers, ceea ce se regseste adeseori la
capitolul principii fundamentale sunt principii generale. Spre exemplu, D. Mazilu printre
principiile generale ale dreptului situeaz pluralismul politic si separatia puterilor n stat, principiul
ndeplinirii angajamentelor asumate pacta sunt servanda [III, 49, p.121-122, p.134-135].
Considerm c primele dou snt principii fundamentale (constitutionale), iar cel din urm este
principiu de drept international public (reflectia principiului general al responsabilittii). Un sir de
doctrinari (N. Popa, I. Ceterchi, I. Craiovan, V. Daghie, F. Coman-Kund, Gh. Lupu, Gh. Avornic,
B. Negru) atribuie la principiile generale ale dreptului asigurarea bazelor legale de functionare a
statului [III, 67, p.120; 16, p.32; 24, p.21; 45, p.99, 61, p.107]. Considerm acest principiu un
fundament al vietii publice si-l plasm printre principiile fundamentale ale dreptului. De asemenea,
vedem n asigurarea bazelor legale de functionare a statului principiul legalittii aplicat functiilor
statului. Astfel, rezervm asigurrii bazelor legale de functionare a statului locul printre principiile
fundamentale ale dreptului.
n literatura juridic nu gsim o list-tip si un numr determinat de principii generale ale
dreptului. Cti autori, attea preri. Doctrinarii apar de cele mai dese ori n functie de creatori ai
noilor principii de drept. Numrul principiilor difer de la un sistem de drept la altul, ceea ce e un
semnal c nu avem de a face cu principii ale dreptului; astfel, dac stiintele juridice revendic
pentru sistemul roman de drept contemporan 125 principii, pentru sistemul argentinian de drept
138 principii, iar pentru sistemul irachian de drept 98 principii, se iveste ntrebarea ce nseamn,
propriu vorbind principiu, si cte or fi oare pentru domeniul dreptului de descoperit se ntreab
Gh. Mihai si R. Motica [III, 53, p.126]. Ei sunt convinsi c mai multi autori, cnd descoper noi
principii, de fapt se refer la principii-reguli de metod, deduse din temeiurile sistemului
dreptului [III, 53, p.126].



42
ntr-adevr, escaladarea principiilor generale ale dreptului pune n pericol stabilitatea ordinii
juridice, nssi existenta acesteia, face dificil procesul de realizare a dreptului si contribuie la
amplificarea nihilismului juridic. De aceea, n calitate de antipod, n doctrina juridic se
nregistreaz tendinte de globalizare a principiilor generale ale dreptului, n contextul dezvoltrii
dreptului comparat [III, 17, p.316-320]. Chiar dac ideea c prin comparare se pot desprinde
principii generale ale dreptului, comune umanittii, este destul de veche [III, 17, p.317], totusi
actul de comparare trebuie s nglobeze toate ordinele juridice din lume pentru a vorbi despre
principii universale de drept. Dimpotriv, n dependent de acelasi criteriu geografic, numrul si
importanta principiilor generale sunt att mai mari cu ct numrul ordinelor juridice comparate este
mai redus si cu ct, pe de alt parte, ordinele juridice comparate sunt tipologic nrudite [III, 17,
p.318]. J.L. Constantinesco numeste aceste principii comune tuturor sistemelor juridice constante
generale, ceea ce ar nsemna c ele exist n msur n care natura uman sau structurile sociale
cunosc elemente permanente. Aceste principii, ns avnd un grad nalt de abstractizare, si pierd
contactul cu realitatea juridic sau social, sau economic [III, 17, p.319]. Astfel, este afectat
valoarea practic a principiilor generale. Ele pot satisface interesul teoreticienilor, n functie de
idei generale, si mai putin necesittile practicii juridice, n functie de adevrate principii comune
aplicabile realittii [III, 17, p.319].
Dificultatea sarcinii abordate de comparativisti de a stabili principii generale universale,
dreptul comun al umanittii civilizate, rezid n pluralismul si eterogenitatea ordinelor juridice.
Evident, metoda comparativ poate desprinde mai facil principii comune mai multor ordini juridice,
dac ele apartin aceluiasi sistem juridic si alctuiesc un fond comun. Sarcina se complic atunci
cnd se caut a desprinde un drept comun al umanittii civilizate, datorit minimului de principii
foarte asemntoare si maximului de principii deosebite (specifice). Printre preocupatii de
depistarea unor principii generale de drept comun se numr comparativistii Saleilles, Lambert,
Schlesinger (n cadrul proiectului pilot al Cornell Law Scool). Profesorul Schlesinger cu echipa lui
a ncercat s demonstreze existenta unui Common Core (esenta comun); descoperind dup o
munc de zece ani multiple afinitti ntre ordinele juridice, capitaliste si socialiste, acestea avnd
totusi o important secundar n plan aplicativ [III, 17, p. 321-324].
Pe lng tendintele de globalizare a principiilor generale ale dreptului nregistrate n cadrul
comparativismului juridic, se constat si unele interpretri reductioniste ale principiilor generale.
Spre exemplu, Gh. Mihai si R. Motica consider principiul justitiei drept temei complex al
universului juridic, principiul care asigur unitatea, omogenitatea, echilibrul, coerenta si



43
capacitatea dezvoltrii normative particulare a societtii, si care se dimensioneaz n legalitate,
egalitate, echitate si bun-credint [III, 53, p.127-128, p.131].
A contrario, tendinta de a extinde numeric principiile generale ale dreptului este proprie
unor doctrinari (D. Mazilu, G. Fiodorov,V.M. Curitn, Z.D. Ivanova, M.I. Baitin s.a.). Spre
exemplu, M.I. Baitin numeste urmtoarele principii generale ale dreptului: libertatea; egalitatea;
dreptul la viat; dreptul al proprietate; demnitatea; justitia; omul - valoarea suprem; familia si
poporul izvorul puterii; aprarea drepturilor naturale ale omului scop si ndatorire a statului;
legalitatea; mbinarea convingerii si a constrngerii; ncurajare si limitare n drept; federalismul [III,
90, p.153], n total 13 principii. Printre acestea depistm si drepturi subiective, si functii ale statului,
si metode de reglementare juridic.
G. Fiodorov propune o list din 12 principii generale: 1) consolidarea juridic a bazelor
social-politic si economic a statului, a relatiilor de productie dominante; 2) consolidarea juridic a
puterii publice, a structurii ei; repartitia mputernicirilor ntre organele publice, a formelor si
metodelor lor de functionare; 3) principiul liberttii sociale; 4) principiul echittii (drepttii) sociale;
5) principiul democratismului; 6) principiul umanismului; 7) principiul legalittii; 8) principiul
egalittii n drepturi; 9) principiul internationalismului; 10) principiul unittii drepturilor si
ndatoririlor juridice; 11) principiul justitiei; 12) principiul rspunderii pentru vin [III, 124, p.222-
223].
Dup prerea noastr, fr a recurge la extinderi sau restrngeri rationale, n functie de
principii generale ale dreptului Republicii Moldova, inerente tuturor normelor, institutiilor juridice
si ramurilor dreptului n vigoare, sunt: 1. principiul justi)iei (descendente: echitatea sau dreptatea
social, separarea puterilor n stat, s.a.); 2. principiul libert)ii (descendente: buna credint,
pluralismu politic); 3. principiul egalit)ii (descendente: legalitatea, nediscriminarea, asigurarea
bazelor legale de functionare s.a.); 4. principiul responsabilit)ii (descendente: pacta sunt
servanda, rspunderea pentru vin, s.a.); 5. principiul unit)ii (descendente: unitatea drepturilor si
ndatoririlor juridice, democratismul, internationalismul, solidaritatea, s.a.); 6. principiul ierarhiei
(descendente: cooperarea, suprematia Constitutiei, ntietatea dreptului comunitar, s.a.). A se vedea
ANEXA 2, Constructia ierarhic a principiilor dreptului.
Aceste idei de maxim generalitate si important pot si trebuie s fie acceptate si urmate de
natiunile civilizate ca principii generale de drept, pentru a ghida elaborarea normelor juridice
pozitive si aplicarea acestora la realittile vietii sociale. Principiile generale ale dreptului snt viabile
n msura n care devin parte component a constiintei juridice a guvernantilor si guvernatilor. n



44
dependent de realizarea acestui deziderat, principiile generale ale dreptului nu vor fi abstractii pure
sau declaratii rupte de realitate.
2.3. CLASIFICAREA PRINCIPIILOR GENERALE ALE DREPTULUI
Examinarea conceptului de principii ale dreptului implic cercetarea criteriilor de clasificare
si claselor de principii. Printre putinii autori preocupati de problema clasificrii principiilor generale
ale dreptului s-a afirmat autorul francez Jean Lous Bergel.
Dup J.L. Bergel, principiile generale ale dreptului pot fi clasificate dup trei criterii: -
functia principiilor; - autoritatea (valoarea) principiilor; - sursa de inspiratie a principiilor. Conform
criteriului functiei, J.L. Bergel distinge principii generale fundamentale si principii generale tehnice.
Principiile generale care fundamenteaz orice constructie juridic, care orienteaz elaborarea
normelor juridice si evolutia acestora sunt numite fundamentale. Principiile generale care asigur
coeziunea ordinii de drept, interpretarea si aplicarea adecvat a dreptului sunt numite tehnice.
Acestea sunt mprtite n: a) principii directoare; b) principii corective.
Principiile directoare sunt acele principii generale tehnice de care depinde ordinea social
(prezumtia cunoasterii legii, principiul egalittii n fata legii, autoritatea de lucru judecat).
Principiile corective snt principiile generale tehnice fr de care solutiile legale ar putea fi nejuste
sau neadecvate (principiul bunei-credinte, principiul c nimeni nu poate s obtin avantaje din
propria culp). Dup Bergel, exist principii generale tehnice de natur mixt directoare-corective,
care se alterneaz n functie de situatiile n care sunt invocate si de alte principii cu care se
confrunt. Principiul potrivit cruia nu se poate deroga prin conventii particulare de la legile de
ordine public, spre exemplu, este director, deoarece exprim exigente ale ordinii sociale,
consacrnd superioritatea acesteia fat de voint si interesele individuale. Totodat, el este un
principiu corectiv, cci prin el este atenuat principiul autonomiei de voint [III, 70, p.166-167].
Conform autorittii (valorii), principiile generale ale dreptului sunt grupate de Bergel n
constitutionale si generale propriu-zise. Cele dinti se impun legiuitorului nsusi, cele din urm se
impun autorittilor competente s elaboreze acte normative subordonate legii [III, 70, p.168].
Dup sursa de inspiratie, principiile generale ale dreptului au fost mprtite n: principii de
inspiratie filosofic si politic (principiul egalittii n drepturi) si principii tehnico-juridice
(principiul contradictorialittii). mprtirea dat este apreciat de S. Popescu cam imprecis si
lipsit de consecinte reale n practic [III, 70, p.168].
Dup prerea noastr, cel mai convingtor criteriu de clasificare, care are valoare teoretico-
aplicativ este cel functional. Deoarece prin functiile fundamental si tehnic, principiile generale
ale dreptului asigur echilibrul ntre dinamica si statica sistemului juridic.



45
Autorul belgian Mark van Hoecke face distinctia ntre principiile structurale, principiile
ideologice, principiile-scop si principiile-mijloc [III, 70, p.168].
Principiile generale structurale ale dreptului sunt deduse sau cel putin pretind a proveni din
dreptul scris. Ele reprezint, dup M. Hoecke, axiome ascunse ale structurii logice a sistemului
dreptului, prezente implicit n cadrul sistemului. Particularitatea distinctiv a principiilor structurale
este suportul institutional existent. Doar acceptndu-le legiuitorul poate s le aplice prin mai multe
norme concrete. Exemplu clasic de principiu structural, adus de autor este principiul bunei credinte
dedus din prevederile legale privind executarea cu bun credint a obligatiilor contractuale [III, 70,
p.168].
Principiile generale ideologice nu snt deduse din sistemul de drept si nu au un suport
institutional, dup Hoecke. Ele sunt de natur moral, politic etc., reprezentnd aplicatii ale unor
valori sau norme nejuridice de ctre instante. De exemplu: principiul securittii juridice.
Aceste principii rspund cerintei de asigurare a unui cadru etic al dreptului si dup valoarea
practic sunt principii corective. Deoarece sunt folosite pentru a restrnge aplicarea unor norme
juridice, efectele crora le corecteaz si care n anumite mprejurri, speciale sunt considerate
inechitabile, irationale. Principiile ideologice actioneaz asupra ntregului sistem de drept spre
deosebire de principiile structurale actiunea crora se limiteaz la o anumit ramur a dreptului.[III,
70, p.169]
Principiile-scop si principiile-mijloc contribuie, dup Hoecke, la ierarhizarea principiilor
generale ale dreptului si snt modalitti de aplicare a unui principiu mai general. Ca exemple snt
aduse: principiul neretroactivittii legii - mijloc de realizare a principiului securittii; principiul
rolului pasiv al judectorului - mijloc de realizare a principiului neutralittii acestuia [III, 70, p.169].
n ordinea sistematizrii principiilor generale ale dreptului, propunem urmtoarele criterii de
clasificare pe care le considerm justificate din punct de vedere teoretic si practic.
Dup functia nfptuit, deosebim: a) principii generale care asigur activitatea normativ-
juridic, n special, principiile legiferrii care ghideaz activitatea legiuitorului. Spre exemplu:
principiul responsabilittii legiuitorului, principiul egalittii tuturor n fata legii., etc. Aceste
principii snt reguli, metode de legiferare.; b) principii generale care asigur activitatea complex de
realizare a normelor juridice, n special, de acoperire a lacunelor normelor de drept privat. Spre
exemplu: principiul echittii, principiul liberttii contractuale. Aceste principii de asemenea sunt
metodologice, viznd aplicarea dreptului.
Dup forma de exprimare, deosebim: a) principii generale formulate expres n texte
normative. Actul de consfintire a principiilor generale apartine legiuitorului. Din punct de vedere a



46
clasificrii normelor juridice, ele poart denumirea de norme - principii. Spre exemplu: principiul
egalittii, consacrat n articolul 16 al Constitutiei R. Moldova; principiul unittii consacrat n
articolul 15 al Constitutiei R. Moldova [I, 1, p.78].; b) principii generale exprimate n formule
sintetice clasice latine, cum sunt aforismele, maximele, adagiile latine. Spre exemplu: principiul
justitiei (IUSTITIA ESTE CONSTANT ET PERPETUA VOLUNTAS SUUM CUIQUE TRIBUERE;
IUSTITIA SUUM CUIQUE TRIBUIT); principiul egalittii (tuturor n fata legii);(NEMO
CENSETUR IGNORARE LEGEM); principiul ierarhiei (SALUS PATRIAE SUPREMA LEX;
SALUS POPULI (REI PUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO) etc.; c) principii generale, neincluse
expres n textul legii, ns deduse pe cale de interpretare si recunoscute de jurisprudent. Aceasta
ns nu nseamn c judectorul poate crea principii generale de drept; el le descoper n activitatea
de interpretare a normelor juridice. Spre exemplu: principiul ierarhiei (prioritatea ordinii publice
fat de autonomia de voint; prioritatea legii speciale fat de legea general), etc.
Dup aria de ncadrare juridic si spatiul de aplicare, deosebim: a) principii generale
ncadrate si aplicate ntr-un sistem juridic national. Dovada acestora este legislatia national si
sintezele jurisprudentiale ale unui stat.; b) principii generale comune ctorva (dou si mai multe)
sisteme juridice nationale. Acestea sunt rezultatul comparrii ordinilor juridice ale mai multor state,
ca regul, cu apartenent la o familie juridic. Spre exemplu: principii juridice de common law
(drept comun), principii juridice de drept islamic (musulman) etc. Un exemplu elocvent este
procesul de integrare european, care implic apropierea ordinelor juridice europene si sintetizarea
unor principii generale comune sistemelor juridice ale statelor integrate, membre ale Uniunii
Europene. Curtea de Justitie de la Luxembourg a dedus dintr-o analiz de drept comparat
urmtoarele principii generale: principiul egalittii (n fata reglementrilor economice), principiul
ierarhiei (normelor, n msura n care fundamenteaz distinctia dintre reguli si msuri de executare);
principiul mbogtirii fr justa cauz, etc. [III, 60, p.322]. ns, aceste principii generale comune
nu se confund cu principiile deduse din natura Comunittilor Europene (echilibrul institutional,
cooperarea loial, autonomia institutiilor etc.); c) principii generale ale dreptului care au primit o
consacrare international, considerate comune tuturor sistemelor juridice nationale. n Statutul
Curtii Internationale de Justitie, articolul 38, litera C acestea sunt numite principii generale de
drept recunoscute de natiunile civilizate. Ele sunt recunoscute ca izvor auxiliar de drept
international. Trebuie s ntelegem c aceste principii generale de drept se regsesc n dreptul
national (intern) si sunt formulate n acte internationale fundamentale. Spre exemplu: n preambulul
Cartei Natiunilor Unite si gsesc consacrare principiile generale ale egalittii (n drepturi a
brbatilor si femeilor,a natiunilor mari si mici), liberttii, justitiei, responsabilittii (izbvirea



47
generatiilor viitoare de flagelul rzboiului, promovarea progresului social, conditiilor mai bune de
trai, respectarea obligatiilor ce decurg din tratate) [I, 13, p.50-122].
Pe lng tentativa de a clasifica principiile generale ale dreptului, considerm oportun
ierarhizarea principiilor generale ale dreptului. Reiesind din prezentarea ideilor (principiilor)
generale ale dreptului sub aspectul conexiunilor acestora (a se vedea supra Capitolul I, subcapitolul
5), propunem urmtoarea construc)ie ierarhic a principiilor generale ale dreptului (ANEXA 2).
Vrful constructiei piramidale este ocupat de principiul general al justitiei. Suprematia acestuia se
extinde asupra celorlalte principii generale subordonate lui: egalitatea, libertatea, responsabilitatea,
unitatea si derivatele lor: echitatea, legalitatea, solidaritatea etc.
2.4. PRINCIPIILE RAMURALE ALE DREPTULUI
n conditiile societtii etatice, dreptul este un subsistem al sistemului juridic. Sistemul
dreptului este ansamblul normelor juridice sistematizate n institutii si ramuri, care reglementeaz
conduita persoanelor, a cror respectare este asigurat, la nevoie, prin forta de constrngere a
autorittii publice reglementatoare, recunoscut de societate [III, 53, p.58]. Subsistemele sistemului
dreptului snt ramurile dreptului si institutiile juridice, existenta juridic a crora este datorat
normelor juridice.
Ramura dreptului rspunde cerintelor de sistematizare a normelor juridice, la nivel macrosistemic,
n vederea facilitrii ntelegerii si aplicrii acestora. Dup N. Popa, ramura dreptului este ansamblul
normelor juridice care reglementeaz relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, n
baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune [III, 67, p.242-243]. Deci,
criteriile de structurare a ramurii de drept sunt obiectul de reglementare juridic (relatiile sociale
dintr-un domeniu distinct al vietii sociale); metoda specific de reglementare juridic (modalitatea
practic de influentare a conduitei n cadrul obiectului de reglementare) si principiile comune
ramurii de drept respective. Principiile comune si obiectul de reglementare constituie criterii
obiective de construire a unei ramuri, spre deosebire de metoda de reglementare considerat criteriu
subiectiv [III, 67, p.242-243].
Cu titlu de exemplu, D. Mazilu defineste principiile specifice diferitelor ramuri ale dreptului ca
fiind acele idei cluzitoare ale continutului normelor juridice ale unei anumite ramuri de drept care
cuprind cerintele obiective ale crerii si realizrii normelor juridice din aceast ramur a sistemului
dreptului [III, 49, p.118].
Prin principii ramurale ale dreptului #n)elegem acele principii ale dreptului care
guverneaz cel mult o ramur a dreptului pozitiv. Principiile ramurale s#nt principiile
generale ale tuturor normelor &i institu)iilor juridice din cadrul unei ramuri a dreptului.



48
Deosebim urmtoarele functii ale principiilor ramurale: a) functia de coeziune a normelor si
institutiilor juridice, care au un obiect si o metod comun de reglementare; b) functia de
configurare a ramurii de drept n cadrul sistemului dreptului, ce se exprim n consolidarea
institutiilor juridice asemntoare si departajarea lor de alte institutii juridice divergente; c) functia
de orientare adecvat a raporturilor juridice ce rezult din ramura de drept respectiv; relevant este
utilitatea acestei functii n practica juridic; d) functia de proliferare a principiilor ramurale, prin
care se asigur dezvoltarea ramurii de drept n cadrul sistemului.
Datorit faptului constituirii nesimultane a ramurilor dreptului (spre exemplu, dreptul civil a
aprut n antichitatea roman, dreptul penal s-a diferentiat abia n secolul XVII, dreptul
administrativ are autonomie din secolul XIX etc.) [III, 53, p.59], putem constata evolutia procesual
a principiilor ramurale ale dreptului.
Principiile ramurii de drept civil, care explic evolutia raporturilor de drept civil, n general,
si a modalittilor n care sunt aprate si promovate drepturile si interesele legitime n cadrul acestor
raporturi, n special sunt: principiul propriettii, principiul egalittii n fata legii civile; principiul
mbinrii intereselor personale individuale cu cele obstesti generale; principiul ocrotirii drepturilor
subiective civile ori al garantrii lor. Dup cum arat Gh. Beleiu, aceste principii sunt consacrate in
terminis de normele dreptului civil romn, motiv pentru care le retinem ca principii fundamentale si
specifice ale dreptului civil. Idei cluzitoare pentru ntreaga legislatie civil, privind toate
institutiile dreptului civil, chiar dac nu-si manifest prezenta cu aceeasi intensitate [III, 8, p.35-36].
Cu titlu de exemplu: responsabilitatea civil sau obligatia reparrii prejudiciului cauzat este
consacrat n Codul civil francez (1848), articolul 1382 si urmtoarele; Codul civil romn [III, 49,
p.139] (1864), articolul 998 si urmtoarele; Codul civil al Republicii Moldova, articolele 1398-1423
[I, 3]. Principiile dreptului civil al R. Moldova snt nscrise n articolul 1 al Codului civil (egalitatea
participantilor n raporturile reglementate de legislatia civil; inviolabilitatea propriettii; libertatea
contractual; neimixtiunea n afacerile private; necesitatea realizrii libere a drepturilor civile etc.)
[I, 3].
Principiile dreptului familiei descind din principiile ramurale ale dreptului civil, consacrnd
prioritatea interesului privat. Codul familiei al Republicii Moldova consfinteste expres (art.2)
principiile de baz ale legislatiei familiei si, implicit, a dreptului familiei. Acestea sunt: cstoria
liber consimtit ntre brbat si femeie, egalitatea n drepturi a sotilor n familie, sprijinul reciproc
moral si material, manifestarea grijii pentru ntretinerea, educatia si aprarea drepturilor si
intereselor membrilor minori si inapti de munc ai familiei, inadmisibilitatea amestecului deliberat
n relatiile familiale, solutionarea pe cale amiabil a tuturor problemelor vietii familiale [I, 7].



49
Principiile ramurii de drept penal, ca drept al pedepselor, conserveaz natura sanctionatorie
a acestei ramuri. Principii ramurale penale: personalitatea rspunderii penale, individualizarea
pedepsei; legalitatea incriminrii (nullum crimen sine lege si nulla poena sine lege); egalitatea n
fata legii penale; umanismul dreptului penal etc. n ramura dreptului penal, arat C. Bulai,
principiile fundamentale snt idei directoare care cluzesc elaborarea si realizarea normelor de
drept penal, fiind prezente n ntreaga reglementare juridico-penal. Toate normele si institutiile
dreptului penal si subordoneaz actiunea lor fat de actiunea principiilor fundamentale (de drept
penal E.B.), iar acestea din urm exprim o anumit conceptie de politic penal [III, 14, p.48-
52].
Legiuitorul moldovean a codificat urmtoarele principii ramurale ale dreptului penal,
considerndu-le principii de aplicare a Codului penal [I, 4]: legalitatea (incriminrii $i pedepsei
E.B.), umanismul (legii penale $i tratamentelor E.B.), democratismul, caracterul personal al
rspunderii penale (personalitatea E.B.), individualizarea rspunderii penale si pedepsei penale.
Considerm c principiile respective sunt suportul ideatic, n primul rnd, al tuturor normelor de
drept material penal, apoi al normelor de drept procesual penal, or principii de aplicare a Codului
penal. n art.5 al Codului penal legiuitorul a admis inadvertent ntre titlul articolului Principiul
democratismului si textul normei-principiu. Potrivit interpretrii continutului articolului respectiv,
identificm cu certitudine deplin principiul egalittii n fata legii penale, or nediscriminrii
infractorilor [I, 4]. Faptul constatat tine de responsabilitatea legiuitorului pentru litera si spiritul
legii. n acelasi context, alineatul (2) al articolului 7 cu titlul Principiul individualizrii rspunderii
penale si pedepsei penale enunt un alt principiu de drept penal justetea rspunderii si pedepsei
penale (non bis in idem) [I, 4].
Principiile dreptului constitutional, ramur fundamental a sistemelor de drept contemporan,
constituie baza principal a structurrii social-economice si a organizrii de stat, a functionrii
organelor statului, a statutului juridic al cetteanului. n acelasi timp, principiile ramurii de drept
constitutional fundamenteaz nceputurile tuturor celorlalte ramuri ale dreptului n vigoare, precum
si n proces de constituire. Principii fundamentale sau constitutionale, potrivit Constitutiei
Republicii Moldova, sunt: suveranitatea si independenta puterii de stat; separatia si colaborarea
puterilor; suprematia Constitutiei; democratia si pluralismul politic, principiile economiei de piat;
neretroactivitatea legii; prezumtia nevinovtiei; dreptul la recunoasterea personalittii juridice a
fiecrui om etc. [I, 1].
Nu urmrim scopul de a elucida principiile specifice ale tuturor ramurilor dreptului
contemporan. Cu titlu exemplificativ, ne-am referit doar la principalele ramuri de drept privat si



50
public. Aceast sarcin devine cu totul dificil, dac nu si imposibil, datorit faptului c sistemul
dreptului contemporan se caracterizeaz prin miscri de diferentiere a ramurilor sale si de reunire,
ceea ce aduce schimbri att cantitative, ct si calitative n cadrul sistemului. De exemplu: dreptul
familiei s-a desprins din dreptul civil; dreptul protectiei sociale din cadrul dreptului muncii, dreptul
mediului ns, reuneste norme de drept public si drept privat etc. Modificrile n cadrul sistemului
nu afecteaz esenta de sistem; ele sunt dovada conditionrii reciproce a componentelor sale si
interactiunii cu alte sisteme sociale nejuridice. Avnd n vedere permeabilitatea sistemului dreptului,
nu putem vorbi despre un sistem nchis si, deci, despre un numr finit de ramuri ale dreptului si,
implicit de un numr fix si o dimensiune constant a principiilor ramurale ale dreptului. Cu att mai
mult c activitatea de elaborare a principiilor care guverneaz o ramur de drept este o activitate
stiintific subiectiv care marcheaz profund formularea principiilor ramurale.
Dup cum am ncercat s clasificm principiile generale ale dreptului, intentionm s le
clasificm si pe cele ramurale. n functie de criteriile: a) diviziunea dreptului; b) substanta (natura)
normelor juridice; c) legtura cu principiile generale ale dreptului; d) incidenta intraramural.
a) Dup diviziunea dreptului, deosebim: 1) principii ramurale de drept public si principii
ramurale de drept privat; 2) principii ramurale de drept intern si principii ramurale de drept
international. Principiile ramurale de drept public apartin ramurilor de drept public: constitutional,
penal, administrativ etc. Principiile ramurilor de drept privat vizeaz dreptul civil, dreptul
comercial, dreptul familiei. Principiile ramurale de drept intern se refer la ansamblul ramurilor
sistemului de drept al unui stat. Principiile ramurale de drept international public se refer la
ramurile dreptului international public (drept diplomatic si consular; dreptul mrii; dreptul aerului;
drept umanitar etc.).
b) Dup substanta (natura) reglementrilor juridice, deosebim principii de drept material si
principii de drept procesual. Principiile de drept material sunt principiile ramurilor de drept civil,
penal, administrativ etc. Principii de drept procesual sunt principiile dreptului procesual penal si
dreptului procesual civil etc.
c) n functie de legtura cu principiile generale ale dreptului, deosebim: 1) principii ramurale
subordonate principiilor generale ale dreptului si 2) principii ramurale coordonate cu principiile
generale ale dreptului. Principiile ramurale subordonate celor generale se obtin prin diviziune sau
descompunere a notiunii supraordonate de principii ale dreptului. A se vedea ANEXA 1. Principiile
ramurale coordonate cu principiile generale se obtin prin clasificare sau grupare n clase a
principiilor dreptului, dup criteriul actiunii n cadrul sistemului dreptului (principii generale,
principii ramurale, principii interramurale).



51
d) Dup incidenta intraramural, deosebim: principii fundamentale, principii generale si principii
institutionale ale ramurii de drept. Principii fundamentale ale ramurii sunt reguli cu incident
general si absolut care nu pot fi nesocotite de alte principii intraramurale. Principiile generale ale
ramurii sunt reguli derivate din cele fundamentale si subordonate acestora, avnd si ele incident
general, dar restrns la anumite laturi ale reglementrii juridice.
Principiile institutionale ale ramurii de drept sunt reguli subordonate att principiilor
fundamentale, ct si celor generale intraramurale, fiind aplicate numai n cadrul institutiilor la care
se refer [III, 14, p.47]. Criteriul incidentei intraramurale a principiilor este numit altfel criteriu al
vocatiei principiilor ramurii de drept (vocatie general, vocatie institutional) [III, 8, p.36].
Prin analogie cu constructia ierarhic a principiilor generale ale dreptului, putem ierarhiza
principiile ramurale ale dreptului. Suprematia, ntietatea le va reveni principiilor fundamentale de
drept, or principiilor ramurii de drept constitutional. Baza constructiei se va constitui din
principiile ramurilor principale de drept, inerente dreptului contemporan: drept civil, drept penal,
drept administrativ, dreptul muncii, fiind asigurat de principiile ramurale de procedur penal,
civil si de contencios administrativ. Legtura bazei cu vrful piramidei se va axa pe principiile
ramurilor de drept financiar, familial, protectiei sociale, penitenciar; ramuri care deriv respectiv
din ramurile de drept administrativ, drept civil, dreptul muncii si dreptul penal. Ierarhizarea
principiilor ramurale este ilustrat n ANEXA 3.
2.5. PRINCIPIILE INTERRAMURALE ALE DREPTULUI
n doctrina juridic din Federatia Rus si cea de orientare ruseasc, alturi de categoria
principiilor ramurale ale dreptului, ntlnim o alt categorie de principii interramurale ale dreptului
[III, 104, p.100; 124, p.219; 90, p.152; 4, p.93; 61, p.127].
Dup B. Negru, principiile interramurale caracterizeaz dou sau cteva ramuri de drept [III,
61, p.127]. Dup G. Fiodorov, principiile interramurale snt nceputuri, temeiuri cluzitoare ale
reglementrii juridice pentru cteva ramuri de drept nrudite [III, 124, p.219]. Definitiile respective
ne sugereaz cel putin dou ntrebri: 1) Care ramuri de drept snt nrudite? 2) Cte ramuri cel mult
snt cluzite de principii interramurale? Vom ncerca s gsim rspunsul.
Din perspectiva sistemului dreptului, toate ramurile dreptului fiind nglobate ntr-un tot
ntreg numit drept snt nrudite. Din punct de vedere a diviziunii dreptului, ramurile nrudite
snt sistematizate n drept public si drept privat. nrudirea ramurilor de drept privat se face dup
interesele particulare proprii unui individ, unei familii, unei clientele comerciale, aprate de
normele dreptului civil, familiei, comercial; dup modalitatea liber de manifestare a vointei
individuale (autonomia de voint) si dup caracterul dispozitiv-permisiv al normelor juridice.



52
nrudirea ramurilor de drept public are loc dup generalitatea interesului comun al tuturor
cettenilor si a societtii nssi; dup modalitatea autoritar, unilateral a vointei guvernantilor;
dup caracterul general obligatoriu, imperativ al normelor juridice (constitutionale, penale,
administrative, financiare etc) [III, 29, p.256-258].
Din punct de vedere a metodei specifice de reglementare a relatiilor sociale, ramurile
dreptului public sunt nrudite prin subordonare, iar ramurile dreptului privat prin egalitatea
prtilor.
Relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale (obiectul de reglementare) pot fi
reglementate de mai multe ramuri ale dreptului. De exemplu: relatiile de proprietate cad sub
incidenta dreptului civil, dreptului comercial, dreptului penal etc. Astfel se instituie raporturi de
ncrucisare (intersectie) a ramurilor dreptului.
Pe lng criteriile de nrudire a ramurilor dreptului, implicit artm si principiile comune
pentru cel putin dou ramuri de drept. Sub egida dreptului civil, fundament al dreptului privat,
celelalte ramuri de drept privat (dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul locativ
si dreptul mediului) sunt directionate de aceleasi principii de drept: libertatea contractual,
inviolabilitatea propriettii, neimixtiunea n afacerile private, egalitatea participantilor la raporturile
juridice etc. Sub egida dreptului constitutional, fundament al dreptului public, celelalte ramuri de
drept public (dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul vamal etc.) snt diriguite
de principii comune de drept: neretroactivitatea legii, prezumtia nevinovtiei etc. Principii comune
ramurilor de drept procesual civil si penal sunt: aflarea adevrului, garantarea dreptului la aprare,
legalitatea [III, 49, p.140]. Astfel de principii le numim interramurale.
Reiesind din cele relatate, constatm c notiunea ramuri nrudite de drept este polivalent,
de aceea, pentru a nu crea confuzii se va eluda n limbajul juridic. Dac cel putin dou ramuri ale
dreptului pot fi legate prin principii comune, pe care le-am numit interramurale, atunci cel mult
ramurile cuprinse n una din cele dou mari subdiviziuni ale dreptului (public si privat) pot constitui
aria maxim a principiilor interramurale ale dreptului. n schimb, o singur ramur de drept public
sau privat, pe care am numit-o fundamental, poate fi generatoare de principii comune
(interramurale) pentru alte ramuri de drept public sau privat. De aceea, dreptul civil este considerat
drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat si mixt, cu nclinatie privat. Dreptul
constitutional, este dreptul comun pentru celelalte ramuri de drept public. ns, ca ramur
fundamental a dreptului, dreptul constitutional este generator de principii interramurale si pentru
ramurile de drept privat. Spre exemplu: pluralismul formelor de proprietate; principiile economiei
de piat: concurenta loial, libera initiativ economic; accesul liber la justitie etc. n acest sens,
principiile interramurale de drept public si privat, generate de dreptul constitutional, snt principii



53
fundamentale de drept, ascendente directe fat de principiile generale ale dreptului. A contrario,
principiile dreptului constitutional lato sensu sunt principii interramurale de drept pentru toate
celelalte ramuri ale sistemului dreptului. A se vedea ANEXA 3.
Deci, principiile interramurale ale dreptului s#nt principii generale de drept public
sau/&i privat care guverneaz cel pu)in dou ramuri ale dreptului.
n fine, s nu uitm c divizarea dreptului n ramuri are ceva artificial, c, orict ne-am
strdui, este imposibil s ntelegem de ce si n baza cror criterii obiective va lua fiint o ramur sau
alta [III, 29, p.259]. Aceast incertitudine se extinde implicit si asupra principiilor ramurale.
Evident ns este faptul c, n urma ierarhizrii principiilor dreptului, att principiile
ramurale ct si cele interramurale ale dreptului dezvolt si concretizeaz principiile generale ale
dreptului.
2.6. PRINCIPIILE INSTITUTIILOR JURIDICE
Scopul subiectului abordat este stabilirea existentei principiilor institutiilor juridice. n caz
contrar, subordonarea institutiilor juridice fat de principiile ramurii corespunztoare de drept.
Institutia juridic este parte component a sistemului dreptului, subordonat direct ramurii
de drept.
Dup D. Mazilu, institutia juridic este un ansamblu de norme juridice care
reglementeaz o categorie mai restrns de relatii sociale, legate ntre ele prin trsturi specifice,
care le deosebesc de alte relatii sociale [III, 49, p.245]. Deci, obiectul de reglementare a institutiei
juridice este subordonat obiectului de reglementare a ramurii de drept.
Dup Gh. Bobos, B. Negru, institutia juridic reprezint o grupare de norme ce
reglementeaz o anumit grup unitar de relatii sociale, conturnd o categorie aparte de raporturi
juridice [III, 61, p.208; 11, p.166]. Definitia respectiv introduce elementul functional al institutiei
juridice de creare a raporturilor juridice si de modificare, asadar, a faptelor sociale.
Dup Brethe de la Gressaye, institutiile juridice sunt ansambluri de reguli de drept, corpuri
de reguli organizate n jurul unei idei centrale, formnd un tot sistemic ordonat si permanent, de
exemplu, organizarea familiei, a propriettii, a statului [III, 29, p.246]. Institutia juridic este
definit, ea nssi, ca un sistem centrat pe o idee directoare. Dar si pe o baz spiritual, dup
J.L. Bergel [III, 91, p.314]. Ideea care face institutia juridic viabil si care este conditia coerentei
logice si omogenittii ei se descoper ntre regulile normativ juridice si regulile constructiv juridice
sau tehnice. Regulile normative desemneaz principiul cluzitor care este baza ideatic a regulilor
constructive (tehnice). Totalitatea regulilor constructive formeaz institutia juridic. Dup



54
J.L. Bergel, regulile juridice se grupeaz n jurul principiilor directoare, astfel regulile sale
canalizeaz principiile n fapt, or ncalc principiile respective [III, 91, p.321-323].
Dup I. Dogaru, ideea central este si centrul definirii si baza institutiei juridice, si scopul
(finalitatea) reglementrii juridice. Scopul, finalitatea reglementrii este cea care d configuratie de
institutie juridic ansamblului de norme n jurul unui raport juridic fundamental [III, 29, p.247].
I. Dogaru l citeaz pe J. Dabin care calific ideea fundamental a unei institutii juridice drept
principiu animator si federator [III, 29, p.247]. I. Dogaru extrage cteva exemple de institutii
juridice axate pe idei-scop: institutia juridic a cstoriei este centrat pe ideea-cheie de uniune
conjugal si filiatie legitim; institutia tutelei este axat pe ideea directoare de protectie, care este si
finalitate [III, 29, p.247]. Aceste descoperiri doctrinare ne apropie de rspunsul afirmativ la
ntrebarea, dac institutia juridic este ntemeiat pe un principiu, o idee principal.
Certitudine n solutionarea problemei aduc analizele efectuate de Gh. Mihai si R. Motica
privind cteva institutii juridice ale mostenirii, prescriptiei, amnistiei, gratierii. Pentru cercettorii
respectivi este limpede c fiecare institutie juridic cuprinde un ansamblu de norme care
reglementeaz o testur unitar de relatii sociale, c acest ansamblu are un obiectiv propriu si o
idee juridico-moral directoare, provenind din valori etico-juridice [III, 53, p.59]. Spre exemplu,
autorii aduc, de asemenea, institutia cstoriei care reuneste n jurul ideii de uniune liber consimtit
ntre un brbat si o femeie un ansamblu de norme juridice care consacr, ocrotesc relatia juridic de
cstorie. Ideea institutiei, sustin autorii, valorific libertatea, iubirea, consensul, securitatea etc.
[III, 53, p.59].
n cadrul institutiei juridice normele juridice se afl n legtur organic nu numai dup
obiectul si metoda comun de reglementare, dar si dup principiul director comun. Provenienta
valoric, etico-juridic a ideii centrale a institutiei juridice rezid n valorile promovate si aprate de
ramura respectiv a dreptului, precum si a sistemului dreptului n ansamblu. Dac principiile
generale ale dreptului constituie fundamentul principiilor ramurale ale dreptului, atunci principiile
ramurale, la rndul lor, servesc drept temei pentru ideile (principiile) institutiilor juridice. Ceea ce ar
nsemna c principiile institutiilor juridice sunt inseparabile de principiile ramurii -mam, prin
urmare, nu pot avea existent de sine stttoare, dect cea conditionat de principiile ierarhic
superioare.
Cu titlu exemplificativ, principiile institutiilor dreptului civil sunt idei de baz ce se aplic
fie numai ntr-o institutie, fie n dou sau n mai multe institutii ale dreptului civil. Asemenea
principii, dup Gh. Beleiu, sunt: principiul consensualismului, care priveste forma actului civil;
principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda), principiul irevocabilittii si principiul relativittii



55
(res inter alias acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest), care privesc efectele actului juridic
civil; principiul ocrotirii bunei credinte, ntlnit n mai multe materii ale dreptului civil (drepturi
reale, rspundere civil etc.); principiul proximittii gradului de rudenie, ca principiu specific
devolutiunii succesorale legale [III, 8, p.36].
Reiesind din aceste considerente, putem defini att institutia juridic, ct si principiul
institutiei juridice. Dup prerea noastr, definitia institutiei juridice dat de N. Popa este complet
si acceptabil, dar cu conditia inserrii unui element definitoriu. Asadar, institutia juridic este o
totalitate de norme juridice organic legate, apartintoare unei ramuri de drept, ce reglementeaz un
grup de relatii sociale nrudite dup metoda de reglementare si principii specifice ramurii respective
de drept [III, 67, p.244].
Dup prerea noastr, principiul institu)iei juridice este ideea care exprim valori sau
idealuri etico-juridice &i care reune&te #n jurul su un grup de norme juridice potrivit
obiectului &i metodei de reglementare a ramurii respective a dreptului pozitiv. Principiul
institutiei juridice este ideea principal care organizeaz normele institutiei juridice ntr-un complex
sistemic. Principiul institutiei juridice este ascendentul ideilor normelor juridice si descendentul
principiilor ramurii corespunztoare de drept. Deci, principiile institutiilor juridice snt subordonate
direct principiilor ramurale ale dreptului si indirect principiilor generale ale dreptului. Cci, dup
afirmatia lui J.L. Constantinesco, ntr-adevr, principiile generale ale dreptului se materializeaz n
fiecare ordine juridic prin institutii juridice [III, 17, p.320].
mpreun cu I. Dogaru, Gh. Danisor si D.C. Dnisor considerm c ntr-o institutie
juridic va exista ntotdeauna un principiu normativ superior, care este rezultatul direct al finalittii
institutiei si care si subordoneaz celelalte norme din sistem [III, 29, p.250].
Orice sistem este un ansamblu de elemente n interactiune, care depind reciproc unele de
altele, cu proprietti specifice, ca o formatiune distinct relativ autonom, n raport cu altele [III, 75,
p.104].
n demersul efectuat, am abordat principiile dreptului din perspectiva sistemicittii. Ceea ce
a necesitat stabilirea elementelor sistemului si interactiunii dintre ele. Elementul structural al
sistemului principiilor dreptului este principiul dreptului. ntre principiile dreptului se nregistreaz
interactiuni sistemice substantiale. De exemplu, principiile generale ale dreptului alimenteaz
ideatic principiile interramurale si cele ramurale ale dreptului, situndu-le ntr-un raport de
subordonare. Interactiuni intrasistemice se manifest nu numai n raporturi de ordonare
(supraordonare si subordonare), dar si n raporturi de coordonare substantial a elementelor



56
componente. De exemplu, principiul liberttii este conectat pe orizontal, direct, cu principiul
responsabilittii, principiul responsabilittii coordoneaz implicit cu principiul justitiei.
Sistemul principiilor dreptului se caracterizeaz prin integralitate, relativitate, autoreglare,
etc. Integralitatea se manifest sub aspectul dependentei reciproce a sistemului principiilor dreptului
de principiile dreptului ca elemente constitutive, pe de o parte, si a elementelor sistemului
principiilor dreptului de nsusi sistemul care le integreaz, pe de alt parte. Relativitatea sistemului
principiilor dreptului arat c acesta este sistem n raport cu elementele sale (principiile dreptului) si
element n raport cu sistemul juridic al societtii care-l include. A se vedea ANEXA 4. Autoreglarea
sistemului principiilor dreptului implic capacitatea de control a sistemului asupra executrii
propriilor actiuni. Rolul autoreglrii este de a mentine valoarea rspunsului unui sistem la un
anumit nivel ce-i asigur functionalitatea optim [III, 75, p.113]. Autoreglarea sistemului
principiilor dreptului presupune echilibrarea dinamicii si staticii sistemului juridic al societtii si
autoconservarea sistemului principiilor dreptului intra-sistemul juridic al societtii.
Dup opinia noastr, sistemul principiilor dreptului reprezint forma)iunea principiilor
dreptului cu determinri cantitative &i calitative specifice sistemului juridic pozitiv, care
integreaz &i subordoneaz principiile dreptului #n func)ie de elemente componente.



57
CAPITOLUL III
PRINCIPIILE DREPTULUI -N RAPORT CU ORDINEA JURIDIC/
POZITIV/
3.1. DAT SI CONSTRUIT N DREPT
n afara tendintelor reductioniste, recunoscnd rolul si importanta legii ca izvor al dreptului
pozitiv, nu putem ns stabili un raport de identitate ntre drept si lege. A spune c dreptul este
numai drept pozitiv este echivalent cu a fi superficial, tributar al formelor. I. Dogaru, D.C. Dnisor
si Gh. Dnisor observ c suma legilor nu epuizeaz dreptul, c exist un drept anterior si
superior dreptului creat de ctre stat, fat de care legea este un simplu reflex, totdeauna palid. Nu
putem s reducem dreptul la faptul normativ stabil, cci statul nsusi nu este altceva dect un fapt
juridic [III, 29, p.217].
Dup convingerea autorilor citati, dreptul care excede dreptul legal este acea directiv, acel
standard de justitie, acel imperativ rational care creeaz validitatea obiectiv a unui sistem juridic si
obtine adeziunea subiectilor la acesta, deci creeaz validitatea sa subiectiv [III, 29, p.217]. Acest
drept preexistent este un drept efectiv existent, real si valabil, care se impune direct subiectiilor de
drept si legiuitorului nsusi atunci cnd creeaz norma [III, 29, p.217].
Dup G. Renard, dreptul acesta numit drept natural este cel care limiteaz si umanizeaz
dreptul pozitiv [III, 29, p.217].
Spre exemplu, n art.1 al Crtii preliminare a Codului civil francez, carte care a fost
suprimat n redactarea definitiv, se spunea: Il existe un droit naturel, universel et immuable,
source de toutes les lois positives: il nest que la raison naturelle, en tant quelle gouverne tous les
hommes.
Legea trebuie s se conformeze acestui drept natural, iar legiuitorul s ia drept realitate ceea
ce-i impun principiile rezultante dintr-o anumit constiint a justitiei, dintr-un anumit spirit al
colectivittii ca realitate strict inter individual, constiinta care are caracter istoric, nefiind deloc
imuabil, ci vie, dinamic [III, 29, p.217]. Prin aceste consideratiuni I. Dogaru, D.C. Dnisor si
Gh. Dnisor se apropie de conceptia istoric a dreptului. n viziunea istoricismului juridic: spiritul
popular sau constiinta popular creeaz dreptul, juristul si aduce doar contributia tehnic la dreptul
creat.
Distinctia ntre dat (le donne) si construit (le construit) n drept este fcut de Fr.
Geny n Science et technique en droit prive positif. Dat-ul lui Geny se apropie de dreptul
natural, constituind un fond de adevruri morale si economice, care puse n fata faptelor comand
anumite directii pentru a le domina.



58
Obiectul acestor directii este fixat n jurul ideii supreme de just obiectiv, reprezentnd un
echilibru de interese, pe care trebuie uneori s-l analizm cu ratiunea, dar care niciodat nu ne d
dect o orientare destul de vag, de natur mai mult moral dect economic. Dat-ul rmne baza
esential a dreptului pozitiv, ne procur regula, principiul [III, 67, p.218].
Dup Geny, dat-ul este prea abstract n raport cu realitatea, de aceea, trebuie pus n
aplicare cu ajutorul tehnicii juridice. Tehnica juridic, implicnd vointa legiuitorului, este artificiul
care opereaz asupra lucrurilor printr-o serie de mijloace, adaptate scopurilor dreptului. Mijloace
indispensabile pentru a da vagilor realitti stampila juridic snt conceptele si categoriile juridice.
Pentru ca realittile s poat primi reglementare juridic, trebuie ca inteligenta s intervin spre a le
face accesibile spiritului omenesc [III, 67, p.218].
Dup J. Dabin, ponderea construit-ului n drept este mare: legile, cutumele, jurisprudenta.
ns la baza dreptului "construit st dat-ul, o realitate anterioar, denumit fie drept natural fie
drept rational, fie drept transpozitiv [III, 67, p.200].
Dup I. Dogaru, D.C. Dnisor si Gh. Dnisor, acest dat este informal, este ca o stare
fluid, necristalizat, legiuitorului i revine sarcina de a formaliza aceast realitate. Legiuitorul
realizeaz construit-ul prin intermediul tehnicii juridice care nu este arbitrar [III, 29, p.218].
Legiuitorul nu extrage regula din neant si nu o edific n vid, - arat N. Popa [III, 67, p.220].
Conditia legiuitorului este de a fi un bun tehnician, adic de a poseda tehnica juridic conform cu
sistemul juridic respectiv. Prin tehnica juridic se ntelege totalitatea procedeelor de ordin material
si intelectual care urmresc aplicarea principiilor de drept la realittile concrete ale vietii sociale
[III, 35, p.5]. Procedeele care definesc tehnica juridic snt divizate de V. Hanga n dou categorii:
procedee materiale si procedee intelectuale [III, 35, p.29]. Cele dinti servesc individualizrii
institutiilor juridice, cele din urm reduc realittile juridice sociale la anumite principii ce faciliteaz
dezvoltarea dreptului pozitiv. Vom insista asupra procedeelor intelectuale ale tehnicii juridice,
deoarece acestea urmresc direct aplicarea principiilor dreptului la realittile concrete ale vietii
sociale, dotnd cu maxim eficient principiile dreptului. Printre procedeele intelectuale inserate n
tehnica juridic numim: terminologia juridic, categoriile juridice, regulile (normele) juridice,
constructiile juridice, adagiile juridice, prezumtiile juridice, fictiunile juridice etc. Fiecare procedeu
intelectual din cele enumrate se subordoneaz anumitor rigori care rspund realittilor juridice si
intereselor destinatarilor dreptului construit.
nainte de o analiz detaliat a principalelor procedee intelectuale n raport cu principiile
generale ale dreptului, punem n lumin unele exigente fat de procedeele intelectuale
(conceptualismul juridic).



59
Terminologia dreptului, n functie de totalitatea cuvintelor tehnice utilizate n stiinta
dreptului, corespunde conceptelor dreptului. Este necesar, dup J.L. Bergel, ca fiecare concept
juridic s fie definit si s fie desemnat cu termenul juridic corespunztor [III, 91, p.388]. Definitiile
juridice snt cu att mai perfecte, cu att analizeaz mai deplin si nuantat notiunile, iar termenii
juridici snt adecvati atunci cnd exprim o singur notiune si au un singur sens uniform si stabil.
Deci, terminologia juridic n planul tehnicii juridice trebuie s rezide n notiuni precise, clare, lesne
de nteles si bazate pe limbajul uzual.
Regulile (normele) juridice, un alt procedeu intelectual, trebuie s ntruneasc urmtoarele
calitti: integritate, precizie, organizare si claritate. Impactul negativ al regulilor ambigue, incerte,
neconvingtoare se rsfrnge asupra practicii dreptului care devine dificil si dependent de
subiectivismul practicienilor. Siguranta (lipsa de ambiguitate) limbajului juridic, dup J.L. Bergel,
este o cerint mai important uneori dect conformitatea regulii juridice cu unele aspecte ale
realittii [III, 91, p.330]. Ambiguitatea dreptului si caracterul polisemantic al limbajului juridic este
un mare ru care completeaz dezordinea la nivelul normelor juridice. Siguranta dreptului ns
presupune existenta unui aparat strict de concepte si a unei terminologii stricte.
Regulile de drept apoi trebuie nglobate n categorii. Pentru a aprecia eficienta categoriilor
juridice se cere ca acestea s rspund la toate postulatele vietii, s se poat adapta la diversitatea
cazurilor si s asigure beneficiarului o economie de efort. ntr-un cuvnt, categoriile juridice se
construiesc inductiv pornind de la faptul social. De aceea, cerinta principal si caracterul esential al
categoriilor juridice este flexibilitatea, conditia adaptrii si ajustrii lor la evolutia societtii.
Un alt procedeu intelectual, parte a tehnicii juridice, sunt prezumtiile juridice. Acestea
trebuie s aduc certitudine pe un teren incert, transformnd ndoielile n adevruri, iar ezitrile n
certitudini. Prezumtiile juridice construite de legiuitor, din punct de vedere teoretic trebuie
ntemeiate pe principiul ratiunii suficiente. Din punct de vedere practic, prezumtiile juridice trebuie
s corespund necesittilor vietii sociale, de exemplu, se presupune c toat lumea cunoaste legea
[III, 35, p.41].
Fictiunea juridic ns trebuie s fie pragmatic. Or, legiuitorul deformeaz realitatea numai
n vederea solutiilor corecte date unor spete.
Din cele relatate conchidem c construit-ului n drept i revine sarcina de materializare a
dat-ului n drept. Legiuitorul, asumndu-si sarcina de a construi si dezvolta dat-ul prin procedee
materiale si intelectuale, exprim cerintele si dinamica relatiilor sociale. Prin intermediul tehnicii
juridice, care implic folosirea anumitor procedee de ctre legiuitor, principiile generale si abstracte
ale dreptului snt adaptate si actualizate la finalittile concrete si precise ale respectivei societti.



60
3.2. CONCEPTELE JURIDICE, CATEGORIILE JURIDICE SI PRINCIPIILE DREPTULUI
Raportul dintre principiile dreptului, conceptele si categoriile juridice poate fi oglindit prin
formula kantian: principiile trebuie ntemeiate pe concepte. Apropo, Kant identific categoria cu
conceptul ntemeietor al activittii rationale. ns pentru a descrie un concept acesta trebuie
examinat ca atare, iar pentru descrierea unei categorii este necesar de evidentiat relatiile dintre
elementele constitutive ale categoriei si trsturile specifice ale elementelor. Astfel, definitia este
bazat pe analiza conceptului nsusi, iar definitia categoriei este bazat pe o alt categorie.
Unitatea gndirii juridice nu poate fi nteleas dect n diversitatea categoriilor si
conceptelor sale. Acestea apar ca adevrate puncte nodale ale teoriei dreptului, afirm N. Popa
[III, 67, p.115]. Gh. Mihai si R. Motica sustin c sistemul stiintelor dreptului se constituie dintr-un
ansamblu de concepte juridice studiate de Teoria General a Dreptului. Fr cunostinta acestui
ansamblu e imposibil cunostinta oricrei categorii si notiuni juridice [III, 53, p.123]. Aceiasi autori
definesc conceptele si categoriile juridice ca elemente de mijlocire pentru principiile generale ale
dreptului, care la rndul lor dau continut concret categoriilor juridice.
Datorit faptului c dreptul este o realitate abstract, obiectele realittii materiale si
intelectuale sunt cu un grad de abstractizare destul de accentuat. Cu ct societatea se complic, cu
att gradul de abstractizare a conceptelor juridice creste, deoarece se cer reglementate conduite din
ce n ce mai numeroase si mai diversificate. Chiar si cele mai simple concepte snt abstracte, ns
gradul de abstractizare difer n raport de gradul de abstractizare al relatiilor sociale n ele. De
exemplu: seria de concepte de drept civil: schimb, vnzare, contract, act implic majorarea gradului
de abstractizare de la primul la ultimul concept [III, 29, p.227].
Constituirea categoriilor si conceptelor juridice se bazeaz pe un act de evaluare a actiunilor
umane n raport cu sistemul juridic instituit. Aprecierea, evaluarea actiunilor umane din punct de
vedere al criteriilor juridice, presupune existenta unui sistem de idealuri, principii si norme. Prin
intermediul categoriilor si conceptelor juridice juristul va proceda la stabilirea naturii juridice a unui
fenomen. Categoriile dreptului, notiuni fundamentale si de maxim generalitate, exprim
propriettile si relatiile esentiale si generale ale fenomenului juridic. Ele snt preluate de la un
sistem juridic la altul, fiind valabile atta timp ct exist relatiile sociale pe care le sintetizeaz.
Stiinta dreptului, studiind realitatea juridic a societtii, utilizeaz conceptele (notiunile) si
categoriile (notiuni fundamentale) nu ca pe un scop n sine, ci ca instrumente care prilejuiesc
apropierea de realitate [III, 67, p.115-116].
Conceptele juridice trebuie s fie un rspuns adecvat la necesittile dreptului pozitiv al
epocii respective, armoniznd ansamblul sistemului dreptului n vigoare. n acest sens rolul



61
principiilor dreptului este de a racorda sistemul juridic la schimbrile sociale, iar rolul conceptelor
si categoriilor juridice n cadrul acestui proces este de a da principiilor continut concret, de a le
asigura functionalitatea.
Conceptele juridice pot fi primare si construite, determinate si indeterminate [III, 29, p.228].
Conceptele primare snt reprezentri ale unor realitti extrajuridice, dar care snt antrenate n
circuitul juridic. De exemplu: notiunile de nastere, deces, resedint etc. n afar de faptele care
preexist oricrei reglementri juridice exist si concepte juridice construite anume pentru a
satisface necesittile sistemului juridic. Conceptele construite exprim norme si institutii juridice.
De exemplu: notiunile de act juridic, contract, domiciliu etc., notiuni create de ordinea juridic si
care snt apropiate la maximum de constructiile juridice. Conceptele juridice se infiltreaz n lumea
juridicului ca rspuns la o necesitate social, fiind conectate la o anumit idee directoare (principiu)
a dreptului pe care o amplific din punct de vedere substantial si formal. Indiscutabil, principiile
dreptului se afirm si si sporesc autoritatea prin intermediul conceptelor juridice.
Dinamica dreptului implic transformarea, ori mobilitatea categoriilor juridice, n raport cu
ritmul dezvoltrii societtii. Totodat, multitudinea categoriilor juridice create prin toate sursele
dreptului fac dovada gradului de dezvoltare a dreptului pozitiv.
Chiar dac dreptul se realizeaz cu ajutorul categoriilor juridice, n cadrul crora iau loc
elementele vietii juridice, juristul trebuie s reziste tentatiei de a stabili un numr excesiv de
categorii. n caz contrar ele vor deveni inutilizabile, pe cnd realizarea dreptului presupune schimbul
constant ntre concret si abstract, de la concret la abstract, pe urm de la abstract la concret etc. [III,
78, p.376-378].
3.3. CONSTRUCTIILE JURIDICE SI PRINCIPIILE DREPTULUI
Pentru o mai bun ntelegere a principiilor dreptului, este oportun si util delimitarea lor de
constructiile juridice.
Principiile dreptului, dup M. Djuvara, snt rezumatul elementelor multiple care constituie
realitatea propriu-zis a dreptului, n baza crora omul de stiint n drept ncearc s fac mai
departe ceea ce se cheam constructii juridice. Unittile sistematice care se creeaz mprejurul unei
idei comune iau numele de constructii juridice. Este evident, pentru M. Djuvara, c o demarcatie
fix ntre principii si constructii nu se poate face, dar n general principiul este ceva elementar pe
cnd constructia, lund principiul ca material, este cu mult mai complex si mai sistematic.
Constructia juridic confrunt diferitele principii ntre ele, analiznd toate ntelesurile acestor
principii, toate nuantele lor si le armonizeaz ntre ele [III, 28, p.276]. Exemple de constructii
juridice: teoria dreptului subiectiv, persoana juridic, statul, patrimoniul, statul de drept etc.



62
n acelasi studiu enciclopedic al dreptului, M. Djuvara arat evolutia constructiei juridice:
constiinta juridic se nalt cu ncetul de la acte ale persoanelor, care se apreciaz ca drepte
sau nedrepte la notiuni generale ce se cristalizeaz apoi prin elaborarea juridic nti n principii si
pe urm n ceea ce am numit constructii juridice. Prin aceasta gndirea juridic se nalt spre
abstractii pornind nti de la puncte de vedere deosebite ale uneia si aceleiasi fapte si adunnd pe
urm laolalt elemente de cunostint astfel obtinute, spre a degaja prin abstractiune notiuni
generale. Constructia juridic a principiilor reprezint ultima expresie a abstractiunii rafinate.
Dreptul odat ajuns la aceast treapt, simte nevoia s-si ndrepte din nou privirea spre concret si s
aplice rezultatele astfel obtinute fiecrui fapt sau grupri mai importante de fapte, pe care le
constat n viata social de fiecare zi. Dreptul ncearc astfel s coordoneze laolalt toate rezultatele
obtinute prin constructii abstracte care se aplic unui acelasi fapt sau unei grupri sociale [III, 28,
p.312].
Constructiile juridice macroentitti juridice se realizeaz dificil, cu extensiune temporal
si necesit concentrare, sistematizare logic a faptelor si principiilor juridice corespondente.
Armonizarea principiilor juridice, dup M. Djuvara, se poate obtine doar mprejurul unor idei
centrale, care s mbrtiseze toate ideile particulare, idei care servesc de nucleu constructiei juridice.
Constructiile juridice importante se realizeaz prin eforturile numeroase ale oamenilor de stiint n
care fiecare vine cu cte un punct de vedere propriu [III, 28, p.286].
I. Dogaru, D. Dnisor si Gh. Dnisor definesc notiunea de constructie juridic ca ansamblul
metodelor utilizate de doctrin si jurisprudent pentru a elabora anumite teorii sau sisteme
doctrinale ori jurisprudentiale. Prin intermediul acestora se gsesc solutii situatiilor juridice neavute
n vedere de lege sau se unesc sub o idee directoare solutii particulare cuprinse n aceasta. Procedeul
de tehnic juridic (constructiile juridice) este o tendint general de a completa dreptul strict legal,
n vederea mai bunei coordonri ntre drept si realitatea social, de a depsi ntelegerea
pozitivist a dreptului, tendint ce face ca dreptul s fie nteles mai mult dect dreptul legal [III, 29,
p.234].
Constructiile juridice ndeplinesc functia de consolidare a conceptelor juridice, asigurndu-le
un cadru stabil si coerent de existent. Iar prin intermediul conceptelor juridice, constructiile
juridice faciliteaz operatiunile logice cu normele juridice, contribuind la economia de gndire.
Functia creatoare a constructiilor juridice const n stabilirea normelor juridice concrete n
jurul acelorasi idei. Constructiile juridice sunt capabile s sistematizeze activitatea creatoare a
dreptului prin intermediul jurisprudentei.



63
Constructiile juridice trebuie s se conformeze urmtoarelor cerinte: omogenitatea; coerenta
si armonia ntre prtile componente, conceptele pe care se ntemeiaz; corespunderea cu interesele
practice (efectul util).
Conexiunile constructiilor juridice si principiilor dreptului se reliefeaz astfel:
a) constructiile juridice reprezint materia rafinat a dreptului; principiile dreptului ns snt
materia brut a dreptului;
b) constructiile juridice se formeaz n jurul principiilor dreptului;
c) constructiile juridice confrunt principiile dreptului ntre ele si le analizeaz;
d) dreptul evolueaz de la principii la constructii (juridice).
n concluzie, principiile dreptului snt antecedente, premise ale constructiilor juridice.
Unitatea principiilor si constructiilor juridice se nftiseaz n raportarea prtii la ntreg. Constructia
juridic reprezint o treapt superioar fat de principiile dreptului n vederea ascensiunii gndirii si
abstractiunii juridice. Dar si un reper pentru investigarea concretului, faptului social ce va urma
urcusul spinos al sistematizrii si cristalizrii dreptului pozitiv.
Notiunile de principii de drept si constructie juridic snt comparabile (raportabile), ntre ele
exist, sub aspectul sferelor lor, raport de ordonare (supraordonare si subordonare). Supraordonat
este notiunea de constructie juridic, iar subordonat este notiunea integral cuprins principiul
dreptului. n limbajul logicii formale, notiunea supraordonat (constructia juridic) se numeste
gen, iar notiunea subordonat (principiul dreptului) specie. Genul si specia snt notiuni duale
complementare [III, 56, p.76].
3.4. NORMELE JURIDICE, FICTIUNILE JURIDICE SI PRINCIPIILE DREPTULUI
n ceea ce priveste delimitarea principiilor dreptului de normele juridice, se impune implicit
clarificarea notiunilor de drept pozitiv si de norm juridic.
Prin drept pozitiv ntelegem acel sistem de norme juridice care d form si reglementeaz
efectiv viata unui popor ntr-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, l compun acele
norme juridice care snt efectiv impuse si efectiv intrate n vigoare [III, 33, p.225-226]. Fiind
elementul prim structural al ordinii juridice pozitive, norma juridic este definit prin prisma
ntregului de I. Dogaru astfel, norma juridic este o regul public de conduit, general si
impersonal, viznd exteriorizarea intersubiectiv a constiintei particulare nltat la universalitatea
sa, tinnd s creeze un comportament tipic indivizilor, n acord cu modelul social urmrit,
obligatorie n temeiul legitimrii ei la nivelul constiintei colective si care la nevoie poate fi adus la
ndeplinire prin constrngere [III, 29, p.239].



64
N. Popa, Gh. Mihai, R. Motica, T. Mnzal s.a., la opinia crora ne raliem, consider c
normele juridice se raporteaz la principiile dreptului cel putin n dou sensuri: 1) normele juridice
contin, descriu, statueaz, adic dau viat determinat celor mai multe principii ale dreptului; 2)
principiile dreptului si realizeaz continutul, devin functionabile prin aplicarea n practic a
conduitei prescrise de norme [III, 67, p.116; 53, p.214; 54, p.14].
Pe lng aceste semnificatii, principiile dreptului, dup prerea noastr, reprezint sursa
ideatic si deontic a legiuitorului n procesul de normare a relatiilor sociale si snt exigente ce
depsesc granitele normelor juridice n procesul de nfptuire a justitiei. Or, dup cum afirm
M. Djuvara, interpretarea dreptului pozitiv trebuie s fie dominat nainte de toate de
imperativele justitiei. Judectorul, care n numele dreptului pozitiv, se mrgineste la o logic strmt
extras numai din texte si face abstractie de la ratiunea lor suprem de a fi, adic de justitie, comite
o greseal care nseamn o crim n contra dreptului nsusi [III, 27, p.96]. Valoarea explicativ a
principiilor dreptului const n dezvluirea ratiunilor ntemeietoare ale valorilor sociale, ele contin
temeiurile existentei, evolutiei si transformrii dreptului. n deosebire de principii, valoarea
teleologic-explicativ a normelor juridice este cu totul secundar, scopul lor fiind conservarea si
garantarea valorilor sociale, dincolo de explicarea ratiunii existentei acestora. De exemplu: normele
juridice care ocrotesc proprietatea nu dau nici un indiciu explicativ-teleologic la ntrebarea: de ce si
pentru ce trebuie ocrotit proprietatea? [III, 67, p.116; 53, p.124].
Normele juridice snt apanajul, haina principiilor dreptului, chiar dac nu au puterea si
aria de cuprindere absolut a principiilor. Prin urmare, am putea aprecia principiile dreptului cu
ntietate si superioritate fat de textele de legi, reglementrile juridice propriu-zise.
Pentru del Vecchio, cu care suntem solidari, este evident c exist principii care snt scoase
n ultima analiz din nssi textele legilor si care prin urmare, se ntemeiaz numai pe ele. Dar
trebuie s fie si altele care depsesc textele, cci altfel dreptul nu ar mai evolua, ncremenind pe loc,
si el nu ar mai putea nici chiar s primeasc vre-o aplicare [III, 27, p.90]. Este adevrat c, n
noianul regulilor dreptului pozitiv, principiile supreme pe care le impune astfel ratiunea nu apar la
prima vedere: ele rmn obnubilate de interesul interpretrii regulilor tehnice propriu-zise. Dar este
sigur c acestea din urm si pierd orice nteles fr ideile care stau la baza lor Dreptul pozitiv se
ntemeiaz ntotdeauna pe principii superioare, atunci cnd emite comandamentele lui, care nu se
pot ntelege si lumina dect prin aceste principii [III, 27, p.96].
ntr-un mod cu totul inedit este tratat raportul: principiu de drept si norm juridic de
Lidia Barac [III, 7, p.254]. Autoarea amplaseaz principiile dreptului n ierarhia normelor juridice,
rezervndu-le un loc aparte. n afara explicatiilor de rigoare, ntelegem c principiile ocup pozitia



65
ierarhic superioar celorlalte componente ale sistemului dreptului. Or, dup calificarea fcut de
I. Ceterchi, principiile dreptului au forta si semnificatia unor norme superioare. ns cu certitudine,
ntre principiul de drept si norma juridic nu exist n raport de identitate dect n cazul normei-
principiu. ntre principiu si regula de drept exist nu numai o inegalitate de important, dar si o
diferent de natur [III, 7, p.254].
Pentru a distinge principiile generale ale dreptului de celelalte reguli de drept, L. Barac
propune criteriul generalittii. Desigur, orice regul juridic este chiar prin definitia sa o regul
general, dar generalitatea regulii juridice nu se poate confunda cu generalitatea unui principiu,
[III, 7, p.254] idee generat si aprofundat de Jean Louis Bergel, la care se refer autoarea.
O regul este general pentru c ea este destinat unui numr nedeterminat de acte, fapte,
dar ea poate fi si special, atunci cnd regizeaz anumite fapte sau acte, care corespund obiectului.
Un principiu este general prin aceea c el comport o serie nedefinit de aplicatii. De aici,
principiile domnesc asupra dreptului pozitiv, n timp ce regulile de drept nu snt dect aplicatii sau
exceptii ale acestora [III, 7, p.254].
Prin urmare, principiile unific regulile si le confer temei rational, fr ele regulile nu
primesc sens, iar principiul lipsit de reguli rmne fr aplicare [III, 51, p.160]. Gh. Mihai afirm
categoric c principiile nu sunt norme deoarece nu au o surs legislativ si sanctiuni atasate lor;
dac un principiu este obligatoriu, atunci el si pierde caracteristica sa de temei. n schimb o
regul, obligatorie chiar, dac se numeste principiu, ndeplineste rolul a ceea ce este regul [III, 51,
p.212].
Dup opinia noastr, principiile dreptului apartin planului ontic al realittii juridice a
societtii si sunt precursoarele ideatice ale normele juridice. Normele juridice, ns apartin planului
deontic al realittii juridice, care si pierd rostul n afara premiselor sale - principiilor dreptului. A se
vedea ANEXA 5.
Deci, ntre notiunile principiile dreptului si normele juridice se poate constata un raport
de compatibilitate, deoarece ambele contin elemente (note) cel putin al uneia din notiuni sau ale
ambelor.
Din punct de vedere al conceptualismului juridic, un procedeu intelectual controversat este
fictiunea. Fictiunea de fapt este o deformare a realittii, dar un ru necesar pentru conservarea
ordinii si sigurantei juridice.
R. Ihering a adus explicatiile cele mai complete, dup A. Vllimrescu, privind rolul
fictiunii. Iar dup opinia noastr, a ilustrat convingtor trinitatea principiu de drept regul de drept
fictiune juridic. Astfel fictiunii i revine o functie tripl: dogmatic, istoric si logico-sociologic.



66
Functia istoric a fictiunii const n introducerea unor reguli de drept noi, fr a construi un
principiu nou, ci numai considernd c anumite cazuri se ncadreaz ntr-un principiu vechi, desi
lucrul este inexat, aceasta numai spre a nu modifica principiul [III, 80, p.331]. De exemplu: la
Roma exista principiul conform cruia numai un cettean roman putea lsa un testament, care nu
mai era valabil dac cetteanul cdea n captivitate. ns legea Cornelia introducea fictiunea
salvatoare a principiului nominalizat, potrivit creia testamentul era declarat valabil, iar autorul lui
c a decedat naintea prizonieratului.
Rolul istoric al fictiunii, specific trilor conservatoare, rspundea cerintelor de sigurant a
ordinii sociale si de static a dreptului. Or, prestigiul dreptului nu putea fi stirbit prin necontenita
schimbare a principiilor sale fundamentale.
Functia dogmatic a fictiunii const n a pstra unitatea logic a sistemului juridic. Un
sistem juridic trebuie s fie logic si coerent, si inovatiile trebuie fcute, binenteles n limita
posibilittii, n cadrul principiilor existente [III, 80, p.332]. De exemplu, legiuitorul pstrnd
principiul c numai persoanele au drepturi, a dispus printr-o fictiune, c copilul conceput va fi
considerat ca nscut: infans conceptus pro nato habetur
Functia logic a fictiunii, de asemenea implic pstrarea unittii si coerentei unui sistem
juridic.
Functia sociologic a fictiunii este mentinerea sigurantei si promovarea ideii de stabilitate a
principiilor juridice.
3.5. AFORISMELE, MAXIMELE, AXIOMELE JURIDICE SI PRINCIPIILE DREPTULUI
Pentru a elucida conexiunile principiilor dreptului cu maximele, aforismele si axiomele
juridice vom porni de la ntelesul acestor termeni.
Potrivit DEX-ului, un aforism este o cugetare enuntat ntr-o form concis, memorabil;
maxim, sentint, adagiu. Maxima este enuntul formulat concis, exprimnd un principiu etic, o
norm de conduit etc. Cuvintele aforism, adagiu, maxim, sentint snt sinonime, iar din
punct de vedere logic, notiunile respective dup sfera lor snt n raport de identitate.
Axioma, ns, este adevrul fundamental admis fr demonstratie, fiind evident prin el
nsusi; enuntul prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunturi [III, 80,
p.332].
Maximele, aforismele, adagiile, sentintele reprezint sinteze ce rezult din experient si
traditie, formulate succint si pstrate de regul n limba latin, care ofer solutii atemporale diferitor
aspecte ale vietii sociale. Dreptul roman este sediul acestor sinteze, care snt dovada constiintei
juridice si tehnicii juridice naintate ale romanilor. Maximele juridice latine au fost receptionate si



67
puse n uz n familia romano-german de drept si, indubitabil, snt parte a fondului de aur al gndirii
juridice. Cu titlu de exemplu: celebrele DURA LEX, SED LEX; DURA LEX, SCRIPTA TAMEN;
NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM; LOCUS REGIS ACTUM; NON BIS IN IDEM etc. [V,
5; 4].
Dup N. Popa, Gh. Mihai, R. Motica, [III, 67, p.117; 53, p.124] aforismele, maximele,
adagiile si axiomele au un grad de cuprindere mult mai mic dect principiile generale si cu un rol
limitat n interpretarea fenomenului juridic, de aceea, nu tin loc de principii de drept. Unele maxime
par a fixa principii juridice: NEMO DEBET BIS PUNIRE PRO UNO DELICTO (nimeni nu trebuie
s fie pedepsit de dou ori pentru acelasi delict); NEMO DEBET ESSE IUDEX IN PROPRIA
CAUSA (nimeni nu trebuie s fie judector n propria cauz); NEMO TENETUR SE IPSUM
ACCUSARE (nimeni s nu fie obligat se acuze pe sine nsusi) s.a. si snt sinteze aplicative ale
principiului general al justitiei. Dup S. Rdulescu si L. Suleanu, spre exemplu, adagiul NEMO
DEBET BIS PUNIRE PRO UNO DELICTO este o consecint logic a principiului legalittii
incriminrii si pedepsei care guverneaz dreptul penal si este n concordant cu principiul general
de echitate [V, 7, p.191].
n controvers, se impune opinia lui del Vecchio, potrivit creia la principiile, mai mult sau
mai putin desvrsit formulate n sistemul juridic pozitiv italian, pot fi adugate altele, care sunt de
asemenea cuprinse n el, desi ntr-o stare latent, si care au gsit deja expresiuni clasice n
jurisprudenta romn: de exemplu, c nimeni nu poate transfera altuia mai multe drepturi dect are
el nsusi (NEMO PLUS IURIS AD ALIENUM TRANSFERRE POTEST QUAM IPSE HABET);
c n orice lucru, foloasele trebuie s revin aceluia care are pagube: c nimeni nu se poate mbogti
n dauna altora (NEMINEM CUM ALTERIUS DETRIMENTO ET INIURIA FIERI
LOCUPLETIOREM) etc. Aceste principii, chiar dac nu snt formulate, trebuie s fie considerate
ca parte integrant a sistemului nostru juridic pozitiv [III, 33, p.348].
La opinia lui del Vecchio atasm prerea S. Popescu, potrivit creia adagiile snt maxime
juridice enuntate ntr-o fraz concis. Unele dintre ele exprim principii generale ale dreptului
(NEMO CENSETUR IGNORARE IUS, RES JUDICATA PRO VERITATE HABETUR,
BONA FIDES PRESUMITUR, NEMO AUDITUR PROPRIA TURPITUDINEM ALEGANS).
Nu pot fi aplicate literal, ca solutii juridice, dar nu snt lipsite de utilitate [III, 70, p.166].
Dup prerea noastr, chiar dac maximele, aforismele, adagiile cedeaz principiilor
generale ale dreptului din punct de vedere a gradului de sintetizare a practicii socio-juridice, aceasta
nici de cum nu diminueaz rolul si semnificatia lor juridic. Realizarea dreptului n ansamblu,
constiinta si cultura juridic la nivel micro si macrosocial este dependent de aceste sinteze juridice.



68
Considerm maximele si aforismele ca reguli juridice imperative care rspund n mare msur
cerintelor dreptului procesual contemporan si eficientizeaz procesul de nfptuire a justitiei. Pentru
exemplificare: LEX FORI (legea locului judectii); IN CLARIS NON FIT INTERPRETATIO
(ceea ce este clar nu necesit interpretare); LEX POSTERIOR DEROGAT PRIOR (legea special
derog de la anterioar); LEX SPECIALIS DEROGAT GENERALI (legea special derog
(suprim) legea general (n aceeasi cauz)) s.a. De fapt, n literatura de specialitate ntlnim
aforismele (maximele, adagiile etc.) la capitolele: principiile (regulile) interpretrii normelor
juridice; principiile rspunderii juridice; principii de procedur (penal, civil etc.). Indiferent de
denumire, aforismele juridice snt imperative juridice cu caracter onerativ sau prohibitiv, adresate
legiuitorului, interpretului si aplicantului dreptului lato sensu.
n ceea ce priveste axiomele juridice, acestea trebuie puse la temelia principiilor dreptului,
dup opinia lui L.S. Iavici, deoarece sunt idei ce exprim specificul indubitabil al reglementrii
juridice. ns axiomele juridice se regsesc n principiile dreptului doar n acea msur si
interpretare n care nu contrazic vointa si interesele guvernantilor. Nici o clas dominant nu poate
ignora aceste axiome, dac doreste s-si asigure juridiceste guvernarea, afirm L.S. Iavici [III,
81, p.150].
Dup opinia noastr, maximele, aforismele, adagiile, axiomele juridice latine sunt forme
clasice ale principiilor dreptului, de regul ramurale, exprimate #ntr-un limbaj accesibil
pentru destinatari.
Delimitarea aforismelor, maximelor, axiomelor juridice de principiile dreptului nu
este o sarcin usoar, dar care poate fi ntreprins prin generalizare. Astfel, se realizeaz
abstractizarea de la notiunea subordonat, cu continut bogat si sfer ngust (maxima, aforismul
etc.), numit specie, trecnd la notiunea supraordonat, cu continut mai restrns si sfera mai larg,
numit gen (principiul dreptului). Departajarea acestor notiuni poate fi realizat si prin operatia
logic opus generalizrii, numit specificare, adic trecerea de la gen la specie.
3.6. LEGITTILE JURIDICE SI PRINCIPIILE DREPTULUI
Legile de evolutie ale dreptului (legittile juridice) guverneaz transformrile necesare si
periodice ale fenomenelor juridico-statale si societale, manifestndu-se la toate societtile si
sistemele juridice n ansamblu.
Un sir de teorii au cutat s stabileasc legittile juridice, n special, si legile de evolutie a
societtii, n general.
Evolutionismul (fondator H. Spencer) consider c evolutia se produce ntr-o directie unic:
de la omogen la eterogen. Institutiile sociale si dreptul progreseaz dac merg spre individualism n



69
mod rectilin. Spencer vede evolutia dreptului n suprimarea lui progresiv, justitia fiind realizarea
liberttii fiecruia cu respectul liberttii celorlalti (legea egalei libertti n afara vreunei autoritti).
Solidarismul (Durkheim, Levy-Bruhl, Bougle) arat c societtile au evoluat pe baza legii
solidarittii: de la solidaritatea mecanic (prin asemnare; pozitiv) la solidaritatea organic (prin
repartitie; negativ). n drept solidaritatea mecanic se manifest prin dominarea dreptului penal,
reprimatoriu al atingerilor aduse intereselor si sentimentelor colective. Evolutiile juridice ulterioare
conduc la solidaritatea prin diviziunea muncii, la dominarea dreptului privat, reglementatorul
raporturilor individuale. Dreptul contrar solidarittii este un fenomen patologic care trebuie corectat
de oameni.
Teleologismul (fondator R. Ihering) explic evolutia dreptului sub impulsul unui scop
general compus din scopurile indivizilor (egoiste, particulare) si scopurile societtii promovate de
stat.
Simbioza evolutionismului rectilin si finalismului (fondator Tanon) nftiseaz dreptul
dependent de scop si de cooperarea uniliniar de la fortat la liber, de la statut la contract, de la
forma legal a raporturilor ntre indivizi la forma voluntar a raporturilor.
Evolutionismul imitativ (fondator Tarde) este antipodul celui rectilin. Evolutia dreptului,
dup Tarde, se datoreaz imitatiei.
Evolutionismul ciclic, perpetua revenire a lucrurilor, (fondator Vico) sustine c institutiile
sociale si juridice revin la punctul lor initial: democratia la teocratie, proprietatea privat la cea
colectiv etc.
Teoria progresului continuu (fondator Turgot) afirm mersul omului spre perfectiune, a
dreptului (legilor) spre dreptate, distrugerea inegalittii ntre natiuni si progresul egalittii n snul
aceluiasi popor.
Sntem departe de a idealiza teoriile prezentate succint, dar considerm c explicatia
stiintific, nici dogmatic si nici pur metafizic, a evolutiei dreptului ar consta n Legea Ciclicittii
dreptului (evolutie-involutie, progres-regres). Lege universal pentru civilizatii, culturi, sisteme
(politice, juridice etc.) care exprim raporturile necesare de succesiune uniform a fenomenelor.
n doctrina juridic din Federatia Rus (S.N. Bratusi, P.M. Rabinovici, L.S. Iavici,
A.F. Sebanov, s.a.) este abordat corelatia principiilor dreptului si legittilor dreptului [III, 116,
p.63-71]. n acest sens, principiile dreptului sunt plasate printre legittile dreptului. Principiile
dreptului, n contextul dat, snt categorii ale constiintei juridice, adic elemente ale doctrinei
juridice, care reflect ideile de baz, fundamentele dreptului si reglementrii juridice. Principiile
dreptului snt forma ideologic si stiintific fundamentat a legilor obiective. V.M. Srh afirm c
majoritatea principiilor dreptului posed notele necesare ale legilor obiective. Acestea sunt



70
generalitatea, stabilitatea, oportunitatea. Dac principiile dreptului nu sunt constientizate de
doctrinari, nu sunt exprimate expres n legislatie, atunci normele juridice snt imperfecte, cu
eficacitate minimal si vor necesita eforturi sporite pentru a fi perfectionate.
Dup V.M. Srh, nu toate principiile dreptului reflect legittile dreptului. La rang de
principii de drept nu pot fi ridicate legittile economice si alte legitti sociale, care sunt n afara
dreptului si actioneaz n spatii (sfere) diferite, precum sunt baza si suprastructura societtii. Deci,
la rang de legitti ale dreptului pot fi ridicate numai acele principii caracteristice raporturilor
juridice si nu altor relatii sociale. Pentru a deosebi principiile-legittii de alte forme ale gndirii
teoretice (notiuni, categorii etc.) este necesar ca cele dinti s reflecte legtura obiectiv si
raporturile n cadrul fenomenului juridic si procesele juridice (mecanismul reglementrii juridice,
aplicrii dreptului, legiferarea s.a.). n fine, nu orice savant poate descoperi un nou principiu-
legitate a dreptului [III, 116, p.63-71].
Deci, principiile dreptului tind s se oglindeasc n legittile de dezvoltare a fenomenului
juridic si invers. Fenomenul juridic al societtii se divizeaz n realitatea juridic material si
realitatea juridic ideal. Legittile juridice snt parte a realittii juridice materiale a societtii.
Principiile dreptului, ns snt parte a realittii juridice ideale, n special, a constiintei juridice
(ideologiei juridice). ns principiile dreptului si legittile juridice nu se identific n mod necesar.
Asemeni vaselor comunicante, principiile dreptului si legittile juridice se interconditioneaz
reciproc n cadrul realittii juridice. Pentru vizualizarea conexiunilor a se examina ANEXA 4.
3.7. SURSELE DREPTULUI POZITIV SI PRINCIPIILE DREPTULUI
Doctrina juridic sovietic n-a rezervat principiilor dreptului statutul de izvoare formale ale
dreptului. Argumentul invocat era c principiile dreptului nu au o form proprie de exprimare, ns
posed forma actului n care si gsesc exprimare. n conditiile identificrii dreptului cu legea,
principiile dreptului si sensul legislatiei rezultau din nssi legislatia, dar nu din idei abstracte [III,
121, p.172].
n unele tri din familia romano-german de drept principiile generale ale dreptului sunt
expres stabilite n functie de izvoare de drept, spre exemplu, n codurile civile ale Austriei, Greciei,
Spaniei, Italiei, Egiptului.
n doctrina juridic, pe lng multiplele acceptiuni ale notiunii izvor de drept, nregistrm
si acceptiunea de izvoare fundamentale ale unui sistem pozitiv de drept [III, 53, p.94]. n acest sens,
pe lng Constitutie si tratatele internationale privind drepturile si liberttile omului, Gh. Mihai si
R. Motica plaseaz principiile dreptului. Autorii, probabil, au n vedere nu orice principii ale
dreptului, ci doar principiile fundamentale ale dreptului, consacrate expres n Constitutie sau care



71
sunt deduse pe cale de interpretare din cadrul ei. ns, aceasta ar nsemna c haina unor norme
juridice constitutionale este format de principiile fundamentale ale dreptului. Prin urmare, nu ideile
(principiile) dreptului si gsesc exprimare n normele juridice din Constitutie, ci invers, normele n
principii. n situatia dat nu este adecvat acceptiunea notiunii izvor de drept. Dac principiile
dreptului apar n functie de izvor al dreptului, atunci doar n calitate de izvor a priori, sursa real,
fort creatoare a dreptului. Din acestea se va inspira legiuitorul, elabornd norme juridice, si
judectorul n procesul aplicrii dreptului.
n dreptul international public, principiile generale de drept recunoscute de natiunile
civilizate servesc drept surs sau suport pentru solutionarea cauzelor de Curtea International de
Justitie. Aceasta nseamn c principiile generale de drept snt dotate cu fort normativ de
ntemeiere a hotrrilor judiciare ale instantei internationale. Principiile generale de drept
mentionate n art.38 al Statutului Curtii Internationale de Justitie, snt precepte ntemeietoare ale
ordinii juridice interne, acceptate si aplicate dincolo de dreptul intern. Snt un nucleu comun al
experientei si constiintei juridice a statelor (civilizate), care sintetizeaz, n formule ce vin uneori
chiar din dreptul roman, anumite standarde sau elemente de experient juridic, acceptate n ordinea
juridic intern a tuturor statelor, chiar dac nu se regsesc ntotdeauna nscrise n dreptul pozitiv al
acestora [III, 12, p.55]. De aceea, nu putem identifica aceste principii generale cu sursele formale
incontestabile ale dreptului international. Cu att mai mult c autorii citati stabilesc sediul
principiilor generale, precum si al principiilor de drept international, n constiinta juridic a
natiunilor, calificndu-le n functie de idei. n lipsa reglementrilor necesare de drept international,
principiile generale de drept recunoscut de na#iunile civilizate sunt echivalente cu normele
dreptului international n vederea acoperirii lacunelor dreptului international si administrrii justitiei
internationale. Aceast metamorfoz a principiilor generale ale dreptului ns este cu titlu de
exceptie.
n doctrina juridic este abordat raportarea principiilor generale ale dreptului la lege, prin
analogie cu raportul dintre cutum si lege. Relatia dintre principiile generale ale dreptului si lege
este examinat din considerente de practic judiciar [III, 77, p.279-282; 29, p.151].
n prezenta legii reglementatoare, principiile generale ale dreptului vor fi aplicate secundum
legem, ceea ce nseamn c ele coexist cu legea sau snt induse din textul legii, manifestndu-se
astfel n hotrrile judiciare. Dar se poate ca principiul de drept s fie exprimat, consacrat praeter
legem, n absenta vreunui text. n plus, se ntmpl s fie retinut un principiu de drept contra legem.
Fr. Terre, exemplific c n timp ce, conform art.732, Cod civil francez, legea nu consider nici
natura, nici originea bunurilor pentru a regla succesiunea, Curtea de Casatie (francez) a estimat c
o curte de apel ar fi putut s decid ca anumite bunuri, considerate drept amintiri de familie, ar



72
scpa de sub regulile obisnuite ale devolutiunii succesorale si ale partajului. Dar, din moment ce un
apel poate fi fondat numai pe violarea unui principiu, independent de orice text legal, chiar si
contrar unei dispozitii existente si neabrogate, putem fi condusi la a gndi c principiul trebuie s fie
asimilat unei norme juridice existente fr a putea fi atasat unei opinii doctrinare sau unei dispozitii
a legii. Dar pentru aceasta s-ar cuveni ca jurisprudenta s fi consacrat, fr echivoc, principii contra
legem [III, 77, p.279-282; 29, p.151].
n contextul dat se impun urmtoarele ratiuni:
a) Principiile generale ale dreptului nu snt izvoare formale ale dreptului. Ele sunt izvoare
creatoare ale dreptului. Substanta normelor juridice este penetrat de principiile generale ale
dreptului.
b) n raport cu legea, lato sensu, principiile generale ale dreptului pot s se manifeste: praeter
legem, secundum legem, contra legem.
c) Cu depsirea legii (praeter legem), principiile dreptului se aplic fr a avea consacrare juridic
expres. Acestea ar fi principiile constiintei juridice. Raportul dintre principiile generale ale
dreptului si lege, n postura praeter legem, este de supraordonare. n afara consacrrilor
legale, principiile generale ale dreptului se aplic n practica judectoreasc extensiv pentru a
completa lacunele legii. n acest sens, se constat absenta identittii ntre drept (principiile
dreptului) si lege. Astfel, spiritul dreptului depseste litera legii.
d) n conformitate cu legea (secundum legem), principiile generale ale dreptului se aplic atunci,
cnd snt consacrate expres n textul legii (lato sensu) sau extrase nemijlocit dintr-o prevedere
legal. n practica juridic, principiile generale ale dreptului, n postura secundum legem, se
aplic n sens strict (stricto sensu) cu legea sau implicit pe baza legii. Astfel, constatm raportul
de identitate ntre principiile generale ale dreptului si lege, unitatea ntre spiritul dreptului
si litera legii.
e) Altfel dect legea (contra legem), principiile generale ale dreptului se aplic, cu titlu de exceptie,
n practica judectoreasc. Pentru aceasta este necesar ca organul suprem de justitie s statueze
asupra aplicrii unui principiu de drept, altfel dect prevederea legal, de ctre organele ierarhic
inferioare din sistemul judectoresc. Acest raport de contradictie ntre principiile dreptului si
lege loveste unitatea dintre spiritul dreptului si litera legii, ncurajeaz abuzul de drept din
partea judectorilor si tensioneaz relatiile ntre puterea legislativ si puterea judectoreasc.
Limitm demersul la raportul examinat dintre lege si principiile dreptului, reiesind din
considerentul incontestabil al suprematiei legii si primordialittii ei fat de alte surse ale dreptului
pozitiv. Cu att mai mult c pozitia stiintei dreptului rmne a fi incert privind formalismul altor
surse, precum jurisprudenta, doctrina juridic. De exemplu, n familia romano-german de drept, de



73
orientare francez, obiceiul juridic este admis de toat lumea, dac este consacrat de lege; dac
completeaz legea; dac nu abrog legea. Iar n familia anglo-saxon de drept obiceiul juridic , fiind
izvor principal de drept, totusi se subordoneaz tot mai mult legii pe care nu o poate abroga fr
rezerve.
Jurisprudenta, alturi de lege si obicei, contribuie la elaborarea dreptului pozitiv. Implicatia
const n interpretarea jurisprudential a legii si implicit a principiilor dreptului, precum si n
aplicarea lor la cazuri concrete. De asemenea, jurisprudentei i revine rolul de a completa lacunele
legii, atunci cnd ea tace, prin procedeele analogia legis sau analogia iuris. Analogia iuris implic
ntemeierea hotrrii judectoresti pe un principiu de drept, parte a constiintei juridice a
judectorului. n acest caz jurisprudenta, de fapt solutia judiciar de caz, este ridicat la nivelul
sursei formale de drept. Dar jurisprudenta contribuie si la adaptarea legii la dinamica relatiilor
sociale, prin aceasta dezvoltnd dreptul pozitiv si conservnd principiile dreptului.
n ceea ce priveste doctrina, care nu este surs formal a dreptului contemporan, considerm
c ea este cadrul necesar neoficial pentru interpretarea, cunoasterea si dezvoltarea principiilor
dreptului.
n plan sintetic, ordinea juridic se prezint ca un ansamblu de reguli de conduit prescrise si
sanctionate, n cazul nclcrii, cu ajutorul unei forte publice organizate. Acest ansamblu este
ntemeiat pe anumite repere ideatice, concepte si valori, totodat, a cror dimensiune filosofic d
dreptului sensul cel mai profund uman numite principii. Fr profunzimea filosofic a acestor
principii, dreptul este simpla sum de conventii, adstnd n utilitatea precar a ubicuittii [III, 53,
p.96].
Ordinea juridic pozitiv este parte component a realittii juridice a societtii. Fiind un
dezmembrmnt al existentei juridice, ordinea juridic este continuitatea logic intrinsec a
precursoarelor ei, constiinta juridic social si dreptul pozitiv. Constiinta juridic desemneaz
planul ideatic (ontic) al dreptului. Dreptul pozitiv desemneaz dimensiunea normativ a existentei
juridice (planul deontic). Premisa dreptului pozitiv este constiinta juridic, care ncadreaz
principiile dreptului la nivelul ideologiei juridice. Ordinea juridic pozitiv este planul actional al
realittii juridice care nglobeaz raporturile juridice realizate n temeiul normelor juridice si
faptelor juridice. Deci, premisele ordinii juridice snt constiinta juridic si dreptul pozitiv. A se
vedea ANEXA 5.




74
CAPITOLUL IV
FUNC,IA *I VALOAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI
4.1. LOCUL SI ROLUL PRINCIPIILOR DREPTULUI N PROCESUL ELABORRII
DREPTULUI
4.1.1. Principiile de determinare a politicii legislative
Pe lng multiplii factori de configurare a dreptului, factorul uman reprezint zona central
de interes pentru orice legiuitor [III, 19, p.39].
Parafrazndu-l pe I. Craiovan, dimensiunea legiuitorului este zona central de configurare a
dreptului, deoarece constiinta juridic a legiuitorului, protagonistul principal al fenomenului juridic,
genereaz normativitatea juridic. Protaforma si continutul dreptului pozitiv si au sediul n
ideologia si psihologia juridic a legiuitorului. Or, geneza si evolutia normelor juridice n societate
sunt axate pe constiinta juridic micro si macrosocial transmutat de constiinta juridic a
legiuitorului.
Constiinta juridic, n general, reflect fenomenul juridic sub forma cunostintelor juridice si
evalurilor juridice. Din punct de vedere structural, cunostintele juridice se atribuie la partea
cognitiv a constiintei juridice ideologia juridic. Evalurile juridice ns se refer la partea
social-psihologic si emotional-volitiv psihologia juridic [III, 105, p.379].
Ideologia juridic este expresia stiintific si sistematizat a opiniilor juridice, principiilor si
exigentelor juridice ale diverselor grupuri sociale, n special a legiuitorului. Dac cunostintele
juridice sunt continutul ideologiei juridice, atunci principiile juridice constituie esenta constiintei
juridice. Cristalizarea principiilor juridice determin calitatea ideologiei juridice, proces care poate
fi obscurat de cantitatea cunostintelor juridice. Volumul si calitatea cunostintelor juridice, precum si
posedarea principiilor si normelor juridice poart denumirea de informare juridic. Nivelul
informrii juridice variaz de la elementar la superior. Indicii informrii juridice sunt: interesul
constant fat de drept; necesitatea de a extinde volumul cunostintelor juridice; aprofundarea calittii
cunostintelor obtinute; analiza critic si utilizarea acestora. La nivelul superior (profesional) al
informrii atribuim constiinta juridic a legiuitorului, marcat de cunostinte juridice temeinice,
principii juridice asimilate n profunzime si exigente profesionale majore.
Psihologia juridic ntruneste totalitatea sentimentelor juridice, emotiilor, dorintelor si
aprecierilor ce vizeaz fenomenul juridic al societtii. Prin intermediul psihologiei juridice se
realizeaz ideologia juridic. Psihologiei juridice i revine functia de evaluare a fenomenului juridic.
Evaluarea juridic se exprim n : a) aprecierea dreptului (principiilor dreptului, normelor si
institutiilor juridice); b) aprecierea conduitei licite a membrilor societtii; c) aprecierea ilicitului



75
(delictelor, delicventilor, fenomenului criminalittii); d) autoaprecierea conduitei; e) aprecierea
activittii organelor de ocrotire a normelor de drept [III, 105, p.384].
Considerm c evaluarea juridic se extinde si asupra normrii juridice, n special legiferrii.
n vizorul constiintei juridice sociale se afl politica legislativ, tehnica legislativ si nsusi
legiuitorul. De aceea, nsusi legiuitorul trebuie s demonstreze cel mai nalt nivel posibil al
constiintei juridice profesionale.
Dup Gh. Mihai si R. Motica, orice legiuitor are o politic legislativ pe care o desfsoar
prin legiferare. Politica legislativ cuprinde totalitatea scopurilor si strategiilor unui legiuitor,
precum si instrumentele conceptuale de realizare a acestora viznd ordinea juridic din societate
[III, 53, p.138].
Dup I. Dogaru, D.C. Dnisor si Gh. Dnisor, politica legislativ este o parte a politicii
juridice care stabileste tehnicile, metodele, principiile normrii n vederea atingerii finalittilor
sistemului juridic [III, 29, p.220]. Scopul politicii legislative si idealul juridic general al
legiuitorului este binele comun. Respectiv, nu sunt legi adevrate dect acelea care nzuiesc la
binele obstesc al statului [III, 65, p.134]. Din perspectiva constiintei juridice a legiuitorului
finalitatea politicii legislative se poate transforma. Astfel, ascensiunea scopului este determinat de
apropierea politicii legislative de moralitatea nalt. Orice legiuitor mai destoinic si propune
legilor sale un scop unic virtutea suprem, adic dreptatea perfect [III, 64, p.47]. Or,
legiuitorul si va da toat osteneala de a cerceta si a stabili msurile de a ntretine pure moravurile
unui stat [III, 65, p.162]. Invers, diminuarea scopului politicii legislative este dependent de
minimalizarea moralittii legiuitorului. Dac legile al cror unic scop este interesul ctorva sunt
ale fractiunilor iar nu ale statului; aceea ce se numeste acolo dreptate nu este dect un cuvnt
[III, 65, p.134]. Pentru a evita extremele n fixarea finalittilor politicii legislative si pentru a
sensibiliza constiinta legiuitorului, marele Platon recomand legiuitorului s se ntrebe adeseori:
Unde vreau s ajung acum ? si dac cutare dispozitie are loc, nu gresesc scopul ? [III, 65,
p.163]. Deci, activitatea legiuitorului este tridimensional: cognitiv, axioteleologic si
praxiodeontic.
Legiferarea activitatea primordial a legiuitorului este expresia functiei de reglementare
a constiintei juridice a legiuitorului. Precursoarele acesteia sunt functiile de cunoastere si de
evaluare a fenomenului juridic. P. Roubier [III, 53, p.141] spunea c nu poate exista legiferare fr
cunoasterea si analiza valorilor: justitie, echitate, securitatea statului, ordine social, dar si fr
ocrotirea lor. Deci, ideile de valoare ale dreptului, precum sunt libertatea, egalitatea,



76
responsabilitatea, justitia etc., trebuie s-si afirme prezenta statornic n constiinta legiuitorului
pentru a ghida legiferarea.
n literatura de specialitate atestm un sir de concepte axate pe latura subiectiv a legiferrii,
precum sunt: principiile de determinare a politicii legislative, principiile legiferrii, principiile
tehnicii juridice, cerintele legiferrii, metodica legiferrii etc.
Dup I. Dogaru, D.C. Dnisor si Gh. Dnisor, principiile de determinare a politicii
legislative sunt: 1.Legea trebuie s urmreasc binele comun. Acest bine comun este temporal,
fiind orientat ctre dezvoltarea societtii civile. Statul este un instrument pentru realizarea acestui
scop [III, 29, p.200-221]. Deci, acest principiu teleologic este nssi finalitatea legiferrii. 2. a
doua lege natural a elaborrii dreptului este reglementarea doar a conduitei exterioare a
indivizilor n cadrul ordinii juridice. Legiferarea nu trebuie s ncerce s normeze dect
comportamentele exterioare ale indivizilor, exclus fiind orice tentativ de a reglementa modul
intim de gndire, sentimentele, dorintele acestora [III, 29, p.221]. De fapt, aceast lege este o
exigent a normrii juridice a conduitei sociale. Considerm c exteriorizrile comportamentale
active si pasive nu pot fi departajate cu certitudine de ctre legiuitor fr a ascensiona spre
interiorizrile faptelor: sentimente, dorinte, gnduri, volitii. Or, dac legiuitorul nu este preocupat de
lumea interioar a indivizilor, atunci cum ar putea pretinde s examineze latura subiectiv a
ilicitului? Cum ar putea stabili si msura binele comun? De aceea, pentru ca idealul legiuitorului
s se materializeze n fapt, este necesar, dup opinia noastr, de a apropia la maxim dreptul de
moral. Altfel zis, legiuitorul va reglementa indirect si precursoarele conduitei active si pasive a
membrilor societtii, pentru a nu cdea n impreviziune si iresponsabilitate politic si moral. 3.
Dreptul trebuie s impun maximul de constrngere suportabil pentru destinatarii si [III, 29,
p.221]. Prin interventia sa n sfera socialului dreptul nu trebuie s prejudicieze libertatea natural a
individului. Limitarea liberttii personale prin normele juridice trebuie s fie un ru necesar. Cci,
un individ constrns peste limitele suportabilului este un individ care numai are nimic de pierdut;
pentru el sanctiunea nu mai are nici o valoare [III, 29, p.222]. De aceea, legiuitorul va constientiza
profund principiul liberttii, aplicndu-l n cadrul legiferrii adecvat situatiilor sociale ce reclam
reglementare juridic. Din perspectiva psihoaxiologic ns, legiuitorul va promova preceptul omul
este msura tuturor lucrurilor. 4. Dreptul nu trebuie s intervin dect dac binele comun cere
interventia sa [III, 65, p.222]. Chiar dac legiferarea este o art, ea nu se va transforma ntr-un
spectacol politic. Conform principiului respectiv al oportunittii, legile sunt efectul, cauza este
necesitatea social de reglementare a unor relatii determinate. ns, dup cum observase lucid
Montesquieu n Lesprit des lois (livre XXIX, Chap. XVI), legile inutile slbesc legile necesare.



77
O lege indiferent binelui public este o lege care distruge ncrederea n legiferare n genere [III,
29, p.222] si, evident, discrediteaz legiuitorul. 5. Dreptul pozitiv trebuie s fie eficient, adic
realizabil [III, 29, p.222]. Reiesind din dimensiunea praxiologic a activittii legiuitorului,
legiferarea nu este un proces abstract, ns urmreste traducerea n fapt a reglementrilor elaborate.
Legiuitorul este un realist chiar dac promoveaz idealul su juridic. Legiuitorul actioneaz cu
previziunea impactului reglementrilor adoptate asupra cadrului relational social, ceea ce nseamn
c opera de legiferare apartine mai mult viitorului dect prezentului. 6. Legiferarea trebuie s fie
fundamentat stiintific [III, 29, p.222]. Ceea ce nseamn c o bun politic legislativ nu este un
act ocazional. Ea trebuie s porneasc de la cercetarea minutioas a realittii sociale din punct de
vedere politic, economic, national, international, etc.; cu stabilirea consecintelor unor eventuale
reglementri. n vederea studierii circumstantelor complexe care anticipeaz reglementrile juridice
propriu-zise, pe lng organele legislative ale statelor se instituie organe specializate: Consilii
legislative, Centre de creatie legislativ. De exemplu, conform Legii nr. 780-XV privind actele
legislative, art.22, alin. (5), expertiza stiintific a proiectului de act legislativ este efectuat de
institutii stiintifice si de nvtmnt superior de profil, de experti inclusiv de peste hotare, avnd
menirea de a contribui la: a) relevarea necesittii de a reglementa prin acte legislative problema
abordat n proiect;b) fundamentarea oportunittii elaborrii proiectului n raport cu posibilittile
economico-financiare ale statului, cu situatia social-politic si consecutivitatea reglementrii
proceselor [I, 11, p.16]. Apropo, Gh. Mihai si R. Motica prezint principiul mentionat n functie de
fundamentare constient a activittii de elaborare a legii [III, 53, p.142]. 7. Asigurarea unui
echilibru ntre dinamica si statica dreptului [III, 29, p.222-223]. Pe de o parte, dreptul ca form si
dezvoltare este flexibil, maleabil, ajustndu-se la schimbrile cantitative din societate. Deci,
legiuitorul va fi constient de caracterul mobil, dinamic al normelor pe care le edicteaz. Pe de alt
parte, dreptul ca esent si vointa este statornic repetnd esenta constructiei etatice. Rigiditatea
dreptului se identific cu autoritatea legii lato sensu si imperativitatea prescriptiilor legale. Dura
lex sed lex- maxim juridic latin - este dovada elocvent a staticii dreptului. Statica dreptului nu
semnific stagnare n aplicarea lui, dimpotriv, stabilitatea reglementrilor asigur practica
constant si siguranta juridic. Sarcina legiuitorului, n afara tentatiilor de a nscena un spectacol
politic, este de a prelua rolul Themidei n vederea echilibrrii si armonizrii extremelor: dinamicii si
staticii dreptului. Extremele, oricare n-ar fi ele, sunt periculoase. De exemplu, excesul mobilittii,
dinamismului dreptului conduce la inflatie juridic, nencredere fat de lege si legiuitor, nihilism
juridic n ultim instant. Evident este deformarea constiintei juridice a legiuitorului, care-si
msoar gloria cu cantitatea elaborrilor normative. Excesul rigidittii dreptului, legislatiei n



78
ansamblu, este un semnal al mbtrnirii organismului social, al incapacittii legiuitorului sau al
ambitiilor politice. Evident este n aceast extrem ideologia juridic deficitar a legiuitorului si
psihologia sa juridic neadecvat.
4.1.2. Principiile legiferrii
Principiile, trecute n revist, care determin politica legislativ, se nftiseaz la majoritatea
doctrinarilor n functie de principiile legiferrii [III, 67, p.224-233; 62, p.13-15] sau principiile
procesului de elaborare a actelor normative [III, 19, p.224-226; 16, p.118-119; 105, p.162; 106,
p.201-286; 124, p.283-286; 104, p.69-70; 119, p.264].
n limbajul legal se opereaz, de asemenea, cu termenul legiferare. Cu titlu exemplificativ,
art.4 al Legii nr. 780-XV privind actele legislative este intitulat Principiile de baz ale legiferrii
[I, 11, p.13].
Dup N. Popa, principiile legiferrii, numite si cerinte ale legiferrii, sunt:
a) principiul (cerinta) fundamentrii stiintifice a activittii de elaborare a normelor juridice
(descrierea situatiilor de fapt ce urmeaz s fie transformate n situatii de drept, analiza judectilor
de valoare cu privire la determinarea situatiilor de fapt care trebuie transformate, schimbate si care
se gsesc n contact cu judectile de valoare din care se inspir nssi schimbarea, determinarea
(anticiparea) efectelor posibile ale viitoarei reglementri, costul social al proiectatei reforme
legislative, oportunitatea sa etc. [III, 67, p.225]; b) principiul (cerinta) asigurrii unui raport firesc
ntre dinamica si statica dreptului; c) principiul (cerinta) corelrii sistemului actelor normative (n
momentul edictrii actelor normative legiuitorul va trebui s tin cont de existenta multiplelor
legturi ntre prtile sistemului legislatiei; s ia n consideratie toate implicatiile noii reglementri,
modificrile subsecvente n legislatie, eventualele colizii ntre reglementri etc. [III, 67, p.227]; d)
principiul accesibilittii si economiei de mijloace n elaborarea normativ; (remarca lui Ihering arat
esenta principiului accesibilittii: legiuitorul trebuie s gndeasc profund ca un filosof, dar trebuie
s se exprime ca un tran); economia de mijloace se nftiseaz n trei ipostaze: 1. alegerea formei
exterioare a reglementrii; 2. alegerea modalittii reglementrii juridice; 3. alegerea procedeelor de
conceptualizare a limbajului normei) [III, 67, p.288].
Dup B. Negru [III, 62, p.192-193], principiile legiferrii sunt: 1. planificarea activittii
legislative si normative n general; 2. suprematia legii (dup forta reglementatoare); 3. corelarea
actelor normative; 4. asigurarea unui raport dialectic ntre stabilitatea si mobilitatea reglementrilor;
5. fundamentarea stiintific a activittii de elaborare a normelor juridice.
Legiuitorul moldovean n art.4, alin.(3) al Legii privind actele legislative [I, 11, p.13] a
consacrat expres principiile de baz ale legiferrii:



79
(a) oportunitatea , coerenta, consecventa si echilibrul ntre reglementrile concurente;
(b) consecutivitatea, stabilitatea si predictabilitatea normelor juridice;
(c) transparenta, publicitatea si accesibilitatea.
Din alineatele anterioare (1) si (2) deducem nc cteva principii ale legiferrii: primatul
normelor dreptului international, la care este parte R. Moldova si celor unanim recunoscute de
natiuni; suprematia Constitutiei n ierarhia actelor normative; corelarea actelor normative (unitatea
componentelor sistemului legislatiei). Conform prevederilor art.4 al Legii nr.780-XV, principiile
nominalizate orienteaz legiuitorul la elaborarea si adoptarea actului legislativ, dar si destinatarul
acestuia n procesul aplicrii normelor juridice. Considerm c destinatarul actului legislativ, n
cazul dat, este nsusi legiuitorul care va aplica cu rigoare prevederile Legii.
Constatm c la nivel doctrinar principiile legiferrii sunt generalizate, iar la nivel legal
aceleasi principii sunt specificate n afara interpretrii legale.
n rezultatul interpretrii logice a alin.(1), art.5 al Legii nr.780-XV [I, 11, p.13], am stabilit
principiile-scop ale legiferrii si nssi finalitatea actului legislativ, evident cu caracter normativ. n
plan teleologic legiferarea este orientat spre aprarea drepturilor, liberttilor, intereselor legitime
ale cettenilor. Egalitatea si echitatea social sunt obiectivele oricrui act normativ, dar si principii
ale constiintei juridice a legiuitorului. De aceea, considerm c titlul art.5 Conditiile generale
obligatorii ale actului legislativ nu reflect complet obiectul reglementrii exprimate n alineatul
(1): finalittile legiferrii si, respectiv, a actelor legislative. Titlul adecvat continutului respectiv ar
fi: Finalittile si exigentele actului normativ legislativ.
Principiile legiferrii, n viziunea doctrinarilor Gh. Mihai si R. Motica, sunt principii de
metod n legiferare, confirmate de oricare legiuitor, indiferent de loc si timp. n caz contrar,
specific autorii, fiind valabile doar aici si acum, ele nu pot fi principii ci doar reguli necesare
tehnicilor [III, 53, p.142]. Constantele legiferrii sunt: a) fundamentarea constient a activittii de
elaborare a legii; b) tendinta ctre echilibrarea stabilittii cu mobilitatea legii; c) accesibilitatea
legii; d) interpretarea legii n sistemul actelor normative [III, 53, p.142-146].
Legiferarea stricto sensu nu se identific cu activitatea de elaborare a actelor normative,
precum tehnica legislativ nu se confund cu tehnica juridic. De aceea, nici principiile legiferrii
stricto sensu nu le identificm cu principiile procesului de elaborare a actelor normativ juridice.
ntre notiunile principiile legiferrii si principiile procesului de elaborare a actelor normative
exist un raport de ordonare. Principiile legiferrii este notiunea subordonat principiilor
procesului de elaborare a actelor normative. Notiunea supraordonat sau genul principiile
procesului de elaborare a dreptului este supus interpretrii de ctre doctrinarii rusi. Bunoar,



80
A. M. Vasiliev marcheaz principiile elaborrii dreptului cu ideologia partidului de guvernmnt.
Principiul cluz este afirmatia leninist: A 9:;<2<>:?ABCD?F<F:?C 2:>< D ?.<G2<G
<HBI>;<G. JALC .:9 ,.0LA.C! Celelalte principii sunt: activitatea de conducere si orientare a
procesului de elaborare a actelor normative de ctre P.C.U.S.; fundamentarea stiintific a procesului
de elaborare a dreptului [III, 119, p.263-264].
Dup A.S. Pigolchin, principiile procesului de elaborare a dreptului sunt: democratismul;
legalitatea, umanismul, profesionalismul; caracterul stiintific al activittii; pregtirea minutioas si
scrupuloas a proiectelor normative; desvrsirea tehnic a actelor [III, 106, p.201-203]. Dup
Iu.A. Tihomirov, principiile procesului de elaborare a dreptului sunt: a) fundamentarea stiintific; b)
legalitatea (ierarhia actelor normative); c) democratismul (suportul demos-ului si evidenta
intereselor poporului la elaborarea actelor normative); b) unitatea sistemului legislatiei [III, 105,
p.162].
Dup G. Nazarenco, principiile fundamentale ale procesului de elaborare a dreptului sunt: 1.
democratismul; 2. legalitatea (procedurii de adoptare a actului normativ); 3. umanismul (actul
normativ trebuie s asigure si s apere drepturile si liberttile omului; s satisfac necesittile
spirituale si materiale ale individului); 4. fundamentul stiintific (solutia normativ se ia n baza
realizrilor stiintei si practicii sociale); 5. profesionalismul (specialisti calificati n jurisprudent
particip la elaborarea reglementrilor juridice); 6. publicitatea (procesului de elaborare a
dreptului); 7. pregtirea minutioas a proiectului normativ (studii nationale si internationale n
domeniul supus reglementrii juridice); 8. tehnicitatea (respectarea regulilor afirmate ale tehnicii
juridice) [III, 104, p.69-70].
G. Fiodorov defineste principiile elaborrii dreptului n functie de idei conductoare si
nceputuri de organizare, care determin substanta si directia general a acestei activitti, asigur
exprimarea maximal a vointei si intereselor clasei dominante (poporului) n cadrul normelor
juridice [III, 124, p.283]. Autorul sustine ca multe principii ale procesului de elaborare a actelor
normative depind de tipul istoric al statului si dreptului [III, 124, p.283]. ntr-un stat de drept,
democratic, procesul de elaborare a dreptului trebuie fondat pe principiile: 1) separrii puterilor n
stat; 2) delimitrii mputernicirii organelor de elaborare a dreptului; 3) impartialittii (obiectivittii
procesului de elaborare a dreptului); 4) succesiunii guvernantilor; 5) democratismului; 6) legalittii;
7) internationalismului; 7) publicittii; 8) fundamentrii stiintifice; 8) planificrii (activittii de
normare); 9) multitudinii, simpletei si flexibilittii formelor procesuale; 10) celerittii procesului de
elaborare a dreptului [III, 124, p.283-286]. n acelasi context, G. Fiodorov arat c principiile



81
dreptului, n general, si principiile elaborrii dreptului, n special, formulate de legiuitor, determin
esenta oricrui tip istoric de drept [III, 124, p.283].
L.S. Iavici, corelnd ns principiile dreptului cu principiile legiferrii arat c principiile
dreptului sunt criteriile de legitimitate a actelor normative ca forme de exprimare a dreptului. Mai
mult ca att, principiile dreptului snt suporturi ideatice ale activittii legislative, participnd la
reglementarea indirect a conduitei sociale si materializndu-se n norme juridice concrete [III, 130,
p.152].
n fine, rezumm asupra raporturilor dintre principiile dreptului, principiile procesului de
elaborare a dreptului si principiile legiferrii.
1. Principiile legiferrii lato sensu se identific cu principiile procesului de elaborare a actelor
normative. Din punct de vedere logic, constatm ntre aceste dou notiuni un raport de
compatibilitate (identitate).
2. Suportul ideatic al principiilor legiferrii si principiilor procesului de elaborare a dreptului este
constituit de principiile generale ale dreptului: libertatea, echitatea, justitia, responsabilitatea,
etc.
3. Principiile generale ale dreptului si principiile legiferrii asimilate de constiinta legiuitorului, n
vederea reglementrii conduitei sociale, sunt principii ale constiintei juridice a legiuitorului.
4. Principiile dreptului snt antecedentele procesului de elaborare a actelor normative pe de o parte.
Pe de alt parte, principiile dreptului iau form si se dezvolt n procesul elaborrii actelor
normative, n special n cadrul legiferrii.
5. Att principiile dreptului, ct si principiile legiferrii lato sensu, sunt ncadrate juridic de ctre
legiuitor si interpretate neoficial de ctre doctrinari. n vederea aplicrii uniforme si adecvate
att a principiilor dreptului, ct si a principiilor legiferrii stricto sensu si principiilor elaborrii
dreptului lato sensu, se impune interpretarea oficial autentic, normativ a acestor principii.
Principiile dreptului reprezint idealul dreptului, anticipatorul oricrui drept pozitiv.
Normele dreptului pozitiv urmeaz s conserve si s exprime acest ideal, care doteaz cu
imuabilitate si nepozitivitate dreptul pozitiv. De aici si legiuitorul nu este creatorul principiilor
dreptului, el doar le descoper si le localizeaz n norme juridice. Misiunea legiuitorului este de a
materializa principiile dreptului n norme juridice, directionndu-le n planul deontic si actional
(praxiologic). Aceasta i reuseste legiuitorului datorit functiei axiologice a constiintei sale juridice.
4.2. LOCUL SI ROLUL PRINCIPIILOR DREPTULUI N CADRUL REALIZRII DREPTULUI
4.2.1. Formele &i principiile realizrii dreptului
Principiile constiintei juridice au important nu numai pentru crearea sistemului dreptului.



82
Ele penetreaz sistemul juridic (sistemul de reglare juridic) n ansamblu: constiinta juridic,
dreptul pozitiv si realizarea lui [III, 124, p.248]. G. Fiodorov arat aceste principii ale constiintei
juridice: legalitatea, echitatea (dreptatea), egalitatea, unitatea indestructibil a dreptului si
obligatiilor, mbinarea convingerii cu constrngerea, rspunderea pentru vinovtie [III, 124, p.248-
250].
Realizarea dreptului este componenta necesar a fenomenului (sistemului) juridic al
societtii. Datorit realizrii dreptului, sistemul juridic este o constructie viabil. Dreptul din planul
abstractiunilor (sollen) devine fapt (sein), realitate; din planul universalului transmigreaz n cadrul
particular. n procesul realizrii dreptului normele juridice si gsesc destinatarii; impersonalitatea si
generalitatea normei este substituit prin concretizare si individualizare. Realizarea dreptului
ncununeaz opera legiuitorului care nu este un act n sine. Legiferarea lato sensu este implicit
succedat de realizarea dreptului n ordinea continuittii procesului juridic.
La nivel doctrinar, conceptul realizrii dreptului pozitiv este interpretat n general astfel:
proces de transpunere n viat a continutului normelor juridice, n cadrul cruia oamenii, ca subiecte
de drept, respect si execut dispozitii normative, iar organele de stat aplic dreptul, n temeiul
competentei lor [III, 67, p.253; 53, p.155; 61, p.221; 62, p.59]. Realizarea dreptului implic
legarea unui raport ntre faptele concrete ale oamenilor si norma abstract care stabileste conduita
dreapt, calea ideal de actiune individual, pentru ca libertatea subiectului s nu afecteze celelalte
libertti [III, 29, p.346].
Dac legiferarea este o activitate elitar, organizat de legiuitor, atunci realizarea dreptului
implic un cerc larg de subiecti-destinatari. Dup S. Popescu, o prim categorie o formeaz
destinatarii primari, cei care trebuie s-si conformeze conduita modelului prevzut de norm, n
situatia vizat de norm. A doua categorie de destinatari, sunt cei chemati s controleze modul n
care s-au comportat destinatarii primari. Destinatarii din categoria a doua snt agenti si organe care
apartin statului, desemnate pentru a supraveghea aplicarea corect a normelor juridice de ctre
destinatarii primari [III, 70, p.253]. Cercul destinatarilor primari, pe lng particulari, se extinde si
asupra legiuitorului si altor organe publice de aplicare a dreptului. Cu alte cuvinte, conditia
destinatarului de categoria a doua este de a se afirma n calitate de destinatar primar exemplar. De
aceea, credem c gradatia propus de S. Popescu este transparent si valabil ad hoc. Or, orice
destinatar secund, de categoria a doua, este si destinatar primar, cel din urm ns nu este n mod
necesar destinatar din categoria a doua.
Categorisirea destinatarilor normelor juridice poate fi efectuat n dependent de formele
realizrii dreptului.



83
n literatura de specialitate ruseasc [III, 104, p.79-80; 105, p.312-314; 106, p.172-173] snt
analizate formele de realizare nemijlocit a dreptului (respectarea, executarea si exercitarea
(uzitarea) dreptului) si de realizare mediat (mijlocit) a dreptului (aplicarea dreptului). Realizarea
nemijlocit a prescriptiilor legale implic conduita licit de sine stttoare a subiectelor de drept sub
forma respectrii prohibitiilor sau executrii obligatiilor, sau exercitrii (uzitrii) drepturilor
subiective. Dac respectarea este abstentiunea subiectului de la fapt interzis de norm juridic
prohibitiv, atunci executarea este actiunea obligatorie a subiectului conform normei juridice
onerative. Ambele sunt forme de realizare a normelor juridice imperative. Exercitarea sau uzitarea
dreptului ns implic realizarea normei juridice dispozitive care stabileste prerogativele legale ale
subiectului. Rmne la discretia subiectului de a actiona sau a inactiona legal, de a se conforma liber
vointei legiuitorului. Dac realizarea dreptului prin respectare nu necesit nfiintarea raporturilor
juridice, atunci exercitarea (uzitarea) si executarea dreptului pot avea loc att n cadrul raporturilor
juridice, ct si n afara lor. n cadrul unui raport juridic distingem partea ndrituit (titularul dreptului
subiectiv) si partea ndatorat. n afara raportului juridic se exercit drepturile subiective universale.
Realizarea mediat (mijlocit) a dreptului implic interventia unui organ competent de stat
n vederea traducerii n fapt a intentiei legiuitorului. Necesitatea aplicrii dreptului este conditionat
de:
a) existenta unui litigiu privind drepturile subiective si obligatiile juridice;
b) existenta unui impediment privind exercitarea unui drept subiectiv; svrsirea unei fapte
ilicite;
c) stabilirea faptului nasterii drepturilor subiective sau stingerii obligatiilor juridice;
d) realizarea unui drept subiectiv;
e) declansarea raportului de constrngere a delincventului;
f) decizia de ncurajare (stimulare) a unei persoane; etc.[III, 104, p.80].
Deci, spre deosebire de celelalte forme ale realizrii dreptului, aplicarea este nfptuit de
organul competent al statului n cadrul unui raport juridic, care se materializeaz ntr-un act de
aplicare a normei juridice (imperative sau dispozitive) la cazul ce necesit solutionare juridic.
n literatura de specialitate romneasc [III, 67, p.253-268; 53, p.155-160; 29, p.347-356]
snt examinate, de regul, dou forme ale realizrii dreptului: 1) respectarea si executarea
dispozitiilor legale de ctre cetteni; 2) aplicarea normelor juridice de ctre organele competente ale
statului, n limitele competentei lor, si alte organisme sociale. n dependent de categoria normelor
juridice si, n primul rnd, de caracterul conduitei prescrise de normele de drept, se deosebesc ns
trei forme ale realizrii dreptului: 1) realizarea normelor juridice prohibitive; 2) realizarea normelor



84
juridice onerative (si permisive); 3) aplicarea normelor juridice de ctre organele de stat competente
[III, 19, p.236-238; 61, p.221].
Considerm c n dependent de norma juridic realizat este rational a distinge urmtoarele
modalitti: 1. realizarea normelor juridice imperative; 2. realizarea normelor juridice dispozitive; 3.
realizarea normelor juridice, indiferent de categorie, prin aplicarea lor de ctre organele competente
de stat. n dependent de conduita licit manifestat n fapt, vom deosebi: 1. respectarea
interdictiilor juridice; 2. executarea obligatiilor juridice; 3. exercitarea drepturilor subiective; 4.
aplicarea prevederilor normative. n dependent de subiectul destinatar, realizarea dreptului poate fi
simpl, cu implicarea oricrui subiect de drept si calificat, numai cu implicarea organului de stat
competent. mprtsim viziunea lui N. Popa, potrivit creia realizarea n raport cu destinatarul este
efectuat: a) de ctre cetteni (respectarea si executarea); b) de ctre organele de stat si alte
organisme sociale [III, 67, p.253]. n viziunea noastr, n dependent de gradul (nivelul) de
implicare a destinatarilor n procesul realizrii, se impun: (a) realizarea individual a dreptului; (b)
realizarea colectiv a dreptului sau (a) realizarea la nivel microsocial; (b) realizarea la nivel
macrosocial.
Realizarea dreptului la nivel macrosocial, ct si la nivel microsocial, este conditionat de un
sir de factori: tipul sistemului social, natura relatiilor politice, tipul de relatii economice, conditiile
nationale si internationale, gradul de civilizatie si cultur, constiinta juridic, etc. [III, 19, p.234].
Constiinta juridic este un factor decisiv n configurarea realizrii dreptului. Constiinta
juridic individual, exteriorizat n functie de conduit licit, semnific o bun cunoastere a
dreptului, o apreciere adecvat a prevederilor legale. De nenumrate ori, persoanele aleg n mod
instinctiv conduita adecvat stabilit de norma juridic. Iar gradul de constientizare a respectrii
legii evident difer la diferite categorii de destinatari ai normelor juridice, observ S. Popescu [III,
70, p.252]. Conduita licit a destinatarului normei juridice este dovada conformrii vointei acestuia
fat de vointa (intentia) legiuitorului. n acelasi timp, este si argumentul penetrrii si receptionrii
spiritului legii de ctre destinatar, chiar dac n vederea autoconservrii se mai nregistreaz
urmarea oarb a literei legii. Perceperea spiritului legii de ctre subiectul destinatar implic
constientizarea ideilor ntemeietoare ale dreptului si construirea conduitei corespunztoare n
exterior. Dar acest spirit nu e definit de vointa legislatorului, cci astfel ar fi starea ei obiectivat,
lucrul ncepndu-si viata dup ce a iesit din mna lucrtorului. n spiritul legii recunoastem
principiile 'ntemeietoare $i unificatoare, orizontul de valori care confer referentialului legea
transparent de sine si plasticitate [III, 51, p.64]. Astfel, asimilarea principiului egalittii de ctre
subiect conduce la ntelegerea inegalittii sociale si egalittii n fata legii; genereaz respectul si



85
conformarea fat de lege, pe care subiectul nu o consider discriminatorie si prtinitoare.
Respectarea dreptului este deopotriv egal si obligatorie pentru toti subiectii de drept: persoane
fizice, persoane juridice, inclusiv statul. Particularul, care ntelege c statul care emite legea este
obligat s o respecte ca si orice subiect de drept, stie ce este egalitatea. Implicit va poseda si esenta
principiilor responsabilittii si liberttii. Exercitndu-si drepturile subiective sau abtinndu-se de la
exercitiu, subiectul si realizeaz libertatea n fapt.
Exercitiul drepturilor subiective are loc sub ndrumarea ctorva principii metodologice: 1.
principiul exercitiului dreptului subiectiv de ctre titular potrivit cu scopul lui licit (prevzut expres
de lege sau din ceea ce e permis de legea n vigoare, rezultnd din ceea ce nu interzice ea); 2.
principiul exercitiului dreptului subiectiv de ctre titular cu respectarea moralei (exercitarea unui
drept subiectiv este o virtute, potentat si limitat de moral); 3. principiul exercitiului cu bun-
credint de ctre titular al dreptului su subiectiv [III, 62, p.68-70]. Executndu-si ndatoririle
juridice, destinatarul normelor onerative ofer contraprestatii altor subiecte. Distingerea limitelor
drepturilor si obligatiilor de ctre subiect este imaginea unei fiinte responsabile care va avea nevoie
de minimum de constrngere exterioar. Subiectul-destinatar cu constiint juridic activ va putea
pretinde si statului s-si onoreze obligatiile fat de cettean, s fie responsabil pentru opera de
legiferare si de guvernare n ansamblu. Or, constiinta juridic activ a destinatarului dreptului va fi
dominat profund de sentimentul drepttii ce probeaz principiul unificator al justitiei.
Din alt perspectiv, respectarea dreptului de ctre toti subiectii genereaz fenomenul
legalittii. Legalitatea, exigent si principiu al statului de drept, este conditia ordinii legale. nsusi
scopul principal al statului de drept este, dup S. Popescu, realizarea dreptului prin respectarea
regulilor de elaborare, aplicare si nfptuire a actului de drept, pe de o parte. Iar pe de alt parte,
const n asezarea pe baze juridice a activittii statului sau, cu alte cuvinte, realizarea dreptului n
activitatea statal [III, 69, p.109].
Continutul legalittii este prezentat ca o sum de principii si ca un ansamblu de cerinte, pe
de alt parte.
Principiile legalittii, dup unii autori [III, 104, p.113-114; 124, p.486-489], sunt dispozitii
de principiu ale fenomenului juridic al societtii, care exprim continutul legalittii. La aceste
principii se atribuie: 1. universalitatea legalittii, care implic egalitatea tuturor n fata legii; 2.
unitatea legalittii, care implic forta egal a legilor pe tot teritoriul statului; 3. suprematia legii fat
de alte acte normative care trebuie s corespund legii; 4. unitatea legalittii si oportunittii, care
implic necesitatea suprem de realizare riguroas a cerintelor legale; 5. legtura indisolubil a
legalittii cu cultura, implic ntemeierea legalittii pe cultura juridic; 6. inevitabilitatea



86
rspunderii juridice, implic consolidarea legalittii n baza unui mecanism eficient al rspunderii
juridice; 7. controlul realizrii legilor, implic controlul constitutional al legilor, supravegherea
respectrii legilor de ctre procuratur. Principiile respective, se remarc, snt interdependente,
corelative si constituie un sistem, care asigur evaluarea strii, nivelului si caracterului legalittii.
Cerintele legalittii, dup alti autori [III, 61, p.266-267; 126, p.346-348], sunt: a) suprematia
legii (superioritatea unit cu autoritatea si puterea legii); b) universalitatea legii (legile sunt
adresate tuturor persoanelor dintr-un stat); c) unicitatea legii (legea este unic pe ntreg teritoriul
statului); d) oportunitatea legii (att timp ct o lege este n vigoare, ea este adecvat situatiei,
mprejurrilor, este potrivit societtii); e) realitatea legalittii (eficacitatea legilor); f) asigurarea
drepturilor si liberttilor democratice ale omului.
Dup cum se observ, cerintele legalittii sunt compatibile cu principiile legalittii.
Totusi, V.S. Afanasiev insist asupra delimitrii principiilor si cerintelor legalittii. Argumentele
invocate de autor rezid n: a) caracterul ideatic al principiilor legalittii si caracterul prescriptiv al
cerintelor legalittii; b) principiile legalittii determin continutul legalittii, cerintele legalittii ns
determin legitimitatea conduitei sociale; c) principiile legalittii actioneaz n toate sferele vietii
sociale si asupra tuturor subiectelor, cerintele legalittii ns vizeaz anumite domenii ale vietii
sociale si subiecte determinate.
Dup V.S. Afanasiev, sunt patru principii ale legalittii (suprematia legii, unitatea
(universalitatea) legalittii, oportunitatea legalittii si efectivitatea (realitatea) legalittii) si tot attea
cerinte ale legalittii: a) toate legile trebuie s corespund Constitutiei; b)toate actele subordonate
legii trebuie s corespund legilor; c) aplicarea dreptului si actele de aplicare a dreptului trebuie s
corespund legilor si actelor subordonate legii; d)actele de conduit individual trebuie s
corespund legilor, actelor subordonate legii si actelor de aplicare a dreptului [III, 107, p.184-185].
Autorul mentioneaz, c fiecare principiu si cerint a legalittii pot fi dezvoltate, dup formula
principiu cerint norm .
Dup opinia noastr, controversa privind principiile sau cerintele legalittii se solutioneaz
n dependent de acceptiunile notiunii de legalitate. ntr-un sens, legalitatea per se este un principiu
de drept. n alt sens, este o metod de instaurare a ordinii legale. Sensul avut n vedere de
majoritatea autorilor este legalitatea n functie de regim al statului de drept. De aici pornesc
cerintele si principiile de respectare, executare si aplicare neabtut si strict a dreptului, numite n
literatura de specialitate principii si cerinte ale legalittii.
n ce priveste raportul principiile dreptului si cerintele legalittii, V.N. Hropaniuc este de
prerea c cerintele legalittii n esent coincid cu principiile dreptului. Cerintele legalittii sunt



87
mijloace sau instrumente juridice de traducere n viat a principiilor generale ale dreptului: echittii,
justitiei, umanismului [III, 127, p.346].
Doctrina nu se limiteaz doar la interpretarea legalittii. Ordinea legal este tratat, de
asemenea, n functie de nceputuri, realitti si fundamente numite principii ale ordinii legale.
V.V. Borisov le numeste: 1. constitutionalitatea; 2. legalitatea; 3. integritatea si structuralitatea; 4.
subordonarea (ierarhia) elementelor corelative; 5. normativitatea si organizarea; 6. dreptatea si
moralitatea; 7. garantarea; 8. universalitatea si optimitatea; 9. controlul [III, 107, p.550-553]. Vom
accepta aceste principii n functie de reguli sau metode ale ordinii legale.
Legalitatea si ordinea legal, n sens larg, implic toate formele realizrii dreptului, deci nu
poate fi reduse doar la respectarea dreptului (normelor prohibitive) de ctre destinatari. Legalitatea
si ordinea legal, valori incontestabile ale statului de drept, necesit conservare si asigurare prin
intermediul garantiilor politice, economice, sociale, juridice si ideologice. Indicii legalittii si
ordinii legale sunt n acelasi timp indici ai realizrii dreptului. Astfel, realizarea dreptului n fapt
este atunci, cnd sunt respectate principiile de dreptate si de adevr, de justitie si de echitate, de
libertate si de egalitate n fata legii [III, 70, p.102]. Ceea ce nseamn c fr un suport valoric la
nivelul constiintei colective dreptul este lipsit de substant, nu este perceput ca just, nu este dect o
umbr fr continut. Iat de ce realizarea dreptului prin executarea si respectarea normelor depinde
de modul n care se impune la nivelul constiintei colective o anumit ierarhizare a valorilor si
intereselor [III, 29, p.348-349].
Dup cum am mentionat, aplicarea dreptului este o form specific a realizrii dreptului care
antreneaz organele statului, n limitele competentei lor, n procesul punerii n fapt a normelor
juridice. N. Popa vede n aplicarea dreptului un sistem de actiuni statale n vederea transpunerii n
practic a dispozitiilor si sanctiunilor normelor de drept prin crearea raporturilor juridice [III, 67,
p.258].
Etapele aplicrii dreptului snt:
1) determinarea situatiei de fapt; 2) alegerea normei de drept (precedat de cutarea normei de drept
n sistemul dreptului); 3) interpretarea normei (normelor) juridice; 4) elaborarea si emiterea actului
de aplicare.
Aplicarea dreptului se desfsoar ntr-un cadru necontencios adeseori, ns procedura
concurent este cea contencioas. Organele statului n cadrul aplicrii dreptului recurg la actiuni
stimulative si represive. Evident c aplicarea dreptului nu trebuie redus la constrngerea de stat si
restabilirea ordinii de drept nclcate. Finalitatea si continutul actului de aplicare este mult mai
variat dect stabilirea msurilor sanctionatorii. Multe dintre sanctiuni, fie ele represive sau nu,



88
reprezint o constatare a esecului. Norma juridic nu este adevrat respectat dect atunci cnd
nici o sanctiune n-a fost aplicat sau nu ar trebui s fie aplicat. Numai aplicarea necontencioas a
dreptului poate fi considerat ca absolut corect si singur a da satisfactie deplin cerintelor
justitiei, subliniaz S. Popescu [III, 70, p.254]. De aceea, credem c aplicantul dreptului n
activitatea sa va armoniza principiul-metod a convingerii, ca regul, cu principiul-metod a
constrngerii, la nevoie.
n cadrul aplicrii dreptului, cercul destinatarilor acestei forme calificate a realizrii
dreptului variaz n dependent de genul activittii. Deosebim agentii statali care intervin la
ncheierea actelor juridice private, n vederea ndeplinirii conditiei de solemnitate. O alt categorie a
agentilor publici snt acei care elaboreaz si execut acte administrative (functii administrative).
Organele jurisdictionale completeaz cercul destinatarilor care controleaz comportarea
destinatarilor primari. Ele aplic normele n cadrul litigiilor, realiznd justitia [III, 70, p.255].
Aplicarea dreptului este un proces volitiv, care antreneaz activ constiinta aplicantului.
Cunoasterea dreptului pozitiv si a principiilor lui ntemeietoare este premisa necesar pentru
practica juridic. Or, misiunea aplicantului este de a evalua diverse stri de fapt si de a le califica
conform strilor de drept. Activitatea de aplicare si respectiv constiinta juridic profesional a
aplicantului dreptului este directionat si fundamentat de un sir de principii.
Dup M.N. Marcenco, acestea sunt: a) legalitatea; b) echitatea social; c) oportunitatea; d)
justetea (temeinicia) [III, p.105, p.317-319]. Legalitatea implic conformarea aplicantului dreptului
cu litera si spiritul legii; respectarea limitelor competentelor de ctre organul public;
respectarea strict a procedurii stabilite prin lege; elaborarea si emiterea actului de aplicare
corespunztor cazului examinat, n forma prestabilit. Echitatea social implic actiunea organului
de aplicare n interesul ntregii societti, dar nu n vederea promovrii propriului interes al agentului
puterii. Oportunitatea (pertinenta) implic cercetarea specificului strii de fapt la momentul emiterii
actului de aplicare; evidenta conditiilor de aplicare a normelor juridice; pertinenta normei
(normelor) pentru cazul cercetat; necesitatea actiunilor procesuale determinate de starea de fapt.
Justetea (temeinicia) aplicrii dreptului const n stabilirea deplin, studierea minutioas a strii de
fapt, emiterea actelor n baza faptelor indubitabile, veridice si verificate. Ignorarea principiului
respectiv la elaborarea actului de aplicare a dreptului este un temei suficient pentru anularea actului.
M.N. Marcenco subliniaz c principiile respective, (G.V. Nazarenco le numeste cerinte
naintate fat de actele de aplicare a dreptului [III, 104, p.83]), adeseori se contrazic. Contradictiile
sunt explicabile, dat fiind faptul generalittii si impersonalittii normelor juridice care nu pot
prevedea toate situatiile de fapt posibile. Spre exemplu, n cazul contradictiei principiilor legalittii



89
si oportunittii, organul de aplicare a dreptului solutioneaz cazul, stabilind modalitatea optimal de
aplicare a normei la circumstantele cazului, armoniznd principiul legalittii cu principiul
oportunittii [III, 100, p.318-319].
Considerm c n procesul aplicrii dreptului principiile dreptului apar n ipostaza
principiilor ramurale ale dreptului. n special, procedura contencioas pentru solutionarea litigiilor
de ctre organele jurisdictionale este guvernat de principii procesuale ramurale care, de altfel, pot
fi si interramurale. Astfel, n activitatea de aplicare a dreptului de ctre organele judectoresti n
pricinile civile se impune respectarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil:
legalitatea; aflarea adevrului; egalitatea prtilor; dreptul la aprare; contradictorialitatea; rolul activ
al judectorului; disponibilitatea; publicitatea; oralitatea; nemijlocirea; continuitatea; dreptul prtilor
de a folosi limba matern. nclcarea acestor principii atrage nulitatea hotrrilor judectoresti sau a
altor acte de procedur, prin intermediul cilor de atac reglementate de lege [III, 23, p.58-59].
n ce priveste actiunea administrativ, aceasta este ghidat de un sir de principii procesuale
care trebuie s domine constiinta agentilor autorittii publice administrative. Spre exemplu: a)
obligativitatea de a accepta demersurile persoanei private si de a le solutiona n modul cel mai
potrivit, conform Legii cu privire la petitionare, Legii contenciosului administrativ, Codului
procesual civil; b) dreptul de a fi ajutat si asistat; c) promptitudinea (rapiditatea) n executare
(respectarea termenului rezonabil); d) dreptul de a fi auzit; e) obligativitatea autorittii
administrative de a informa persoanele interesate despre procedura administrativ si dreptul lor de a
fi ascultate si auzite; f) procedura colectiv; g) accesul al informatie; h) obligativitatea deciziei [III,
63, p.11-12]. Principiile procesuale enumerate completeaz organic principiile materiale care
guverneaz organizarea si functionarea sistemului administrativ: legalitatea; egalitatea n fata legii;
respectarea scopului si a obiectivelor trasate de lege; proportionalitatea; obiectivitatea;
impartialitatea; buna credint; transparenta; regula de favorizare a persoanei private [III, 63, p.9-
10].
4.2.2. Principiile interpretrii juridice
Una din fazele aplicrii dreptului de ctre organele competente de stat, premergtoare
elaborrii si emiterii actului de aplicare, este interpretarea normei (normelor) selectate din sistemul
dreptului n vigoare. Agentul interpretrii, el si agentul aplicrii, recurge la diverse procedee, tehnici
si principii de interpretare a normelor. Ceea ce ne preocup n contextul demersului efectuat, sunt
principiile interpretrii care nu-si gsesc loc n fiece surs de Teoria General a Dreptului.
Bunoar, S. Popescu se limiteaz doar la enumerarea principiilor interpretrii, pe care le
calific ca mai mult sau mai putin precise, mai mult sau mai putin imperative, rezervnd



90
interpretului spatiu pentru stabilirea sensului si continutului principiilor. a) Normele juridice
trebuie s fie ntotdeauna astfel interpretate, nct efectul lor s fie asigurat. Este inadmisibil
interpretarea care ar anula efectul practic al normei. b) Tcerile legii pot fi interpretate n favoarea
liberttii de actiune. Tot ceea ce nu este interzis, este permis. c) Trebuie s fie asigurat
continuitatea de interpretare. Atunci cnd s-a consolidat o anumit interpretare a legii, ea nu trebuie
schimbat cu usurint. d) Atunci cnd un text este susceptibil de mai multe interpretri, nu se poate
retine interpretarea care ar duce la rezultate injuste, inechitabile din punct de vedere economic si
social [III, 70, p.294].
I. Dogaru, D.C. Dnisor si Gh. Dnisor arat urmtoarele principii de interpretare, care
difer putin de cele nominalizate mai sus din punct de vedere conceptual, dar mai mult se deosebesc
dup hain, adic enuntare. Acestea sunt:
1. Tot ce nu este prohibit este permis. Tcerea legii trebuie interpretat n favoarea liberttii de
actiune a individului. Principiul lrgeste sfera liberttilor individuale, dar nu si a puterilor
autorittilor publice.
2. Regula continuittii interpretrii. Interpretarea stabilit ntr-un sens nu trebuie prea usor
modificat n vederea stabilittii raporturilor juridice.
3. Principiul efectului util. Legea trebuie interpretat n sensul n care si gseste aplicarea.
4. Controlul interpretrii n raport cu rezultatul practic. n cazul mai multor interpretri ale
aceluiasi text se urmreste rezultatul practic, eliminndu-se cele absurde, indezirabile, injuste,
antisociale, etc.
5. Dispozitiile generale nu derog de la cele speciale. Dac la o situatie se aplic dou norme una
general, alta special, atunci preferint n aplicare se va da normei speciale.
6. Trebuie s interpretm totdeauna cu bun simt. Altfel zis, prevalarea sensului uzual al cuvintelor
[III, 29, p.403-404].
Gh. Mihai specific c principiile interpretrii nu sunt principii ontologice ns principii
metodologice. Deoarece interpretarea este metod, ea are principii de metod [III, 53, p.161].
Aceste principii nu se vor confunda cu principiile logice (identitatea; noncontradictia; tertiul exclus)
crora li se subordoneaz orice interpretare juridic. Principiile interpretrii sunt nftisate
argumentat de Gh. Mihai, de aceea ne raliem la rationarea autorului.
1. Principiul unittii dintre litera si spiritul legii: spiritul legii poate fi nteles ca spirit al
legiuitorului, dar si ca un ansamblu de principii naturale, crora urmeaz s se subordoneze orice
legiuitor si care sunt temeiuri ale tuturor actelor normative. Dezechilibrul ntre spiritul si litera
legii conduce la abuz de drept, la frauda legii, la nclcarea echittii.



91
2. Principiul suprematiei vointei legiuitorului. Vointa legiuitorului nu se identific cu spiritul
legiuitorului, dup Gh. Mihai. Vointa legiuitorului subordoneaz spiritul legiuitorului, iar acesta
spiritul legii. Vointa legiuitorului o subordoneaz pe cea a judectorului. Cea mai bun lege este
aceea care las ct mai putin la aprecierea judectorului si cel mai bun judector este acela care, n
hotrrea sa se ntemeiaz n asa fel pe lege, nct arbitrarul s fie ct mai redus. Respectiv, aceasta
este si imaginea indirect a celui mai bun legiuitor.
3. Principiul contextualizrii. Interpretarea se efectueaz n cadrul sistemului dreptului,
corelndu-se norma interpretat cu institutia juridic si ramura de drept corespunztoare.
4. Principiul evalurii. Potrivit acestuia, interpretul nu trebuie s fac distinctie acolo unde legea
n vigoare nu distinge (ubi lex non distinguit, nec nous distinguere debemus). Cnd un text pare
ambiguu sau absurd, instanta trebuie s retin sensul cel mai favorabil acuzatului (prtului) (in
dubio pro reo).
5. Principiul corelrii. Principiu formulat n latina lex posterior derogat priori. Conform
acestuia, aplicarea simultan a legilor nu este realizabil sub aspectul logic si practic. Se alege o
lege din dou, legea posterioar este preferabil, fiind prezumat mai bun. n caz contrar se aplic
legea anterioar (lex priori), important pentru favorizarea acuzatului (prtului), dac nu este
abrogat de cea posterioar. Un alt principiu complementar la lex posterior derogat priori este
generalia specialibus non derogant (specialia generalibus derogant). Conform acestuia, n cazul n
care unei situatii i se pot aplica dou norme, una general, alta special, se va aplica cea din urm.
Norma special trebuie interpretat restrictiv. Baza interpretrii restrictive este principiul exceptio
est strictissimae interpretationis. Exceptiile snt reglementate expres si nu pot fi create prin
interpretare, de asemenea, neputnd fi extinse la alte cazuri dect cele prevzute expres de lege. n
caz dac n legislatie lipseste norma special ce vizeaz un domeniu al vietii sociale, se aplic
normele generale de drept comun [II, 1, p.19].
Alte principii ale interpretrii, nominalizate de Gh. Mihai sunt: principiul adecvrii formei
juridice la semnificatia din continut; principiul coerentei logice si principiul validittii juridice [III,
51, p.161-167].
n fine, interpretul, fiind ghidat de principiile-metod, mai mult sau mai putin determinate si
discutabil enuntate, nu are justificare de a crea noi principii.
4.2.3. Principiile rspunderii juridice
O fatet impuntoare a aplicrii dreptului este declansarea constrngerii publice de ctre
organul competent de stat, cursul creia finalizeaz cu sanctiunea juridic aplicat fptuitorului.
Altfel zis, statul investeste un anumit organ din mecanismul su cu competente determinate de a
nfiinta un raport juridic de constrngere a fptuitorului n vederea cercetrii si solutionrii unui fapt



92
ilicit si aplicrii unei sanctiuni juridice adecvate. Raportul de constrngere public desemneaz
rspunderea juridic n functie de proces si sanctiunea juridic n functie de instrument, mijloc de
restabilire a ordinii legale. Initiativa major n cadrul rspunderii juridice revine agentilor statali;
dar si responsabilitatea major pentru corectitudinea aplicrii normelor juridice. Agentul statal, n
primul rnd, trebuie s fie n cunostinta ideilor ce orienteaz si directioneaz procesul rspunderii
juridice (proces penal, civil, administrativ) si aceast exigent decurge din functia agentului de
mediere-arbitrare a relatiilor intersubiective.
Principiile rspunderii juridice, dup Gh. Mihai si R. Motica, nu sunt reguli, nici norme, cci
dac ar fi ar trebui s dispun de sanctiuni ce ar putea fi aplicate celor vinovati de nclcarea lor.
Principiile rspunderii juridice, fiind consacrate prin normele interne de drept, concentreaz
trsturile comune si esentiale ale normelor care reglementeaz juridiceste, general, abstract,
impersonal conduite pentru subiecte generice [III, 52, p.137].
Dup N. Popa si S. Popescu, principiile rspunderii juridice, n varietatea formelor pe care o
cunoaste, subliniaz prezenta unor note comune caracteristice tuturor formelor de rspundere [III,
67, p.324; 70, p.311]. Alturi de principiile rspunderii juridice numite generale, exist si principii
care sunt proprii unei anumite forme de rspundere juridic [III, 70, p.312].
n literatura de specialitate din Federatia Rus ntlnim, de asemenea, conceptul de principii
generale ale rspunderii juridice [III, p.107, p.207-208; 105, p.612-621; 104, p.107; 106, p.322-
329]. Aceste principii se refer la toat legislatia privind rspunderea juridic pentru nclcrile de
drept. ns principiile generale care determin rspunderea juridic pentru nclcrile prohibitiilor
legale, exprimate n legislatie, s-au constituit n procesul dezvoltrii dreptului penal, - consider
O.E. Leist [III, 105, p.613]. Autorul are n vedere de fapt principiul legalittii incriminrii si
sanctionrii (Nullum crimen sine lege $i Nulla poena sine lege), afirmat initial n materie
penal.
n doctrin, n general, exist o viziune si o interpretare unic a principiilor rspunderii
juridice. Astfel, principii ale rspunderii juridice sunt: a) legalitatea rspunderii; b) rspunderea
pentru fapta svrsit cu vinovtie; c) rspunderea personal; d) justetea sanctiunii sau, cu alte
cuvinte, proportionalizarea sanctiunii n raport cu grativitatea faptei; e) aplicarea unei singure
sanctiuni sau, altfel zis, unei singure violri a normei juridice i corespunde o singur imputare a
rspunderii (non bis in idem); f) celeritatea tragerii la rspundere juridic sau, altfel spus, tragerea la
rspundere la timpul potrivit. Totusi, unii autori nu sunt lipsiti de originalitate n prezentarea
principiilor rspunderii juridice. De exemplu: O.E. Leist numeste principiul contradictorialittii
procesului si dreptul la aprare a persoanei trase la rspundere [III, 105, p.618]; G.V. Nazarenco



93
numeste principiul umanismului rspunderii [III, 104, p.107]; G. Fiodorov prezint principiul
rspunderii doar pentru fapte, nu si pentru gnduri [III, 124, p.475]; N. Popa si S. Popescu numesc
principiul prezumtiei nevinovtiei n stabilirea rspunderii juridice [III, 67, p.324; 70, p.311];
Gh. Mihai si R. Motica nu atribuie la principiile rspunderii legalitatea rspunderii juridice [III, 53,
p.137].
Dup prerea noastr, ceea ce atribuie O.E. Leist la principiile generale ale rspunderii
juridice sunt principii interramurale de drept procesual civil si drept procesual penal
(contradictorialitatea si dreptul la aprare). Principiul umanismului, avut n vedere de
G.V. Nazarenco, dup cum reiese din mai multe interpretri doctrinare, se ncadreaz ideatic n
principiul justetei sanctiunii (doctrina romneasc) si n principiul drepttii rspunderii juridice si
echittii sanctiunii juridice (doctrina ruseasc). Principiul prezumtiei nevinovtiei, atribuit de
S. Popescu si N. Popa la principiile rspunderii juridice, este o garantie procesual si o prezumtie
legal relativ, care fiind rsturnat, genereaz efectul rspunderii fptuitorului pentru fapta
svrsit cu vinovtie, dovedit de acuzare sau de ctre cel prejudiciat. Prezumtia nevinovtiei este
expres prevzut de Constitutia R. Moldova.
Practica judiciar, n special jurisprudenta Curtii Supreme de Justitie si a Curtii
Constitutionale, si aduce contributia oficial la interpretarea si aplicarea uniform a principiilor
rspunderii juridice. Spre exemplu, Curtea Suprem de Justitie a Republicii Moldova atentioneaz
instantele judectoresti la necesitatea respectrii stricte a principiului individualizrii pedepselor n
asa fel ca fiecare pedeaps s-si ating scopurile prevzute [II, 1, p.104]; principiului prezumtiei
nevinovtiei la judecarea cauzelor n materie penal [II, 2, p.12-13]. Principiul prezumtiei
nevinovtiei este interpretat de ctre Curtea Constitutional a Republicii Moldova cu prilejul
controlului constitutionalittii art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai
1995.
n plan enuntiativ, principiile rspunderii juridice sunt nftisate n literatura de specialitate.
Principiul rspunderii juridice a subiectului de drept pentru fapta svrsit cu vinovtie
enunt c rspunderea juridic intervine numai pentru fapte ilicite, nu si pentru idei, svrsite cu
vinovtie de fptuitor (intentie sau culp). Vinovtia nu se refer doar la individualitatea uman, ci
la orice corespunde subiectului de drept. Lipsa vinovtiei fptuitorului este o cauz care nltur
caracterul ilicit (penal etc.) al faptei. Deci, conditia necesar si suficient a rspunderii juridice este
fapta ilicit svrsit cu vinovtie. Nu exist fapt ilicit, nu exist rspundere juridic (NULLUM
CRIMEN SINE LEGE); nu exist rspundere juridic si nu se aplic sanctiunea juridic n afara



94
faptei ilicite svrsite n una din formele sale de o persoan fizic sau juridic (NULLA POENA
SINE LEGE) [III, 52, p.137-138].
Principiul rspunderii personale semnific rspunderea pentru fapta proprie, indiferent dac
subiectul este persoan fizic sau juridic. Rspunderea pentru fapta altuia (n legislatia civil) se
consider o abatere de la principiul personalittii. n dreptul penal, ns, numai cel care a svrsit
direct sau a participat indirect la svrsirea unei infractiuni poate fi tras la rspundere penal.
Principiul aplicrii unei singure sanctiuni pentru o singur fapt ilicit (non bis in idem)
afirm c subiectul de drept care a nesocotit ordinea de drept prin fapta sa, va rspunde o singur
dat, pentru nclcarea svrsit organul competent va aplica o singur sanctiune juridic. Aceasta
nu exclude ns cumulul formelor de rspundere juridic, cnd prin aceeasi fapt a aceleiasi
persoane se ncalc o pluralitate de norme juridice de naturi diferite. Dar cnd se produce o
multipl nclcare a ordinii de drept, care vizeaz norme juridice de naturi diferite si nu are loc o
suprapunere a dou sau mai multe sanctiuni juridice de aceeasi natur, care s-ar aplica aceleiasi
persoane pentru o singur fapt ilicit, nu se ncalc principiul non bis in idem [III, 52, p.139].
Principiul justetei sanctiunii aplicate, valabil pentru orice legislatie, este garantul ordinii
normative a societtii. Totalitatea sanctiunilor juridice stipulate n legislatie asigur libertatea de
exercitare a drepturilor fundamentale ale omului n societate. ntre gravitatea faptei si sanctiunea
aplicat autorului ei este necesar o proportionare, astfel nct s fie respectate principiile dreptului,
arat Gh. Mihai si R. Motica [III, 52, p.139]. Aceasta presupune o corect alegere si aplicare a
normei juridice sub incidenta creia cade fapta ilicit si respectiv, aplicarea sanctiunii legale juste.
Dar este principial si deosebit de important pentru aplicantul sanctiunii a constientiza c nu tot ce e
legal este si just. Ideea fundamental a justitiei, numai ea, determin justetea sanctiunii. Legea
este unicul temei al tragerii la rspundere si al sanctiunii, - afirm Gh. Mihai si R. Motica [III, 52,
p.139-140]. Reiesind din afirmatia dat, ntelegem de ce autorii citati au eludat constient principiul
legalittii rspunderii juridice, deoarece l-au ncadrat implicit n principiul proportionalizrii
sanctiunii juridice aplicate la gravitatea, circumstantele faptei ilicite svrsite (principiul justetei
sanctiunii aplicate).
Principiul celerittii tragerii la rspundere juridic const n necesitatea imediat de aplicare
a sanctiunii juridice fat de autorul faptei ilicite, ct si fat de decderea moral a fptuitorului.
ntr-adevr, temporizarea tragerii la rspundere a autorului faptei ilicite, determin ivirea si
amplificarea sentimentului de insecuritate a oamenilor, o ngrijorare a lor privind actul de justitie, o
nencredere n capacitatea factorilor institutionali de a asigura ordinea de drept [III, 52, p.140].
Aplicarea cu celeritate a sanctiunii este necesar pentru a-i proba eficienta si utilitatea. Trecerea



95
timpului poate s influenteze negativ procesul de probatiune: unele probe pot s se altereze, altele s
dispar; starea real de fapt poate fi nftisat anevoios. ntru realizarea acestui principiu, legiuitorul
a stabilit termene de prescriptie sau termene de aplicare a sanctiunii. Termenele prescriptive sunt
variabile de la un sistem de drept la altul, aceasta ns nu afecteaz principiul n esent. n doctrina
juridic ruseasc [III, 105, p.619-621] acest principiu este divizat n dou: inevitabilitatea
(ineluctabilitatea) rspunderii juridice si oportunitatea rspunderii juridice. Sumarea cantitativ a
principiilor respective conserveaz calitativ principiul celerittii. Apropo, inevitabilitatea
rspunderii este ncadrat de G.V. Nazarenco n principiul legalittii [III, 104, p.114].
Principiile rspunderii juridice, n denumirea si n enunturile lor, sunt prezente n toate
sistemele moderne de drept; variabile sunt implicrile lor operationale n legile materiale si
procedurale [III, 52, p.141].
Reflectnd asupra locului si rolului principiilor dreptului n cadrul realizrii dreptului
pozitiv, am stabilit urmtoarele:
1. Principiile dreptului snt localizate n constiinta juridic a subiectelor de drept, functie de
destinatari ai dreptului.
2. Principiile dreptului se manifest n functie de suport ontologic al tuturor formelor de realizare a
dreptului.
3. Fiecare form a realizrii dreptului (respectarea, executarea, exercitarea (uzitarea), aplicarea)
este directionat de anumite principii-metod.
4. Principiile-metod au important metodologic pentru ntreaga activitate de realizare a
dreptului, principiile generale ale dreptului reprezint dimensiunea ontologic a dreptului.
5. Activitatea organelor de stat privind aplicarea normelor juridice n vigoare se desfsoar dup
anumite principii-metode, cunoscute ca principii ramurale ale dreptului.
6. Principiile care vizeaz logica si actiunea interpretului n procesul realizrii dreptului sunt
principii de interpretare a normelor juridice.
7. Principiile rspunderii juridice snt principii procesuale care ghideaz activitatea organelor de
stat competente de a aplica constrngerea public fat de autorul faptei ilicite n cadrul raportului
de rspundere juridic.
8. Principiul responsabilittii este suportul ontologic al principiilor procesuale ale rspunderii
juridice.
9. Principiile realizrii dreptului si principiile interpretrii normelor juridice si principiile
rspunderii juridice sunt interpretate doctrinar.



96
10. Principiile aplicrii dreptului si, n special, principiile rspunderii juridice, sunt ncadrate n legi
materiale si procedurale, afirmndu-si prezenta n legislatia oricrui stat.
4.3. ROLUL PRINCIPIILOR DREPTULUI N COMPLETAREA DREPTULUI POZITIV
4.3.1. Lacunele dreptului pozitiv
Problema lacunelor dreptului pozitiv tine de practicarea dreptului. Anume n procesul
aplicrii dreptului organul competent de a examina si de a solutiona un anumit caz se poate
confrunta cu situatia absentei normei (normelor) corespunztoare strii de fapt constatate. Cu alte
cuvinte, aplicantul nu are ce aplica, este n fata unei lacune a dreptului pozitiv.
Lacuna n drept este interpretat ca o absent a reglementrii normativ juridice, impus de
situatia concret dat, justificat att din punct de vedere teoretic, ct si practic [III, 61, p.225].
Lacuna n drept se numeste o lips total sau partial a dispozitiilor, necesitatea crora e exprimat
prin dezvoltarea relatiilor sociale si nevoile practice de rezolvare a problemelor politice, a sensului
si continutului legislatiei n vigoare, precum si a altor mprejurri si manifestri a vointei
guvernantilor ndreptate spre reglementarea factorilor vietii din sfera influentei juridice [III, 62,
p.55]. Lacuna n drept este absenta fie partial sau total a normelor juridice necesare pentru
solutionarea unui caz si adoptarea deciziei corespunztoare [III, 104, p.83]. Lacuna dreptului pozitiv
este absenta fie a legii, fie a actului subordonat legii, fie a obiceiului juridic, fie a precedentului
judiciar [III, 107, p.211].
n literatura de specialitate, pe lng sintagma lacune n drept care se raporteaz la
caracterul normativ al dreptului, ntlnim si expresia lacunele legii, care se raporteaz la caracterul
formal al dreptului. Lacuna legii este definit de I. Dogaru, D.C. Dnisor, Gh. Dnisor, ca fiind
omisiunea legii de a rezolva o problem care ar trebui n mod necesar s fie rezolvat [III, 29,
p.357]. Retinem, dup S. Popescu, lacuna ca omisiunea legii n solutionarea unei probleme care
trebuie s fie n mod necesar solutionat [III, 70, p.263]. Expresia lacunele legii pune n evident
forma principal de exprimare a dreptului contemporan, legea n sensul larg al cuvntului. Nu
vedem o deosebire principial ntre aceste dou expresii utilizate de doctrinari, de aceea vom
insista, n continuarea textului, asupra lacunelor dreptului pozitiv. Lacunele dreptului pozitiv
semnific ntotdeauna absenta normelor n raport de fapte si relatii sociale, aflate n aria reglrii
juridice [III, 107, p.212; 104, p.83].
Lacunele n drept sunt divizate n : a) adevrate si b) false; c) scuzabile si d)
nescuzabile. A) Adevrata lacun const n absenta normei aplicabile, care ar reglementa relatia
social de natur juridic [III, 70, p.264]. B) Falsa lacun const n existenta normei, considerat
nesatisfctoare; or, cnd o relatie social fr natur juridic ar pretinde nefondat reglementare



97
juridic [III, 70, p.264]. Adevratele lacune necesit completare; falsele lacune nu necesit umplere,
fiind deduse chiar din interpretarea extensiv a unei norme. C) Lacunele scuzabile, numite si
primare, snt conditionate de absenta necesittii de reglementare juridic a unei relatii sociale. D)
Lacunele nescuzabile, numite ulterioare (posterioare), apar n procesul redactrii proiectului
actului normativ cnd este necesar previziunea legiuitorului privind noile relatii sociale ce pretind
reglementarea juridic. Lacuna nescuzabil, dup V.V. Lazarev, se constat si n cazul ignorrii
regulilor tehnicii legislative, rezultatul creia este reglementarea juridic incomplet, insuficient
[III, 107, p.211]. Totusi, P. Pescatore este de prerea c nu orice lips a legii reprezint o lacun.
Imperfectiunea legii nu se confund cu lacuna sa. Imperfectiunea este de ordin moral, social si
economic, n timp ce lacuna este de ordin logic sau sistematic, altfel zis rezult dintr-o lips de
coerent logic a sistemului juridic pozitiv [III, 29, p.357]. Este evident c P. Pescatore nu vorbeste
despre imperfectiuni, deficiente ale tehnicii legislative ce trebuie imputate legiuitorului.
Cauzele care determin aparitia lacunelor sunt: 1. Omisiunea legiuitorului de a reglementa o
problem, conditionat de globalitatea problemei, neputinta legiuitorului de a sesiza toate
aspectele acesteia.; 2. Contradictiile interne ale legii, adic existenta n lege a prevederilor ce se
anuleaz reciproc, provocnd absenta de facto a reglementrii.; 3. Lsarea unor probleme deschise
de legiuitor, considerndu-le prea delicate pentru a le reglementa juridiceste la moment.; 4. Vointa
legiuitorului de a lsa anumite probleme pentru concretizare la latitudinea organului de aplicare.
Aceast cauz e calificat de V.V. Lazarev greseal n drept [III, 107, p.211].; 5. Inexistenta unei
probleme n momentul reglementrii, ce se ridic ulterior aplicantului dreptului. Aceast cauz este
justificat de dinamismul relatiilor sociale [III, 29, 357-358].
4.3.2. Solu)ia lacunelor
Problema solutionrii lacunelor n drept implic rspunsul la cel putin cteva ntrebri: Cine
poate constata si cine trebuie s lichideze lacunele? Care sunt limitele admisibile de nlturare a
lacunelor de ctre organele statului? Care este materia utilizat pentru umplerea lacunelor?
n primul rnd, lacunele pot fi constatate n cadrul interpretrii actelor normative de ctre
organele statului, precum si de ctre particulari. n special, lacunele se constat nemijlocit de ctre
organele de stat n limitele competentei lor. ns, lichidarea lacunelor poate avea loc numai n
cadrul oficial, doar organele legislative si executive ale statului pot nltura lacunele constatate n
actele normativ-juridice. Potrivit argumentului a majore ad minus, organul legislativ adopt legi,
ceea ce implic interpretarea autentic a textelor de legi, dar si nlturarea lacunelor din legi,
depistate n procesul interpretrii. Deci, organul legislativ trebuie s nlture lacunele din legi,
declansnd procedura legislativ. De fapt, fiecare organ de stat cu competente normative trebuie s



98
nlture lacunele din propriile acte normative emise. Pot depsi lacunele n legislatie si celelalte
organe ale mecanismului statului: organele executive si organele judectoresti, functie de organe de
aplicare a dreptului.
n al doilea rnd, organele care normeaz pot lichida lacunele admise n actele normative
adoptate de ele nsele, potrivit limitelor competentelor ce le revin. Deci, normele de competent
contureaz granitele activittii de nlturare a lacunelor de ctre organele statului. Organele de
aplicare a dreptului particip doar la nlturarea lacunelor dreptului n limitele expres prevzute de
ctre organele normative si stipulate n textele actelor normativ-juridice.
n al treilea rnd, materia utilizat pentru umplerea lacunelor este compatibil cu materia
actului normativ. Lacunele dreptului pozitiv se completeaz cu norme juridice. Alt ntrebare, cu ce
fel de norme juridice? Legiuitorul, evident, va opera cu norme din legi pentru a completa lacunele
legii, ajustndu-le la domeniul reglementrii. Alte organe cu competente normative vor opera cu
norme din acte subordonate legii pentru a completa lacunele actelor subordonate legii, de asemenea,
ajustndu-le la sfera relatiilor reglementate. Deci, organele de normare a relatiilor sociale
(legislativul, executivul) au vocatie primar de a solutiona problema lacunelor n legislatie.
Aplicantul dreptului, ns, n special, organele judectoresti, pentru a depsi lacunele
depistate n procesul nfptuirii justitiei nu poate recurge la orice norm juridic, doar la una
analoag. Mai mult ca att, Gh. Mihai, citndu-l pe Raulph, mentioneaz c o fapt neregsibil
ntr-un tip de fapte nu este permis s fie tratat prin analogie, cci astfel am svrsi un act de creatie
a legii sau o calificare mpotriva intentiei legiuitorului [III, 51, p.324].
Dac n dreptul roman judectorul putea s se retrag dintr-o cauz nereglementat prin
norme, sub formula REM SIBI NON LIQUERE, atunci n dreptul contemporan judectorul nu
poate proceda astfel. Conform articolului 3 din Codul civil romn, judectorul care va refuza a
judeca, sub cuvnt c legea nu prevede, sau c este ntunecat sau nendestultoare, va putea fi
urmrit, ca culpabil de denegare de dreptate. n virtutea prevederii respective se afirm ideea
completivittii sistemului juridic, dar nu si a sistemului legislatiei. Norma prohibitiv din art.4, Cod
civil romn stipuleaz este oprit judectorului de a se pronunta, n hotrrile ce d, prin cale de
dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse. Prevederea respectiv
interzice judectorului de a se substitui legiuitorului, altfel zis, de a emite hotrri judectoresti erga
omnes. Judectorul nu este creatorul dreptului, ci servitorul legiuitorului; solutia elaborat de
judector, n cazul lacunei legii, este obligatorie inter partes si valabil doar pentru cazul solutionat.
n cazul cutrii normei juridice corespunztoare strii de fapt constatate de judector, dar
care nu se ncununeaz de succes, este admisibil analogia legii. Analogia legis este un procedeu
logic, utilizat de organul de aplicare a dreptului cu ocazia stabilirii unei lacune, prin care o norm



99
juridic ce reglementeaz un raport social se aplic altui raport social asemntor cu acel
reglementat pentru care nu exist nici o reglementare juridic. Solutionarea lacunelor dreptului prin
analogia legis nu este absolut. Aplicarea analogiei legii nu este admisibil n dreptul penal, care
este subordonat principiului legalittii incriminrii si celui al legalittii pedepsei. Judectorul nu
poate s declare noi fapte-infractiuni si nici s stabileasc alte pedepse dect cele prevzute de legea
penal.
n absenta normei corespunztoare, ct si a normelor similare, lacuna se amplific, iar
organul de aplicare a dreptului va utiliza procedeul logic analogia iuris, apelnd la principiile
dreptului n vederea solutionrii lacunei. n actul de aplicare, n partea de motivare, se va justifica
necesitatea utilizrii analogia iuris, se va numi principiul si i se va da explicatia de rigoare.
Principiile autentice ale dreptului se i-au n vedere la analogia dreptului. Altfel zis, principiile
generale de drept precum sunt: libertatea, egalitatea, justitia, echitatea, responsabilitatea. Principiile
generale ale dreptului nu se confund cu alte principii ale dreptului: ramurale, interramurale, a
institutiilor juridice, precum si cu principiile-metod, principiile-reguli ale legiferrii, interpretrii,
rspunderii juridice. Or, se apeleaz nu la denumirile principiilor, ci la enunturile lor, pe care nu le
gsim formulate cu unanimitate n teorie, nici expres prevzute de legislatii [III, 51, p.326]. S.
Popescu arat c atunci cnd principiile generale ale dreptului nu sunt incluse n textul legii, ele
devin aplicabile prin recunoasterea lor n practica judectoreasc (de exemplu: practica
judectoreasc a S.U.A, Germaniei, Frantei) [III, 70, p.165-166].
Analogia iuris detine superioritatea fat de analogia legis, precum principiile generale ale
dreptului au o mai mare longevitate comparativ cu normele juridice [III, 70, p.164].
n literatura de specialitate, este abordat o problem delicat cea a coliziilor dintre
principiile dreptului n procesul aplicrii dreptului. Solutia coliziilor dintre principiile dreptului este
decelat din nssi finalitatea principiilor dreptului. Fiecare principiu al dreptului urmreste un scop
determinat. n situatia conflictual de aplicare a unuia din dou sau mai multe principii, va prevala
acel principiu care are finalitatea major fat de celelalte. Deci, prioritatea aplicrii unui principiu
de drept este conditionat de ponderea finalittii (scopului) principiului de drept, or, de valoarea
consfintit de ctre principiul respectiv [IV, 12, p.68-76].
Problema priorittii principiilor dreptului, la rndul su, este dificil datorit incertitudinii
privind evaluarea finalittilor principiilor dreptului. Acceptnd criteriul axiologic al scopului
principiilor dreptului, inevitabil trebuie acceptat si ierarhia valorilor juridice. Considerm c
potentialele conflicte de prioritate a principiilor dreptului nregistrate n practica juridic vor fi
solutionate eficient reiesind din cunoasterea si acceptarea ierarhiei si sistemului principiilor



100
dreptului (A se vedea Capitolul II al tezei). De exemplu, n caz de colizie a principiilor de procedur
penal sau civil cu principiile constitutionale (fundamentale) ale dreptului, prioritatea aplicrii va
fi dup cele din urm. Totusi, pentru prevenirea si solutionarea efectiv a conflictelor dintre
principiile dreptului acestea trebuie enuntate, evident de legiuitor, n mod explicit si univoc, astfel
nct s fie utilizabile fr dubii.
4.3.3. Principiile dreptului aplicate #n cadrul analogia iuris
n cadrul analogia iuris aplicantul dreptului poate invoca n calitate de temei juridic pentru
completarea lacunei doar un principiu consacrat n legislatia n vigoare. Prioritatea invocrii o au
principiile generale ale dreptului, apoi principiile dreptului comun, sau ale unei institutii juridice
apartintoare dreptului civil. Dup cum afirm Gh. Mihai, un principiu al dreptului neconsacrat
de aceast sau acea lege nu poate constitui temei pentru o hotrre judectoreasc determinat [III,
51, p.202]. n caz contrar, invocarea unui principiu n conflict cu legea n vigoare nu ar face dect
s pun n discutie validitatea legii, ceea ce ar prejudicia actul de realizare a dreptului determinat
[III, 51, p.203].
Analogia legii si analogia dreptului sunt reglementate expres n articolul 5 al Codului civil al
R. Moldova [I, 3]. Din textul alineatului (2) al art.5 nu este clar sensul propozitiei: drepturile si
obligatiile prtilor se determin n functie de principiile generale si de sensul legislatiei civile
(analogia iuris). Se impun cel putin trei ntrebri: 1. De ce doar drepturile si obligatiile prtilor se
determin n functie de principiile generale? Or, analogia iuris este procedeul de solutionare a unei
cauze determinate n ansamblu si temeiul juridic al emiterii actului de aplicare. 2. Ce a avut n
vedere legiuitorul prin principii generale? Expresia este incomplet si neexplicitat. Incertitudinea
interpretului este asigurat: s aplice principiile generale ale dreptului (denumirea si enuntarea lor
lipseste) sau s aplice principiile generale ale dreptului civil? 3. Care este semnificatia expresiei
sensul legislatiei civile care, dup textul legii, se identific cu analogia iuris? S ntelegem c e
vorba de spiritul legislatiei civile care s-a desprins din spiritul legiuitorului? Expresia respectiv
creeaz confuzii si dificultti n aplicarea alineatului respectiv. Confruntndu-l ns cu articolul 1
Bazele legislatiei civile, putem identifica sensul legislatiei civile cu bazele legislatiei civile.
De fapt, se nteleg principiile dreptului civil care cristalizeaz sensul legislatiei civile. Dup
opinia noastr, legiuitorul moldovean a transpus mecanic expresia principiile generale si sensul
legislatiei civile din Codul civil abrogat n Codul civil n vigoare [I, 3], precum si din Codul de
procedur civil abrogat n Codul de procedur civil n vigoare, cu unele necorespunderi de fond si
form [I, 5]. Dac n articolul 11, alin.3 al Codului de procedur civil abrogat legiuitorul opereaz
cu sintagma principiile generale si sensul legislatiei R. Moldova, atunci n art.12, alin.(4) al



101
Codului de procedur civil n vigoare este consacrat expresia confuz principiul de drept si
sensul legislatiei n vigoare. Se impune ntrebarea: care este acest principiu de drept? Lipseste att
denumirea acestuia cu att mai mult enuntarea. Credem c, constatnd aceast defectiune a legii
procedurale, aplicantul dreptului nu are de unde gsi rspunsul necesar, astfel ntlnind un
impediment substantial n calea aplicrii dreptului. De asemenea, am stabilit coliziunea art.12,
alin.(4), Cod de procedur civil cu art.5, alin.(2) Cod civil. Dac n norma de drept material
nominalizat legiuitorul opereaz cu sintagma principiile generale si sensul legislatiei civile,
atunci n norma de drept procesual nominalizat legiuitorul prefer o alt expresie principiul de
drept si sensul legislatiei n vigoare. Cum rmne atunci cu principiile coerentei, consecutivittii si
consecventei normelor juridice, principii ale legiferrii, expres stabilite de nsusi legiuitorul?
Utilizarea analogiei trebuie ntemeiat pe lege, pe norme juridice concrete si pe principiile generale
ale dreptului, ns nu pe aprecieri subiective, opinii si viziuni ale persoanelor cu functii de
rspundere [III, 106, p.279].
Ca tehnici de completare a dreptului, analogia legis si analogia iuris trebuie expres
prevzute de legiuitor. Exemple n acest sens servesc: Codul civil al Federatiei Ruse (art.6), Codul
de procedur civil a Federatiei Ruse (art.10), Codul civil francez (art.4, 5), Codul civil romn
(art.3, 4) etc. Codul de procedur civil a Republicii Moldova stipuleaz suplimentar prohibitia
potrivit creia nu se admite aplicarea prin analogie a legii care derog de la dispozitiile generale,
restrnge drepturi sau stabileste sanctiuni suplimentare. (articolul 12, alin (5)) [I, 5].
Drept confirmare a procedeelor analogia legis si analogia iuris, Plenul Curtii Supreme de
Justitie a stabilit n pct.7 al Hotrrii nr.2 din 30 ianuarie 1996 cu modificrile introduse prin
Hotrrea Plenului nr.38 din 20 decembrie 1999 Cu privire la practica aplicrii de ctre instantele
judectoresti a unor prevederi ale Constitutiei R. Moldova urmtoarele dispozitii: n cazul n care
nu exist o lege care ar reglementa raporturile juridice litigioase, instanta aplic legea ce
reglementeaz raporturile analogice, iar dac lipseste o asemenea lege, instanta se va cluzi de
principiile fundamentale ale legislatiei n vigoare si de continutul dispozitiilor constitutionale [II,
2, p.11]. Interpretarea judiciar, n absenta interpretrii autentice n acest caz, are valoarea de
principiu pentru organele judectoresti ierarhic inferioare Curtii Supreme de Justitie. Rolul care i
revine Curtii, este dezvoltarea continutului normelor juridice si respectiv, a principiilor dreptului.
Or, pn la nlturarea definitiv a lacunelor dreptului de ctre legiuitor, judectorul trateaz
provizoriu lacuna depistat, la caz.
Articolul 38, alin.1, pct.8 (c) al Statului Curtii Internationale de Justitie prevede principiile
generale de drept recunoscut de natiunile civilizate printre modalittile de solutionare a



102
diferendelor supuse Curtii. Am mentionat c aceste principii sunt acceptate (consacrate) pe plan
intern, parte a tuturor sistemelor juridice nationale, dar care, fapt regretabil, nu sunt numite si nici
enuntate de ctre nalta instant international. Considerm acest fapt nssi o lacun a Statului
Curtii Internationale de Justitie care complic administrarea justitiei internationale. Principiile
generale de drept ns sunt necesare ndeosebi pentru acoperirea lacunelor dreptului international.
n acelasi articol 38, alin.2, este denumit un principiu general acceptat n dreptul intern echitatea (ex
aequo et bono), n temeiul cruia Curtea, cu acordul prtilor la un diferend supus instantei, poate
solutiona cauza. Principiul echittii are o aplicare multipl n practica Curtii Internationale de
Justitie. Functia supletiv a echittii rezid n completarea lacunelor dreptului international public
(echitatea praeter legem). Functia moderatoare a echittii (echitatea infra legem) care permite
adaptarea normelor internationale ce ar duce la rezultate anormale sau nerezonabile n caz de
aplicare automat. Functia politic (echitatea contra legem) care implic refuzul de aplicare a
normei considerate nedrepte. Aceast ultim functie a echittii este cea mai controversat,
sustinndu-se c nu poate exista echitate n afara dreptului [III, 12, p.68].
Riscurile pe care le implic echitatea tin de stabilirea exceptiilor de la normele dreptului
international care pot conduce la slbirea respectului fat de dreptul international si de caracterul
subiectiv al invocrii, raportat de judector la un sistem moral [III, 12, p.69].
Analogia dreptului, ca si analogia legii, comport si n dreptul intern un anumit grad de risc.
Implicatiile negative vizeaz pericolul imixtiunii organelor judectoresti n activitatea de legiferare,
ceea ce ar perturba echilibrul puterilor n stat. n sensul conservrii legalittii se impun urmtoarele
exigente fat de utilizarea analogiei: 1. Lacuna trebuie s fie efectiv. 2. Ubi aedem est ratio,
aedem solutio esse debet : raporturile de fapt, care au acelasi caracter esential, trebuie s fie supuse
aceleiasi reguli de drept. 3. Analogia nu trebuie s fie expres interzis de lege. 4. Normele de
exceptie se aplic n situatii exceptionale. 5. Solutia lacunei nu trebuie s contravin dreptului
pozitiv. 6. Analogia implic cutarea normei similare n cadrul aceleiasi ramuri de drept, iar n cazul
absentei acesteia se apeleaz la alte ramuri ale dreptului, la legislatia n ansamblu, n ultima
instant, la principiile generale ale dreptului [III, 121, p.212].
Organele judectoresti, pe lng misiunea nobil de nfptuire a justitiei, chiar n absenta
legii reglementatoare, contribuie nemijlocit la confirmarea si dezvoltarea principiilor dreptului.
Laborioas n acest sens este activitatea organelor supreme jurisdictionale ale statului. Spre
exemplu, Curtea Suprem de Justitie a Republicii Moldova doar ntr-o singur Hotrre a Plenului,
nr.2 din 30 ianuarie 1996 cu modificrile introduse prin Hotrrea Plenului nr.38 din 20 decembrie
1995 Cu privire la practica aplicrii de ctre instantele judectoresti a unor prevederi ale



103
Constitutiei Republicii Moldova a confirmat un sir de principii fundamentale ale dreptului [II, 2,
p.9-13]. Principiul actiunii directe a Constitutiei Republicii Moldova asupra relatiilor sociale;
principiul primatului aplicrii Constitutiei n caz de absent a unei legi speciale snt afirmate n
pct.2 al Hotrrii Plenului, dezvoltnd principiul suprematiei Constitutiei. n pct.11-15 sunt
confirmate urmtoarele principii: egalitatea n drepturi a cettenilor, dreptul la aprare, publicitatea
n dezbaterile judiciare; prezumtia nevinovtiei n materie penal; pluralismul politic etc. Principiul
priorittii aplicrii reglementrilor internationale fat de legile interne, afirmat n pct.3 al Hotrrii, a
fost reconfirmat n mai multe Hotrri ale Plenului Curtii Supreme de Justitie:
- nr.18 din 10 iulie 1997 Despre practica aplicrii de ctre instantele judectoresti a unor
prevederi ale legislatiei n domeniul protectiei mediului nconjurtor (pct.42) [II, 1, p.75]; - nr.11
din 27 martie 1997 cu modificrile ntroduse prin Hotrrile Plenului nr.38 din 20 decembrie 1992 si
nr.18 din 19 iunie 2000 Cu privire la aplicarea legislatiei despre aprarea onoarei, demnittii,
reputatiei profesionale a cettenilor si organizatiilor (pct.1) [II, 2, p.105]; - nr.7 din 23 februarie
1998 cu modificrile introduse prin Hotrrea Plenului nr.38 din 20 decembrie 1999 Despre
practica aplicrii de ctre instantele judectoresti a unor prevederi ale legislatiei privind
recunoasterea si executarea hotrrilor instantelor judiciare strine pe teritoriul R. Moldova n
cauzele n materie patrimonial si nepatrimonial (pct.2) [II, 2, p.259]; - nr.30 din 9 noiembrie
1998 Cu privire la practica aplicrii legilor pentru asigurarea dreptului la aprare n procedura
penal a bnuitului, nvinuitului si inculpatului (pct.1) [II, 2, p.373] etc.
Jurisprudenta international, cu o frecvent sporit dect cea intern, confirm principiul
conform cruia dreptul international nu poate exista fr ca primatul su n raport cu ordinea
juridic national s nu fie recunoscut. ntr-un sir de spete Arbitrajul International a statuat c nu
pot fi invocate prevederile Constitutiei pentru a justifica nerespectarea unor obligatii internationale
si, deci, a suprematiei dreptului international (Spetele Alabama (1972); Montijo (1975);
Georges Pinson (1928)).
Justitia intern si cea international este un cadru fertil pentru principiile dreptului. Acestea
sunt interpretate, afirmate sau confirmate, invocate sau dezvoltate, avnd forta si rolul de ntemeiere
a deciziilor judectoresti, n cazul lacunelor dreptului pozitiv. n context, jurisdictiile
constitutionale, fiind sesizate, interpreteaz principiile dreptului consacrate n Constitutii, iar n
procesul controlului constitutional contribuie nemijlocit la triumful principiilor generale ale
dreptului, invocndu-le n motivarea dispozitivului. Astfel, Curtea Constitutional a R. Moldova de
nenumrate ori a interpretat si a afirmat principiul separatiei puterilor (Hotrrile: nr.12 din 20
februarie 2001 privind controlul constitutionalittii art.7 alin. (4) lit.(e) si (i) din Legea restructurrii



104
ntreprinderilor agricole n procesul de privatizare nr. 392-XIV din 13 mai 1999 n redactia Legii
nr.953-XIV din 27 aprilie 2000 [II, 6, p.84]; Hotrrea nr.35 din 10 octombrie 2000 cu privire la
controlul constitutionalittii unor prevederi din Legea nr.894-XIV din 23 martie 2000 Privind
modificarea si completarea Codului electoral si a art.86 din Codul electoral [II, 5, p.140-141];
Hotrrea nr.20 din 16 mai 2000 privind controlul constitutionalittii art.53 (2) din Codul penal [II,
5, p.118-119]; Hotrrea nr.24 din 6 mai 1999 privind controlul constitutionalittii art.20 alin.(2) din
Legea privind statutul juridic special al Gguziei (Gguz-Yeri) nr.344-XII din 23 decembrie 1994
[II, 4, p.137]; Hotrrea nr.41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constitutionalittii unor prevederi
din Hotrrea Guvernului nr.338 din 26 mai 1995 [II, 4, p.281] s.a.); principiul egalittii (Hotrrea
nr.37 din 1 iulie 1999 despre controlul constitutionalittii Hotrrii Guvernului nr.408 din 7 mai
1999 Pentru modificarea Hotrrii Guvernului R. Moldova nr.517 din 11 august 1995 [II, 4, p.272-
274] ; Hotrrea nr.27 din 22 iunie 2000 pentru controlul constitutionalittii art.5 alin.(5) din Legea
privatizrii fondului de locuinte nr.1324-XII din 10 martie 1993, introdus prin Legea nr.620-XII din
31 octombrie 1995, cu modificrile si completrile ulterioare [II, 5, p.125-126]; Hotrrea nr.8 din
15 februarie 2000 privind controlul constitutionalittii unor prevederi din Legea nr.395-XIV din 13
mai 1999 Cu privire la avocatur [II, 5, p.88-89]; Hotrrea nr.41 din 7 decembrie 2000 despre
controlul constitutionalittii Legii nr. 985-XIV din 18 mai 2000 si a unor prevederi din Legea nr.
984-XIV din 18 mai 2000 [II, 5, p.163-164] s.a.).
Evident c Curtea Constitutional poate invoca si interpreta doar principiile dreptului expres
consfintite n Constitutie, precum si cele deduse pe cale de interpretare din textul Constitutiei. n
fine, conchidem urmtoarele:
(a) Dreptul pozitiv (legal) si sistemul legislatiei sunt lacunare; dreptul natural si sistemul juridic n
ansamblu nu admit lacune;
(b) Solutiile lacunelor sunt reglementrile normative ajustate la relatiile sociale;
(c) Remediile provizorii, ns eficiente, de depsire a lacunelor n procesul aplicrii dreptului sunt
procedeele analogia legis si analogia iuris;
(d) Completarea lacunelor cu ajutorul analogia legis si analogia iuris nu este universal, aplicarea
acestor tehnici este limitativ, n special n dreptul privat;
(e) Principiile generale ale dreptului, n special principiile dreptului civil, sunt aplicate n cadrul
analogia iuris;
(f) Principiile generale ale dreptului sunt temei juridic de solutionare a cauzelor n jurisprudenta
intern si cea international;



105
(g) Principiile dreptului sunt afirmate, confirmate, interpretate si dezvoltate n practica
jurisdictional intern si international;
(h) Judectorul nu se substituie legiuitorului, ns contribuie la dezvoltarea jurisprudential a
dreptului;
(i) Legislatia R. Moldova este deficitar privind determinarea conceptului analogiei dreptului. De
aceea, propunem cu titlu de lege ferenda sintagma legal unic principiile generale ale
dreptului si principiile dreptului civil (drept comun), n functie de principii aplicate n cadrul
analogia iuris.



106
-ncheiere

Procesul cunoasterii si depsirea ignorantei sunt procese incomensurabile, lucru stiut.
Studiul pe care l-am ntreprins, ns, si are lungimea determinat de anumite rigori de fond si de
form. Finalul pretinde a ncununa opera, noi, ns nu pretindem s fi consumat subiectul abordat si
de a fi exhaustivi n demersul efectuat.
Ceea ce pretindem este cizelarea domeniului principiilor dreptului si ordonarea conceptual,
relational si functional a principiilor dreptului. ntru sustinerea afirmatiei fcute prezentm
consideratiile concluzive pe marginea fiecrui capitol al tezei ntr-o formul sintetic.
1. Din dubla perspectiv, ontologic si metodologic, principiile dreptului snt ideile de maxim
generalitate, esent si valoare ale sistemului juridic, care ntemeiaz dreptul pozitiv sau orienteaz
elaborarea si realizarea dreptului pozitiv.
2. n plan ideatic, principiile dreptului snt un dat universal. Apartintoare lumii eidos-urilor,
principiile dreptului si au originea n ratiunea (constiinta) suprem a omului. Ratiunea (constiinta)
suprem este parte a constiintei umane, fiind sediul si fundamentul principiilor dreptului pozitiv.
Manifestm deschidere fat de conceptia metafizic a dreptului, prin prisma creia am examinat
trinitatea relational Constiinta Suprem constiinta uman principiile dreptului pozitiv.
Principiile care eman din Ratiunea (Constiinta) Suprem snt Principii (Legi) Universale de Drept
Absolut (Ideal). Principiile absorbite de ratiunea uman din Ratiunea (Constiinta) Suprem snt
principiile care determin existential dreptul pozitiv si ordinea juridic pozitiv n ansamblu. ns,
esenta lor primar este stirbit de lumea contingentelor relative.
3. Ideile care dau viat, valoare si autoritate dreptului pozitiv, dincolo de hic et nunc, sunt
libertatea, egalitatea, justitia, responsabilitatea, unitatea, ierarhia. Aceste principii generale,
anterioare logic dreptului, ntemeiaz existenta si exprim esenta dreptului pozitiv.
4. Enuntarea principiilor dreptului nu este o sarcin usoar, totusi tentativa de enuntare a
principiilor generale ale dreptului s-a materializat astfel:
Libertatea idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv, potrivit creia subiectele de
drept si construiesc volitiv, cu previziune si fr oprelisti propria conduit n vederea atingerii
anumitor obiective.
Responsabilitatea idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv, potrivit creia subiectele
de drept si asum deliberat si n volum deplin consecintele faptelor (actiunilor sau inactiunilor)
sale.



107
Egalitatea idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv, potrivit creia subiectele de
drept se bucur de aceleasi drepturi si ndatoriri juridice, beneficiind de actiunea nediscriminatorie a
legii.
Justi)ia (dreptatea) idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv, ca echilibru si
proportie ntre interesele, faptele si consecintele faptelor subiectelor libere si responsabile.
Unitatea idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv ca complementaritate si
completivitate a drepturilor subiective si ndatoririlor juridice, a faptelor si consecintelor lor, a
componentelor sistemului dreptului si sistemului juridic n ansamblu .
Ierarhia idee (principiu) general exprimat n dreptul pozitiv, functie de ordonare
(supraordonare si subordonare) a elementelor sistemelor dreptului si legislatiei, precum si ca
interdependent substantial si relational a elementelor sistemelor.
5. Sistemul principiilor dreptului, dup opinia noastr, reprezint formatiunea principiilor dreptului
cu determinri cantitative si calitative specifice sistemului juridic pozitiv, care integreaz si
subordoneaz principiile dreptului n functie de elemente componente.
Componentele sistemului principiilor dreptului sunt : principiile generale ale dreptului,
principiile ramurale ale dreptului, principiile interramurale ale dreptului si principiile institutiilor
juridice.
Principiile generale ale dreptului sunt acele principii ale dreptului care ntemeiaz continutul
tuturor normelor juridice dintr-o ordine juridic pozitiv, asigurndu-i unitatea material si
procesual.
Principiile ramurale ale dreptului sunt principiile generale ale tuturor normelor si institutiilor
juridice din cadrul unei ramuri a dreptului pozitiv. Principiile ramurale ale dreptului guverneaz cel
mult o ramur a dreptului pozitiv, spre deosebire de principiile generale ale dreptului care
ntemeiaz sistemul dreptului pozitiv n ansamblu si orienteaz realitatea juridic a societtii.
Principiile interramurale ale dreptului snt principii generale de drept public sau / si privat care
guverneaz cel putin dou ramuri ale dreptului pozitiv.
Principiile institu)iilor juridice sunt ideile care ntemeiaz normele constitutive ale institutiilor
juridice. Principiul institutiei juridice este ideea care exprim valori sau idealuri etico-juridice,
reunind n jurul su un grup de norme juridice potrivit obiectului si metodei de reglementare a
ramurii respective a dreptului pozitiv.
6. Interactiunile intrasistemice ale principiilor dreptului se manifest n raporturi de ordonare
(supraordonare si subordonare) si coordonare substantial a elementelor componente. Ordonarea
principiilor dreptului poate fi realizat prin dou operatiuni logice: diviziunea si clasificarea. n
viziunea noastr, diviziunea principiilor dreptului este dihotomic: principii generale ale dreptului si



108
principii non-generale ale dreptului. Ilustrarea diviziunii principiilor dreptului a se vedea n
ANEXA 1.
Criteriile de clasificare a principiilor dreptului pe care le propunem sunt:
1) gradul de generalitate a principiilor dreptului (principii generale, principii interramurale,
principii ramurale);
2) sfera de aplicare a principiilor dreptului (principii de drept intern (national), principii de drept
comunitar, principii de drept international);
3) diviziunea dreptului (principii de drept public, principii de drept privat);
4) forma principiilor dreptului (principii scrise, principii nescrise).
7. Principiile generale ale dreptului le clasificm dup urmtoarele criterii:
1) functia nfptuit (principiile de elaborare a dreptului si principiile realizrii dreptului; principii
ontologice si principii metodologice);
2) forma (mijlocul) de exprimare (principii generale formulate expres n texte normative; principii
generale exprimate n aforisme, maxime, adagii latine; principii generale deduse pe cale de
interpretare din textele normative sau recunoscute prin jurisprudent);
3) aria de ncadrare juridic si spatiul de aplicare (principii generale ncadrate si aplicate ntr-un
sistem juridic national; principii generale ncadrate si aplicate n dou si mai multe sisteme juridice
nationale; principii generale de consacrare si aplicare international).
8. Principiile ramurale ale dreptului le clasificm dup urmtoarele criterii:
1) diviziunea dreptului (principiile ramurilor de drept public, principiile ramurilor de drept privat;
principii ramurale de drept intern, principii ramurale de drept international);
2) substanta normelor juridice (principiile ramurilor de drept material, principiile ramurilor de
drept procesual);
3) legtura principiilor ramurale cu principiile generale ale dreptului (principii ramurale
subordonate principiilor generale ale dreptului, principii ramurale coordonate cu principiile generale
ale dreptului);
4) incidenta intraramural (principii fundamentale ale ramurii de drept; principii institutionale ale
ramurii de drept).
9. a) Ierarhia principiilor dreptului implic pozitia determinant si suprematia principiilor generale
ale dreptului. Acestora li se subordoneaz principiile interramurale si principiile ramurale ale
dreptului, iar celor din urm principiile institutiilor juridice.
b) Ierarhia principiilor generale ale dreptului este realizat sub forma unei constructii piramidale,
vrful creia este detinut de principiul general al justitiei. Sub aspectul conexiunii cu alte principii



109
generale ale dreptului, justitia este un principiu integrator, sintetic fat de principiile generale ale
egalittii, liberttii, responsabilittii, unittii si derivatelor lor. Vizualizare n ANEXA 2.
c) Ierarhizarea principiilor ramurale ale dreptului, de asemenea, este realizat printr-o constructie
piramidal, vrful creia revine principiilor fundamentale ale dreptului (principiilor ramurii de
drept constitutional). Baza constructiei este format din principiile ramurale inerente oricrui
sistem de drept: principiile dreptului civil, principiile dreptului penal, principiile dreptului
administrativ, principiile dreptului muncii. Vizualizarea constructiei n ANEXA 3.
10. n vederea respectrii unittii ntre litera si spiritul legii, se impune corectarea unor
inadvertente din Codul Penal al Republicii Moldova. Denumirea principiului din titlul articolului 5,
Cod Penal Principiul democratismului nu corespunde enuntului cuprins n textul articolului
respectiv. n urma interpretrii logico-gramaticale a art.5, alin.(1) deducem un alt principiu de drept
penal dect cel al democratismului. Este enuntat principiul egalittii n fata legii penale, altfel zis,
principiul nediscriminrii infractorilor, denumirea cruia trebuie s-si afirme prezenta implicit n
titlul articolului respectiv.
11. Principiile dreptului reprezint dat-ul, anticipatorul si idealul oricrui drept pozitiv.
Principiile dreptului nu snt create de legiuitor, doar descoperite de ctre constiinta juridic a
legiuitorului. Misiunea legiuitorului, de maxim responsabilitate, este de a materializa principiile
dreptului n dreptul pozitiv. Datorit functiilor normativ si axiologic ale constiintei juridice a
legiuitorului, principiile dreptului din planul ontic snt directionate n planul deontic si praxiologic.
Construirea dreptului pozitiv n jurul principiilor dreptului implic conceptualismul juridic.
Procedeele intelectuale ale tehnicii juridice cu care opereaz legiuitorul sunt conceptele si
categoriile juridice, constructiile juridice, regulile (normele) juridice, prezumtiile si fictiunile
juridice.
Retinem ca axul dreptului pozitiv construit este dat- ul (principiile dreptului).
12. Raportarea normelor juridice la principiile dreptului este necesar pentru stabilirea ntiettii
principiilor dreptului fat de normele juridice. Normele juridice snt ntemeiate de principiile
dreptului. Totodat, principiile dreptului snt exprimate, dezvoltate de normele juridice. Fictiunilor
juridice, bunoar, le revine rolul de conservare a unor principii de drept. Principiile dreptului
numite si enuntate de legiuitor n normele juridice snt calificate de doctrin ca norme-principii. n
cadrul normelor-principii se impune evidentierea si transpunerea n fapt a caracterului preponderent
reglementator al principilor n cazul coliziilor normelor juridice. Credem c este justificat
denumirea principii-norme, dat fiind faptul ntiettii principiilor fat de norme.



110
Principiile dreptului, indiferent de pozitia lor ierarhic, nu sunt norme juridice, ci idei
apartintoare constiintei juridice sociale, n special constiintei legiuitorului. Principiile dreptului snt
materializate n drept, substanta lor este exprimat n normele juridice.
13. n urma analizei unor prevederi ale legislatiei n vigoare a Republicii Moldova am constatat c,
bunoar, principiile fundamentale ale dreptului procedural civil (articolele 19, 20, 23, 24 ale
Codului de procedur civil a Republicii Moldova) si principiile generale ale procesului penal
(articolele 19, 25, 26, 18, 16, 17, 12, 14, 13, 15, 11 ale Codului de procedur penal a Republicii
Moldova) snt norme de drept constitutional (articolele 20, 114, 116 alin.(1), 117, 118, 26, 29, 30,
46, 28, 53 alin.2, 25 ale Constitutiei Republicii Moldova). A se vedea ANEXA 6 la tez.
Reproducerea unor norme juridice din Constitutie fr schimbri n Codurile de legi nominalizate la
capitolul Principiile dreptului procesual aduce confuzii pe un teren controversat, dar si sterge
granita ntre principiile dreptului constitutional, principiile dreptului procesual civil si cele ale
dreptului procesual penal. n context, s-ar impune reexaminarea unor pretinse principii ramurale ale
dreptului care de facto sunt reguli juridice metodologice.
Unitatea logic si terminologic a principiilor dreptului implic respectarea uniform n
ansamblul legislatiei a sintagmelor principii generale ale dreptului, principiile dreptului
procesual-penal, principiile dreptului procesual-civil, principiile dreptului penal, principiile
dreptului civil.
14. Conexiunile principiilor dreptului cu conceptele, categoriile si constructiile juridice se reliefeaz
astfel:
a) Conceptele si categoriile juridice snt elemente de mijlocire a principiilor dreptului care
contribuie la materializarea lor, n acelasi timp principiile dreptului dau continut concret categoriilor
juridice.
b) Dreptul evolueaz de la principiile dreptului la constructii juridice, altfel zis, constructiile
juridice se formeaz n jurul principiilor dreptului. Constructiile juridice sunt construite de
doctrin si jurisprudent, fiind confruntate si analizate principiile dreptului.
15. Maximele, aforismele, adagiile si axiomele juridice latine snt forme clasice ale principiilor
ramurale ale dreptului, ca regul, exprimate ntr-un limbaj expresiv si accesibil pentru destinatarii
dreptului.
16. Legittile juridice si principiile dreptului sunt componentele realittii juridice ale societtii.
Localizarea principiilor dreptului tine de realitatea juridic ideal subiectiv. Apartenenta legittilor
juridice tine de realitatea juridic obiectiv. Principiile dreptului trebuie s reflecte legittile
dreptului, devenind principii-legitti juridice.
17. Raportarea principiilor dreptului la sursele dreptului pozitiv implic urmtoarele consideratiuni:



111
a) principiile generale ale dreptului nu sunt izvoare (surse) formale ale dreptului, ns sunt izvoare
(surse) creatoare ale dreptului pozitiv;
b) n raport cu legea, sursa formal principal a dreptului pozitiv, principiile dreptului pot s se
manifeste: praeter legem, ca oportunitate, secundum legem, ca regul si contra legem, cu titlu de
exceptie.
18. Locul si rolul principiilor dreptului n procesul elaborrii dreptului le concepem astfel:
a) Principiile dreptului sunt precursoarele procesului de elaborare a dreptului, lund form si
dezvoltndu-se n special n urma legiferrii.
b) Principiile dreptului snt reperele ontologice, ideatice ale dreptului, principiile legiferrii lato
sensu snt reperele metodologice ale elaborrii dreptului. Ambele snt localizate n constiinta
juridic a legiuitorului.
c) Principiile generale ale dreptului constituie suportul ideatic al principiilor procesului de
elaborare a dreptului si principiilor legiferrii.
d) Din considerente practice, se impune imperios interpretarea oficial autentic a principiilor
legiferrii stricto sensu si principiilor procesului elaborrii dreptului lato sensu de ctre
legiuitor. n vederea ntelegerii adecvate si realizrii uniforme a principiilor generale ale
dreptului se impune stringent numirea si enuntarea oficial a principiilor justitiei,
responsabilittii si liberttii de ctre legiuitor.
19. Locul si rolul principiilor dreptului n cadrul realizrii dreptului le rezumm astfel:
a) Principiile realizrii dreptului snt principii-metod si nu se identific cu principiile generale ale
dreptului care constituie dimensiunea ontologic a dreptului.
b) Principiile care vizeaz logica si actiunea interpretului n procesul realizrii dreptului snt
principii-metod de interpretare a normelor juridice.
c) Principiul general al responsabilittii este suportul ideatic al principiilor rspunderii juridice,
care directioneaz activitatea organelor de stat n vederea aplicrii constrngerii publice.
Principiile rspunderii juridice, n particular, si principiile aplicrii dreptului, la general, sunt
principii-metod, reguli din legi materiale si procedurale.
20. Rolul principiilor dreptului n completarea dreptului pozitiv se cristalizeaz n procedeul
analogia iuris, aplicat n cazul unei lacune a dreptului pozitiv care nu poate fi depsit prin
procedeul analogia legis.
Utilizarea principiilor dreptului n vederea depsirii lacunelor dreptului pozitiv nu este o
solutie care desfiinteaz lacunele per se, totusi este un remediu provizoriu pretins de practica
social si juridic.



112
n cadrul analogia iuris nu se recurge la orice principiu de drept. Principiile generale ale
dreptului, care ntemeiaz existenta sistemului dreptului, si principiile ramurii de drept civil, care
ntemeiaz dreptul civil, sunt folosite de organele de aplicare a dreptului n cadrul analogia iuris n
vederea depsirii lacunelor.
21. Procedeul analogia iuris este confuz si ambiguu prezentat n legislatia Republicii Moldova, de
aceea, pentru facilitarea utilizrii analogia iuris n cauzele civile propunem cu titlu de lege ferenda
urmtoarele specificri legale:
Articolul 5, alineat (2) al Codului civil al Republicii Moldova: Dac aplicarea analogiei
legii este imposibil, raporturile civile $i cele asimilate lor (art.2) se 'ntemeiaz de principiile
generale ale dreptului (libertate, egalitate, justi#ie, responsabilitate, unitate, ierarhie) $i de
principiile dreptului civil stipulate 'n art.1, alin.(1) Cod civil (analogia dreptului).
Articolul 12, alineat (4), Cod de procedur civil a Republicii Moldova, dup cuvintele
(analogia legii) va insera urmtorul text: iar 'n lipsa unei astfel de legi, se conduce de principiile
generale de drept (libertate, egalitate, justi#ie, responsabilitate, unitate, ierarhie) $i de principiile
dreptului civil material (analogia dreptului).
22. n vederea ntemeierii hotrrilor judectoresti, n cazul lacunelor dreptului pozitiv, principiile
generale ale dreptului se vor numi si enunta de legiuitor n textul legii fundamentale (Constitutia) si
n Codurile de legi. Se impune unicitatea conceptului legal de principii generale ale dreptului, n
vederea prentmpinrii multiplicrii nefondate a principiilor generale ale dreptului si interpretrii
lor plurivoce.
23. Judectorul nu se substituie legiuitorului, ns, contribuie la dezvoltarea jurisprudential a
dreptului. Pentru acest motiv, principiile dreptului sunt afirmate, confirmate, interpretate si
dezvoltate att n practica jurisdictional intern si cea international. n special, principiul
respectrii drepturilor fundamentale ale omului ca principiu material si procesual, trebuie s
ntemeieze orice hotrre judectoreasc, deci, trebuie s depseasc cadrul articolului 4 al
Constitutiei Republicii Moldova.



113
Anexe
Anexa 1

Diviziunea principiilor dreptului






Pd principiile dreptului
Pg principiile generale ale dreptului
Pg principiile non-generale ale dreptului
Pr principiile ramurale ale dreptului
Pr principiile non-ramurale ale dreptului
Pr1 principiile ramurilor de drept public
Pr1 principiile ramurilor de drept non-public
Pr2 principiile ramurilor de drept privat
Pr2 principiile ramurilor de drept non-privat
Pi principiile dreptului international
Pi principiile dreptului non-international
Pc principiile dreptului comunitar
Pc principiile dreptului non-comunitar



114

Anexa 2

Construc)ia ierarhic a principii lor generale ale dreptului


J justitie
L libertate
E egalitate
R responsabilitate
U unitate

Comentariu enun)iativ al principiilor dreptului
Ierarhie suprematia justitiei fat de libertate si celelalte idei cluzitoare ale dreptului.
Echitate echilibrul si proportia prtilor ntr-un ntreg si capacitatea de compensare reciproc a
lor.
Legalitate egalitatea tuturor n fata cerintelor legale; asigurarea functionrii legale a ornduirii
etatice.
Umanism acceptarea responsabilittilor de ctre fiinta uman fat de sine si fat de altii; omul
fiind msura tuturor lucrurilor, dup Ratiunea Suprem.
Solidaritate unitatea fiintelor umane responsabile n realizarea actiunii sociale.
Fraternitate unitatea fiintelor umane egale n drepturi si libertti naturale.
Nediscriminare egalitatea de tratament juridic a tuturor fiintelor umane libere.
Cooperare actiune n comun pe picior de egalitate, n baza responsabilittii comune.
Buna credin) actiune responsabil n cadrul relational, pe baza acordului liber si reciproc.
Securitate exercitarea liberttilor, drepturilor n conditiile realizrii garantiilor juridice.



115

Anexa 3

Construc)ia ierarhica a principii lor ramurale ale dreptului



PDC principiile dreptului constitutional
PDC1 principiile dreptului civil
PDP principiile dreptului penal
PDA principiile dreptului administrativ
PDM principiile dreptului muncii
PDPC principiile dreptului procesual civil
PDPP principiile dreptului procesual penal
PCA principiile contenciosului administrativ
PDF principiile dreptului familiei
PDF1 principiile dreptului financiar
PDP principiile dreptului protectiei sociale
PDPS principiile dreptului penitenciar



116


Anexa 4

Conexiunile principiilor dreptului cu elementele realit)ii







Natural Social
Realitatea
Material Ideal
Constiinta
Politic National Juridic

Ideologia
juridic
Psihologia
juridic
Principiile
generale
ale dreptului
Politic Economic Juridic
Subiecte
de drept
Drepturi
subiecti
ve
Relatii
juridice
Legitti
juridice
Sistemul
dreptului
Ramurile
dreptului
Institutiile
juridice
Norme
juridice
Principiile
ramurilor
dreptului
Principiile
institutiilor
juridice



117

Anexa 5

Locul principiilor dreptului n cadrul realittii juridice a societtii























































118
Anexa 6

Tabloul comparati v al principii lor dreptului procesual
si normelor de drept material (constituti onal)


Norme de drept
constitu)ional
(Constitu)ia R. Moldova)
Principiile fundamentale
ale dreptului procesual
civil (Codul de procedur
civil al R.M.)
Principiile generale ale
dreptului procesual penal
(Codul de procedur
penal al R.M.)
1. accesul liber la justitie
(art.20)
2. nfptuirea justitiei n
numele legii numai de
instantele judectoresti
(art.114)
3. independenta
impartialitatea si
inamovibilitatea
judectorilor (art.116
alin.1)
4. caracterul public al
dezbaterilor judiciare
(art.117)
5. limba de procedura si
dreptul la interpret
(art.118)
6. dreptul la aprare (art.26)
7. inviolabilitatea
domiciliului (art.29)
8. secretul corespondentei.
(art.30)
9. dreptul la proprietate
privat si protectia
acesteia.(art.46)
10. viata intim familial si
privat (art.28)
11. dreptul persoanei vtmate
de o autoritate public
(art.53,alin.2)
12. libertatea individual si
siguranta persoanei
(art.25)
1. nfptuirea justitiei numai
de ctre instanta
judectoreasc (art.19)
2. independenta judectorilor
si supunerea lor numai
legii (art.20)
3. caracterul public al
dezbaterilor judiciare
(art.23)
4. limba de procedur si
dreptul la interpret (art.24)

1. inviolabilitatea persoanei
(art.11)
2. inviolabilitatea
domiciliului (art.12)
3. inviolabilitatea propriettii
(art.13)
4. secretul corespondentei
(art.14)
5. inviolabilitatea vietii
private (art.15)
6. asigurarea dreptului la
aprare (art.17)
7. publicitatea sedintei de
judecat (art.18)
8. limba n care se desfsoar
procesul penal si dreptul la
interpret (art.16)
9. accesul liber la justitie
(art.19)
10. nfptuirea justitiei
atributie exclusiv a
instantelor judectoresti
(art.25)
11. independenta judectorilor
si supunerea lor numai
legii (art.26)






119
Bibliografie

I. Acte normative
II. Acte judiciare (jurisdictionale)
III. Studii, tratate, cursuri, monografii
IV. Articole de specialitate
V. Dictionare
I. Acte normative
1. Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
august 1994, nr.1.
2. Koncrnrynnx (ocnonno saxon) Comsa Conercxnx Connanncrnuecxnx Pecnynnx. Mocxna, 1977.
3. Codul civil al Republicii Moldova (nr.1107-XV, 6 iunie 2002) // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova , 22 iunie 2002, nr.82-86 (967-971).
4. Codul penal al Republicii Moldova (nr.985-XV, 18 aprilie 2002) // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 13 septembrie 2002, nr.128-129.
5. Codul de procedur civil a Republicii Moldova (nr.225-XV, 30 mai 2003) // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 12 iunie 2003, nr.111-115 (1204-1205).
6. Codul de procedur penal a Republicii Moldova (nr.122-XV, 14 martie 2003) // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 7 iunie 2003, nr.104-110 (1197-1203).
7. Codul familiei al Republicii Moldova (nr.1316-XIV, 26 octombrie 2000) // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 26 aprilie 2001, nr.47-48.
8. Codul civil al R.S.S.M. din 26 decembrie 1964 // Ve$tile Sovietului Suprem al R.S.S.M., 1964 nr.36.
9. Codul de procedur civil a R.S.S.M. din 26 decembrie 1964 // Ve$tile Sovietului Suprem al
R.S.S.M., 1964, nr.36.
10. Codul civil romn din 26 noiembrie 1864 // Codul juristului / Constantin Crisu. Bucuresti:
Editura Iuris Argessis, 2003, p.49-215.
11. Legea privind actele legislative (nr.780-XV, 27 decembrie 2001) // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 14 martie 2002, nr.36-38, p.12-22.
12. Legea privind actele normative ale Guvernului si ale altor autoritti ale a dministratiei publice
centrale si locale (nr.317-XV, 18 iulie 2003) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 3
octombrie 2003, nr.208-210, p.5-22.
13. Carta Natiunilor Unite si Statutul Curtii Internationale de Justitie, semnate la San-Francisco, 26
iunie 1945 // Adrian Nstase. Documente fundamentale ale dreptului interna#ional $i ale
rela#iilor interna#ionale, Vol. I.a. Bucuresti: Regia Autonom Monitorul Oficial; 1997, p.50-90.



120
14. Rezolutia Adunrii Generale a ONU nr. 2625 (XXV), Declaratia asupra principiilor dreptului
international privind relatiile prietenesti si cooperarea dintre state, conform Cartei Natiunilor
Unite, din 24 octombrie 1970 // Adrian Nstase. Documente fundamentale ale dreptului
interna#ional $i ale rela#iilor interna#ionale. Vol. I.a. Bucuresti: Regia Autonom Monitorul
Oficial, 1997, p.310-316.
15. Rezolutia Adunrii Generale a ONU nr.217 A (III), Declaratia universal a drepturilor omului
din 10 decembrie 1948 // Drepturile omului: principalele instrumente cu caracter universal la
care Republica Moldova este parte. Chisinu: Garuda-Art, 1998, p. 9-15
II. Acte judiciare (sinteze judiciare, acte jurisdic)ionale)
1. Culegere de Hotr'ri ale Plenului Cur#ii Supreme de Justi#ie a Republicii Moldova (1997-
1998), editie special a revistei Buletinul Cur#ii Supreme de Justi#ie a Republicii Moldova
(Supliment al revistei Legea $i Via#a). 256 p.
2. Culegere de Hotr'ri ale Plenului Cur#ii Supreme de Justi#ie (mai 1974 - iulie 2002). Chisinu,
2002. 436 p.
3. Republica Moldova. Curtea Constitu#ional: Culegere de hotr'ri $i decizii, 1995 - 1996.
Chisinu: Moldpres, 1997. 240 p.
4. Republica Moldova. Curtea Constitu#ional: Culegere de hotr'ri $i decizii, 1999. Chisinu:
F.E.P. Tipografia Central, 2001. 332 p.
5. Republica Moldova. Curtea Constitu#ional: Culegere de hotr'ri $i decizii, 2000. Chisinu:
F.E.P. Tipografia Central, 2001. 232 p.
6. Republica Moldova. Curtea Constitu#ional: Culegere de hotr'ri $i decizii, 2001. Chisinu:
editura Cartier juridic, 2002. 240 p.
III. Studii, tratate, cursuri, monografii
1. ARISTOTEL. Etica Nicomahic. Bucuresti: Editura Stiintific si enciclopedic, 1988. 407 p.
2. AUBERT, J.L. Introduction au droit et thMmes fondamentaux du droit civil, avec annexe
documentaire. 6-e edition. Paris: Armand Colin, 1996. 550 p.
3. BDESCU, M. Concepte fundamentale 'n teoria $i filosofia dreptului: n 3 vol. Bucuresti:
Editura Lumina Lex, 2001-2002, Vol.I: Teoria rspunderii si sanctiunii juridice, 2001. 131 p. Vol
II: Familii si tipuri de drept, 2002. 147 p. Vol III: Scoli si curente n gndirea juridic, 2002. 235 p.
4. BALTAG, D. Teoria general a dreptului $i statului: curs introductiv. Cimislia: Editura
TIPCIM, 1996. 329 p.



121
5. BARAC, L. Constantele $i variabilele dreptului penal: partea general, partea special,
jurispruden#a penal. Bucuresti: Editura All Beck, 2001. 776 p.
6. BARAC, L. Drept: manuscris. Resita: Universitatea Eftimie Murgu, Facultatea de drept si
stiinte economice, 1994. 120 p.
7. BARAC, L. Elementele de teoria dreptului. Bucuresti: Editura All Beck, 2001. 288 p.
8. BELEIU, GH. Drept civil romNn: Introducere 'n dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Editia
a V a revzut si adugit de Marian Nicolae si Petric Trusc. Bucuresti: Casa de editur si
pres Sansa S.R.L., 1998. 493 p.
9. BERNO, F.; BORDENAVE, M.L. Droit: notions essentielles. France: Nathan, 1997. 128 p.
10. BIX, B. Jurisprudence: Theory and context. L: Vestviewpress, 1996. XV. 238 p.
11. BOBOS, GH. Teoria general a dreptului. Cluj-Napoca: Argonaut, 1999. 352 p.
12. BOLINTINEANU, A.; NSTASE, A.; AURESCU, B. Drept interna#ional contemporan.
Bucuresti: Editura All Beck, 2000. 448 p.
13. BONNARD, J. Introduction au Droit. 2-e edition. Paris: Edition Ellipses, 1998. 224 p.
14. BULAI, C. Manual de drept penal: partea general. Bucuresti: Editura All, 1997. 460 p.
15. CATAN, T. Teoria general a statului $i dreptului. Chisinu, 2001. 191 p.
16. CETERCHI, I.; CRAIOVAN, I. Introducere 'n teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura
All, 1998. 186 p.
17. CONSTANTINESCO, L.J. Tratat de drept comparat. Vol.II: Metoda comparativ. Bucuresti:
Editura All Educational,1998. 470 p.
18. CRAIOVAN, I. Doctrina juridic. Bucuresti: Editura All Beck, 1999. 520 p.
19. CRAIOVAN, I. Finalit#ile dreptului. Bucuresti: Editura Continent XXI, 1995. 199 p.
20. CRAIOVAN, I. Introducere 'n filosofia dreptului. Bucuresti: Editura All Beck, 1998. 292 p.
21. CRAIOVAN, I. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura militar, 1997. 362 p.
22. CRAIOVAN, I. Tratat elementar de teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura All Beck,
2001. 384 p.
23. DAGHIE, V.; APOSTU, I.; GURIT, E. Elemente de procedur civil $i administrativ.
Bucuresti: Editura National, 1999. 318 p.
24. DAGHIE, V.; COMAN-KUND, F. Elemente de teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura
National, 2001. 140 p.
25. DELAMARE, CH.; DELAMARE, V. Dossiers de droit: Notions essentielles et travaux. Paris:
Sirey, 1988. 125 p.
26. DELEANU, I. Justi#ia constitu#ional. Bucuresti: Editura Lumina lex, 1995. 447 p.
27. DJUVARA, M. Eseuri de filosofie a dreptului. Bucuresti: Editura TREI, 1997. 319 p.



122
28. DJUVARA, M. Teoria general a dreptului: enciclopedia juridic; Drept ra#ional, izvoare $i
drept pozitiv. Bucuresti: Editura All, 1995. 608 p.
29. DOGARU, I.; DNISOR, D.C.; DNISOR, GH. Teoria general a dreptului. Bucuresti:
Editura stiintific, 1999. 466 p.
30. DUBOUIS, L.; PEISER, G. Droit Public. 15 e edition. Paris: Dalloz, 2001. 323 p.
31. DVORACEC, M.; LUPU, GH. Teoria general a dreptului. Iasi: Editura Fundatiei Chemarea,
1996. 391 p.
32. GABET, C. Droit priv6: connaitre et comprendre le droit. Principes et cas pratiques. Paris:
Edition Ellipses, 2001. 247 p.
33. GIORGIO DEL VECCHIO. Lec#ii de filosofie juridic. Bucuresti: Editura Europa nova, 1993. 352
p.
34. GREENWALT, K. Conflict of Law and Morality. Oxford, New York: Oxford University Press,
1989. 383 p.
35. HANGA, V. Dreptul $i tehnica juridic: 'ncercare de sintez. Bucuresti: Editura Lumina Lex,
2000. 95 p.
36. HANGA, V. Principiile dreptului privat roman. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1989. 135 p.
37. HART, L. Conceptul de drept. Chisinu: Editura Sigma, 1999. 304 p.
38. HEGEL, G.W.F. Principiile filosofiei dreptului sau elementele de drept natural $i de $tiin# a
statului. Bucuresti: Editura IRI, 1996. 336 p.
39. HEGEL, G.W.F. Principiile filosofiei dreptului. Bucuresti: Editura Academiei R.S.R., 1969. 390 p.
40. HESS FALLON, SIMON, B. Dossiers de droit: Notions essentielles et travaux. Paris: Sirey
,1989. 138 p.
41. HUM, I. Teoria general a dreptului. Focsani: Editura Neuron, 1995. 165 p.
42. JOSSERAND, L. De lesprit des droits et de leur relativit6 : Theorie dite de lalbus de Droits.
Paris: Dalloz, 1927. 426 p.
43. LE MONG NGUYEN. Initiation au droit: textes choisis et thMmes de r6flections. Paris:
Editions Ledrappier, 1988. 250 p.
44. LUBURICI, M. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Oscar Print, 1998. 229 p.
45. LUPU, GH.; AVORNIC, GH. Teoria general a dreptului: manual. Studiu teoretic introductiv.
Chisinu: Editura Lumina, 1997. 279 p.
46. Maxime juridice antice: selectie. Bucuresti: Editura Militar, 1992. 116 p.
47. MAZEAUD, H., et. al. LeOons de droit civil. Introduction 4 letudes du droit: tome I /premier
volume. Paris: Montchrestien, 1996. 615 p.
48. MAZILU, D. Echitate $i justi#ie. Bucuresti: Editura stiintific, 1972. 283 p.



123
49. MAZILU, D. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura All Beck, 1999. 350 p.
50. MIHAI, GH. Retoria tradi#ional $i modern. Bucuresti: Editura All, 1998. 344 p.
51. MIHAI, GH. Fundamentele dreptului: argumentare $i interpretare 'n drept. Bucuresti: Editura
Lumina lex, 2000. 383 p.
52. MIHAI, GH.; MOTICA, R. Fundamentele dreptului: optima justitia. Bucuresti: Editura All
Beck, 1999. 208 p.
53. MIHAI, GH.; MOTICA, R. Fundamentele dreptului: teoria $i filosofia dreptului. Bucuresti:
Editura All Beck, 1997. 250 p.
54. MNZAL, T. Studiu asupra principiilor dreptului. Constanta: Editura Muntenia, 1996. 48 p.
55. MIRCEA, A. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Universitas Infopress Tour, 2000. 148 p.
56. MOHOREA, E. Introducere 'n logic. Manual pentru studentii faculttilor de drept si
specializrile juridice. Blti: Presa Universitar Bltean, 2000. 282 p.
57. MOLCULT, E.; OANCEA, D. Drept roman. Bucuresti: Casa de editur si pres Sansa S.R.L.
editia a III-a, 1995. 342 p.
58. MOTICA, R. Teoria general a dreptului: curs universitar. Timisoara: Alma Mater, 1999. 424 p.
59. MOTIU, D. Teoria general a dreptului. nsemnri de curs. Oradea. Universitatea din Oradea,
2000. 168 p.
60. MUNTEANU, R. Drept european: Evolutie. Institutii. Ordine juridic. Bucuresti: Editura
Oscar print, 1996. 447 p.
61. NEGRU, B. Teoria general a dreptului $i statului. Chisinu: Sectia Editare a Academiei de
Administrare Public pe lng Guvernul Republicii Moldova, 1999. 314 p.
62. NEGRU, B.; COJOCARU, V. Tehnica legislativ. Chisinu: Tipografia central, 1997. 112 p.
63. ORLOV, M. Drept administrativ. Chisinu: Editura Epigraf, 2001. 216 p.
64. PATRICK, N. Travaux dirig6s. Introduction au droit. Paris: Edition Ellipses, 1996. 186 p.
65. PLATON. Legile. Bucuresti: Editura IRI, 1995. 400 p.
66. PLATON. Scrisorile. Dialoguri suspecte. Dialoguri apocrife. Bucuresti: Editura IRI, 1996. 328 p.
67. POPA, N. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura Actami, 1996. 334 p.
68. POPA, N., et. al. Filosofia dreptului. Marile curente. Bucuresti: Editura All Beck, 2002. 616 p.
69. POPESCU, A. Teoria dreptului. Bucuresti: Editura fundatiei Romnia de Mne, 1999. 199 p.
70. POPESCU, S. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura Lumina lex, 2002. 366 p.
71. SANTAI, I. Introducere 'n teoria general a dreptului: pentru uzul studentilor. Cluj-Napoca:
Risoprint, 2000. 216 p.
72. SIDA, A. Introducere 'n teoria general a dreptului. Arad: Vasile Goldus, 2000. 219 p.



124
73. SOURIOUX, J.L. Introduction au droit: 2-e edition revue et augmentee. Paris: Presses
Universitaires de France, 1990. 482 p.
74. STARCK, B.; ROLAND, H.; BOYER, L. Introduction au droit. quatrieme edition. Paris:
Editions Litec, 1996. 720 p.
75. STROE, C. Reflec#ii filosofice asupra dreptului. Bucuresti: Editura Lumina lex, 1998. 336 p.
76. TNSESCU, S. Principiul egalit#ii 'n dreptul romNnesc. Bucuresti: Editura All Beck, 1999.
367 p.
77. TERRE, F. Introduction generale au droit. Paris: Edition Dalloz, 2000. 659 p.
78. Theorie du droit et science: seminaire du Centre du Philosophie du droit. Paris: P.U. F., 1994.
328 p.
79. TROTABAS, L.; ISOART, P. Droit public / manuel. 24-edition. Paris: L.G.D.I., 1996. 532 p.
80. VLLIMRESCU, A. Tratat de enciclopedia dreptului. Bucuresti: Editura Lumina lex, 1999.
411 p.
81. VOICU, C. Teoria general a dreptului. Ed. a 2-a. Bucuresti: All Beck, 2000. 350 p.
82. WENREB, L.L. Natural Law and Justice. Cambridge, Massachusetts, London, Harvard.
University Press, 1987. 320 p.
83. ZLTESCU, V.D. Introducere 'n legistica formal (tehnica legislativ). Bucuresti: Editura
Oscar Print, 1996.161 p.
84. AHEKCEEB, C.C. P.:F< 2: ,<.<HA 2<F<H< ?RDISABA?0I: TA;<?<.RA ?A2>A2300
L0.<F<H< .:9F0?0I: T:>AV>: 0 >.:L: D<F.ALA22<G W,<X0. Mocxna: Craryr, 2000. 256 c.
85. AHEKCEEB, C.C. P.:F<: :9Z[;: ?A<.0I ]0B<D<]0I: <,R? ;<L,BA;D2<H< 0DDBA><F:20I .
Mocxna: Hs-no Craryr, 1999. 710 c.
86. AHEKCEEB, C.C. ^:G2: ,.:F:: AH< ,<20L:20A, 2:92:SA20A, D<30:BC2:I 3A22<D?C: .A9. D
,.A?A290AG. Mocxna: Hopma, 2000. 161 c.
87. AHEKCEEB, C.C. ^A<.0I ,.:F:. Mocxna: ns no FEK, 1995. 311 c.
88. AVPOFHHO, B. `>A:B SAB<FASAD;<H< A>02D?F:. Hepeno c anrnncxoro Ca]ponona
O.B. CHF: Hs-no Mnppa, 1998. 512 c.
89. a2?<B<H0I L0.<F<G ,.:F<F<G LRDB0 : n 5 r. Mocxna: Mtcnt,1997.
90. FAHTHH, M.H. J[c2<D?C ,.:F:: D<F.ALA22<A 2<.L:?0F2<A ,.:F<,<20L:20A 2: H.:20
>F[X FA;<F. Caparon, 2001. 413 c.
91. FEPXEHI, X.H. dZc:I ?A<.0I ,.:F: / Ho.pe. B.H. annnenxo. Mocxna: Nota bene,
2000. 574 c.
92. BEHIEPOB, A.F. Teopnx rocyapcrna n npana.Vuennx nx mpnnuecxnx nyson: 3-e ns.
Mocxna: Rpncnpyennnx, 2000. 528 c.



125
93. BOHHEHKO, H.H. J[c2<D?C, ,.0230,R 0 ][2;300 ,.:F:. Bonrorpa, 1998. 56 c.
94. PEPHX, E.H. P0DCL: fBA2R hA.0X, 1929-1938. B 2-x r. T.1 Mnncx: Fenopyccxn ]on
Pepnxon; HPAMEF, 1992. 444 c.
95. PEPHX, E.H. P0DCL: fBA2R hA.0X, 1929-1938. B 2-x r. T.2 Mnncx: Fenopyccxn ]on
Pepnxon; HPAMEF, 1992. 432 c.
96. ABH P.; XOuPPE-CHHHO3H K. dD2<F2RA D0D?ALR D<F.ALA22<D?0. Mocxna:
Hporpecc, 1998. 400 c.
97. HHIHH, H. A. d D[c2<D?0 ,.:F<D<92:20I. Mocxna: Papor, 1993. 235 c.
98. KEPHMOB, .A. P.<ZBALR <ZcAG ?A<.00 ,.:F: / Conp. Iymannr. Vnnnepcnrer. Mocxna,
2000. 82 c.
99. KHH3OB3KHH, A. dD2<FR L0.<,<20L:20I 2<F<G W,<X0. B 3 r. 3-e, crepeornn. Hs. T.1.
Pnra: Bnea, 1992. 310 c.
100. MAPuEHKO, M.H. P.:F<FRA D0D?ALR D<F.ALA22<H< L0.:: Vuenoe nocone / MIV nm.
M.B. Homonocona. Mocxna: 3epnano, 2001. 394 c.
101. j0. ]0B<D<]00. l20H: >BI S?A20I. B 2-x u. u.1 Hcxonte ]nnoco]cxne nponemt,
nonxrnx n npnnnnnt. Mocxna: Honnrnsar, 1991. 672 c.
102. MOTOBHHOBKEP, .O. d ,.0230,:X <ZmA;?0F2<G 0D?02R, ,.A9[L,300 2AF02<F2<D?0 0
D<D?I9:?ABC2<D?0 ,.<3ADD:: [SAZ2<A ,<D<Z0A. pocnannt, 1978. 96 c.
103. MOXOP, E.H. n0B<D<]0I ,.:F:: B 3-x uacrxx. uacrt1. Vuenoe nocone nx cryenron
mpnnuecxnx ]axyntreron. F+nnt, 2002. 86 c.
104. HA3APEHKO, I.B. dZc:I ?A<.0I ,.:F: 0 H<D[>:.D?F:: yuent xypc nx nyson.
Mocxna: Hs-no Oct 89, 2001. 176 c.
105. dZc:I ?A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:. a;:>AL0SAD;0G ;[.D F 2-X ?. Ho pe.
M.H.Mapuenxo. T 2. Teopnx npana. Mocxna: Hs-no 3epnano, 1998. 656 c.
106. dZc:I ?A<.0I ,.:F:: Vuennx nx mpnnuecxnx nyson / R.A. mnrpnen, H.u.Kystmnn,
B.B.Hasapen n p. Ho ome pe. A.C.Hnronxnna. 2-e ns. Hcnp.n on. Mocxna: ns-no
MITV nm H.. Faymana, 1995. 384 c.
107. dZc:I ?A<.0I ,.:F: 0 H<D[>:.D?F: : Vuennx / no pe. B.B. Hasapena. Mocxna: Rpncr,
1994. 360 c.
108. HETPAXHKHH, H.H. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F: F DFI90 D ?A<.0AG 2.:FD?FA22<D?0.
Canxr-Herepypr, 2000. 600 c.
109. HOHEHHHA, C.B. ^A<.A?0SAD;0A ,.<ZBALR D0D?ALR D<FA?D;<H< 9:;<2<>:?ABCD?F:.
Mocxna, 1980. 203 c.



126
110. P.<ZBALR <ZcAG ?A<.00 ,.:F: 0 H<D[>:.D?F:: yuennx nx mpnnuecxnx nyson /
Bapnamona H.B., Hasapen B.B., Hanaena B.B. Ho om. pe. Hepcecxnna B.C. Mocxna:
HOPMA HHuPA, 2001. 813 c.
111. P.<ZBALR ?A<.00 H<D[>:.D?F: 0 ,.:F: / orn.pe. Anexceen C.C. Mocxna, 1979. 392 c.
112. P.<ZBALR ?A<.00 0 ,.:;?0;0 ,.:F<F<H< .AH[B0.<F:20I. Copnnx rpyon // Camap.
Iymannr. Axa. Camapa: Hs-no Camap. Iymannr. Axaem., 2000. Btn.7. 326 c.
113. CAMEHIHOB, u.u.; KV3HEOB, H.A.; XAFHFVHHH, A.I. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0
,.:F:. CHF, 2001. 412 c.
114. CAMO"EHKO, H.E.; uAPVKBHH, H.X. d?FA?D?FA22<D?C ,< D<FA?D;<L[
9:;<2<>:?ABCD?F[. Mocxna, 1971. 240 c.
115. CTEHAHH, B.B. J<30:BC2:I D,.:FA>B0F<D?C 0 D<30:B0D?0SAD;<A ,.:F<. Epenan, 1987.
112 c.
116. C#P#X, B.M. o<H0SAD;0A <D2<F:20I <ZcAG ?A<.00 ,.:F:: n 2-x r. T1: nemenrnt
cocran. Mocxna: Rpnnuecxn om Rcrnnnn]opm, 2000. 528 c.
117. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Vuennx / no pe. B.M.Kypnntna, 3.. Hnanono. Mocxna:
Rpn. Hnr-pa, 1986. 352 c.
118. TA<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Kypc nexnn / Ho pe. H.H. Marysona n A.B.Mantxo. 2-e
ns, nepepa. n on. Mocxna: Rpncrt, 2000. 776 c.
119. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Vuennx / Ho pe. A.M. Bacnntena. 2-e ns. Mocxna:
Rpnnuecxax nnreparypa, 1983. 416 c.
120. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Kypc nexnn / no pe. M.H. Mapuenxo. Mocxna:
nsarentcrno 3epnano, 1997. 475 c.
121. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Vuennx nx nyson. / Ho pe.npo]. I.H. Manona. Mocxna:
nsarentcrno FEK, 1996. 336 c.
122. pSA2RA 9:,0D;0 ^:.?[?D;<H< H<D[>:.D?FA22<H< [20FA.D0?A?:. P.0230,
<?FA?D?FA22<D?0 F D<30:BC2<L [,.:FBA200, ?.[>R ,< ]0B<D<]00. Tapry, 1982. 100 c.
123. uATKVHHHH, u.H. P.<ZBALR ?A<.00 H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:. Kasant, 1987. 335 c.
124. uEOPOB, I.K. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Vuennx. Kn$nnen: Konnepn Hpecca,
1998. 531 c.
125. XAPTHH, T.K. dD2<FR ,.:F: AF.<,AGD;<H< D<<ZcAD?F:. Mocxna: RHHTH, 1988. 703 c.
126. XPOHAHRK, B.H. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F:: Vuenoe nocone, no pe. npo]. T.H.
Patxo. Mocxna: ns-no HHTEPCTHHI, 1998. 937 c.
127. XPOHAHRK, B.H. ^A<.0I H<D[>:.D?F: 0 ,.:F: / Vuenoe nocone nx ntc$nx yuentx
saneenn / Ho pe. Hpo]. B.I. Crpexosona. Mocxna: aaxon, Txauen, nmon, 1995. 384 c.



127
128. uEPBOHRK, B.H. ^A<.0I H<D[>:.D?F:: yuenoe nocone / M-no nnyrp. en. Poc.
ueepannn. Mocx. Axa. Mocxna, 2000. 169 c.
129. uECTHOB, H.H. P.:F< ;:; >0:B<H: ; ]<.L0.<F:20q 2<F<G <2?<B<H00 ,.:F<F<G
.A:BC2<D?0. CHF : ns-no Canxr- Herepypr nn-ra., 2000. 104 c.
130. BHu, H.C. dZc:I ?A<.0I ,.:F:. Hennnrpa: Hs-no Hennnrpacxoro Vnnnepcnrera,
1976. 286 c.

IV. Articole de specialitate
1. BOTNARI, E. Libertatea persoanei la confluenta dinamicii si staticii dreptului // Analele
$tiin#ifice ale Universit#ii de Stat din Moldova, seria Stiinte socio-umanistice, volumul I.
Chisinu, 2002. p.79-81.
2. BOTNARI, E. Legile lui Platon monument al culturii juridice. Principiile legislatiei //
Revista na#ional de drept, 2002. Nr.7. p.47-49.
3. BOTNARI, E. Principii de drept al familiei: cstoria, egalitatea genurilor, educatia copiilor n
lumina Legilor lui Platon // Analele $tiin#ifice ale Universit#ii de Stat din Moldova, seria
Stiinte socio-umanistice, volumul I. Chisinu, 2002. p.82-85.
4. BOTNARI, E. Proiectul codului penal de Platon: principiile rspunderii, infractiuni si pedepse
// Revista na#ional de drept, 2002. Nr. 8. p. 27-32.
5. BOTNARI, E. Responsabilitatea statului fat de persoan. Unele aspecte teoretice ale
problemei. // Analele $tiin#ifice ale Universit#ii de Stat Alecu Russo din Bl#i. Serie nou.
Tomul XIX, Drept. Economie. Blti, 2001. p.6-10.
6. GOHIN, O. La responsabilite de letat en faut que Legislateur // Revue internationale de droit
compare. Paris,1998. nr.2. p.595-610.
7. MANEA, T. Principiul legalittii incriminrii // Dreptul, 2001. Nr.10. p.86-93.
8. MARCOVIC, B.S. De la dualite du droit positif // Revue internationale du droit compare.
Paris, 1995. A/47, nr.1. p.138-146.
9. MIHAI, GH. Natura dreptului : stiint sau art ? // Analele Universit#ii din Timi$oara. Seria
Iurisprudentia, 2001. Nr.1-2. p.171-181.
10. Origin of Law // Law Biology and Culture the Evolution of Law edited by Margaret Gruter &
Paul Bohannan, 1983. p.31-33.
11. POPESCU, S. Le fondement de la responsabilite juridique // Rev. roum de sciences jur.
Bucuresti, 1996. T.F.(40). Nr.2. p.139-144.



128
12. SAMUEL MEIRA BRAZIL, JR. Rules and Principles in Legal Reasoning. A Study of
Vagueness and Collisions in Artificial Intelligence and Law // Information & Communications
Technology Law, Vol. 19. No.1, 2001. p.67-76.
13. VALENZA, P. Interpretazione: Pluralite fedelta // Riv. Intern di filosofia del diritto / Milano,
1995. A2, nr.1. p.218-231.
14. VRABIE, G. La responsabilite du pouvoir // Rev. roum. des sciences jur. Bucuresti, 1996
T.F. (40). N.2 p.145-154.
15. FAHTHH, M.H. Hpano n npanonax cncrema // r<,.<DR ?A<.00 H<D[>:.D?F: 0 ,.:F: .
Caparon, 2000. ntn.2. c.12-26.
16. FEPIMAH, X.; PEH, X. Pnmcxoe npano n omee npano // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1994.
%12. c.103-109.
17. FPATVCI, C.H. Hpnnnnnt rpa&ancxoro npana // P.:F<FA>A20A,1960. %1. c.47-52.
18. BOHHHA, K.B. Honxrne n xnaccn]nxannx npnnnnnon npana // rAD?20; r<BVD;<H<
[20FA.D0?A?. Cepnx Rpncnpyennnx: Tontxrn, 2001. Btn.14. c.99-117.
19. IABPHHOB, .A. Iepmenenrnxa n reopnx ronxonannx npana // rAD?20; r<BH<H.:>. H<D.
[20FA.D0?A?:. Cepnx 5. Honnrnxa. Connonor. Hpano. Btn. 2. Bonrorpa, 1999. c.55-58.
20. IAHAIAH, H.A., BACHHEHKO, A.B. K nponemam reopnn npanonpnmennrentntx
orno$enn // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<,1998. %3. c.12-19.
21. IEPACHMOB, B.H. K nonpocy o npeenax rocyapcrna n npana // a;?[:BC2RA ,.<ZBALR
<ZcAD?F<92:20I. Mocxna, 1998. c.111-131.
22. IOHOBKO, H.B. Hpnnnnn neornparnmocrn ornercrnennocrn n nynnunocrn n
conpemennom poccncxom yrononnom npane n nponecce // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1999. %3.
c.61-68.
23. IPOMOB, H.A.; HHKOHAHuEHKO, B.B. Hpnnnnnt yrononnoro nponecca, nx nonxrne n
cncrema // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1997. %7. c.33-40.
24. EMFO, H.H. O npnnnnnax nocrpoennx cncremt conercxoro npana // J<FA?D;<A
H<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1956, %8. c.88-98.
25. KHEHOBA, T.B. Hpnnnnnt yrononnoro npana n npnnnnnt xon]nxannn n yrononnom
npane // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1997, % 8. c.54-59.
26. KOHOCOBA, H.M. Koncrnrynnonnax ornercrnennocrt camocroxrentnt nn
mpnnuecxo ornercrnennocrn // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1997. %2. c.86-91.
27. KOPOFOBA, A. H. O mnorosnaunocrn nonxrnx npanonax nonnrnxa // `9F. r[9<F
P.:F<FA>A20A. CHF, 1999. %4. c.156-165.
28. KVPBEB, B.H. O npanononnmannn n saxonnocrn // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<,1994. %3. c.3-9.



129
29. HVKABEBA, E.A. Hpnnnnnt connanncrnuecxoro npana // J<FA?D;<A H<D[>:.D?F< 0
,.:F<, 1970. T6. c.21-29.
30. MAHEHH, H.C. Hpanonte npnnnnnt, nopmt n cyenax npaxrnxa // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<
Mocxna, 1996. %6. c.12-19.
31. MAHIEB, B.B. Hpnnnnnt yrononnoro saxonoarentcrna // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1997.
%2. c. 98-102.
32. MAPuEHKO M.H. Ocnonnte npnnnnnt nyecxoro npana // rAD?20; j<D;<FD;<H<
t<D[>:.D?FA22<H< p20FA.D0?A?:, 2001. %1. c.65-76.
33. MATV3OB, H.H. Eme pas o npnnnnne ne sanpemennoe saxonom osnoneno // `9F. r[9<F.
P.:F<FA>A20A. CHF, 1999. %3. c.14-32.
34. HEPCECH, B.C. Hpano xax neoxonmax ]opma panencrna, cnoot, cnpanennnocrn //
J<30D. J<30<B<H0SAD;<A 0DDBA><F:20A. Mocxna, 2001. %1. c.3-15.
35. HEPCECH, B.C. Cymnocrt n nennocrt npana: Ocnonnte xonnennnn npanononnmannx n
nennocrno rpaxronxn npana // rAD?20; jAV>[2:.<>2<H< [20FA.D0?A?:. CA.0I: P.:F<.
Btn. 5. Mocxna, 2001. c.8-19.
36. HAHOBA, M.B. Mecro ananornn n cyenom nccneonannn // a;?[:BC2RA ,.<ZBALR
q.0D,.[>A2300. Btn. 1. Tmment, 1996. c.101-102.
37. Hoxot x pe$ennm nponem saxonornopuecrna n npanonpnmenennx // jAVF[9<FD;0G
DZ<.20; 2:[S2RX ?.[><F. Btn. 6. Omcx,1999.179 c.
38. HOHEHHHA, C.B. Peannsannx xoncrnrynnonnoro npnnnnna pannonpannx nonon //
t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1998. %6. c.25-37.
39. Hpano xax connantnax nennocrt: L:?A.0:BR 2:[S2-,.:;?. ;<2]. Mocxna: Poc. Hpanonax
axa. M-na mcrnnnn P.u., 2001. 191c.
40. Hponemt npanono ornercrnennocrn rocyapcrna, ero opranon n cny&amnx. Kpyrnt
cron &ypnana Iocyapcrno n npano // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 2000. %3. c.20-36.
41. XPHCTOB, B. Ornocno npnnnnnnre na npanoro // P.:F2: L0DBmB, 2000. T.41, xn.3. c.3-19.
42. BOH, .T. Koncrnrynnonnax ornercrnennocrt // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1995. % 7 .c.35-43.
43. "EHHHKOBA, H.B. Cnpanennnocrt n opoconecrnocrt n rpa&ancxom npane Poccnn
(necxontxo nonpocon reopnn n npaxrnxn) // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1997. %6. c.119-121.
44. F3EEB, B.C. Tonxonanne Koncrnrynnn Poccncxo ueepannn Koncrnrynnonntm
Cyom: reopernuecxne n npaxrnuecxne nponemt // t<D[>:.D?F< 0 ,.:F<, 1998. %5. c.5-12.
45. KHMOB, A.R. Hpnnnnnt amnnncrparnnno-mpnnuecxoro nponecca // t<D[>:.D?F< 0
,.:F<, 1999. % 5. c.5-11.




130
V. Dic)ionare
1. Academia romn. Institutul de lingvistic Iorgu Iordan. DEX. Dic#ionarul explicativ al limbii
romNne, editia a II-a. Bucuresti: Editura Univers enciclopedic, 1998. 1192 p.
2. COTELNIC, T.; ETCU, I.; LUNGU, L. Dic#ionar juridic rus-romNn. Chisinu: Litera, 2001. 549 p.
3. Dic#ionar enciclopedic romNn, n 4 volume. Vol. III. K-P. Bucuresti: Editura politic, 1965.
911 p.
4. DELEANU, I.; DELEANU, S. Mic encilocpedie a dreptului: adagii $i locu#iuni latine 'n
dreptul romNnesc. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2000. 456 p.
5. JITARU, L. Dic#ionar de maxime $i expresii juridice latine (latin-romn-rus). Chisinu: Editura
Muzeum, 2001. 256 p.
6. PITULESCU, I., et. al. Dic#ionar de termeni juridici. Bucuresti: Editura National, 1997. 548 p.
7. RDULESCU S.; SULEANU, L. Dic#ionar de expresii juridice latine. Bucuresti: Editura
Stiintific.,1999. 316 p.
8. APAKHH, B..; B#IOCKA, 3.C.; HHIHHA, H.H. a2HB<-.[DD;0G DB<F:.C: Ox. 36000
cnon.13-e ns., crepeornn. Mocxna: Pyc. xs.,1992. 608 c.
9. h[DD;<-L<B>:FD;0G DB<F:.C: B 3-x romax. Pe. T.u. uenax, B.I. Cononten; Hn-r. s. n nnr.
A.H. M.C.C.P, cexrop nyxstuntx cnonape n ome nexcnxorpa]nn.Tom.1 (A-H).
Kn$nnen: In. pe. MC, 1986. 700 c.
10. h[DD;<-L<B>:FD;0G DB<F:.C: B 3-x romax. Pe. A.H. Fop$, B.H. Boroncxn; Hn-r s. n
nnr. A.H. M.C.C.P, cexrop nyxstuntx cnonape n ome nexcnxorpa]nn. Tom.2 (M-T).
Kn$nnen: In. pe. MC, 1987. 704 c.
11. h[DD;<-L<B>:FD;0G DB<F:.C: B 3-x romax. Pe. M.A. Ianncxn, H.B. Hyny$op; Hn-r xs. n
nnr. A.H. M.C.C.P, cexrop nyxstuntx cnonape n ome nexcnxorpa]nn. Tom.3 (P-).
Kn$nnen: In. pe. MC, 1988. 592 c.



131

Adnotare

Capitolul I, intitulat Conceptul, originea &i esen)a principiilor dreptului, prezint
abordarea conceptual-ideatic a principiilor dreptului, efectuat la granita teoriei generale a
dreptului si filosofiei dreptului. Se examineaz acceptiile notiunii de principiu si notiunea de
principiile dreptului prin prisma realizrilor doctrinare. Originea si fundamentul principiilor
dreptului snt cercetate din perspectiva scolilor si curentelor n gndirea juridic (teologismul,
scepticismul, istoricismul, utilitarismul). Manifestnd deschidere fat de conceptia metafizic a
dreptului, se examineaz trinitatea relational Constiint Suprem constiint uman principiile
dreptului pozitiv. Se arat c esenta primar a principiilor dreptului este afectat de lumea
contingentelor relative. Esenta principiilor dreptului este cercetat prin abstractizare de la
specificitatea familiilor juridice. Substanta principiilor dreptului se cristalizeaz n ideile generale
de libertate, egalitate, justitie si echitate, responsabilitate. Se accentueaz relativismul liberttii n
sens juridic n raport cu caracterul absolut al ideii de libertate n sens metafizic. Responsabilitatea
juridic este corelat cu responsabilitatea moral, fiind tratat n functie de angajare volitiv-juridic.
Egalitatea n functie de principiu al dreptului pozitiv este conceput ca egalitate formal de
tratament juridic, fiind mijlocul de realizare a echittii sociale. Principiul justitiei se interpreteaz
filosofic si juridic ca un principiu integrator al liberttii, responsabilittii si egalittii.
Capitolul II, intitulat Ierarhia &i sistemul principiilor dreptului, prezint abordarea
sistemic a principiilor dreptului, nfptuit la granita teoriei generale a dreptului si logicii juridice.
Sunt stabilite elementele sistemului principiilor dreptului: principiile generale ale dreptului,
principiile interramurale ale dreptului, principiile ramurale ale dreptului si principiile institutiilor
juridice. ntre elementele sistemului principiilor dreptului se nregistreaz interactiuni sistemice
substantiale de coordonare si subordonare. Clasificarea principiilor dreptului este realizat dup
urmtoarele criterii oportune, dup opinia autorului: 1) gradul de generalitate a principiilor dreptului
(principii generale, principii interramurale, principii ramurale, principiile institutiilor juridice); 2)
sfera de aplicare a principiilor dreptului (principii de drept intern, principii de drept comunitar,
principii de drept international); 3) diviziunea dreptului (principii de drept public si principii de
drept privat); 4) forma principiilor dreptului (principii scrise si principii nescrise). Ierarhia
principiilor dreptului implic pozitia determinant si suprematia principiilor generale ale dreptului.
Elementele subordonate lor sunt principiile interramurale si principiile ramurale ale dreptului, care
supraordoneaz principiile institutiilor juridice.



132
Capitolul III, intitulat Principiile dreptului #n raport cu ordinea juridic pozitiv,
prezint abordarea comparativ a principiilor dreptului vizavi de componentele ordinii juridice
pozitive, efectuat prin filiera conceptualismului juridic. Principiile dreptului reprezint dat-ul,
anticipatorul si idealul oricrui drept pozitiv. Normele juridice snt ntemeiate de principiile
dreptului. Conceptele si categoriile juridice snt elemente de mijlocire a principiilor dreptului care
contribuie la materializarea lor, n acelasi timp, principiile dreptului dau continut concret
categoriilor juridice. Constructiile juridice se formeaz n jurul principiilor dreptului. Maximele,
aforismele, adagiile si axiomele juridice latine snt forme clasice ale principiilor ramurale ale
dreptului, ca regul. Principiile dreptului trebuie s reflecte legittile dreptului, devenind principii-
legitti juridice. n raport cu legea, sursa formal principal a dreptului pozitiv, principiile dreptului
pot s se manifeste: praeter legem, ca oportunitate, secundum legem, ca regul si contra legem, cu
titlu de exceptie.
Capitolul IV, intitulat Func)ia &i valoarea principiilor dreptului, reflect aspectele
practice ale tezei, or, implicatiile functionale si valentele principiilor dreptului n procesele de
elaborare, realizare si completare a dreptului pozitiv. Se arat c principiile generale ale dreptului
constituie suportul ideatic al principiilor legiferrii, n particular, si a principiilor procesului de
elaborare a dreptului, n general. Rolul principiilor dreptului n completarea dreptului pozitiv este
determinat de caracterul lui lacunar. n cadrul analogiei dreptului se recurge la principiile generale
ale dreptului si, n special, la principiile dreptului civil, n functie de drept comun. Se constat c
legislatia Republicii Moldova este ambigu si obscur la capitolul analogia iuris, stabilindu-se
neconcordante ntre prevederile Codului civil si Codului de procedur civil, si interpretarea
judiciar a Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova.



133

SUMMARY

The present work introduces the principles of law highlighted by the theory of law and
juridical practice.
In the first chapter the author considers the concept of law principles, their distinctive
features and defines them. It is an attempt to substantiate the origin and the nature of the principles
of law, which in authors opinions lead the hyper-positive existence. The nature of law principles
reveals in the principles of freedom, equality, justice and responsibility.
The second chapter expounds the system and the hierarchy of the principles of law. There
are introduced the criteria for classification of the principles of law as well as the division of the
said principles. The author analyses the concept of the basic principles of law in the light of Law
Science and defines it by his own concept. The basic principles of law are also classified. The
branch and inter-branchs principles of law are analyzed in connection and in compliance with the
Law Science and the Republic of Moldova legislation being in force. This chapter reveals and
explains the principles of functioning juridical institutions.
The third chapter relates the functioning of the principles of law with the positive law and
juridical methods. It deals with studies of the correlation between principles of law and juridical
categories, concepts and constructions, legal regularities and law sources. This chapter specially
emphasizes relations between the principles and the norms of the positive law, and juridical fictions
particularly.
The final fourth chapter defines the role and the place of the law principles in the legal
proceeding. The principles of legal proceedings correlated with the basic law principles are as well
analyzed. The author designates the role and the place of the principles of law in the process of law
implementation (law observation, implementation, execution and application). This chapter also
deals with the principles of law norms interpretation as well as those of juridical responsibility.
The studies of the role of the basic principles of law and the principles of civil law in the
process of filling the lacunas in the positive law, make up the final point of the work.



134

135673

B anno paore paccmarpnnamrcx npnnnnnt npana n cnere reopnn npana n npanono
npaxrnxn.
B nepno rnane anrop pacxptnaer nonxrne npnnnnnon npana n nx ornnunrentnte
npnsnaxn, a rax&e aer onpeenenne npnnnnnon npana. enaercx nontrxa oocnonart
nponcxo&enne n cymnocrt npnnnnnon npana, xoropte, no mnennm anropa, nmemr
nanosnrnnnoe cymecrnonanne. Cymnocrt npana npoxnnxercx n npnnnnnax cnoot,
panencrna, cnpanennnocrn, ornercrnennocrn.
Bo nropo rnane paort nsno&ena cncrema n nepapxnx npnnnnnon npana. Btnnnyrt
xpnrepnn xnaccn]nxannn npnnnnnon npana n nponsneeno nx enenne. Hpoanannsnponano
nonxrne omnx npnnnnnon npana n cnere npanono nayxn, a rax&e c]opmynnponano
cocrnennoe onpeenenne annoro nonxrnx. Hponsneena xnaccn]nxannx omnx npnnnnnon
npana. B cnere npanono nayxn n ecrnymmero saxonoarentcrna Pecnynnxn Monona
npoanannsnponant n onpeenent orpacnente n me&orpacnente npnnnnnt npana, a rax&e
pasxcnent npnnnnnt npanontx nncrnryron.
B rperte rnane paort npnnnnnt npana coornecent c nosnrnnntm npanom n
mpnnuecxo rexnnxo. Paccmorpent nsanmocnxsn npnnnnnon npana c npanontmn
xareropnxmn, nonxrnxmn n mpnnuecxnmn xoncrpyxnnxmn, c npanontmn saxonomepnocrxmn n
ncrounnxamn npana. Ocooe mecro nteneno n anno rnane nsanmoorno$ennm npnnnnnon
npana c nopmamn nosnrnnnoro npana, n uacrnocrn c mpnnuecxnmn ]nxnnxmn.
B saxnmunrentno, uernepro rnane, onpeenena pont n ycranonneno mecro npnnnnnon
npana n nponecce npanornopuecrna. B uacrnocrn npoanannsnponant npnnnnnt
npanornopuecrna n saxonornopuecrna, xoropte coornecent c omnmn npnnnnnamn npana.
Oosnauena pont n ycranonneno mecro npnnnnnon npana n nponecce peannsannn npana
(conmennx, ncnonnennx n npnmenennx npana). Paccmorpent, n uacrnocrn, npnnnnnt
ronxonannx nopm npana n npnnnnnt mpnnuecxo ornercrnennocrn.
Pont omnx npnnnnnon npana n npnnnnnon rpa&ancxoro npana n nponecce
npeoonennx npoenon nosnrnnnoro npana xnnxercx sanep$ammnm nonpocom n anno paore.



135

Cuvintele-cheie ale tezei

Cuvintecheie: principiile dreptului, esenta principiilor dreptului, libertate, egalitate,
justitie, responsabilitate, ierarhia principiilor dreptului, sistemul principiilor dreptului, principiile
generale ale dreptului, principiile ramurale ale dreptului, principiile realizrii dreptului, principiile
legiferrii, principiile rspunderii juridice, analogia dreptului (analogia iuris), ordine juridic
pozitiv, drept pozitiv.
Keywords: the law principles, their distinctive features, the principles of freedom, equality,
justice and responsibility, the system and the hierarchy of the law principles, the general principles
of law, the branch principles of law, the process of law implementation in the legal proceeding, the
principles of juridical responsibility, analogia iuris, law and order in positive law.
9:;<=?@= A:C?E FEHCI@: npnnnnnt npana, cymnocrt npnnnnnon npana, cnooa,
panencrno, cnpanennnocrt, ornercrnennocrt, nepapxnx npnnnnnon npana, cncrema npnnnnnon
npana, omne npnnnnnt npana, orpacnente npnnnnnt npana, npnnnnnt peannsannn npana,
npnnnnnt saxonornopuecrna, npnnnnnt mpnnuecxo ornercrnennocrn, ananornx npana,
nosnrnnnoe npano.



136

Lista abrevierilor utilizate

alin. = alineat
art. = articol
E.B. = Elena Botnari
etc. (et caetera) = si celelalte
nr. = numr
s.a. = si altii, si altele
p. = pagin
P.C.U.S. = Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
pct. = punct
R.M. = Republica Moldova
U.E. = Uniunea European
U.R.S.S. = Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
vol. = volum