CZU: 347.131.

4
DREPTUL LA VECINĂTATE PRIN PRISMA NOILOR MODIFICĂRI DIN CODUL
CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA

GOLUB CĂTĂLINA
studenta an. 2, Facultatea Cadastru și Drept, UASM

Dreptul de proprietate este principalul drept real şi cel mai complet drept. Aceasta deoarece,
fiind un drept subiectiv, conferă titularului dreptului de proprietate exercitarea în putere proprie şi în
interes propriu a atribuțiilor de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor sale în limitele
determinate de lege.
Potrivit alin.(2) art.127 al Constituției Republici Moldova, statul garantează realizarea
dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu
interesele societăţii. Mai mult ca atât, unul dintre principiile fundamentale privind proprietatea
constă în faptul că proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi
demnității omului (alin.(2) art.9 al Constituției Republicii Moldova).
În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptățit să efectueze cu bunurile sale,
în principiu, orice acţiuni, dar realizarea prerogativelor proprietarilor în deplinătatea lor poate să se
reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societăţii, precum şi asupra societăţii în
întregime. Din aceste considerente, legiuitorul a recurs la stabilirea unor îngrădiri în exercitarea
dreptului de proprietate.
Exercițiul dreptului de proprietate trebuie să fie licit, adică să aducă utilități şi favoruri
titularului şi acest exerciţiu nu trebuie să aducă pagube materiale disproporționate altor membri ai
societăţii sau să încalce drepturile acestora. Exercițiul unui drept nu poate fi privit ca licit, adică
normal, decât în măsura în care el corespunde cu funcţionarea socială şi cu interesul economic cu
care dreptul corespunde.
La baza îngrădirilor legale ale dreptului de proprietate se află norma constituțională stipulată
în art. 46 al Constituției Republicii Moldova unde se menţionează că dreptul de proprietate privată
obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei
vecinătăți, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. O
normă similară o găsim şi în art.46 al Constituției României, normă preluată şi stipulată în Cod civil
al României.
Astfel, potrivit art. 586 al CCRM, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor
privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăți, precum şi la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Se consideră vecin orice teren sau alt bun
imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.
Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită
asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibrația sau o altă
influenţă similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului
sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

Conducător științific - dr. conf. inter., Tălămbuţă Angelina,

58