Specialitatea:Drept

REFERAT

Disciplina: Drept Civil

Tema: Dreptul de vecinătate

(Aspecte teoretice referitoare la dreptul de
vecinătate)

A elaborat:Timoșco Tatiana
Eleva grupei: D FR-202
Coordonator: Gîsca Veronica dr. Conf.
univ.,ASEM

Chișinău 2022
 ’’Nu exista ospitalitate, în sensul clasic al
cuvântului, în absența suveranității
asupra propriei case (...); suveranitatea
nu se poate exercita decît filtrînd, alegînd,
deci excluzind şi recurgind la violență
’’( J.Derrida ,despre ospitaliate 1997)

Dreptul de vecintate, ca o îngrădire a dreptului de proprietate, reprezentînd o limitare

legală a acestui drept, având o sferă de aplicare redusă. Aceasta se exlică prin faptul că
normele dreptului de vecintate sunt aplicabile numai între proprietarii terenurilor sau
bunurilor imobile vecine. Vecintatea este o stare de fapt care regenerează anumite drepturi şi
obligații pentru proprietarii terenurilor sau ai altor bunuri imobile de unde se pot produce
influențe reciproce.
Pentru asemenea situații legea instituie pentru proprietarii terenurilor vecine sau ai altor
bunuri imobile obligața generală de a se respecta reciproc.
Codul civil al Republicii Moldova, propune o clasificare a raporturilor de vecinatate din
punctul de vedere al obiectelor dreptului de proprietate în privința carora vecinii urmează să
se respecte reciproc.

Astfel, dupa acest criteriu, obiectele respective pot fi clasificate în

urmtoarele categorii:
1. Terenuri;
2. Constructii;
3. Ape;
4. Arborii;
Dreptul de proprietate este principalul drept real și cel mai complet drept. Aceasta
deoarece, fiind un drept subiectiv, conferă titularului dreptului de proprietate, exercitarea în
puterile propriei și în interes propriu a atribuțiilor de posesiune, folosinta asupra bunurilor
sale în limitele determinate de lege.
Totuși ținînd cont de faptul că dreptul de proprietate este un drept fundamental al
persoanelor fizice si juridice stipulează expres în legislație că acesta urmează a fi exercitată
ținînduse cont de dispozițiile legale .Cu titlu de exemplu la această afirmație am
putea aduce art.46, alin.5 din legea fundamentală a Republicii Moldova
care prevede:’’Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind
protecția mediului inconjurator și asigurarea bunei vecinătăți precum și la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului’’. Un alt exemplu ar putea
servi alin.(2) art.127 al Constituiei Republici Moldova:’’statul garantează
realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin in
contradicție cu interesele socieții’’.Mai mult ca atît, unul dintre principiile fundamentale
privind prorietatea constă în faptul că proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul
drepturilor, libertăților ș demnităț omului (alin.(2) art.9 al Constiutiei Republici Moldova).
În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptățit să efectueze cu bunurile
sale, in principiu, orice acțiuni, dar realizarea prerogativelor proprietarilor indeplinatatea lor
poate să se reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societatii, precum și asupra
societății în întregime. Din aceste considerente, legiuitorul a recurs la stabilirea unor ingradiri
în exercitarea dreptului de proprietate. Exercițul dreptului de proprietate trebuie sa fie licit,
adica să aducă utilități și favoruri titularului și acest exercitiu nu trebuie sa aduca pagube
material disproporționate altor membri ai societății sau să încalce drepturile acestora.
Studiind literatura de specialitate se fac observate cele mai vulnerabile domenii în
raporturile de vecinătate, printre care litigiile cu privire la hotar art. 394 CCRM se afla pe
primul loc, adică cel mai des se incalcă hotarul intre vecini. Deasemenea litigii privind
art.394 CCRM, privind distanța pentru construcții, lucrări si plantatii, etc.
Comparativ cu anul 2008 în anul 2009 au fost studiate doar 51 de dosare cu privire la litigii
apărute în raporturile de vecinatate si 20 de decizii a Curții Supreme de Justitie.
Rezultatele generalizării practicii judiciare privind aplicarea legislației civile și de procedură
civila la examinarea de catre instanțele judecatorești a pricinilor ce izvorăsc din dreptul de
vecinătate demonstrează ca instantele judecatoresti, în general, respectă prevederile legii la
examinarea acestei categorii de dosare.

Totodată s-au depistat și anumite erori de drept material și procesual și

anume:
1. Se aplica legea care nu trebuia a fi aplicată ori nu se aplica legea care trebuia a fi
aplicată;
2. Se interpretează eronat legea;
3. Instanțele de judecata nu se pronunță asupra tuturor pretentiilor invocate în cererile de
chemare în judecata;
4. Hotăririle sunt motivate insuficient;
5. Nu se efectuiază raportarea de fapt textele de lege materiala sau invocarea textului de
lege materială se efectuiază nefiind corelată cu situația defapt în speța;
 6. Dispozitiile hotărîrilor nu sunt concrete, fapt care atrage imposibilitatea executarii
hotaririlor.
Principalul moment în raporturile de vecinătate constă în faptul că aceste terenuri se
referă doar la bunurile imobile, adică la terenuri și alte bunuri imobile legate solid cu
pamintul.

Unele din normele juridice care au o aplicabilitate în raporturile de

vecinatate sunt:
1. Constituția RM ;
2. Codul civil;
3. Codul funciar;
4. Legea cadastrului bunurilor imobiliare;
5. Legea privind principiile urbamnismului și amenajării teritoriului;
6. Legea privind calitatea în constructii;
7. Legea taxei de stat.
Pentru comparație, putem menționa că în Codul nostru civil din 26.12.1964 nu erau
stipulate careva norme cu privire la îngradireadreptului de proprietate în cadrul raporturilor
de vecinătate. În schimb în acest cod referitor la drepturile de proprietate era doar o singură
stipulare de ordin general. Astfel ,în art.89nera stipulat că proprietarul se bucură de dreptul de
posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor, în limitele determinate de lege.
În privința proprietății private, numită în acele timpuri proprietate personala,era un șir
întreg de restricții și limitări ale accestui drept. Astfel ,potrivitart. 103-104 ale Codului civil
din 26.12.1964 , în propietatea personală a cetățeanului se putea afla doar o singură casă de
locuit sau o prțiune a ei, cu marime limitată care nu putea să depășeasca 135 metri pătrati de
suprafața totală,inclusiv 80 metri patrați de spațiu locativ. După aprobarea Legii RM cu
privire la proprietate din 22 ianuarie 1991 toate aceste restricții și-au pierdut valoarea juridică
și din 1991 normele discriminatoriireferitoare la proprietate privată din vechiul Cod civil nu
se mai aplicau în practică, fapt care poate fi apreciat ca un pas bine venit , ce corespunde
exigențelor unui stat democrart, bazat pe drept. Regula generală cu privire la comportamentul
proprietăților bunurilor învecinate este stipulat în art. 377 C.civ. RM unde se mentionează ca
proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lingă respectarea
drepturilor și obligatiilor prevazute de lege , trebuie să se respecte reciproc .

O categorie de restricții legale din dreptul vecinătătii teritorilor erau

clasificate :
1. Obligațiunea ce revine din regimul apelor;
2. Obligațiunea relative la distanța și la citeva construcții;
3. Obligațiunea ce rezulta în dreptul de trecere a vecinului în caz de teritoriu închis într-
altul strain;
 Exemplu de spețe ce privesc dreptul de vecinatate:
În speța : Evdochimov A. a depus cererea de chemare în judecată catre Bîrca Gh.
solicitind obligarea pîritului de a demonta țevile de canalizare instalate pe terenul aferent
casei de locuit, în motivarea acțiunii a indicat că pîritul este vecinul lui. Fără autorizața
organelor competente, a construit țeava de evacuare a apelor uzate, care se scurge pe strada
Creanga din orasul Cahul. În timp de vara scurgerile din canalizație pe partea carosabilă a
str.Creanga actionează asupra vecinilor prin miros neplacut.

Prin hotarirea judecatoriei Cahul din 08.04.2008 fost respinsa.

În motivarea hotaririi instanta de judecata sa bazat pe prevederile art.378 (1), 376 al.(3) CC și
a indicat ca, tevile care sint solicitate de a fi demontate sint amplasate exclusiv pe terenul
proprietate privata a piritului.Din fotografiile anexate la dosar se vede ca scurgerea este
indreptată nu spre carosabil, dar în șantul de scurgere a ploilor, ce s-a confirmat și prin
depozitiile martorilor. În ședința de judecata nu au fost prezentate probe care ar dovedi
influența mirosuluide pe terenul pîritului asupra bunului reclamantului. Nu a fost reținut
motivul invocat dereclamant că în timp de vară scurgerile din canalizația pîritului pe partea
carosabilă actionează asupra vecinilor prin miros neplacut, fara a indica dacă acționează
asupra lui negativ, intrucît nu are nici o imputernicire de la vecini să le apere interesele în
instanța de judecata . Instanța a ajuns la concluzia că reclamantul nu poate interzice influența
pe care o exercita asupra bunului mirosul, intrucit nu-l impiedica pe reclamant în folosirea
bunului sau și nu incalcă drepturile acestuia.

Hotărirea dată a devenit irevocabilă în baza art. 254 al. (1) lit. ’’a’’CPC
nefiind atacată cu apel.

Concluzie:
Deci în concluzie putem afirma că legislatorul prin textul Codului civil statuiază că
proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și a dispune de lucru în mod
exlusiv și absolut , în limitele determinate de lege.
Buna vecinătate este reprezentată de doua îndatoriri . Prima se referă la faptul că proprietarul
unui imobil nu trebuie să-l prejudicieze pe vecinul său, iar a doua se referă la faptul ca acesta
nu trebuie sa incomodeze într-un intolerabil pe vecin.
Deci pentru a nu exista letigii în ceia ce privește dreptul de vecinătate este necesar prezența
bunului simț între vecini, adica să se respecte reciproc fără a cauza careva daune unul
celuilant.
 Bibliografie:
1. S. Baies. Comentariul Codului civil al RM Volumul 1 Chisinau:Arc,2005
2. Constitutia RM din 29.07.1994
3. S. Baies, Valentina Cebotari, Ion Cretu... Drept civil. Drepturi reale .
4. U. Mateei , S. Baies , N.Rosca. Principii fundamentale ale dreptului de proprietate.
5. Codul civil al RM din 1964.