Ministerul Educației Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Referat
Tema: Particularitățile soluționării litigiilor privind
folosirea apelor, fructele căzute, rădăcinile și ramurile de pe
terenul vecin

Realizat de: Șoitu Ana-Maria,

Studentă a Facultății de Drept a USM,
Grupa 2108.
Evaluat de: Markova Natalia

Chișinău 2022
 Cuprins :
1. Introducere ………………………………………………………………….. . 3
2. Dreptul de vecinătate ………………………………………………………… 4
3. Regimul juridic al fructelor căzute, frunzelor căzute, al rădăcinilor și al
ramurilor de pe teritoriul vecin ……………………………………………. 5-6
4. Folosirea apelor …………………………………………………………… 6-11
5. Concluzie ……………………………………………………………………. 11
6. Surse bibliografice …………………………………………………………... 12

2
 1. Introducere
Dreptul de proprietate este principalul drept real și cel mai complet drept. Aceasta deoarece fiind un
drept subiectiv, conferă titularului dreptului de proprietate exercitarea în putere proprie şi în interes
propriu a atribuţiilor de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor sale în limitele determinate
de lege1. În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptăţit să efectueze cu bunurile sale,
în principiu, orice acţiuni, dar realizarea prerogativelor proprietarilor în deplinătatea lor poate să se
reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societăţii, precum şi asupra societăţii în întregime.
Din aceste considerente, legiuitorul a recurs la stabilirea unor îngrădiri în exercitarea dreptului de
proprietate2.

La baza îngrădirilor legale ale dreptului de proprietate se află norma constituţională stipulată în art.46
al Constituţiei Republicii Moldova unde se menţionează că dreptul de proprietate privată obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi
la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului 3.

1
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Vol.I. – Chişinău:, p.589
2
S. Baieş. Op. cit., p.667.
3
Art. 46 alin (5) Constituția Republicii Moldova

3
 2. Dreptul de vecinătate
Printre îngrădirile dreptului de proprietate se numără și dreptul de vecinătate, care reprezintă o
limitare legală a dreptului de proprietate și are o sferă de aplicare redusă. Aceasta se explică prin
faptul că normele dreptului de vecinătate sunt aplicabile numai între proprietarii terenurilor sau
bunurilor imobile vecine.

În sensul legislației civile, deși nu există o noțiune expresă dată vecinătății, respectiv, nici dreptul de
vecinătate, din conținutul articolului 586, dar și prin corelarea acestuia cu sensul altor termeni utilizați
în acest domeniu, o putem identifica în mod implicit.

Deci, având în vedere că teren vecin – se consideră orice teren sau alt bun imobil de unde se pot
produce reciproc influențe, am înțelege că terenul sau imobilul vecin nu este doar cel ce se desparte
prin hotar, respectiv mărginește de alt bun imobil, ci toate terenurile și bunurile imobile din preajmă
din interiorul cărora s-ar putea produce influențe reciproce 4.

Conform Codului Civil, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă
respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră
vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce 5.

Vecinătatea este o stare de fapt care generează anumite drepturi și obligații pentru proprietarii
terenurilor sau altor bunuri imobile de unde se pot produce influențe reciproce. Între dreptul de
servitute și cel de vecinătate există multe similitudini. Totuși, legiuitorul a plasat dreptul de vecinătate
în compartimentul dreptului de proprietate și nu în al celui de servitute. Această poziție a legiuitorului
moldav este salutară deoarece prin ea se ține cont de majoritatea opiniilor expuse în literatura de
specialitate referitoare la plasarea unor astfel de reglementări în Codul civil francez și cel român. Așa-
numitele servituți legale și servituți naturale nu sunt adevărate, ci doar limitări ale dreptului de
proprietate. Mai mult decât atât, reglementările din Codul Civil referitoare la dreptul vecinătății, fiind
imperative, adică obligatorii, pot fi totuși depășite printr-o înțelegere între vecini, potrivit căreia se pot
constitui, de exemplu, servituți de a sădi ori de a construi la o distanță mai mică decât cea indicată în
lege6.

Legiuitorul obligă proprietarul terenului să suporte influența pe care o exercită asupra bunului său o
serie de factori, precum gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibrația sau o
altă influență similară provenită din terenul vecin, dar numai cu condiția că aceste influențe similară
provenită din terenul vecin, dar numai cu condiția că aceste influențe nu împiedică proprietarul în
folosirea lucrului.

4
Drept Civil. Drepturile Reale. Teoria generală a obligațiilor. Dr. Grigore Ardelean, p. 287
5
Art. 586 Cod Civil al Republicii Moldova
6
Drept Civil. Drepturile Reale. Sergiu Baieș, Aurel Baieșu, Ion Crețu, Victor Volcinschi, p.184

4
 3. Regimul juridic al fructelor căzute, frunzelor căzute, al
rădăcinilor și al ramurilor de pe teritoriul vecin.
Regimul juridic al fructelor căzute, frunzelor căzute, al rădăcinilor și al ramurilor de pe teritoriul
vecin este stabilit în art. 596 și art. 597 din Codul Civil. Astfel, art. 596 prevede că fructele căzute din
pomi sau arbuști pe terenul vecin aparțin proprietarului acestui teren vecin 7. Conform art. 596, dreptul
de proprietate asupra fructelor căzute din pomi sau arbuști este al proprietarului terenului pe care au
căzut. În linii mari, soluția dată de lege rezultă din principiul accesiunii în al cărui temei tot ceea ce
unește bunul ori se încorporează în el revine proprietarului. Excepție de la această regulă rezultă din
prevederile articolului 600 alin (3) al Codului Civil, în temeiul căruia proprietarul terenului vecin
trebuie să permită accesul vecinului pe terenul său ca să ridice fructele care, datorită unei forțe
naturale sau unei forțe majore, au căzut pe terenul vecin 8. Prevederile articolului 596 se aplică doar
fructelor căzute, fiind că cele de pe ramurile care trec pe proprietatea vecinului aparțin proprietarului
pomului. Dacă nu recurge în acest caz la prerogativele conferite de articolul 597, proprietarul
terenului este obligat, în condițiile prevăzute la articolul 600 alin (1), să permită accesul proprietarului
de pom pe terenul său pentru ca acesta să efectueze lucrările necesare, adică să culeagă fructele 9

Dacă articolul 596 se referă la fructele căzute pe terenul vecin, articolul 597 se referă la rădăcinile și
ramurile de pe terenul vecin. Articolul 598 al Codului Civil reglementează distanța pentru construcții,
lucrări și plantații. Acesta prevede că orice construcție, lucrare sau plantație se poate face de către
proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar,
dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă
atingere drepturilor proprietarului vecin. Arborii, cu excepția celor mai mici de doi metri, a
plantațiilor și a gardurilor vii trebuie sădiți la distanța stipulată de lege, de regulamentul de urbanism
sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar.

Proprietarul este obligă să sădească arborii, fie ei fructiferi, fie ne fructiferi la distanţa prevăzută de
lege, regulamentul de urbanism sau obiceiul locului, distanţă care să nu fie mai mică de 2 metri de
linia de hotar. Excepţie de la regula generală a constituie arborii mai mici de 2 metri, plantaţiile şi
gardurile vii, pentru care legiuitorul nu instituie obligativitatea respectării distanţei minime de la
hotar. Astfel, arborii mai mici de 2 metri, plantaţiile şi gardurile vii pot fi sădite chiar la hotar.
Distanţa minimă de 2 metri este obligatorie numai în mod subsidiar, adică în lipsă de alte prevederi
legale, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului. Constatarea existenţei unor obiceiuri
locale constante, adică cunoscute şi aplicate ca o regulă generală, ţine de competenţa instanţei de
judecată. Obligaţia de a respecta distanţa dispare când proprietarul terenului a dobândit o servitute
7
Art. 596 Codul Civil
8
Art. 600 alin (3) Codul Civil
9
Drept Civil. Drepturile reale principale. Ediția a III-a Sergiu Baieș, Nicolae Roșca, p. 178

5
contrarie, adică dreptul de a sădi arbori la o distanţă inferioară. Această servitute încetează şi vor fi
aplicabile prevederile alin. 2 al art. 598 când arborii se usucă sau sunt scoşi 10.

În caz de nerespectare a distanței prevăzute de lege, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară
demolarea construcției sau scoaterea ori tăierea la înălțimea cuvenită a arborilor, plantațiilor ori
gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului pe care acestea sunt ridicate 11. În acest caz
proprietarul vecin la discreţia sa are dreptul că ceară fie scoaterea, fie tăierea la înălţimea cuvenită a
arborilor, plantaţiilor ori gardurilor vii la înălţimea cuvenită. Proprietarul nu are nevoie să dovedească
că suferă vreun prejudiciu pentru a invoca dreptul de a cere scoaterea ori tăierea arborilor, plantaţiilor,
gardurilor vii. Cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea acestor lucrări sunt puse în sarcina
proprietarului terenului pe care sunt amplasate 12.

Respectiv, proprietarul terenului poate să taie și să-și oprească rădăcinile de arbori și de arbuști care
au pătruns la el de pe terenul vecin. Aceeași regulă se aplică și ramurilor de arbori și de arbuști ce
atârnă pe terenul vecin. Acest drept nu se acordă proprietarului în cazul în care rădăcinile și ramurile
nu împiedică folosirea terenului său 13. Prin urmare, indiferent de faptul dacă plantațiile ( arborii sau
arbuștii ) sunt sădiți la o distanță regulamentară sau cu încălcarea distanței prevăzute de articolul 598,
proprietarul terenului poate să taie și să-și oprească rădăcinile care au pătruns la el de pe terenul vecin.
Aceeași regulă este aplicabilă și ramurilor de arbori și arbuști ce atârnă de pe terenul vecin.

Totuși, dreptul de a tăia și opri rădăcinile și crengile ce vin de pe terenul vecin poate fi exercitat doar
dacă rădăcinile și ramurile împiedică folosirea terenului pe care au pătruns 14.

4. Folosirea apelor
De la bun început, este necesar de menționat că Legea apelor 15 cuprinde un articol care determină
regimul juridic al apelor. Articolul 4 din această lege dispune :

1) Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element

indispensabil pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, o
materie primă pentru activităţi productive, o sursă de energie şi o cale de transport.
(2) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat,
tratat şi apărat ca atare.

10
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova
11
Art. 598 Codul Civil
12
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova
13
Art. 597 Codul Civil
14
Drept Civil. Drepturile reale principale. Ediția a III-a Sergiu Baieș, Nicolae Roșca, p. 178
15
Lege nr. 272 din 23-12-2011 apelor

6
 (3) Apa face parte din domeniul public al statului.
(4) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul la folosinţa apei în condiţiile
prezentei legi.
(5) Terenul de sub apa iazului poate face parte atât din domeniul public, cât şi din domeniul
privat. Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care îi
aparţine cu drept de proprietate, fără bararea cursurilor de apă și doar în condițiile legislației în
vigoare.
 (6) Terenul fondului de apă este un bun indivizibil.
(7) Lacul de acumulare, iazul și heleșteul se consideră corpuri de apă indivizibile constituite
din următoarele bunuri: terenul pe care este situat corpul de apă, fîșia riverană de protecție a apelor și
construcțiile hidrotehnice.

Proprietarului oricărui teren îi este interzis să efectueze lucrări care ar duce la devierea sau
manipularea cursurilor de apă și a pânzei freatice ( apa care se află pe primul strat impermeabil de la
suprafața pământului și care alimentează frecvent izvoarele, fântânile etc. ) din mai multe terenuri și
ca rezultat să se modifice cantitatea sau calitatea apei în dezavantajul proprietarului unui alt teren 16.

O altă regulă generală o deducem din alin (2) al articolului 590 : Proprietarul inferior nu poate
împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor provenite de pe terenul superior. Prin curgere
firească a apelor se au în vedere apele care rezultă din configuraţia locurilor, cum ar fi scurgerea
apelor rezultate din ploi, din topirea zăpezii, din infiltraţie, apele rezultate dintr-un izvor natural, adică
curgerea apelor să nu fie rezultatul activităţii proprietarului terenului superior, în caz contrar se vor
aplica prevederile art. 590.

Prin urmare, pentru ca scurgerea să fie firească (naturală) sunt necesare realizarea următoarelor
condiţii:

a) apele să fie naturale, adică să provină din ploaie sau din izvoare. Apele murdare sau menajere nu
sunt ape naturale.

b) apele naturale să fi căzut pe terenul superior şi numai apoi să se scurgă , fără intervenţia omului, pe
terenul inferior, datorită pantei naturale a terenului.

Proprietarul trebuie să sufere nu numai scurgerea apelor, dar şi a materialelor duse de apă: nisip,
nămol etc. Legiuitorul obligă proprietarul terenului inferior să primească curgerea apelor naturale. În
scopul realizării acestei obligaţii el nu are dreptul să pună vreun obstacol la scurgerea naturală a
apelor din fondul superior. Proprietarul terenului inferior nu poate prin lucrările care le-ar face nici să
împiedice, nici să îngreuieze scurgerea în paguba terenului superior. Dacă proprietarul terenului
16
Articolul 590 Codul Civil

7
inferior uzează de dreptul de a se îngrădi, el este obligat să lase în zid sau îngrădire deschideri
suficiente pentru trecerea apei. Proprietarul terenului inferior nu are nici o obligaţie pozitivă, cum ar fi
cea de a face lucrări pentru asigurarea scurgerii. Dacă, contrar prevederilor legii, proprietarul terenului
inferior creează obstacole la curgerea naturală a apelor de pe terenul superior, proprietarul terenului
superior are dreptul să ceară înlăturarea obstacolelor, piedicilor pe cheltuiala proprietarului terenului
inferior, precum şi obligarea acestuia la daune-interese, dacă este cazul. În cazul în care pe terenul
superior este un iaz, care se revarsă pe terenul inferior prin creşterea apelor în caz de ploaie,
proprietarul terenului inferior are dreptul să facă lucrările necesare pentru a împiedica revărsarea, cu
condiţia că aceste lucrări să nu provoace revărsări pe terenurile vecine. Nu este exclus faptul
producerii anumitor piedici naturale pe terenul inferior care opresc scurgerea apelor de pe terenul
superior. În acest caz piedicile trebuie înlăturate de pe terenul inferior de către proprietarul terenului
inferior, dacă ele sunt urmări ale unui fapt imputat acestuia. În caz contrar, el este obligat să permită
proprietarului terenului superior să înlăture piedicile. Terenurile care fac parte din domeniul public tot
sunt obligate să suporte povara scurgerii apelor naturale 17.

De asemenea, dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului inferior,
proprietarul acestuia din urmă poate cere autorizarea instanţei de judecată de a face pe terenul său
lucrările necesare schimbării direcţiei apelor, suportând toate cheltuielile aferente. La rândul său,
proprietarul terenului superior este obligat să nu efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaţia
terenului inferior18.

Articolul 591 din Codul Civil reglementează reguli speciale de folosire a apei. La alin. (1), se prevede
că : Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica curgerea provocată de proprietarul terenului
superior sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care ţâşnesc pe acest din urmă teren, datorită
unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul terenului superior, cazul apelor provenite din secarea
terenurilor mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă
această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ 19. Observăm că acest articol se
referă la apele ce țâșnesc din cauza unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul terenului
superior, la apele provocate de secarea terenurilor mlăștinoase etc. Totodată, proprietarul terenului
inferior este obligat să admită scurgerea apelor din terenul superior provenite datorită acțiunilor
proprietarului acestuia, doar dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un
șanț. Pe de altă parte, proprietarul terenului superior, în conformitate cu articolul 591 alin. (2) este
obligat să aleagă mijloacele de scurgere care ar aduce prejudicii minime terenului inferior. La fel,
proprietarul terenului superior urmează să plătească proprietarului terenului inferior despăgubiri
prejudiciile cauzate lui de scurgerea apelor, despăgubiri care trebuie să fie juste și plătite în prealabil.

17
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova
18
Alin (3) Articolul 590 Codul Civil
19
Articolul 591 Codul Civil

8
Am putea face următoarea concluzie. Proprietarul oricărui teren este obligat să primească apele
naturale, adică cele provenite din ploi sau dintr-un izvor, ce se scurg dintr-un fond superior. Chiar
dacă aduce prejudicii, curgerea acestora ape naturale urmează a fi suportată de proprietarul terenului,
care însă are posibilitatea de a se adresa în instanță pentru a i se autoriza efectuarea lucrărilor de
schimbare a cursului apelor, evitând astfel prejudiciile pe care le pot aduce ele. Dacă scurgerea apelor
nu este naturală, ci provocată de proprietarul terenului superior, proprietarul terenului inferior nu va
putea împiedică această scurgere dacă ea se face într-un curs de apă sau într-un șanț. În acest caz însă,
proprietarul terenului inferior va fi îndreptățit la plata unei juste și prealabile despăgubiri din partea
proprietarului de teren superior20.

Articolul 592 și 593 se referă la situațiile în care proprietarul captează apa, impunând unele obligații
proprietarului pe al cărui teren există surplusul de apă. De exemplu, proprietarul care vrea să
folosească pentru irigarea terenului său apele naturale și artificiale de care poate dispune în mod
efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă, să facă pe terenul riveran opus lucrări utile de captare
a apei. Proprietarul terenului care are surplus de ape este obligat, în conformitate cu articolul 593, să
ofere acest surplus proprietarului care nu poate procura apa necesară terenului său decât cu o
cheltuială excesivă. La rândul său, beneficiarul de surplusul de apă este ținut să plătească o
despăgubire justă și prealabilă 21. Proprietarul va fi îndreptăţit la despăgubiri suplimentare pentru
oferirea surplusului de apă numai cu condiţia că va dovedi existenţa reală a destinaţiei pretinse 22.

Art. 594 se referă la o categorie specială de apă și anume la apa de izvor, la posibilitatea folosirii ei de
către proprietarii de terenuri vecine. În acest articol sunt stabilite două reguli.

Alin. 1 al art. 594 dispune că cel ca are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuinţare cu el.
Este vorba despre o simplă chestiune de proprietate: proprietarul terenului are un drept de proprietate
asupra izvorului. Astfel, el este proprietarul absolut al izvoarelor aflate pe proprietatea sa şi a apelor
care izvorăsc din ele. Art. 594 alin. 1 reflectă principiul potrivit căruia proprietarul este şi proprietarul
a tot ce se găseşte ascuns în pământ. Proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa îl poate
întrebuinţa după bunul său plac. Chiar dacă apele izvoarelor nu i-ar folosi la nimic, nici chiar pentru
agrement, proprietarul are dreptul să dispună de ele cum va crede de cuviinţă. Proprietarul are dreptul
să întrebuinţeze apele lui la orice lucrări agricole sau industriale, însă dacă apoi le dă drumul să curgă
pe fondul inferior el nu are dreptul să le altereze, ci să le dea drumul în starea lor de curăţenie iniţială,
sub sancţiunea în caz contrar de a repara prejudiciul cauzat. Însă exercită acestor drepturi asupra
izvorului său nu este nelimitată, deoarece proprietarul terenului nu poate prejudicia drepturile pe care
un proprietar le-a putut dobândi asupra izvorului, prin titluri sau prescripţie. Restricţia introdusă ţine

20
Drept Civil. Drepturile reale principale. Ediția a III-a Sergiu Baieș, Nicolae Roșca, p. 175
21
Drept Civil. Drepturile Reale. Sergiu Baieș, Aurel Baieșu, Ion Crețu, Victor Volcinschi, p. 190
22
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova

9
de domeniul reglementării unei servituţi dobândite prin titlu sau prescripţie, adică prin fapta omului, şi
nu se referă la instituirea unei limitări a dreptului de proprietate.

Alin. 2 al art. 594 se referă propriu-zis la o limitare, restricţie a dreptului de proprietate. Conform
prevederilor acestui alineat, proprietarul terenului pe care se află izvorul nu poate să-i schimbe cursul
dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localităţi de apa necesară pentru necesităţile
curente. Regula instituită trebuie interpretată în mod larg, aşa încât proprietarul nu va putea nu numai
să schimbe cursul, dar în genere, nu va putea face nimic pentru i-a lipsi pe locuitori de folosinţa apei,
infectând-o de exemplu cu substanţe vătămătoare. Prin necesităţi curente se are în vedere faptul ca apa
să fie de absolută trebuinţă, necesară pentru trebuinţele casnice ale locuitorilor şi pentru adăpatul
vitelor, nu şi pentru alte necesităţi. Locuitorii unei localităţi nu vor putea invoca prevederile alin. 2 art.
594 sub motivul că apa le este necesară pentru proprietăţile ei curative. Prevederile alin. 2 se aplică şi
în cazul în care locuitorii localităţii ar putea să-şi procure apa necesară prin săparea unei fântâni.
Dispoziţia alin. 2 are în vedere orice fel de izvoare, indiferent de debitul lor şi se referă numai la apa
curgătoare, dar nu se referă la apele de fântâni, iazuri, mlaştini etc. Astfel, legiuitorul a instituit o
limitare a proprietarului cu scopul protejării intereselor unei colectivităţi. Prin urmare, dreptul de a se
folosi de apele izvorului nu va putea fi revendicat de către unul sau mai mulţi locuitori izolaţi numai
în folosul lor 23.

În final, art.595 se referă la picătura streșinii, stipulând : Acoperișul trebuie să fie construit astfel încât
apa, zăpada sau gheața să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului 24. Conform prevederilor art. 595
proprietarul este obligat să-şi construiască acoperişul astfel încât streaşina să nu permită ca apa,
zăpada sau gheaţa să cadă pe teritoriul vecin. Rezultă că un proprietar nu are dreptul să facă ca
streaşina să intre pe teritoriul vecinului. Pentru a se conforma cerinţei legale, el trebuie să lase între
peretele său şi fondul vecin o bucată de teren suficientă pentru a face posibil ca apa, zăpada sau gheaţa
să cadă de pe streaşină exclusiv pe teritoriul său 25.

Odată ce apa, zăpada sau gheaţa au căzut de pe streaşină pe terenul său, proprietarul nu mai este ţinut
de careva obligaţii, precum ar fi obligaţia de a împiedica răspândirea lor pe terenul vecin. Această
concluzie rezultă din prevederile alin. 2 al art. 590, prin care proprietarul terenului inferior nu poate
împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor provenite de pe terenul superior, adică este obligat
să suporte scurgerea naturală a apelor.

În schimb, proprietarul trebuie să ia măsuri ca apa, zăpada sau gheaţa prin infiltrare să nu cauzeze
vreun prejudiciu construcţiei vecinului său (de exemplu pavarea spaţiului pe care se scurge apa de pe
streaşină). Proprietarul are dreptul să facă să cadă apa, zăpada sau gheaţa de pe streaşina sa pe un

23
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova
24
Articolul 595 Codul Civil
25
Drept Civil. Drepturile Reale. Sergiu Baieș, Aurel Baieșu, Ion Crețu, Victor Volcinschi, p. 191

10
teren care este coproprietatea sa şi a vecinului său. Proprietarul unei clădiri este prezumat că este şi
proprietarul terenului cuprins între zidul casei sale şi linia verticală ce cade de la capătul straşinei
casei până la pământ. Însă aceasta este o prezumţie simplă care poate fi combătută prin proba
contrară. Nu este exclus faptul că proprietarul să lase ca apa, zăpada sau gheaţa să cadă pe
proprietatea vecină, aceasta fiind posibil doar numai în cazul în care proprietarul iniţial a dobândit
acest drept prin titlu, adică prin înţelegere cu proprietarul vecin constituie o servitute de scurgere a
apelor. Prevederile art. 595 au o aplicare generală, în sensul că sunt aplicabile atât localităţilor rurale
cât şi celor urbane, fiindcă textul legii nu face nici o deosebire. Prin prisma prevederile articolului 595
legiuitorul a reflectat unul din principiile generale în materie de proprietate, conform căruia cineva are
dreptul să facă orice pe proprietatea sa cu unica condiţie ca să nu lezeze drepturile vecinilor 26.

5. Concluzie
Realizarea prerogativelor proprietarului în deplinătatea lor poate să se reflecte negativ asupra
intereselor altor membri ai societăţii, precum şi asupra societăţii în întregime. Respectarea regulilor
descrise mai sus, vor da naștere la existența și/sau menținerea unei bune relații de vecinătate, care în
consecință vor crea o bună conviețuire de vecinătate. Prin urmare, ele trebuie respectate de către toată
lumea. Totuși, știm prea bine că litigiile între vecini sunt foarte des întâlnite, de aceea divergențele
apărute se soluționează pe cale judecătorească. Scopul principal în stabilirea îngrădirilor dreptului de
proprietate constă în crearea condiţiilor necesare pentru a face posibilă o conlocuire a membrilor
societăţii. Legislația RM prevede o serie de norme prin care se protejează dreptul de proprietate prin
prisma dreptului de vecinătate. Comparativ cu legislația vecină (românească, bielorusă, rusă) Codul
Civil al RM conține o reglementare bine structurată a dreptului de vecinătate, iar codurile civile ale
acestor țări nu conțin capitole separate cu privire la dreptul de vecinătate. Normele ce reglementează
dreptul de vecinătate necesită a fi respectate atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere
moral, bazându-se pe respectul reciproc al proprietarilor vecini.

6. Surse bibliografice
1. Constituția Republicii Moldova
2. Codul Civil al Republicii Moldova
26
S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova

11
3. Lege nr. 272 din 23-12-2011 apelor
4. Sergiu Baieș, Nicolae Roșca – Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția a III-a
5. Dr. Grigore Ardelean – Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligațiilor , Chișinău
2020
6. Sergiu Baieș, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu, Victor Volcinschi – Drept civil.
Teoria generală a obligațiilor Volumul II
7. S.Baieş. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova

12