Tema : CONCURENŢA ÎN AFACERI

ŞI PROTECŢIA CONSUMATORILOR
DIN PERSPECTIVA RELAŢIILOR DE AFACERI

12.1.Concurenţa în afaceri
12.1.1. Noţiunea, caracteristicile şi condiţiile concurenţei
12.1.2. Tipuri de concurenţă comercială
12.1.3. Practici anticoncurenţiale
12.2.Protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri

12.1.Concurenţa în afaceri

12.1.1. Noţiunea, caracteristicile şi condiţiile concurenţei

În economia de piaţă, cele două principii importante: libertatea comerţului şi libera concurenţă constituie
coordonatele activităţii comercianţilor.
Libertatea comerţului şi a industriei denotă libertatea de întreprindere şi libertatea de exploatare.
Libertatea de întreprindere constă în dreptul persoanelor fizice şi al persoanelor juridice de a efectua activităţi
comerciale sau industriale, fără restricţii, direct sau prin constituirea de întreprinderi ori prin achiziţionarea sau
dobândirea controlului asupra unor agenţi economici preexistenţi.
Libertatea de exploatare exprimă dreptul comerciantului de a conduce şi administra aşa cum doreşte, fără
constrângere, ceea ce implică două importante prerogative: dreptul de a decide cu privire la toate problemele comerţului
său şi dreptul de a contracta cu orice agent economic existent.
Libera concurenţă constă în dreptul agenţilor economici de a folosi în competiţia de pe piaţa liberă, mijloacele şi
metodele proprii pentru menţinerea şi dezvoltarea comerţului, atragerea, păstrarea şi creşterea clientelei în scopul obţinerii
unui profit cât mai mare. Aceste mijloace şi metode concurenţiale nu se limitează la conceptul tradiţional, care atribuie
concurenţei rolul exclusiv de a influenţa preţul mărfii determinându-i scăderea pe măsura creşterii ofertei de produse pe
piaţa respectivă şi nici la calitatea pe care agenţii economici o asigură produselor (mărfurilor) spre a atrage clientela, ci
poate consta şi în variate instrumente, care constituie logistica întreprinderii, între aceste mijloace şi metode importante
menţionăm: modul de prezentare a mărfii; ambalajul, difuzarea, reclama, noutatea produsului sau serviciului, renumele şi
tradiţia producătorului, asigurarea canalelor şi a reţelelor de distribuţie şi acţiunile promoţionale 1.
Competiţia liberă şi stimulativă dintre agenţii economici defineşte un anumit tip de comportament şi un anumit
grad de moralitate. Concurenţa are în vedere înainte de toate exercitarea cu bună-credinţă a activităţii comerciale.
Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia RM, una din obligaţiile statului în domeniul economiei naţionale este
asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale.
Cоnfоrm аrt.4 аl Lеgii privind cоncurеnţа nr.183 din 11.07.2012 cоncurеnţă еstе rivаlitаtеa еcоnоmică, еxistеntă
sаu pоtеnţiаlă, întrе dоuă sаu mаi multе întrеprindеri indеpеndеntе pе о piаţă rеlеvаntă, când аcţiunilе lоr
limitеаză, еfеctiv, pоsibilităţilе fiеcărеiа dintrе еlе dе а influеnţа unilаtеrаl cоndiţiilе gеnеrаlе dе circulаţiе а
prоdusеlоr dе pе piаţа rеspеctivă, stimulеаză prоgrеsul tеhnicо-ştiinţific şi crеştеrеа bunăstării cоnsumаtоrilоr.
Concurenţa, în condiţiile economiei de piaţă, prezintă următoarele caracteristici:
 intervine, în principiu, între comercianţii care oferă pe aceeaşi piaţă produse sau servicii şi care urmăresc să
satisfacă nevoi asemănătoare ale consumatorilor;
 este o competiţie liberă, în sensul că fiecare agent economic are posibilitatea să hotărască cum şi când intervin
mijloacele pe care le utilizează;
 este o stare comună întreţinută de actele celor care participă la comerţ şi variabilă în raport de creşterea şi
scăderea acţiunilor concurenţiale ale agenţilor economici;
 echilibrează cererea şi oferta în diferitele domenii de activitate economică determinând strategiile competiţionale
ale participanţilor, particularizarea şi specializarea întreprinderilor în relaţiile cu consumatorii;
 este factorul determinant în stabilirea preţurilor împiedicând obţinerea de profituri de monopol;
 stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţional cu aportul agenţilor economici în procesul de producţie şi de
distribuţie a bunurilor2.
În concluzie, concurenţa poate fi caracterizată ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi identice
sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul
rentabilizării propriei întreprinderi.
1
Gheorghiu Gh., Niţă M., Dreptul concurenţei interne şi europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p.22.
2
Căpăţână O., Dreptul concurenţei comerciale. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 334-335.
1
 Condiţiile necesare exercitării liberei concurenţe
Concurenţa liberă presupune un cadru economic adecvat, ce oferă economia de piaţă şi cere să fie îndeplinite
anumite condiţii: liberalizarea comerţului, liberalizarea preţurilor şi a tarifelor, convertibilitatea monedei naţionale,
existenţa unui număr îndestulător de comercianţi, accesul investitorilor străini şi garantarea investiţiilor străine, instituirea
cadrului legal pentru prevenirea şi sancţionarea abuzului ori a insuficienţei concurenţei 3.
Liberalizarea activităţii de întreprinzător înseamnă dreptul fiecare întreprinzător să-şi aleagă domeniul de
activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde mărfurile, de a presta serviciile cerute de piaţă. Această
condiţie îşi are fundamentul juridic în dispoziţiile Constituţiei Republicii Moldova, potrivit cărora piaţa şi libera
iniţiativă economică sunt factori de bază ai economiei (art.9), iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi
activităţii de întreprinzător (art.126). În acord cu ele, au fost elaborate dispoziţii legale privind dreptul întreprinzătorului
persoană fizică de a-şi desfăşura activitatea fără a constitui o persoană juridică [art.26, C. civ. RM] şi de a încheia orice
act juridic neinterzis de lege şi dreptul întreprinzătorului persoană juridică de a practica orice gen de activitate neinterzis
de lege (art.60).
Liberalizarea preţurilor şi a tarifelor are un rol important în asigurarea liberei concurenţe creând posibilitatea
diferenţierii agenţilor economici în oferta de mărfuri şi servicii în raport de preţ şi calitate. Conform art.6 alin.(6) din
Legea nr. 845/1992, întreprinzătorii sunt în drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia
fabricată sau la serviciile prestate pe bază de contract cu partenerii. Prin art.9 alin.(4) lit.a) din legea nominalizată,
autorităţilor publice li se interzice să încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea
preţurilor şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei.
Existenţa unui număr satisfăcător de agenţi economici privaţi, deoarece numai în astfel de condiţii se pot înlătura
practicile monopoliste şi anticoncurenţiale.
Accesul investitorilor străini şi garantarea investiţiilor străine şi a rezultatelor activităţii economice ce o desfăşoară
asigură dezvoltarea comerţului autohton la nivelul standardelor din ţările dezvoltate.
Instituirea cadrului legal pentru prevenirea şi sancţionarea concurenţei ilicite este necesară pentru a se promova în
comerţ principiile bunei-credinţe şi uzanţele comerciale cinstite şi a se asigura funcţionarea normală a pieţei. În absenţa
unor reglementări legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător, s-ar ajunge la denaturarea
funcţionării economiei de piaţă. Astfel, unii agenţi economici ar folosi metode care să-i discrediteze şi să-i defăimeze pe
cei de bună-credinţă, procvocându-le daune materiale şi morale.
Funcţiile concurenţei
Normele privind dreptul concurenţei au o dublă funcţie: o funcţie generală şi o funcţie specifică.
Funcţia generală. Normele concurenţei garantează funcţionarea economiei de piaţă prin reglementarea înţelegerilor
dintre agenţii economici, supravegherea concentrării întreprinderilor, interdicţia unor practici individuale restrictive şi a
abuzurilor de poziţie dominantă.
Finalitatea urmărită de aceste reglementări este de a asigura libertatea de acces pe piaţă, libertatea în cerere şi în
ofertă, în final, o libertate economică, prevenirea şi reprimarea actelor anticoncurenţiale şi repararea prejudiciilor izvorâte
din abuzul de libertate în activitatea economică.
Funcţia specifică. Regulile concurenţei constituie instrumente esenţiale ale economiei de piaţă şi trebuie să fie
aşezate alături de principiile de liberă circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor.
Normele juridice privind concurenţa constituie un mijloc de a acţiona contra înţelegerilor restrictive de concurenţă
şi practicilor abuzive contra acţiunilor protecţioniste în favoarea anumitor industrii susceptibile de a afecta comerţul intern
şi extern.

12.1.2. Tipuri de concurenţă comercială

I. Concurenţa dintre agenţii economici reflectă forme diferite de manifestare pe piaţă şi grade diferite de rivalitate,
în raport cu care se disting două concepţii, cărora le corespund două tipuri sau modele economice concurenţiale:
concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă.
În prima concepţie, concurenţa este considerată ca un scop în sine, de care depinde însăşi existenţa libertăţii
comerciale pe piaţă. Este un model teoretic care situează concurenţa la antipod de monopol şi de monopsom.
În a doua concepţie, mai realistă, concurenţa constituie un mijloc necesar pentru a atinge obiective importante, cum
sunt: repartiţia judicioasă a resurselor, progresul tehnic, stabilitatea forţei de muncă, în această din urmă accepţiune,
libertatea pieţei poate suferi restrângeri dacă deziderate superioare de ordin economic-social o impun. Este un model
practic, acceptat de viaţa economică actuală care este cunoscut sub denumirea de concurenţă imperfectă.
a) Concurenţa pură şi perfectă presupune ca toţi agenţii să producă, să desfacă ori să schimbe produsele
(mărfurile), la preţul pieţei, absolut liber, atât cât doreşte, fără a-1 influenţa în vreun mod, iar consumatorii să ia decizii,

3
Căpăţână O., Dreptul concurenţei comerciale, p.335.
2
plecând de la cunoaşterea în permanenţă a ansamblului ofertei, să cumpere produsele la preţul pieţei, oricât şi de oriunde
doresc, fără a-1 afecta. Acest model pune accentul pe rolul regulator al fenomenelor principale ale pieţei, în special a legii
cererii şi a ofertei.
Acest tip de confruntare a agenţilor economici, pe piaţă se caracterizează prin următoarele trăsături fundamentale:
atomicitate, omogenitate, transparenţă, pluralitate de opţiuni, mobilitatea factorilor de producţie şi neintervenţia statului 4.
Atomicitatea pieţei presupune existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători, mici şi mijlocii pe piaţă, care
să acţioneze, în mod independent, fără ca vreunul din ei să poată influenţa semnificativ nivelul preţului unui anumit
produs. Ca atare, fiecare producător şi vânzător, fiecare consumator consideră preţul pieţei ca o realitate independentă de
acţiunea sa.
Omogenitatea produselor, mărfurilor sau serviciilor, într-o ramură a economiei, produsele, mărfurile sau serviciile
trebuie să fie omogene sau identice, astfel ca, în condiţii calitativ egale, cumpărătorul să prefere produsul cu preţul cel
mai scăzut.
Transparenţa perfectă a pieţei se realizează, dacă pe piaţă există un flux informaţional adecvat. Această condiţie
implică accesul direct, imediat şi complet al consumatorilor la informaţii despre produsele, caracteristicile produselor şi
serviciilor oferite de piaţă şi preţurile corespunzătoare.
Pluralitatea de opţiuni rezultă, în mod evident, din coroborarea cerinţelor sus-menţionate. Pe o atare piaţă,
consumatorul beneficiază de posibilităţi de alegere, practic, nelimitate, între mărfurile oferite spre vânzare.
Mobilitatea factorilor de producţie constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe care-l deţin de a se
adapta, din proprie iniţiativă, evoluţiei conjucturale a pieţei.
În măsura în care activitatea economică devine nerentabilă din cauza creşterii numărului de agenţi economici în
domeniu, cei interesaţi îşi pot schimba profilul activităţii şi se pot îndrepta spre altă ramură unde consideră că vor realiza
un profit mai mare.
Neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei. Această concurenţă nu mai este perfectă dacă i se aduc
restrângeri administrative, în această concepţie, rolul statului constă în asigurarea condiţiilor optime pentru acţiunea
spontană a competiţiei economice.
Formarea preţurilor, în condiţiile concurenţei perfecte, are loc pe baza acţiunii legii valorii şi a corelaţiei dintre
cerere şi ofertă, iar în condiţiile concurenţei pure şi perfecte, preţul se fixează la nivelul echilibrului dintre cerere şi ofertă,
deci, atunci când cantităţile de produse oferite de piaţă sunt egale cu cele solicitate de consumatori. Cererea excedentară
determină creşterea preţurilor. Oferta excedentară atrage, dimpotrivă, scăderea preţului de vânzare a produsului.
b) Ca efect al acestui decalaj, a devenit necesară intervenţia statului în economie. Se înregistrează mutaţii care
transformă concurenţa perfectă în concurenţă imperfectă.
Concurenţa imperfectă desemnează situaţia de piaţă, în care una, mai multe sau toate condiţiile concurenţei
perfecte sunt încălcate: a) numărul de cumpărători şi vânzători variază; b) se accentuează diferenţierea între produse; c)
un anume grad de control al preţurilor; d) dificultatea la intrarea noilor producători într-o ramură; e) rivalităţi în ceea ce
priveşte relaţiile cu publicul în probleme de calitate.
Concurenţa imperfectă apare datorită: a) existenţei unor firme destul de mari şi puternice, capabile să influenţeze
preţul de vânzare al produselor proprii; b) existenţa de restricţii la intrarea de noi firme în ramură.
Concentrarea agenţilor economici este un proces care s-a accentuat în ultimele decenii. Cauzele concentrării pot fi
de ordin tehnic, organizatoric, comercial sau financiar. Sub raport tehnic, asocierea agenţilor economici contribuie la
raţionalizarea muncii prin divizarea şi specializarea mai judicioasă a activităţilor.

Formele concurenţei imperfecte

I. Principalele forme ale concurenţei imperfecte sunt: concurenţa eficientă şi concurenţa de monopol sub cele două
forme: oligopolul şi monopsomul.
Concurenţa eficientă se realizează în următoarele condiţii:
 piaţa să fie deschisă oricărui agent economic, fiind mai puţin important numărul acestora.
 agenţii economici să dispună de libertate de acţiune pe piaţă, adică să-şi poată stabili propria strategie în raport
cu concurenţa şi consumatorii. Libertatea de acţiune presupune ca variaţiile înregistrate pe piaţă, în ofertă şi cereri, să se
repercuteze asupra formării preţurilor.
 utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de libertatea de a alege între mai mulţi furnizori şi mai multe sorturi de
mărfuri.
Modelul concurenţei eficiente este un model flexibil şi adaptabil la situaţia concretă de pe fiecare piaţă. Acest tip de
concurenţă este considerat că exprimă înseşi condiţiile statornicite în cadrul Comunităţii Economice Europene, de Tratatul
de la Roma (1957).

4
Căpăţână O., Op. cit., Bucureşti, 1998, p.335.
3
 Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis că art. 85 din Tratat implică existenţa pe piaţă a unei concurenţe
eficiente, adică nivelul de concurenţă necesar a fi respectate existenţele fundamentale şi a fi atinse obiectivele Tratatului.
Monopolul şi monopsomul. Concurenţa încetează să mai fie eficientă de îndată ce agenţii economici sau
consumatorii sunt cei care fixează modul de alegere al partenerului în activitatea economică. Piaţa se transformă în astfel
de situaţii în monopsom.
Monopolul este opus concurenţei. El presupune existenţa pe piaţă a unui producător sau vânzător, care controlează
sau determină preţul independent de legea cererii şi ofertei. Acest scop poate fi atins pe două căi diferite, urmate separat
sau cumulativ. Cel mai frecvent, se procedează la fixarea unilaterală a preţului de monopol. Este posibil însă să se
restrângă în anumite limite cantităţile de produse oferite pe piaţă (în caz de monopol) sau cerute pentru consum (în caz de
monopsom), provocând astfel o concurenţă acerbă între clienţi care, pentru a-şi satisface nevoile sunt obligaţi să suporte
preţuri majorate excesiv.
Monopolul pune în evidenţă procesul de concentrare a producţiei întreprinderilor şi a capitalurilor. Existenţa
monopolurilor se explică prin: 1) raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un anumit loc; nici o altă firmă
nu are acces la ele; 2) existenţa unor patente (licenţe), care, pentru anumite produse, sunt obţinute de o singură firmă,
licenţele fiind protejate prin lege; 3) în anumite domenii – exploatarea energiei electrice, poştă, telefoane etc., se
consideră că ar fi şi o risipă, dacă ar funcţiona mai multe firme; 4) concentrarea capitalurilor şi a producţiei pentru
eliminarea concurenţei.
Concurenţa monopolistă se caracterizează prin: a) existenţa mai multor firme producătoare sau vânzătoare care
deţin o parte mai mică sau mai mare din piaţă; b) diferenţierea produselor; c) restricţii la intrarea în ramură; d) un anume
control asupra preţurilor; e) numărul de producători este suficient pentru ca fiecare să decidă independent.
Monopsomul este acea formă de concurenţă imperfectă, în care un singur cumpărător vizează volumul producţiei şi
preţul acesteia. De exemplu, statul, în calitate de cumpărător al producţiei de armament.
Monopolul şi monopsomul sunt modalităţi, care contrazic libera concurenţă şi aduc adesea prejudicii însemnate
consumatorilor. Lupta concurenţială se duce prin modalităţi diferite, în funcţie de ingeniozitatea agenţilor economici.
Oligopolul presupune existenţa pe piaţă a unui număr restrâns de agenţi economici producători. Fiecare firmă este
destul de puternică, pentru ca, prin acţiunile sale, să determine efecte importante asupra celorlalte firme şi asupra pieţei,
motiv pentru care se realizează între ele anumite înţelegeri. Acţiunile lor se referă la schimbarea preţurilor produselor şi la
calitatea produselor.
Concurenţa oligopolistă se caracterizează prin existenţa unui număr redus de producători sau vânzători, care deţin o
parte importantă de piaţă; dificultăţi la intrarea în ramură; controlul general asupra preţurilor.
Concurenţa poate fi foarte puternică la intrarea într-o anumită ramură a economiei şi determinată de existenţa unor
bariere legate de practicarea unor preţuri-limită, instituirea controlului asupra accesului la materii prime, echipament,
resurse financiare ş.a.

Concentrarea devine o coordonată fundamentală a economiei de piaţă, mijlocul prin care libera iniţiativă poate
acţiona nestingherit în vederea unei înalte finalităţi economice.
Concurenţa priveşte toate sectoarele şi ramurile, toate procesele reproducţiei sociale, toate etapele pe care le
parcurg produsele de la producător la consumator, de la concepţie la producţie, repartizare, schimb şi consum, în funcţie
de raportul cerere-ofertă.
II. În funcţie de instrumentele folosite în lupta cu rivalii, concurenţa se împarte în: loială şi neloială.
Concurenţa loială are loc atunci, când agenţii economici în relaţiile cu rivalii folosesc mijloace legale, în fond
economice, recurgând la diminuarea preţului şi lansarea unor noi produse.
Concurenţa licită există, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) comportamentul concurenţial să fie evident, adică să aibă o existenţă concretă la un nivel de intensitate, care să
excludă excesul, dar şi absenţa concurenţei. Numai un comportament evident sau manifest face posibilă concurenţa;
b) comportamentul concurenţial să fie exercitat cu bună-credinţă. Este un principiu de bază al raporturilor juridice.
El presupune o stare psihologică care determină sau însoţeşte comportamentul concurenţial, implicând: intenţia corectă,
diligenţa, licitatea şi abţinerea de la vătămarea altuia, cât şi credinţa, eronată sau scuzabilă a subiectului de drept în cauză,
că se comportă conform legii. Sunt opuse bunei-credinţe comportamentele abuzive şi culpabile, caracterizate prin rea-
credinţă. Lipsa bunei credinţe falsifică jocul liberei concurenţe, ceea ce duce la rezultate păgubitoare pentru ceilalţi
participanţi la competiţie;
c) folosirea uzanţelor cinstite în activitatea comercială şi industrială. Este o condiţie cu un conţinut moral valabil, în
funcţie de coordonatele morale şi legale ale fiecărei societăţi.
d) obligaţia de desfăşurare a competiţiei concurenţiale numai în domeniile permise acesteia.
Concurenţa neloială rezidă în orice acţiune, realizată de întreprinderi în procesul concurenţei, care este contrară
uzanţelor oneste în activitatea economică.

4
 Conform art.4. al Legii nr.183/2012, se interzice întreprinderilor să realizeze acţiuni de concurenţă neloială. Sunt
acţiuni de concurenţă neloială următoarele situaţii [art. 15–19, Legea nr.183/2012]:
a) Discreditarea concurenţilor. Este interzisă discreditarea concurenţilor, adică defăimarea sau punerea în pericol
a reputaţiei sau credibilităţii acestora prin: răspândirea de către o întreprindere a informaţiilor false despre activitatea sa,
despre produsele sale, menite să îi creeze o situaţie favorabilă în raport cu unii concurenţi; răspândirea de către o
întreprindere a unor afirmaţii false despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, afirmaţii ce dăunează
activităţii concurentului.
b) Instigarea la rezilierea contractului cu concurentul. Este interzisă instigarea, din interes sau în interesul
persoanelor terţe, la rezilierea neîntemeiată a contractului cu concurentul altei întreprinderi, la neîndeplinirea sau la
îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale faţă de concurentul respectiv prin acordarea sau oferirea,
mijlocit sau nemijlocit, de recompense materiale, compensaţii sau de alte avantaje întreprinderii parte a contractului.
c) Obţinerea şi/sau folosirea ilegală a secretului comercial al concurentului. Se interzice obţinerea şi/sau
folosirea de către o întreprindere a informaţiilor ce constituie secret comercial al concurentului, fără consimţământul lui,
dacă acestea au adus sau pot aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.
d) Deturnarea clientelei concurentului. Este interzisă deturnarea clientelei concurentului realizată de întreprinderi
prin inducerea în eroare a consumatorului cu privire la natura, modul şi locul de fabricare, la caracteristicile principale,
inclusiv utilizarea, cantitatea produselor, preţul sau modul de calculare a preţului produsului.
e) Confuzia. Sunt interzise orice acţiuni sau fapte de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu
întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin: folosirea ilegală, integrală sau parţială
a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale
proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite, în mod legal, de către o altă întreprindere; copierea
ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv
pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime
ale concurentului.
Acţiunile de concurenţă neloială se examinează de către Consiliul Concurenţei, la plângerea privind presupusele
acţiuni de concurenţă neloială depusă de către întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate
Consiliul Concurenţei este o autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de Parlament, ce asigură aplicarea şi
respectarea legislaţiei din domeniul concurenţei, ajutorului de stat şi publicităţii în limitele competenţei sale. Consiliul
Concurenţei este succesorul de drept al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei (2007-2012).
Scopul activităţii Consiliului Concurenţei este asigurarea respectării legislaţiei concurenţiale, prin acţiuni de
preîntâmpinare a practicilor anticoncurenţiale, înlăturarea încălcărilor concurenţiale, promovarea şi creşterea culturii
concurenţiale.
Formarea mediului concurenţial loial este o misiune importantă, pentru că doar cu eforturi comune ale mediului de
afaceri, ale autorităţilor statului, mass-media, societăţii civile şi, evident, a Consiliului Concurenţei poate fi menţinut un
mediu concurenţial loial.

12.1.3. Practici anticoncurenţiale

Practici anticoncurenţiale urmăresc acapararea pieţei sau a unui segment determinant al ei de către unii
întreprinzători dintr-un anumit domeniu de activitate. Acestea sunt practici monopoliste: acord anticoncurenţial, abuz de
poziţie dominantă, acţiune sau inacţiune a autorităţilor publice de restrângere a concurenţei interzise de lege, decizie a
asociaţiei de întreprinderi, practică concertată.
Acorduri anticoncurenţiale sunt considerate orice înţelegeri, exprese ori tacite, între agenţii economici sau
asociaţii de agenţi economici, precum şi orice decizii de asociere sau practice concentrate între aceştia, care au ca obiect
sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei lor pe piaţă 5.
Conform art.4 din Legea nr.183/2012, acord este orice formă (verbală sau scrisă) de manifestare a voinţei comune
cu privire la comportamentul pe piaţă, exprimată de două sau mai multe întreprinderi independente;
Sunt interzise, fără a fi necesară o decizie prealabilă în acest sens, orice acorduri între întreprinderi sau asociaţii de
întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate, care au ca obiect sau efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa Republicii Moldova sau pe o parte a acesteia.
Conform art.5 din Legea nr.183/2012, acordurile anticoncurenţiale sunt, în special, cele îndreptate spre:
a) stabilirea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiţii de
tranzacţionare;
b) limitarea sau controlul producerii, comercializării, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;
c) împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare;
d) participarea cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

5
Cărpenaru Stanciu D., Op. cit., Bucureşti, 1996, p. 100.
5
 e) limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alte întreprinderi,
precum şi acordurile de a nu cumpăra sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă;
f) aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a condiţiilor inegale la prestaţii echivalente, creând, astfel,
acestora un dezavantaj concurenţial;
g) condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin
natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, n-au legătură cu obiectul acestor contracte.

Abuzul de poziţie dominantă [art. 10-11, Legea nr.183/2012]

Poziţia dominantă pe una sau mai multe pieţe relevante poate fi deţinută de o singură întreprindere, de un grup de
întreprinderi (poziţie dominantă unică) sau în comun de două sau mai multe întreprinderi ori de două sau mai multe
grupuri de întreprinderi (poziţie dominantă colectivă).
Două sau mai multe întreprinderi pot ocupa împreună o poziţie dominantă (poziţie colectivă) atunci, când chiar în
lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piaţă a cărei structură este considerată
propice producerii unor efecte coordonate.
Este interzisă folosirea unei poziţii dominante pe piaţa relevantă, în măsura în care aceasta poate afecta concurenţa
sau leza interesele colective ale consumatorilor finali.
Practicile abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiţii
inechitabile de tranzacţionare;
b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;
c) aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând, în acest
fel, unora din ei un dezavantaj concurenţial;
d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către partenerii comerciali a unor prestaţii suplimentare
care, prin natura lor, sau conform uzanţelor comerciale, n-au legătură cu obiectul acestor contracte;
e) practicarea unor preţuri excesive sau a unor preţuri de ruinare în scopul înlăturării concurenţilor;
f) refuzul neîntemeiat de a contracta cu anumiţi furnizori sau de a face livrări către anumiţi beneficiari;
g) ruperea unei relaţii contractuale stabilite anterior pe piaţa relevantă, pentru singurul motiv că partenerul refuză să
se supună unor condiţii comerciale nejustificate.
Acţiunile sau inacţiunile autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale de restrângere,
împiedicare sau denaturare a concurenţei [art. 12–13, Legea nr.183/2012]
Sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale
care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:
a) limitarea drepturilor întreprinderilor de procurare ori comercializare;
b) stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în care
acestea nu sunt prevăzute de lege;
c) stabilirea de interdicţii sau restricţii, neprevăzute de lege, pentru activitatea întreprinderilor;
d) impunerea, directă ori indirectă, a întreprinderilor de a se asocia ori de a se concentra sub orice formă.
Concentrările economice
Conform art.20 al Legii nr.183/2012 o operaţiune de concentrare economică are loc în cazul în care modificarea de
durată a controlului rezultă în urma:
a) fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior ori mai multor părţi ale unor întreprinderi
independente anterior; sau
b) preluării, de către una sau mai multe persoane, care controlează, deja, cel puţin o întreprindere ori de către una
sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori mobiliare (părţi sociale) sau de active, fie prin contract ori
prin alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora, inclusiv
prin crearea unei societăţi în comun, care îndeplineşte, în mod durabil, toate funcţiile unei entităţi economice autonome.
Operaţiunile de concentrare economică sunt supuse evaluării şi urmează a fi notificate Consiliului Concurenţei
înainte de punerea în aplicare, atunci când cifra totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile implicate,
înregistrată în anul anterior operaţiunii, depăşeşte 25 mln lei şi există cel puţin două întreprinderi implicate în operaţiune
care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 10 mln lei în anul
anterior operaţiunii.
Practică concertată
Conform art. 4 al Legii nr.183/2012, practică concertată este formă de coordonare a acţiunilor între întreprinderi
independente şi/sau grupuri independente de întreprinderi, prin care cooperarea practică dintre acestea înlocuieşte, în mod
intenţionat, riscurile concurenţei fără ca întreprinderile sau grupurile de întreprinderi să fi încheiat un acord în acest sens.

6
 12.2. Protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri
Consumatorul joacă un rol vital în economia oricărui stat. Un consumator capacitat poate influenţa dezvoltarea
economică a statului prin motivarea concurenţei şi a inovaţiei în cadrul mediului de afaceri. Capacitatea decizională a
consumatorilor nu este doar un aspect legat de drepturile acestora, ci este legată şi de crearea unui mediu global, care să
permită consumatorilor să-şi exercite drepturile respective şi să beneficieze de pe urma lor. În prezent, în Republica
Moldova, sunt peste 2,9 milioane de consumatori activi, iar cheltuielile de consum reprezintă peste 63% din PIB.
În Republica Mоldоvа, dеbutul lеgislаţiеi şi pоliticii dе prоtеcţiе а cоnsumаtоrilоr, într-un sеns mоdеrn, еstе un
fеnоmеn rеlаtiv rеcеnt. Trebuie să recunoaştem că Guvernul a întreprins mai multe tentative de a instala un mecanism
funcţional în această sferă. Astfel, în 2005, a fost înfiinţat Serviciul pentru Standardizare şi Metrologie (SSM) în funcţiile
căruia intrau, alături de altele, şi de protecţia drepturilor consumatorului. În 2007, Ministerul Economiei şi Comerţului
(MEC) a încercat să îmbunătăţească situaţia, aprobând Strategia Naţională în domeniul Protecţiei Consumatorilor pentru
perioada 2008-2012 (Strategia 2008-2012). Strategia 2008-2012 urma să asigure transparenţa procesului de control şi să
aloce sarcini şi responsabilităţi mai multor autorităţi ce urmau să se ocupe de protecţia consumatorului. De asemenea, în
Strategie, se menţiona expres necesitatea de instaurare a „unei autorităţi autonome cu un grad suficient de împuterniciri şi
independenţă”. Drept rezultat, în aprilie 2008, funcţiile SSM au fost preluate de către o subdiviziune a MEC -
Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor (IPSSPMPC).
În decembrie 2011, Guvernul a aprobat decizia de a înfiinţa Agenţia pentru Protecţia Consumatorului (APC). APC
fost instituită ca rezultat al restructurării IPSSPMPC şi este o autoritate autonomă cu personalitate juridică separată.
Denumirea succintă a instituţiei sugerează o concentrare exclusivă asupra drepturilor şi problemelor consumatorilor – în
sfârşit acest domeniu se bucură de o atenţie aparte! Dar, înainte de a formula câteva concluzii, vizavi de şansele de succes,
să vedem în ce măsură această nouă instituţie diferă de precursorul său.
În acelaşi context, Guvernul Republicii Moldova, în 2013, aprobă Strategia în domeniul protecţiei consumatorilor
pentru anii 2013-2020 (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.560 din 24.07.2013.) 6.
Strаtеgiа Nаţiоnаlă pеntru prоtеcţiа cоnsumаtоrilоr din Rеpublicа Mоldоvа sе bаzеаză pе grаdul dе cоnştiеntizаrе
а impоrtаnţеi dе prоtеcţiе а cоnsumаtоrilоr în еcоnоmiа mоdеrnă. În conceptul noii Strategii a Uniunii Europene, se
stabileşte drept scop primordial capacitatea decizională a consumatorului, care poate fi realizată, în primul rând, prin
informarea şi educarea acestuia. Având scopurile de utilizare a capacităţilor consumatorului ca factor decisiv pentru
dezvoltarea economică a statului, de scădere a riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumator, de
susţinere a consumatorului în maximizarea utilităţii în urma tranzacţiilor, precum şi de aliniere la nivelul de protecţie a
consumatorilor din Uniunea Europeană, este trasat obiectivul general în domeniul protecţiei consumatorilor pentru
perioada 2013-2020 de consolidare a capacităţilor decizionale şi de protecţie a consumatorului cu următoarele obiective
specifice.
Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează de Legea privind protecţia consumatorilor
nr.105 din 13.03.20037, care este cel mai important act din acest domeniu şi Codul civil al Republicii Moldova, precum şi
alte acte normative.
Consumatorul poate fi definit pe larg ca persoana care achiziţionează bunuri sau servicii pentru scopuri care
nu intră în domeniul său de activitate comercială.
În fiecare ţară, fiecare cetăţean este un consumator. În acelaşi timp, în diferite ţări, consumatorii sunt protejaţi în
măsură diferită şi pentru scopuri diferite. Acest lucru este definit de legislaţia şi politicile unei ţări privind protecţia
consumatorilor. În economia modernă, un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor este, în general, normă de
reglementare a pieţei, care, este, de obicei, în paralel cu reglementarea de concurs axată pe reglementarea directă a
conduitei de afaceri pe piaţă.
Valorificarea puterii consumatorului poate fi efectuată numai prin stabilirea şi menţinerea unui cadru normativ şi
instituţional, care va face ca antreprenorul şi consumatorul să fie conştienţi de drepturile şi obligaţiile lor.
Art. 5 din Legea nr.105/2003 reglementează drepturile fundamentale ale consumatorilor. Astfel, orice
consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea,
ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare
a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;

6
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 161-166 din 26.07.2013.
7
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-131 din 27.06.2003.
7
 g) adresare către autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii
produselor, serviciilor.

Obligaţiile operatorilor economici

Obligaţiile producătorului [art.7, Legea nr.105/2003]:

a) să plaseze pe piaţă numai produse inofensive, care trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate, de alte
documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de control
sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa,
sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi
eliminate neconformităţile respective;
c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de funcţionare sau a
termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare,
păstrare, utilizare şi consum.
Obligaţiile vânzătorului [art.8, Legea nr.105/2003]:
a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt inofensive şi corespund cerinţelor prescrise sau
declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sunt periculoase sau care se consideră periculoase;
c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa pe piaţă a oricărui
produs, despre care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat
neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea
consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmâneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui
regulament aprobat de Guvernul Republicii Moldova;
g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui
regulament aprobat de Guvernul Republicii Moldova;
h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a
termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării, de către consumator, a regulilor de transport, depozitare,
păstrare, utilizare şi consum.
Obligaţiile prestatorului [art.9, Legea nr.105/2003]
a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive, care, dacă legislaţia prevede
aceasta, trebuie să fie certificate;
b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa oricărui produs
folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
c) să presteze numai servicii, care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor ori
interesele economice ale acestora;
d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;
e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmâneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament
aprobat de Guvernul Republicii Moldova;
g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine elemente vorbite sau textuale scrise), în limba
română conform unui regulament aprobat de Guvernul Republicii Moldova;
h) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui
regulament aprobat de Guvernul Republicii Moldova;
i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.
Obligaţiile agenţilor economici în cazul produselor de folosinţă îndelungată
Agenţii economici care importă şi/sau comercializează produse de folosinţă îndelungată şi piese de schimb aferente
sunt obligaţi să încheie cu întreprinderile specializate în deservirea tehnică şi reparaţia produselor respective contracte

8
pentru deservirea tehnică a produselor comercializate pe teritoriul ţării în perioada de garanţie şi postgaranţie.
Întreprinderile producătoare pot efectua de sine stătător reparaţia şi deservirea produselor de folosinţă îndelungată.

Organele abilitatea cu funcţii de protecţie a consumatorilor

Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a
politicii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în
domeniu, prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu,
precum şi a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii.
Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor sunt: Ministerul Economiei, Agenţiei pentru
Protecţia Consumatorilor, Asociaţii obşteşti de consumatori.
Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei,
responsabilă de implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat asupra
respectării prevederilor legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat privind corespunderea produselor
şi/sau a serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi respectarea prevederilor actelor normative în
domeniul metrologiei legale, a normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ (pct.2, Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova privind crearea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi aprobarea Regulamentului, structurii şi
efectivului-limită ale acesteia nr. 936 din 09.12.20118).
Conform art. 22 din Legea nr.105/2003 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii
principale:
a) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun cu organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de
consumatori;
b) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul
protecţiei consumatorilor referitoare la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea,
importul şi comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încât acestea să nu pună în pericol viaţa,
sănătatea sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi referitoare la
regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ;
c) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi
internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii;
d) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor
legitime;
e) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor
legitime şi a modalităţii de apărare a acestora;
f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor,
precum şi asupra practicilor comerciale incorecte, care le pot afecta interesele economice;
g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, reglementărilor
tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea produselor şi a serviciilor, controlul
corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise şi/sau declarate, cu excepţia controalelor
privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare;
h) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator în laboratoare
acreditate;
i) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către persoanele
juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale;
j) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor administraţiei publice centrale
interesate referitoare la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi la rezultatele supravegherii pieţei;
k) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile
Codului contravenţional etc.
Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sunt:
a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;
b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al administraţiei publice centrale în
domeniul transporturilor;
c) în domeniul construcţiilor – organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;
d) în domeniul turismului – Agenţia Turismului;
e) în domeniul energeticii – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în energetică;
f) în domeniul telecomunicaţiilor – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;

8
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.222-226/1022 din 16.12.2011.
9
 g) în domeniul asigurărilor – organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;
h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională.
Asociaţiile obşteşti de consumatori. Conform art.25 din Legea nr.105/2003, cetăţenii sunt în drept să se
organizeze benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.
Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul:
a) să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor,
fără achitarea taxei de stat;
b) să adreseze, atât organelor de control, cât şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a
persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor
prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor, prevăzute de legislaţie;
c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a
consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;
d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea în totalitate sau în parte a actelor, emise de
autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei;
e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte
conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate;
f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor propuneri privind
îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare;
g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor în privinţa produselor, serviciilor
necorespunzătoare sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, referitor la clauze abuzive în
contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;
h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor informaţii şi răspunsuri la
propunerile şi sesizările înaintate;
i) să organizeze chestionarea consumatorilor în scopul elucidării opiniei publice despre calitatea produselor
comercializate şi preţurile lor;
j) să informeze consumatorii, prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea
drepturilor şi intereselor lor legitime, despre rezultatele consultării opiniei publice;
k) să întreţină relaţii de colaborare internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;
l) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei în vigoare în domeniul
protecţiei consumatorilor.
m) să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei consumatorilor etc.

10