Ministerul Educației,Culturii și Cercetării

Facultatea Business și Administrarea Afacerilor

Lucrul individual.Dreptul afacerilor

Dreptul afacerilor.Noțiunea drept afacerilor

Elaborat:Butmalai Nicolae BAA 182 F/R

 Un loc important in reglementarea activitatii de intreprinzator îl
ocupa principiile dreptului, idei directoare cărora le sunt subordonate
structura și sistemul de drept. Doctrina juridica evidentiaza un șir de
principii ale dreptului afacerilor, unele fiind caracteristice intregului
sistem de drept, altele unei singure ramuri de drept. Din Constituția
Republicii Moldova pot fi extrase sau deduse un șir de principii
caracteristice întregului sistem de drept: principiul egalitații în fața legii
(art 16), principiul neretroactivitații legilor (art.22), principiul exercitării
drepturilor cu buna credința (art.55), principiul legalității (art. 1 și 7) fără
de care este înimaginabila avansarea economica a statului. Dreptului
afacerilor îi sunt caracteristice și cele mai progresiste principii ale
dreptului civil, cum ar fi cel al inviolabilitații proprietatii private (art.
9,46,127 Constituție), al libertații de a contracta, al poziției de egalitate a
subiectelor raporturilor civile. Pe lănga acestea, pot fi mentionate și
unele principii speciale care se refera numai la dreptul afacerilor:
principiiul libertații activitații de întreprinzator, al concurenței loiale și
inviolabilității investițiilor persoanelor fizice si juridice.

Principiul libertatii activitații de întreprinzator iși are fundamentul

în art.9 și 126 din Constituție, potrivit cărora piața, liberă inițiativa
economica si concurența loială sunt factorii de bază ai economiei,
precum și faptul că statul asigura libertatea comerțului și activitații de
întreprinzator. Aceasta libertate presupune posibilitatea subiectului de a-
și alege forma de organizare a activitații, genul de activitate, de a stabili
prețul la bunurile și serviciile sale în scopul obținerii unor beneficii. Din
coloborarea art.20 și 60 din Codul civil se poate conchide că
întreprinzatorii pot practica orice gen de activitate neinterzis de lege
pentru a-și asigura surse permanente de venituri, în principiu, nelimitate.

Principiul concurenței loiale, de asemenea, iși are fundamentul în

dispozițiile art.9 și 126 din Constituție, prin care concurenta este
decretata ca un factor de baza al economiei statului și stabilește ca statul
se obligă sa asigure protecția concurenței loiale, ceea ce constă în
adoptarea unor măsuri de protejare a întreprinzatorilor împotriva
acțiunilor ilegale și daunătoare ale concurenților și impotriva acțiunilor
autoritaților publice.
 Dispozițiile constituționale iși au continuitatea în: Legea nr. 103/2000
privind protecția concurenței, Legea nr.820/2000 privind măsurile
antidumping, compensatori, Legea nr.906/1992 cu privire la limitarea
activitații monopoliste și dezvoltarea concurenței.
Când vine vorba de preţuri în contextul unei concurenţe loaile, toate
companiile vor conveni să ofere produse la un preţ apropiat de o anumită
sumă fixă. Astfel, fiecare firmă are libertatea să-şi ofere produsele la
preţuri uşor diferite, dar nu vor exista diferenţe majore.
Este imperativ ca firmele să menţină un anumit nivel de calitate. Astfel,
există anumite organe care au fost create pentru a se asigura că
produsele oferite spre vânzare sunt de o calitate adecvată – precum
Autoritatea Pentru Protecţia Consumatorului. În condiţiile în care
produsele companiilor nu se ridică la nivelul impus, acestea riscă să îşi
piardă licenţa de funcţionare.
Deşi au fost create legi specifice care să se asigure de faptul că noile
companii au o şansă de supravieţuire şi concurenţa este una loială, există
situaţii în care are loc concurenţă neloială. Spre exemplu, unele
companii pot să se înfiinţeze într-o anumită industrie, dar să ofere
servicii sub o altă denumire, evitând astfel să se supună legilor în
vigoare.
Alte companii aleg să încalce legile pentru a-şi asigura o cotă de piaţă
mai bună. Spre exemplu, unele companii folosesc reţete şi metode
secrete pentru a-şi crea produsele (companii precum Coca Cola). Dacă
secretul reţetelor devine public, atunci alte companii vor încerca să
creeze acelaşi produs spre vânzare. Un alt exemplu evident de
competiţie neloială este atunci când o companie foloseşte proprietatea
intelectuală a altei companii (precum sloganuri, logo-uri, etc.).
Publicitatea falsă cade şi ea în această categorie. Unele companii tind să
facă declaraţii false vis-a-vis de produsele oferite. Mai mult, unele
companii merg într-atât de departe încât să folosească metoda „bait and
switch” – ceea ce înseamnă că produsul anunţat este unul diferit de cel
de pe raft; cel de pe raft fiind de o calitate inferioară. În toate aceste
situaţii, companiile sunt libere să decurgă la acţiuni legale pentru a se
asigura că firmele rivale nu încalcă legile care vizează concurenţa loială.
Principiul inviolabilitații investițiilor persoanelor fizice și juridice.
Deci rezulta din alt principiul al dreptului civil, și anume inviolabilitatea
proprietații private, principiul inviolabilitații investițiilor este consacrat
in art.126 alin.(2) lit. h) din Constituție, deoarece investiții pot fi nu
numai lucrurile asupra carora se instituie un drept de proprietate, ci și
drepturile, tehnologiile, inovațiile, ideile de afaceri si alte valori
incorporale. Acest principiu iși gaseste continuitatea în dispozițiile Legii
nr.81/2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzator.

Principiul libertații comerțului, acest principiu activează asupra

comercianților care exercită o activitate asemănătoare. Concurența este o
confruntare între comercianții care acționează pe același segment de
piață și oferă consumatorilor produse similare în scopul obținerii de
profit. În funcție de mijloacele de atragere a consumatorilor sau de alți
indicatori concurența poate fi loială sau neloială.
Concurența loială se manifestă în limita uzanțelor comerciale oneste.
Concurența loială îndeplinește următoarele funcții:

 funcția de garanție a economiei de piață

 funcția de facilitare a liberei circulații
 funcția de stimulare a inițiativei participanților la activitatea de
comerț internațional
Concurența loială are un rol determinant în stabilirea prețurilor
mărfurilor în funcție de cerere și ofertă. Restricțiile impuse concurenței
urmăresc suprimarea practicilor monopoliste, impiedicând folosirea
abuzivă a puterii economice

Acest principiu este denumit libertatea de a revinde pentru a căștiga, este

premisa esențiala pentru desfășurarea normală a circulației bunurilor, a
valorilor și cunoștințelor, fiind consacrat in art. 126, al. 2 din Constituție
ca o obligație fundamentală a statului. Acest principiu exprima nevoia de
a înlătura orice obstacol de ordin economic, vamal, fiscal, de natura să
incomodeze și să impiedice această circulație pentru participantii la
comerț.
 Principiul reglementarii activitații de întreprinzător din partea
statului

În sensul prezentei legi, reglementare a activităţii de întreprinzător

semnifică  stabilirea drepturilor, obligaţiilor, cerinţelor şi interdicţiilor
faţă de întreprinzători şi de activitatea lor, precum şi reglementarea
relaţiilor dintre autorităţile publice şi întreprinzători.
Reglementarea economiei și activitații de intreprinzator din partea
statului se efectuează în orice țară, dar diferite sunt formele și metodele
acestei reglementari, care sunt determinate de situația politică, de nivelul
dezvoltării economice și sociale, tradițiile istorice, specificul național,
precum și de alți factori.

Controlul statului asupra activitați de întreprinzator se realizeaza, în

principal, prin licențe de import-export, diferite autorizații pentru
exercitarea activitații de intreprinzator și alte mijloace financiar-bancare
prin care statul intervine in relațiile economice, în cazurile prevazute de
lege. Esențialul acestei intervenții a statului constă în asigurarea
echilibrului dintre interesele personale ale întreprinzatorilor și interesele
publice ale statului și societații

În sensul prezentei legi, reglementarea activităţii de întreprinzător are

loc pe următoarele principii de bază:

a. previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător;

b. transparenţa decizională şi transparenţa reglementării activităţii de
întreprinzător;
c. analiza impactului de reglementare;
d. reglementarea materială şi procedurală a iniţierii, desfăşurării şi
lichidării afacerii prin acte legislative;
e. echitabilitatea (proporţionalitatea) în raporturile dintre stat şi
întreprinzător.