NOŢIUNEA DREPTULUI AFACERILOR

OBIECTUL ŞI METODA DREPTULUI AFACERILOR

 Prin afacere se înţelege îndeletnicirea, acţiunea (întreprinderea) sau activitatea
cu rezultat favorabil a unei persoane. Denumirea drept al afacerilor sugerează
ideea că acest drept reprezintă un ansamblu de norme juridice care
reglementează afacerile, reglementează raporturile de comerţ şi a celor de
fabricare a producţiei, prestării de servicii, executării de lucrări.

 Putem defini dreptul afacerilor ca fiind o materie de studiu interdisciplinară care

se ocupă de studiul unor instituții juridice din domeniul dreptului privat precum
teoria generală a dreptului civil, societățile comerciale, obligațiile civile,
contractele civil-comerciale și bancare, piața de capital, clauzele de comerț
internațional, obligațiile fiscale societare sau raporturile de muncă, aplicabile
operațiunilor executate de un profesionist în derularea activității sale.
Dreptul afacerilor este un mix de discipline și institutii juridice aparținând în
principal ramurii dreptului privat, alături de alte sub-ramuri : 

1) Dreptul afacerilor și dreptul civil (reglementează raporturile juridice dintre

persoane fizice și juridice aflate pe poziții de egalitate juridică).
2) Dreptul afacerilor și dreptul procesual civil (reglementează modul în care se
desfășoară activitatea organelor judiciare și a celorlalți participanți la procesul
civil, precum și raporturile juridice pentru înfaptuirea justiției în cauze civile).
3) Dreptul afacerilor și dreptul comerțului internațional (care se ocupă, ca
disciplina distinctă, de raporturile de drept privat cu un element de extraneitate)
4) Dreptul afacerilor și dreptul fiscal (reglementează raporturile juridice născute în
procesul de stabilire și plata a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor sociale)
5) Dreptul afacerilor și dreptul penal (reglementează relațiile sociale de apărare a
valorilor sociale împotriva infracțiunilor, pe de-o parte, prin încriminarea și
sancționarea faptelor care prezintă un pericol social grav infracțional și, pe de alta
parte, prin tragerea la raspundere penală a persoanelor care săvârșesc asemenea
fapte)
Obiectul dreptului afacerilor reglementează relaţiile ce ţin de
obţinerea calităţii de întreprinzător, adică înregistrarea în calitate de
subiect al dreptului afacerilor, raporturile legate de desfăşurarea
activităţii de întreprinzător, suspendarea sau lichidarea subiectului de
drept, raporturile între agenţii economici în legătură cu desfăşurarea
activităţii de întreprinzător, raporturile între agenţii economici şi
organele abilitate ale statului în legătură cu relaţiile numite mai sus.

Din definiţia numită mai sus a dreptului afacerilor reiese că, acesta
reglementează trei mari categorii de raporturi, care de fapt formează obiectul
de studiu al disciplinei în cauză, şi care pot fi clasificate convenţional în:
A) raporturi patrimoniale, adică acele raporturi care urmăresc
nemijlocit obţinerea venitului (executarea contractelor comerciale);

B) raporturi nepatrimoniale, adică acele raporturi care nu urmăresc

nemijlocit obţinerea venitului, dar care sunt necesare având în vedere
că aceste raporturi urmăresc eficientizarea acestei activităţi
(convocarea şi petrecerea adunărilor generale, înregistrarea obiectelor
proprietăţii intelectuale a întreprinderii etc.);

C) raporturile întreprinzătorilor, persoane fizice şi juridice cu organele

abilitate ale statului în cadrul procesului desfăşurării activităţii de
întreprinzător (înregistrarea subiectelor dreptului afacerilor, obţinerea
licenţelor şi autorizaţiilor, lichidarea subiectelor dreptului afacerilor şi
derularea procesului de insolvabilitate).
 Prin metoda dreptului afacerilor înţelegem caracterul normelor cu ajutorul
cărora se reglementează raporturile sociale ce constituie obiectul de studiu al
dreptului afacerilor. Pentru unele ramuri de drept este caracteristică metoda
dispozitivă (dr. civil, dr. familiei), iar pentru unele metoda imperativă de
reglementare a relaţiilor sociale (dr. penal, dr. procesual penal).

Pentru dreptul afacerilor este caracteristică o combinaţie a celor două metode,

şi anume metoda imperativ- dispozitivă, ceea ce înseamnă că activitatea de
întreprinzător este liberă şi independentă însă se desfăşoară sub controlul strict
al statului în scopul evitării abuzurilor din partea agenţilor economici şi
prejudicierea intereselor statului (achitarea impozitelor, protecţia concurenţei,
protecţia mediului înconjurător şi a securităţii statului).

Prin izvoare ale dreptului afacerilor se subînţelege totalitatea actelor

normative, aranjate după o anumită ierarhie în dependenţă de forţa lor juridică,
ce reglementează raporturile juridice ale dreptului afacerilor.
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94// Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din 12.08.1994;
2. Codul civil nr.1107/2002, publicat in Monitorul Oficial, 2002, nr.82-86.
3. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992, MO, 1994, nr.2.
4. Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007, MO nr.184-187,
2007;
5. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XMI din 2.04.1997, MO, 1997, nr.38-39.
6. Legea cu privire la piaţa valorile mobiliare nr.199-XIV, 18.XI.1998, MO, 1999, nr.27-28.
7. Legea privind piaţa de capital nr. 171/11.07.2012 //Monitorul Oficial 193-197/665, 14.09.2012;
8. Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr.135-XVI din 14.06.2007.
9. Legea cu privire la investiţii in activitatea de întreprinzător din 18.03.2004 //Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 64-66/344 din 23.04.2004;
10. Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, MO, 2012, nr.193-197.
11. Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30.07.2001, MO, 2001, nr. 108-109.
12. Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr.93-XIV din 5.07.1998, MO, 1998, nr.72-73.
13. Legea privind cooperativele de producţie nr.1007/2002, MO, 2002, nr.71-73.
14. Legea privind cooperativele de întreprinzător nr.73/2001, MO, 2001, nr.49-50.
15. Legea cu privire la întreprinderea de stat nr.146-XIII din 16.06.1994, MO, 1994, nr.2.
16. Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, MO, 1996, nr.1.
17. Legea cu privire la grupele financiar industriale nr.1418/2000, MO, nr.27-28/2001;
18. Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), nr.1353/2000, MO, nr. 14-15;
19. Legea nr.206/2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii //MO nr.126-130/2006.
20. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, MO, 2007, nr.90-93.
21. Legea concurenţei Nr. 183 din 11.07.2012, MO-193-197, 2012;
22. Legea privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare nr.820/2000, MO-5-7/2001;
23. Legea privind zonele economice libere nr.440/2001, MO, 2001, nr.108-109;
24. Legea nr. 625 din 03.11.95 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber ''Expo-Business-Chişinău" //Monitorul Oficial 73/857 din 28.12.1995;
25. Legea nr. 1295 din 25.07.2002 privind Zona Economică Liberă "Ungheni-business" //Monitorul Oficial 113-114/898 din 05.08.2002;
26. Legea nr. 1565 din 26.02.98 privind Zona Antreprenoriatului Liber - Parcul de Producţie "Otaci- Business" //Monitorul Oficial 36-37/242 din
23.04.1998;
27. Legea nr. 1529 din 19.02.98 privind Zona Antreprenoriatului Liber -Parcul de Producţie "Taraclia" //Monitorul Oficial 36-37/238 din
23.04.1998;
28. Legea nr. 626 din 03.11.95 privind Zona Antreprenoriatului Liber "Tvardiţa" //Monitorul Oficial 73/859 din 28.12.1995;
29. Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr.192-XIV din 12.11.1998, MO, 1998, nr.22-23.
30. Legea privind protecţia mediului înconjurător nr.1516-XII din 16.06.1993, Monitorul, 1993, nr.10.
31. Regulamentul - model al întreprinderii municipale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.387 din 06.06.1994, MO, 1994, nr.2.
32. Hotărârea Guvernului cu privire la reglementarea monopolurilor, nr. 582 din 17.08.95, MO, 1995, nr. 59-60.
33. Hotărârea Guvernului nr. 977 privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) din 14.09.2001// Monitorul Oficial al R. Moldova nr.
116-118/1045 din 27.09.2001.
34. Hotărârea CNVM cu privire la indicaţii referitor la procedura de schimb a hârtiilor de valoare in legătură cu reorganizarea societăţilor pe
acţiuni nr.76 din 29.12.1997, MO, 2000, nr.42-44.
35. Hotărârea Guvernului nr. 783 din 17.06.2002 despre aprobarea Concepţiei privind