Acțiuni în despăgubiri pentru prejudiciile

suferite de consumatori

Studenți:
Patricia Fechet
&
Alina Mariana Oloeriu
 Cadru legal
1. Legea concurenței nr. 21/1996
2. Cartea albă a Comisiei din 2008 , intitulată „Acțiuni în despăgubire pentru cazurile
de încălcare a normelor CE antitrust”
3. Ordinul nr. 499/2010 pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind
analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din
Legea concurenţei nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, emitent Consiliul Concurenţei
4. Directiva/2014/104/UE privind anumite norme care guvernează acțiunile în
despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în
materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene Text cu relevanță pentru
SEE
5. O.U.G nr. 39/2017 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a
dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi
completarea Legii concurenţei nr. 21/1996
6. O.U.G. nr. 170/2020 privind actiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a
dispozitiilor legislatiei în materie de concurentă, precum si pentru modificarea si
completarea Legii concurentei nr. 21/1996
8. Codul civil
9. Codul de procedură civilă
Autorități responsabile
 Consiliul concurenței vizează comportamentul incorect sau abuziv al
întreprinderilor și impune sancțiuni ori măsuri corective contravenienților,
stabilite în funcție de durata și gravitatea încălcărilor de care aceștia se fac
vinovați.
Sancțiunile impuse nu contribuie însă, integral, la restabilirea
echilibrului concurențial pe piețele afectate. Întreprinderile care au suportat
pagube, ca urmare a practicilor anticoncurențiale identificate de Consiliul
concurenței, au, însă, posibilitatea de a își acoperi, integral sau parțial,
prejudiciile înregistrate.
Prin O.U.G. nr. 39/2017, România transpune în legislația națională
directiva privind acțiunile în despăgubire în materie de concurență
(Directiva/2014/104/UE).
Deși posibilitatea obținerii recuperării prejudiciilor suferite de către
victimele practicilor anticoncurențiale era stipulată și anterior în Legea
concurenței la nivel de principiu, noua reglementare crează un cadru mai
bine definit pentru exercitarea acțiunilor în despăgubire.
 Cui i se aplică prevederile O.U.G. nr. 39/2017?
Orice persoană care a suferit
un prejudiciu, prin săvârșirea
unei fapte anticoncurențiale de
către o întreprindere sau o
asociație de întreprinderi, își
poate exercita dreptul de a
obține în instanță o
despăgubire integrală pentru
dauna cauzată.
Despăgubirile integrale repun
persoanele care au suferit un
prejudiciu în situaţia în care s-
ar fi aflat dacă legislaţia în
materie de concurenţă nu ar fi
fost încălcată.
Ori de câte ori se constată
încălcări ale art. 5
(carteluri sau alte înțelegeri
care împiedică,
restricționează sau
denaturează concurența)
sau art. 6 (abuz de pozitie
dominantă) din Legea
concurenței, precum și
încălcări ale art. 101 si 102
din TFUE (conținând
prevederi similare celor din
art. 5 și, respectiv, 6 ale
Legii concurenței)
Pot solicita despăgubiri:
 persoanele fizice sau juridice - fie ele
consumatori, companii sau autorități publice:
o clienții direcți sau indirecți ai întreprinderilor
care au săvârșit încălcarea regulilor de
concurență și care au suferit prejudicii ca
urmare a acestei încălcări;
o clienții unor întreprinderi care nu au încălcat
ele însele regulile de concurență, însă care au
crescut prețurile ca urmare a adaptării la noile
condiții de piață, rezultate în urma încălcării
respectivelor reguli de către alte întreprinderi
(categorie de clienți denumită ,,umbrella
consumer”).
Practica concurențială este un fapt ilicit cauzator de
prejudicii.
Așadar, pentru a introduce o acțiune în despăgubire pentru
încălcarea regulilor de concurență, reclamantul trebuie să
dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea civilă
pentru acțiunea în răspundere delictuală:
 să existe o faptă ilicită;
 un prejudiciu,
 o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
 vinovăție.

Aceste acțiuni pot fi intentate atât înainte, cât și după emiterea

unei decizii de Consiliul concurenței.
Ordonanța consacră principiul restitutio in integrum, urmărind
repunerea părților în situația care ar fi existat dacă nu s-ar fi produs o
încălcare a regulilor de concurență.
Astfel, dreptul la despăgubirea integrală a persoanei vătămate acoperă:

A. prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens) [spre exemplu, în

cazul cumpărării unor bunuri la prețuri mult mai mari, ca urmare a
existențe unui cartel al producătorilor];
B. beneficiul nerealizat sau pierderea de profit (lucrum cessans),
C. dreptul la dobândă pentru perioada de la nașterea prejudiciului
până la plata efectivă a despăgubirilor.
 Dreptul la despăgubire vizează atât pagubele rezultate din înțelegeri
anticoncurențiale, orizontale sau verticale, cât și ca urmare a săvârșirii
unui abuz de poziție dominantă.
Avem în vedere:
i. fie fapte analizate doar prin prisma normelor naționale în
domeniul concurenței (cazuri instrumentate numai de Consiliul
Concurenței),
ii. fie fapte analizate doar prin prisma normelor comunitare (cazuri
instrumentate numai de Comisia Europeană),
iii. fie ambele categorii de norme (aplicare simultană a legislației
naționale și a celei comunitare).
Instanțe competente:
- competența specială a Tribunalului București - instanță de fond
- Curtea de Apel București - instanță de apel
- Înalta Curte de Casație și Justiție - instanță de recurs
Potrivit noii reglementări:
 o încălcare a legislației în materie de concurență, constatată
printr-o decizie definitivă a Consiliului Concurenței sau a
Comisiei Europene ori printr-o hotărâre definitivă a unei instanțe
judecătorești, se consideră a fi stabilită în mod irefragabil pentru
instanța de judecată învestită cu soluționarea unei acțiuni în
despăgubire în temeiul legislației în materie de concurență.

 o decizie sau hotărâre definitivă, pronunțată într-un alt stat

membru al Uniunii Europene, face dovada, până la proba
contrară, a faptului că a avut loc o încălcare a legislației în
materie de concurență și, după caz, poate fi evaluată împreună cu
alte probe introduse de părți.
Termen special de prescripție de 5 ani în care pot fi introduse
acțiunile în despăgubire. Momentul de la care începe să curgă acest
termen [art. 10 alin. (1)]:

„termenul de prescripție nu începe să curgă înainte de încetarea

încălcării legislației în materie de concurență și înainte ca
reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască:
a) comportamentul adoptat și faptul că acesta constituie o încălcare
a legislației în materie de concurență;
b) b) faptul că încălcarea legislației în materie de concurență i-a
adus un prejudiciu; și
c) c) identitatea autorului încălcării.”
 Principiul răspunderii în solidar

REGULA STANDARD Cuantumul contribuției la EXCEPȚIE

despăgubirea datorată
Întreprinderile care au Întreprinderile care au
săvârșit în comun fapta stabilit în funcție de beneficiat de imunitate în baza
anticoncurențială răspund în răspunderea relativă a politicii de clemență, respectiv
solidar pentru prejudiciul fiecărei întreprinderi pentru IMM-urile, răspund în solidar
cauzat, astfel: prejudiciul cauzat de față de cumpărătorii sau
încălcare. furnizorii lor direcți/indirecți
a. fiecare are obligația de
despăgubire integrală a Criterii luate în calcul pt ori față de alte părți
prejudiciului; individualizarea contribuției prejudiciate doar în cazul în
b. partea prejudiciată are la repararea prejudiciului care nu se poate obține
dreptul de a solicita constatat: cifra de afaceri, despăgubirea integrală de la
despăgubiri integrale de la cota de piață, rolul în cartel celelalte întreprinderi
oricare dintre acestea, până etc. implicate în aceeași încălcare.
când este despăgubită
integral.
 Transferul supraprețurilor

În situația în care contravenientul practică, în raport cu clienții săi, un preț rezultat ca

urmare a unei fapte anticoncurențiale, pentru a asigura deplina eficacitate a dreptului la
despăgubiri integrale, oricine a suferit un prejudiciu poate solicita daune, indiferent
dacă este un cumpărător direct sau indirect al autorului încălcării.

În apărarea sa, pârâtul poate invoca „transferul supraprețurilor” luând în considerare

practica comercială curentă (potrivit căreia creşterile de preţuri sunt transferate în aval de-a
lungul lanţului de aprovizionare) și demonstrând instanței faptul că reclamantul a transferat
integral sau parțial supraprețul rezultat din încălcare către consumatorul final.

În cazul cumpărătorului indirect, acesta trebuie să probeze că:

a. pârâtul a săvârșit o faptă anticoncurențială;
b. din săvârșirea faptei a rezultat un suprapreț pentru cumpărătorul direct al pârâtului;
c. cumpărătorul indirect a achiziționat bunurile sau serviciile care au făcut obiectul
încălcării de la cumpărătorul direct.
Despăgubirile pentru pierderea efectivă nu vor depăși prejudiciul sub formă de
suprapreț cauzat la acel nivel al lanțului de aprovizionare. Părțile afectate pot
solicita în instanță despăgubiri și pentru pierderea de profit cauzată de transferul
parţial sau integral al suprapreţului.

Atunci când, în baza elementelor de probă disponibile, determinarea exactă a

prejudiciului cauzat nu este posibilă, instanțele de judecată pot estima valoarea
prejudiciului, utilizând Instrucțiunile și Ghidurile elaborate de către Comisia
Europeană. În realizarea acestei estimări, instanțele de judecată au datoria de a
evita atât supra-compensarea petentului, cât și sub-compensarea lui. În
consecință, cuantificarea prejudiciului trebuie să fie cât mai exactă, iar suma
plătită trebuie să contribuie la reconstituirea situației inițiale din piață, existente
anterior manifestării practicii anticoncurențiale.

Consiliul Concurenței poate acorda asistență tehnică de specialitate, la cererea

instanței naționale, în situația în care consideră că asistența sa este adecvată.
 Soluționarea consensuală a litigiilor

Instanţa sesizată cu Cererea părţii prejudiciate va fi redusă La determinarea cuantumului contribuţiei

privire la acţiunea în cu cota din prejudiciul cauzat
despăgubire îşi poate acesteia de către coautorul încălcării
legislaţiei în materie de concurenţă care
suspenda a procedat la soluţio narea alternativă a
procedurile pentru litigiului.
maximum 2 ani
Partea restantă din cererea părţii
atunci când părţile prejudiciate poate fi pretinsă numai
sunt implicate în
coautorilor încălcării care nu au
soluţionarea
procedat la soluţionarea alternativă a
alternativă a litigiului litigiului.
privind cererea Aceste întreprinderi nu pot recupera o
vizată de acțiunea în contribuţie pentru partea restantă din
despăgubire cererea părţii prejudiciate din partea
coautorului încălcării care a procedat la
respectivă.
soluţionarea alternativă a litigiului.
pe care un coautor îl poate recupera de la
alt coautor, în conformitate cu partea de
răspundere care revine fiecăruia pentru
prejudiciul adus, instanţa ţine cont, în
mod corespunzător, de orice
despăgubiri plătite în temeiul unei
MSAL.
La rândul său, Consiliul concurenței
poate reţine ca circumstanță atenuantă
pt individualizarea sancţiunii stabilite prin
decizia sa de constatare şi sancţionare a
unei fapte anticoncurenţiale, plata de
despăgubiri în urma unor tranzacţii.
 STUDII DE CAZ
Despăgubiri acordate de Compania Națională Poșta Română societății
Mailers Serv SRL pentru prejudiciile rezultate din favorizarea unui concurent
Mailers Serv SRL și InfoPress Grup SA, societăți concurente pe piața serviciului poștal standard de
trimitere internă de publicitate prin poștă adresată (Infadres) - fiecare contract de prestări servicii cu
Compania Națională Poșta Română (CNPR).
În 2006, Mailers Serv SRL a sesizat Consiliul Concurenței privind abuzul de poziție dominantă al Poștei
Române, prin acordarea unor condiții contractuale mai favorabile concurentului InfoPress Grup SA,
pentru prestații echivalente. Ca urmare, autoritatea de concurență a declanșat din oficiu o investigație
privind un eventual abuz de poziție dominantă al Poștei Române, constatându-se existența tratamentului
preferențial acordat întreprinderii InfoPress Group SA și sancționând în consecință Poșta Română cu o
amendă reprezentând 7,2% din cifra de afaceri aferentă anului anterior sancționării.
Căi de atac:
Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de CNPR și a anulat în parte Decizia Consiliului
Concurenței nr. 52/2010, respectiv cuantumul amenzii, care a fost redus la suma de 89.015.914 lei (sentința
civilă nr. 4139/20.12.2013).
Ulterior, în data de 28.04.2015, ICCJ a admis recursul formulat de către Consiliul Concurenței și a modificat
sentința, respingând acțiunea formulată de CNPR și menținând ca atare Decizia Consiliului Concurenței
nr. 52/2010.
Soluționarea litigiului:
Întrucât deciziile Consiliului Concurenței prin care sunt aplicate amenzi contravenționale rămase
definitive constituie o prezumție irefragabilă privind existența faptului ilicit cauzator de prejudicii,
iar decizia de sancționare a CNPR a rămas definitivă la ICCJ în 2015 => faptele delictuale
imputate și vinovăția CNPR sunt dovedite prin decizia de sancționare contravențională definitivă.

Mailers Serv SRL, în calitate de victimă a faptelor anticoncurențiale, respectiv concurent al

autorilor faptelor, a introdus o acțiune de tip follow-on (subsecventă, bazată pe decizia de
sancționare contravențională emisă de Consiliul Concurenței) prin care a solicitat repararea
prejudiciului material suferit constând în diferența de discount pe care ar fi trebuit să o
primească (de care a fost lipsită) în calitate de client Poștei Române, în raport de volumul de
corespondență expediată, dacă i s-ar fi aplicat aceleași condiții contractuale ca și
concurentului său InfoPress Group SA - temeiul legal art. 998-999 vechiul Cod civil
În speță, reducerile acordate în mod preferențial concurentului InfoPress Grup SA erau cu
5% mai mari decât cele acordate Mailers Serv SRL, pentru prestarea aceluiași serviciu
Infadres.

Constatând că sunt dovedite elementele care condiționează răspunderea delictuală prin săvârșirea
faptelor de concurență neloială sancționate contravențional, CA București a obligat CNPR să
plătească Mailers Serv SRL suma de 4.137.677,90 lei despăgubiri, reprezentând diferența de
reducere tarifară aferentă perioadei 14.07.2005 – 01.08.2009 cu care a fost prejudiciată Mailers
Serv. SRL.
 Cauza Land Oberösterreich
Land Oberösterreich, organism public din Austria, care acorda împrumuturi subvenționate pentru construirea de
locuințe, într-o perioadă în care era în desfășurare o înțelegere anticoncurențială de împărțire a pieței ascensoarelor și
a scărilor rulante, determinând costuri de construcție globale plătite de beneficiarii subvențiilor mai ridicate ca
urmare a înțelegerii.
CJUE a adus clarificări cu privire la sfera persoanelor care pot solicita despăgubiri pentru prejudicii rezultate din
înțelegeri sau practici anticoncurențiale - Hotărârea Curții din 12 decembrie 2019, având ca obiect o cerere de decizie
preliminară formulată de Curtea Supremă din Austria, CJUE a stabilit că dreptul la despăgubiri nu este rezervat
doar persoanelor care acționează direct, în calitate de furnizori sau de cumpărători, pe piața afectată de o
înțelegere sau o practică anticoncurențială, ci poate fi recunoscut și finanțatorilor acestora.
CJUE a stabilit că Land Oberösterreich poate solicita despăgubiri din partea companiilor participante la cartel și că
înțelegerea de împărțire a pieței ascensoarelor a cauzat un prejudiciul datorită faptului că nu au putut utiliza în alte
scopuri mai profitabile diferența dintre subvenția acordată efectiv și cea care ar fi fost aplicabilă în lipsa înțelegerii
anticoncurențiale.
Astfel, s-a arătat că dreptul de a formula o acțiune de solicitare de daune privește și acele situații în care se poate
identifica o legătură de cauzalitate între acestea și un anumit comportament anticoncurențial. Totodată, Curtea aduce
în discuție și faptul că o instanță de judecată poate acorda despăgubiri pt prejudiciul efectiv suferit de o anumită
persoană numai dacă se poate stabili și cuantifica supraprețul care a rezultat ca urmare a înțelegerii sau a practicii
anticoncurențiale.
Produse alimentare cu dublu standard de calitate

Consumatorii din mai multe țări ale UE s-au plâns de faptul că există produse, cum ar fi
băuturile răcoritoare, cafeaua sau batoanele de pește, care au o compoziție diferită în
țara lor de origine față de cea a produselor vândute sub aceeași marcă și cu ambalaje
identice sau foarte similare în alte state membre.
Testele comparative au indicat că pe piața din UE există produse care sunt prezentate
consumatorilor în același fel, dar care au, de exemplu, în unele state membre, un conținut
diferit de carne sau de pește, un conținut mai mare de grăsimi sau un alt tip de îndulcitor.

Studiile au arătat că alimentele și alte produse comercializate în unele țări din Europa
Centrală și de Est, deși sunt sigure, au o calitate mai slabă decât aceleași produse cu același
ambalaj din Europa de Vest. Acest lucru variază de la o cantitate mai mică de carne în
produsele din carne până la mai puțină cacao în ciocolată, lipsa portocalelor în sucul de
portocale și înlocuirea zahărului cu sirop sau îndulcitori artificiali.
 Fanta cu mai puțin suc de fructe,
Milka cu mai multe E-uri în România
Un studiu realizat de Asociația pentru Protecția Consumatorilor a reliefat existența standardului dublu
de calitate între produsele comercializate în România și aceleași produse comercializate în alte țări,
respectiv pentru Fanta Portocale și Milka Ciocolata cu lapte.
În cazul băuturii răcoritoare carbogazoasă Fanta Portocale, au fost sesizate următoarele diferențe cu
privire la conținutul de suc de fructe și alte elemente:
România: min.5% suc de portocale, din concentrat; 5 aditivi; nu conține specificația „conține o sursă de
fenilalanină”; val. energetică183kj/43 kcal; zaharuri (din glucide) 10,5 g/100g
Marea Britanie: 3.7% suc de portocale și 1.7% suc de citrice, din concentrat (5.4%); 8 aditivi; specificația
„conține o sursă de fenilalanină”; val. energetică 121KJ/29 kca; zaharuri (din glucide) 6,9 g/100g
Spania: 8% suc de portocale, din concentrat; 10 aditivi; specificația „conține o sursă de fenilalanină”; val.
energetică 145KJ/34 kca; zaharuri (din glucide) 8,5 g/100g

Aditivii alimentari sunt nocivi ficatului care îi elimină, de aceea numărul lor într-un număr mai mare
este dăunătoare organismului. Fenilalanina este un aminoacid care se află în compoziția
îndulcitorului aspartam și există o afecțiune genetică, fenilcetonurie, care reprezintă incapacitatea
organismului de a metaboliza fenilalanina, ce poate duce la retard psihic dacă nu este tratată de
timpuriu. De aceea este importantă această mențiune.`
 Milka Ciocolată cu lapte

Analiza produsului în România și Spania a arătat că principala diferență este numărul de

aditivi alimentari - la produsul din România 2, iar la cel din Spania 1. Produsul din
România conține, pe lângă lecitina din soia, aditivul Poliglicerol (E476) ce înlocuiește
parțial untul de cacao, ingredient mai scump.
Deși aportul caloric este același, 530kCal/100g, există mici diferențe în ceea ce privește
conținutul de nutrienți: mai puține grăsimi în cazul produsului din România - 29g/100g,
comparativ cu 29.5g/100g la produsul din Spania, însă o cantitate mai mare de acizi grași
saturați, 18g/100g, comparativ cu 17.5g/100g la produsul din Spania, ceea ce face să
existe un conținut diminuat al grăsimilor bune în produsul comercializat în România,
respectiv 11g/100g (29-18), față de produsul din Spania care conține 12g/100g (29,5-
17,5).

Alte diferențe sunt date și de conținutul de glucide (mai mare la produsul comercializat
în România – 59g/100g față de 58,5g/100g la produsul din Spania), de proteine (mai mic
la produsul comercializat în România – 6,3 g/100g față de 6,4 g/100g) și sare (mai mic la
VĂ MULȚUMIM!