Conţinutul probei de examinare Punctajul

maxim
acordat

I. Probe la nivel de cunoaştere

Subiectul

1. Obiectul dreptului comercial are la bază: 3

raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volițional, precum și de comercialitate și,

uneori, de internaționalitate;

totalitatea drepturilor și obligațiilor corelative ale părților aflate într-un raport juridic ce se naște în
baza unei norme de drept comercial;

raporturile juridice în care statul acționează ca putere suverană în baza regulii de jure imperii.

Întreprinderea individuală se echivalează cu:

2. întreprinzătorul individual; 3

societatea cu răspundere limitată;

gospodăria țărănească.

Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de:

3. a) către cinci sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de 3
producţie şi a altei activităţi economice;

b) către două sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
producţie şi a altei activităţi economice;

c) către un grup de persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a

altei activităţi economice.

4. În cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei 3

juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu:

actul de transmitere;

bilanțul de repartiție;

actul de constituire.

După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în „Monitorul Oficial al Republicii

Moldova” , în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un aviz despre
5. 3
lichidarea persoanei juridice în termen de:

15 zile;
 30 de zile;

45 de zile.

Obligațiile comerciale au ca izvoare:

6. actele juridice (contractul; actul juridic unilateral și actul juridic complex), faptele juridice (licite 3
sau ilicite);

actele juridice (actul juridic unilateral și actul juridic complex), faptele juridice.

Contractul de engineering este format din prestațiile cu caracter intelectual constând în:

7. transmiterea de idei, concepte și indicații, întemeiate pe un studiu detaliat a unui proiect. 3

efectuarea unor cercetări în domeniul comercial.

8. Identificați regulile speciale privind formarea și executarea obligațiilor comerciale 25

Contractul comercial reprezintă acordul de voință al părților în vederea efectuării unui act de
comerț, generator de obligații comerciale; - Principiul de bază al încheierii contractului comercial îl
reprezintă libertatea de voință a părților, contractul legal întocmit constituind legea părților. - În
actul juridic complex se manifestă efectele principiului majoritar, potrivit căruia legiuitorul
prezumă că un anumit număr dintre părțile participante la elaborarea actului juridic reprezintă
voința unanimă, producătoare de efecte juridice. - Spre deosebire de contractele comerciale
obișnuite, în actul juridic complex lipsește contrarietatea de interese a părților. Interesele și
voințele părților nu sunt contradictorii, ci urmăresc realizarea unui scop comun. În domeniul
activității comerciale este frecventă oferta de contractare care este considerată ca un angajament
juridic numai dacă autorul ofertei a înțeles să se oblige înainte de orice acceptare. În materia
obligațiilor comerciale se întâlnesc următoarele aplicații ale manifestării unilaterale de voință: -
Constituirea societății cu răspunderea limitată cu asociat unic; - Oferta irevocabilă; - Promisiunea
de a încheia un contract unilateral; - Emiterea unei cambii; - Subscrierea acțiunilor de către
acceptanți. În raporturile dintre comercianți, multitudinea contractelor care se încheie și exigențele
celerității afacerilor impun, cel mai adesea, încheierea contractelor între persoane care se găsesc în
locuri diferite, iar comunicarea între ele se realizează prin corespondență, folosindu-se scrisoarea,
telegrama, telexul, telefaxul, internetul. Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane,
adresată altei persoane de a încheia un anumit contract. Ea cuprinde o manifestare de voință
făcută cu intenția de a obliga pe ofertant. Acceptarea ofertei este manifestarea de voință a
destinatarului ofertei de a încheia contractul în condițiile prevăzute de oferta primită. Oferta de a
contracta este o propunere a unei persoane, adresată altei persoane de a încheia un anumit
contract. Ea cuprinde o manifestare de voință făcută cu intenția de a obliga pe ofertant.
Acceptarea ofertei este manifestarea de voință a destinatarului ofertei de a încheia contractul în
condițiile prevăzute de oferta primită. Prețul și obligațiile comerciale. Prețul este un element
esențial al contractelor bilaterale, inclusiv al contractelor comerciale. Prețul trebuie să fie stabilit în
bani, să fie determinat sau determinabil și să fie real. Prețul se stabilește de către părțile
contractante sau de un terț.. Adevăratul preț sau prețul curent. În anumite cazuri, datorită
modificării prețului mărfurilor sau a urgenței executării obligațiilor, părțile nu sunt în măsură să
stabilească prețul în contractele comerciale pe care le încheie. În asemenea cazuri se consideră că
părțile contractante au avut în vedere adevăratul preț al mărfurilor sau prețul curent al acestora.
Regulile care guvernează răspunderea civilă se aplică și comercianților (persoane fizice sau
persoane juridice). Potrivit art. 79 din Legea concurenței nr.183/2012, persoanele fizice sau juridice
care se consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurenţială interzisă de lege vor putea înainta
cerere privind acordarea de despăgubiri în termen de un an de la data la care decizia Consiliului
Concurenţei pe care se întemeiază acţiunea a rămas definitivă sau a fost menţinută, în tot sau în
parte, printr-o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Obligațiile de despăgubire care
izvorăsc din săvârșirea faptelor juridice ilicite nu prezintă nici o particularitate în dreptul comercial.
Ele rămân guvernate de dreptul civil, legile comerciale prevăzând numai unele norme cu caracter
procedural (ex.: în materia proprietății industriale). Termenul (orice executare peste termen
necesită acordul expres al creditorului; Solidaritatea (presupune existența unei pluralități de
subiecte active sau pasive ale unei obligații ce are drept scop împiedicarea diviziunii acesteia);
Curgerea de drept a dobânzii (spre exemplu, în cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești;
Rezoluțiunea contractului pentru neexecutare.

9. Explicați practicile anticoncurențiale 25

nterzicerea acordurilor anticoncurenţiale a) Sînt interzise orice acorduri între întreprinderi sau
asociaţii de întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate
 care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei pe piaţă; b)
Acordurile interzise sînt nule de drept. Interzicerea acordurilor anticoncurenţiale: a) stabilirea
directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vînzare sau a oricăror alte condiţii de
tranzacţionare; b) limitarea sau controlul producerii, comercializării, dezvoltării tehnice sau
investiţiilor; c) împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare; d) participarea cu oferte trucate la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte; e) limitarea sau împiedicarea accesului pe
piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi acordurile de a nu
cumpăra sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă; f) aplicarea, în
raporturile cu partenerii comerciali, a condiţiilor inegale la prestaţii echivalente, creînd astfel
acestora un dezavantaj concurenţial; g) condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către
parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele
comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte. Exceptarea acordurilor anticoncurențiale:
a) contribuirea la îmbunătăţirea producerii sau distribuţiei de produse ori la promovarea
progresului tehnic sau economic; b) asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul
obţinut. c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa în ceea ce priveşte o
parte semnificativă a produselor în cauză. Acorduri de importanță minoră a) este încheiat între
întreprinderi care sînt concurenţi (acord orizontal) existenţi sau potenţiali pe una din pieţele
afectate de acord şi cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la acord şi de întreprinderile
dependente de acestea nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de acord; b)
b) este încheiat între întreprinderi care nu sînt concurenţi şi cota de piaţă deţinută de fiecare dintre
părţile la acord şi de întreprinderile dependente de acestea nu depăşeşte 15% pe niciuna dintre
pieţele relevante afectate de acord; c) cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la acord şi de
întreprinderile dependente de acestea nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante
afectate de acord – în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba despre un acord
între concurenţi sau între neconcurenţi. Abuzul de poziție dominantă Poziţia dominantă pe una sau
mai multe pieţe relevante poate fi deţinută de o singură întreprindere, de un grup de întreprinderi
(poziţie dominantă unică) sau în comun de două sau mai multe întreprinderi ori de două sau mai
multe grupuri de întreprinderi (poziţie dominantă colectivă). Interzicerea abuzului de poziție
dominantă a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vînzare ori de
cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare; b) limitarea producţiei,
comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;

Probe la nivel de aplicare 29

10. De soluţionat speţa

Cetăţenii Jardan şi Corlăteanu, acţionari ce deţin 38% din acţiunile ordinare ale S.A. „Nucul”, au depus
în instanţa de judecată o cerere prin care solicită anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat prin
care a fost înregistrată modificarea actului de constituire a S.A. „Nucul” şi implicit majorarea capitalului
social cu 100 %, efectuate prin hotărârea adunării generale din 20.08.2012. Acţionarii reclamanţi susţin
că au participat la adunarea generală, au votat împotriva hotărârii de majorare a capitalului social şi
deci hotărârea nu a fost adoptată. Ceilalţi acţionari, precum şi Camera Înregistrării de Stat afirmă că
hotărârile adunării generale au fost adoptate cu majoritatea de voturi şi nu există temei de nulitate.

Cum urmează a fi soluţionat litigiul?

Există temei de nulitate, deoarece hotărârea cu privire la modificarea capitalului social se adoptă cu votul
a două sau trei din voturi reprezentate la adunare, nu doar cu o majoritate simplă. Se va anula decizia CIS
prin care a fost înregistrată modificarea actului de constituire SA și implicirea majorarea capitalului social.
Hotărârile adunării generale acționării asupra chestiunilor ce țin de competența sa exclusivă se i-au cu
două treimi din voturile reprezentate la adunare, cu excepția hotărârilor asupra celorlante chestiuni care
se i-au cu mai mult de jumătate din voturile reprezentate la adunare. De competența exclusivă a SA ține
și modificarea capitalului social, adică 2/3 deci soluția instanței va fi următoarea – anularea hotărârii AG a
sociațiilor deoarece ea nu întrunește numărul necesar de voturi... adică trebuie 67 dar ei au adoptat cu
62.

Barem de notare:

Punctele acumulate Nota

91-100 10

81-90 9

71-80 8

66-70 7

61-65 6

51-60 5

41-50 4

0-40 3-2

Examinator: ______________