Universitatea Petre Andrei

Facultatea de drept
Iasi

Disciplina: dreptul concurentei

Prof. Coordonator: Conf. Univ.dr. Angela Mita Baciu

An studii: III
Stundent: Zmau Elena Cristina ( Bucataru)
 Politica de clemență

Introducere

Proiectul de față aduce în prim-plan politica de clemență, primordială în ceea ce

privește ,,dreptul concurențe comercialei”, care reliefează un motiv de controverse în literatura
juridică de specialitate.1 Proiectul vizează conceptul de politică de clemență, definiția și
caracteristicile sale, avantaje si dezavantaje.

Conceptul de politică de clemență

Politica de clemenţă este un tratament favorabil acordat de Consiliul Concurenţei

agenţilor economici implicaţi într-un cartel, care cooperează cu autoritatea de concurenţă în
vederea descoperirii acestor practici anticoncurenţiale. Sintagma „politica de clemență” a fost
preluată în legis¬lația română ca echivalent al sintagmei „leniency policy” utilizată în UE pentru
a defini toate programele care prevăd orice reducere a sancțiunii în schimbul obținerii de
informații sau al cooperarii.

În programul UE sintagma „leniency” este descrisă în termeni de reducere a amenzii. În

programul SUA, unde cartelurile fac obiectul unor sancțiuni penale, sintagma „leniency”
înseamnă imunitate de la urmarire și incriminare.

1
Y.Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol.3, București, 1984, p.16-18.
 UE a inițiat în 1996 politica de „leniency” pentru com¬paniile care dezvăluie informații
despre carteluri, politica ce a fost modificată în 2002.

Începând cu anul 2009, politica de clemenţă se aplică şi înţelegerilor verticale foarte

grave, cum sunt cele referitoare la:

-fixarea preţurilor;

-împărţirea pieţelor care conduce la protecţie teritorială absolută.

Avantajele politicii de clemenţă

Agenţii economici care apelează la politica de clemenţă pot beneficia de:

-imunitate la amendă (amendă zero) sau reducerea amenzii

Cum poate beneficia un agent economic de politica de clemenţă?

Agenţii economici care doresc să beneficieze de politica de clemenţă trebuie: să depună

o declaraţie detaliată privind modul de organizare şi funcţionare a presupusei înţelegeri; să
furnizeze orice probe referitoare la presupusa înţelegere; să coopereze în mod real, total,
continuu şi prompt cu Consiliul Concurenţei; să nu dezvăluie intenţia de a apela la clemenţă
decât în faţa altor autorităţi de concurenţă; la solicitarea Consiliului Concurenţei, să înceteze
implicarea în presupusa înţelegere.

Ce sunt cartelurile şi de ce sunt ele interzise de legea concurenţei?2

Cartelurile sunt înţelegeri între doi sau mai mulţi agenţi economici concurenţi care au ca
rezultat denaturarea concurenţei. Principalele tipuri de cartel sunt cele care vizează stabilirea
preţurilor şi/sau împărţirea pieţelor.

Efecte negative ale înţelegerilor de tip cartel:

 limitarea artificială a concurenţei;

2
O. Capatana, Dreptul Concurentei Comerciale. Concurenta neloiala pe piata interna si internationala,
Ed. Lumina Lex, Busscuresti, 1994.
  creşterea preţurilor;

 evitarea constrângerilor care generează inovaţie (ex. dezvoltarea unui produs sau
introducerea unor metode de producţie mai eficiente);

 restrângerea oportunităţilor de angajare.

Sancţiuni pentru agenţii economici implicaţi într-un cartel3

În urma unei investigaţii referitoare la un posibil cartel, se pot aplica sancţiuni :

contravenţionale - amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală, realizată de agenţii
economci implicaţi, în anul financiar anterior sancţionării;

penale - închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă pentru participarea cu intenţie

frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau
realizarea unui cartel. Acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea Consiliului Concurenţei.

Modulul de Clemenţă

În cadrul Consiliul Concurenţei funcţionează Modulul de Clemenţă. Acest Modul are

rolul de a asigura interfaţa dintre Consiliul Concurenţei şi agenţii economici care depun solicitări
in conformitate cu Instrucţiunile privind aplicarea politicii de clementă.

Modulul de Clemenţă recepţionează şi inregistrează solicitările pentru clemenţă depuse

de agenţii economici. Toate solicitările pentru clemenţă se vor inregistra in Registrul Unic de
Clemenţă in ordine cronologică, intr-o formă care permite identificarea datei şi orei depunerii
solicitărilor.

Agenţii economici pot să solicite un marker prin care îşi “rezervă”, anticipat, locul care le
permite obţinerea imunităţii, până la strângerea informaţiilor necesare pentru a face o aplicaţie
completă.

3
Adriana Corhan, Dreptul Concurentei Comerciale- note de curs, Ed. Europa Nova Lugoj, 1998, pp.129-312.
 Agenţii economici care aplică pentru clemenţă în mai multe State Membre pot apela la
sistemul de solicitări simplificate. Ulterior, după ce se stabileşte autoritatea care va instrumenta
cazul, operatorul economic va completa şi depune la aceasta solicitarea cu toate informaţiile
necesare.

În cadrul reuniunii directorilor generali şi ai preşedinţilor autorităţilor de concurenţă

membre ale Reţelei Europene de Concurenţă (ECN), desfăşurată la Bruxelles, pe data de 21
noiembrie 2012, a fost aprobată revizuirea Programului Model de Clemenţă (Model Leniency
Programme – MLP). Amendamentele aduse Programului Model de Clemenţă vor contribui la
creşterea atractivităţii programului de clemenţă în rândul întreprinderilor interesate să utilizeze
procedura clemenţei în faţa mai multor autorităţi de concurenţă din cadrul ECN.

Programul Model de Clemenţă a fost adoptat în 2006 în scopul de a facilita accesul

întreprinderilor la procedura clemenţei, pentru asigurarea unui tratament convergent al
solicitărilor de clemenţă multiple, înaintate de către o întreprindere simultan mai multor autorităţi
de concurenţă din statele membre ale Uniunii Europene.

Programul-Model incorporează un set de reguli şi principii la care toate programele

naţionale de clemenţă ale statelor membre se pot alinia. În prezent, pe lângă Comisia Europeană,
26 state membre au programe de clemenţă care urmează, în general, principiile convenite în
cadrul ECN. Programele de clemenţă oferă întreprinderilor posibilitatea de a beneficia de
imunitate sau de reducerea amenzii, în schimbul oferirii de informaţii cu privire la înţelegerile
anticoncurenţiale la care au participat sau participă. În România, primele Instrucţiuni privind
condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de clemenţă au fost adoptate în mai 2004.

Ca urmare a adoptării Programului Model de Clemenţă în 2006, Consiliul Concurenţei

a adoptat noile Instrucţiuni privind condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de clemenţă
potrivit prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea concurenţei nr.21/1996, în vigoare din 7
septembrie 2009. În cadrul ECN au fost simplificate şi clarificate informaţiile care trebuie
prezentate de către întreprinderile care înaintează cereri de clemenţă mai multor autorităţi de
concurenţă.

Principalele amendamente aduse Programului Model de Clemenţă, aprobate în cadrul

reuniunii din 21 noiembrie 2012, sunt următoarele:

- toţi aplicanţii care depun cereri de clemenţă în faţa Comisiei Europene, în cazuri care
privesc mai mult de trei state member, vor avea posibilitatea de a înainta solicitări simplificate
autorităţilor naţionale de concurenţă. Anterior, numai primul aplicant (i.e. aplicantul pentru
imunitate la amendă) avea dreptul de a utiliza solicitări simplificate în cadrul MLP – deşi unele
autorităţi de concurenţă au extins deja acest drept la toţi aplicanţii;

- a fost elaborat un formular-tip pentru solicitări simplificate pe care întreprinderile

aplicante îl vor putea utiliza în toate statele membre UE;

- a fost publicată o listă a autorităţilor naţionale de concurenţă care acceptă solicitări

simplificate de clemenţă în limba engleză.

Prin adoptarea versiunii revizuite a Programului Model de Clemenţă, conducătorii

autorităţilor de concurenţă din cadrul ECN au fost de acord să depună toate eforturile în direcţia
alinierii programelor de concurenţă şi a practicii lor în materie de clemenţă cu Programul Model
revizuit.

Alte modificări includ clarificarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească

aplicantul pentru a beneficia de clemenţă – în special obligaţia de cooperare – şi a sferei de
aplicare a programelor de clemenţă conform MLP, care se aplică în cazul cartelurilor secrete,
acoperind însă şi cartelurile care includ elemente verticale. Textul revizuit al Programului Model
de Clemenţă clarifică, de asemenea, faptul că autorităţile de concurenţă din cadrul ECN ar trebui
să ofere acelaşi nivel de protecţie împotriva dezvăluirii atât pentru declaraţiile scrise, cât şi
pentru cele orale.
 Reglementarea politicii de „leniency” este structurată pe două capitole:

 condițiile de acordare a imunității la amenzi;

 reducerea cuantumului amenzilor însoțite de procedurile corespunzatoare.

Noua reglementare a politicii de „leniency” stabilește condiții clare pentru acordarea

imunității la amenda primei companii care aduce în fața Comisiei suficiente elemente probatorii
(informații, documente, dovezi și mărturii), care să incrimineze cartelul respectiv. În mod
suplimentar acordarea imunității complete este condiționată de:

• cooperarea totală și continuă cu Comisia de-a lungul procedurii administrative în

vederea furnizării de elemente probatorii;

• încetarea implicării în cartel;

• neimplicarea în activități de constrângere a altor companii pentru a participa la

acțiuni de încălcare a legii.

• De asemenea, noua reglementare prevede că în cazul dezvăluirii de informații

Comisiei, care reprezinta o contribuție suplimentară semnificativă comparativ cu informațiile
deja deținute de aceasta, compania poate beneficia de o reducere a cuantumului amenzii. Prima
companie care indeplineste condițiile va beneficia de o reducere cuprinsă între 30-50%, a doua
între 20-30%, iar a treia de maximum 20%.

• În deciziile pe care le emite la încheierea procedurii administrative, Comisia va

preciza poziția finală a fiecărui agent economic care a înaintat o solicitare pentru reducerea
cuantumului amenzii.
 Comisia Europeana a aplicat amenzi unor firme, în valoare de 216,91 milioane EURO,
pentru formarea unui cartel pe o anumita piață specifică unui produs chimic.

Investigația Comisiei s-a declanșat în urma informațiilor primite de la una din firmele
participante la cartel, aceasta solicitând, în schimb, imunitate în conformitate cu programul de
clemență pus în practică de Comisie. S-a descoperit că firmele menționate controlau împreună
90% din piața produsului în spațiul economic european, iar în perioada 1984-1999 au
implementat activități care vizau alocarea de piețe și clienți, fixarea prețurilor, schimbul de
informații privind volumul vânzărilor, precum și stabilirea unui mecanism de compensații între
ele.

Comisia a considerat aceste practici ca o încalcare gravă a concurenței și, la stabilirea

amenzilor, a luat în considerare valoarea pieței produsului în spatțul economic european, durata
cartelului, ponderea fiecărei firme în cadrul acestuia și la nivel european, precum și faptul că
unele dintre aceste firme recidivau în astfel de practici. De asemenea, a aplicat politica de
clemență față de una dintre firme, prima care a dat informații privind cartelul, acordându-i
imunitate completă și a redus sancțiunile pentru firmele care au cooperat în timpul investigației
cu 40%, respectiv 25%.

Temeiul legal al luptei contra cartelurilor este reprezentat de art. 81 din Tratatul UE, care
prevede că: „(1) Vor fi interzise ca incompatibile cu Piața comună toate înțelegerile între agenții
economici, deciziile asociațiilor de agenti economici și practicile concertate care pot afecta
comerțul dintre Statele Membre și care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restricționarea sau
denaturarea concurenței în cadrul Pietei Comune, în special cele care:

 fixează, în mod direct sau indirect, prețurile de vân¬zare sau de cumpărare ori alte
condiții comerciale;

 limitează sau controlează producția, piețele, dezvol¬tarea tehnică sau investițiile;

  împart piețele sau sursele de aprovizionare;

 aplică condiîii diferite la tranzacții echivalente cu alți parteneri de comerț,

plasându-i pe aceștia într-o poziție dezavantajoasă din punct de vedere concurențial;

 condiționează încheierea unui contract de acceptarea de către alte părți a unor

obligații suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au
legătură cu subiectul acestui contract.

Orice ințelegeri sau decizii prohibite conform acestui articol vor fi in mod automat
interzise.

Prevederile art. (1) pot fi, totuși, declarate inaplicabile în cazul :

 oricăror înțelegeri sau categorii de înțelegeri dintre agenții economici;

 oricăror decizii sau categorii de decizii ale asociațiilor de agenți economici;

 oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate, care contribuie la

îmbunătățirea producției sau distribuției de bunuri sau la promovarea progresului
teh-nic/economic, permițând în acelasi timp consumatorilor o împărțire corectă a beneficiilor
rezultate și care nu:
 • impun agenților economici implicați restricții care nu sunt indispensabile pentru
atingerea acestor obiective;

• dau posibilitatea acestor agenți economici de a elimina concurența pe o parte

substanțială a pieței produsului în cauză:

Amenda maximă pe care Comisia Europeana o poate impune în cazul unui cartel a fost
stabilită de Regulamentul Consiliului nr. 17/1962, care este prima reglementare în aplicarea art.
81 si 82 din Tratat.

Conform art. 15 (2) din această reglementare, Comisia poate impune agenților economici
- prin decizie - amenzi de la 1000 până la 1 milion EURO sau o suma de până la 10% din cifra de
afaceri realizată în anul precedent recurgerii la comportamentul anticoncurențial fiecărui agent
economic care - în mod intenționat sau nu - a încălcat prevederile art. 81(1) sau art. 82 din Tratat.

Toate deciziile luate de către Comisie în cazurile de cartel pot fi atacate în fața Curții de
Prima Instanță si, ultirior, in fata Curții Europene de Justiție, care se bucură de libertate totală în
a reduce sau a crește amenzile aplicate de către Comisie.

Dupa cum se știe, cartelurile secrete reprezintă cele mai grave încălcări ale regulilor de
concurență, odata ce ele au ca rezultat prețuri mai mari pentru consumatori. Detectarea,
interzicerea sau sancționarea cartelurilor este una dintre cele mai mari priorități ale Comisiei
Europene în dome-niul politicii de concurență.

În ceea ce privește imunitatea, Comisia va acorda imunitate unui agent economic, de la

aplicarea unei amenzi ce altfel i s-ar fi aplicat, atunci când:

a) acesta este primul care transmite dovezi care, din punctul de vedere al Comisiei, o pot
îndreptăți să adopte o decizie de declanșare a unei investigații în sensul art. 14 (3) din
Regulamentul Consiliului nr. 17/1962 în legătură cu un eventual pretins cartel ce afecteaza
Comunitatea.Imunitatea în acest caz va fi acordată numai sub condiția ca, la momentul
transmiterii dovezilor, Comisia să nu aibă în posesie suficiente probe pentru a adopta o decizie
de declanșare a unei investigații conform art. 14 (3) din Regulamentul Consiliului nr. 17/1962 în
legatură cu un eventual, pretins cartel ce afecteaza Comunitatea. 4

b) acesta este primul care transmite dovezi care, din punctul de vedere al Comisiei, pot
îndreptăți să descopere o încălcare a art. 81 din Tratatul CE în legătură cu un eventual pretins
cartel ce afecteaza Comunitatea.

Imunitatea în acest caz va fi acordată numai sub rezerva îndeplinirii cumulative a

următoarelor două condiții:

 Comisia să nu aibă, la momentul transmiterii dovezilor, suficiente probe pentru a

descoperi o încălcare a art. 81 din Tratatul CE în legătură cu un eventual, pretins cartel, ce
afecteaza Comunitatea;

 nici unui agent economic nu i s-a acordat imunitate conform lit. a) referitor la
cartelul în cauză.

În plus, față de condițiile menționate mai sus, pentru ca un agent economic să se bucure
de imunitate, acesta va trebui să îndeplineasca cumulativ și urmatoarele condiții:

 să coopereze în mod total, continuu pe parcursul deru¬lării procedurii

administrative a Comisiei și să îi furnizeze acesteia toate probele care intră în posesia sa ori care
îi sunt disponibile referitor la încălcarea suspectată. În particular, rămâne la latitudinea Comisiei
să răspundă pe scurt oricărei cereri care poate contribui la stabilirea faptelor în discuție;

 să pună capăt implicării sale în practica suspectată a constitui o încălcare, dar nu

mai târziu de momentul transmiterii probelor conform lit. a) sau b);

 să nu fi făcut pași pentru a obliga alți agenși economici să participe la săvârșirea

practicii ilegale.

4
Iolanda Eminescu, Concurenta neleala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993, pp.45-78.
 Referitor la procedură, agentul economic care dorește să beneficieze de imunitate va
contacta Comisia. Daca se constată de către Comisie că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile
stabilite anterior, agentul economic va fi informat imediat că imunitatea nu îi poate fi aplicataă
pentru încălcarea suspectată.

În situația în care un agent economic nu îndeplinește conditțile stabilite la pct. a) sau b),
acesta își poate retrage dovezile pe care le-a furnizat în scopul dobândirii imunității sau poate
cere Comisiei ca acestea să fie luate în considerare pentru o reducere a amenzii ce îi va fi
aplicată, el neputând beneficia de imunitate.

Comisia nu va lua în considerare alte aplicații pentru imunitate înainte de a-și menționa
poziția asupra unei aplicații referitoare la aceeasi încălcare.

Dacă la sfârșitul procedurii administrative, agentul economic a îndeplinit condițiile

stabilite pentru a putea beneficia de imunitate, Comisia va menționa acest aspect în decizia pe
care o va adopta.

Principalele aspecte ale noii politici de clemență în raport cu politica anterioară a

Comisiei

Una dintre cerințele necesare pentru a obține beneficiul imunității, conform politicii din
1996, era aceea ca agentul economic să nu fi acționat ca instigator sau sa nu fi jucat un rol
determinant în cartelul respectiv. Aceasta cerință nu a mai fost reținută în noua politică, întrucat
experiența acu¬mulată a aratat ca noțiunea de instigator era oarecum vagă, în rare cazuri fiind
clar dacă și cine este instigator într-un cartel: de exemplu, cine este liderul într-un cartel de 2 sau
3 membri?

Conform noii politici, cerința principală pentru a beneficia de imunitate este aceea de a
nu oblga alți agenți economici să participe la săvârțirea practicii anticoncurențiale, un standard
mult mai clar fata de cel de „instigator”.
 De aceasta imunitate în ceea ce privește amenda vor beneficia, conform noii politici,
companiile care furnizează informații și probe importante în două momente cruciale ale
investigației într-un caz de cartel: fie furnizează Comisiei informații și probe care duc la
descoperirea de către Comisie a unui cartel despre care nu avea cunoștință, fie furnizează dovezi
cruciale, pe care Comisia nu le avea în posesie și care vor conduce la sancționarea cu succes a
membrilor unui cartel despre care avea cunostință.

O altă îmbunătățire a noii politici este aceea că agenții economici care solicită obținerea
beneficiului imunității totale/partțale și care îndeplinesc condițiile prevăzute de prevederile
legale vor fi informați prompt de către Comisie printr-o scrisoare, care confirmă acordarea
imunității daca aceste condiții sunt îndeplinite.

Considerații finale

Din data de 14.02.2002 această notă înlocuiește nota precedentă a Comisiei din 1996
Comisia își rezervă dreptul de a examina, dacă va fi necesar, posibilitatea modificării acesteia
odata ce a acumulat suficientă experiență în aplicarea ei.

Conform practicii Comisiei, faptul că un agent economic a cooperat pe parcursul

procedurii administrative va fi indicat în orice decizie, pentru a explica motivul acordării
imunității sau a reducerii amenzii. Faptul că este garantată imunitatea sau reducerea amenzii nu
poate proteja însă agentul economic respectiv de consecințele civile ale parti¬cipării sale la
săvârșirea unei încălcări a art. 81 din Tratatul de la Roma.
 Bibliografie

1. Y.Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol.3, București, 1984.

2. Adriana Corhan, Dreptul Concurentei Comerciale- note de curs, Ed. Europa Nova
Lugoj, 1998.

3. Iolanda Eminescu, Concurenta neleala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993.

4. O. Capatana, Dreptul Concurentei Comerciale. Concurenta neloiala pe piata interna

si internationala , Ed. Lumina Lex, Busscuresti, 1994.