UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
DREPTUL CONCURENȚEI
POLITICA DE CLEMENȚĂ

Student: COSTINIUC Teodora

Coordonator: Conf. univ. dr. Angela MÎŢĂ-BACIU

ANUL III
Contact: Tel: 0749682977
E-mail: teodora.costiniuc@gmail.com

IAȘI
2023

1
CUPRINS:

I.INTRODUCERE...................................................................................................3

II. CONSILIUL CONCURENȚEI.........................................................................4

III. PRINCIPALELE ASPECTE ALE POLITICII DE CLEMENȚĂ..............5

IV. CONDIŢIILE ŞI CRITERIILE DE APLICARE A POLITICII DE

CLEMENŢĂ............................................................................................................7

V. EFECTELE APLICĂRII POLITICII DE CLEMENȚĂ...............................8

A. IMUNITATEA LA AMENDĂ.......................................................................9

1.Imunitatea de tip A........................................................................................9

2.Imunitatea de tip B......................................................................................10
B. REDUCEREA CUANTUMULUI AMENZII.............................................10

CONCLUZII..........................................................................................................12

Bibliografie:............................................................................................................13

2
 I.INTRODUCERE

Dreptul concurenței este o ramură de drept aflată în plin proces de formare și structurare.
Privit în ansamblul său, dreptul concurenței are o vocație interdisciplinară, fiind influențat, în
mod precumpănitor, de mecanismele economiei de piață.

Prin concurență înțelegem mecanismul de bază al economiei de piață întrucât aceasta

implică oferta vizată de producători și cererea, reprezentată de consumatori. Producătorii sunt
aceia care oferă servicii sau mărfuri pe piață, urmărind ca scop principal îndeplinirea cerințelor
clienților și satisfacerea acestora într-o cât mai mare măsură din punct de vedere al calității,
diversității, adaptabilității și nu în ultimul rând, al prețului. Concurența caută să-i facă pe toți cei
implicați să ajungă la o valoare de echilibru între calitate, costuri de producție și prețul
produsului final, principalul scop fiind acela de a acoperi într-un grad cât mai ridicat cererea
manifestată pe piață.

”Concurenţa eficientă reprezintă, în consecinţă, „motorul” care determină agenţii

economici ce operează pe o piaţă să lupte pentru realizarea unei repartiţii optime a resurselor,
atât la nivelul propriei afaceri, cât şi, datorită efectului sinergetic, la nivelul întregii economii.
Finalmente, acest lucru conduce la consolidarea componentei industriale şi comerciale a
Comunităţii Europene, care poate astfel să se confrunte cu concurenţa impusă de partenerii ne-
europeni, iar firmele europene pot să-şi asigure o poziţie de succes pe piaţa mondială.”1

Sintagma de „promovarea concurenței” integrează acele activităţi ale autorităţilor de

concurenţă care promovează concurenţa şi care, în general, ies din sfera obligaţiilor şi
împuternicirilor legale ale acestora. În acest sens, promovarea concurenţei implică toate
eforturile depuse de către autoritatea de profil în direcţia familiarizării şi atragerii instituţiilor
publice, sistemului juridic, mediului universitar, mass-mediei, agenţilor economici şi publicului
larg cu avantajele unui mediu concurenţial sau către sprijinirea autorităţii respective.

1
Mihai GIUGARIU, Lucian STROE, CONCURENŢA - Buletinul Direcţiei Monitorizare Teritorială – Consiliul
Concurenţei, ROLUL ŞI IMPORTANŢA INSTANŢELOR NAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI
CONCURENŢEI ECONOMICE – VEDERE DINSPRE ROMÂNIA, Piața Presei Libere, București, 2007, pag. 30;

3
 II. CONSILIUL CONCURENȚEI

Consiliul Concurenței a fost înființat în baza Legii concurenței nr. 21 din 1996,
la Wayback Machine și reprezintă autoritatea administrativă autonomă care are drept scop
protejarea și stimularea concurenței pentru asigurarea unui mediu concurențial normal, în
vederea promovării intereselor consumatorilor din România. Instituția pune în aplicare și asigură
respectarea prevederilor naționale, dar și a celor comunitare de concurență. Astfel, potrivit art. 3
din Legea 21/1996 privind concurența, alături de prevederile art. 101 și 102 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, este încredințată Consiliului Concurentei, ca autoritate
administrativă autonomă, beneficiind de personalitate juridică, investită în acest scop, în
condițiile, modalitățile și limitele stabilite prin dispozițiile legii respective. Pe lângă acestea, i se
adaugă și rolul de autoritate națională de contact în domeniul ajutorului de stat între Comisia
Europeană, pe de o parte, și instituțiile publice, furnizorii și beneficiarii de ajutor de stat, pe de
altă parte.

”Activitatea Consiliului Concurenței se desfășoară pe două componente principale: una

preventivă, de monitorizare a piețelor și supraveghere a actorilor de pe aceste piețe și una
corectivă, menită să restabilească și să asigure dezvoltarea unui mediu concurențial normal.”2

Acesta are drept scop protecţia pieţei comunitare şi stimularea concurenţei pe această
piaţă, motiv pentru care va fi pus în aplicare în cazurile în care comerţul dintre ţările membre va
fi afectat de practicile restrictive. Statele membre, la rândul lor, au legislaţii naţionale proprii prin
care sunt interzise practicile anti-concurenţiale, alături de acorduri restrictive, abuz de poziţie
dominantă, concentrat şi care admit doar acţiuni ce nu produc efecte asupra comerţului dintre
statele membre şi nu distorsionează concurenţa.

Consiliul Concurenței este un organ colegial, format din 7 membri: un președinte, 2

vicepreședinți și 4 consilieri de concurență. Aceștia sunt numiți în funcție de către Președintele
României, la propunerea Guvernului, durata mandatului membrilor Plenului Consiliului
Concurenței fiind de 5 ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată

2
Lucia IRINESCU, SUPORT DE CURS-DREPTUL CONCURENȚEI, UAIC, Iași, 2013, pag.27;

4
 III. PRINCIPALELE ASPECTE ALE POLITICII DE
CLEMENȚĂ
Consiliul Concurenței definește politica de clemență ca fiind un tratament favorabil
acordat întreprinderilor implicate într-o practică anticoncurențială, dacă acestea cooperează cu
autoritatea de concurență în vederea descoperirii practicii respective.

Sintagma „politică de clemență” a fost preluată în legislația română ca echivalent al

sintagmei „leniency policy” utilizată în Uniunea Europeană pentru a defini toate programele care
prevăd orice reducere a sancțiunii în schimbul obținerii de informații sau al cooperării. În
programul UE sintagma „leniency” este descrisă în termeni de reducere a amenzii. În programul
SUA, unde cartelurile fac obiectul unor sancțiuni penale, sintagma „leniency” înseamnă
imunitate de la urmărire și incriminare. Uniunea Europeană a inițiat în 1996 politica de
„leniency” pentru companiile care dezvăluie informații despre carteluri, politică fiind modificată
în 2002.

Prin politica de clemenţă se are în vedere acordarea de către Consiliul Concurenţei

agenţilor economici implicaţi într-un cartel un tratament favorabil, dacă agentul economic
cooperează cu autoritatea de concurenţă în vederea descoperirii practicilor concurențiale. Prin
cartel înțelegem acordul între doi sau mai mulţi agenţi economici concurenţi care au ca rezultat
denaturarea concurenţei. Cele mai întâlnite carteluri sunt cele care vizează stabilirea preţurilor
sau împărţirea pieţelor. Important este că întreprinderile care fac parte din carteluri nu sunt
expuse presiunii concurenţiale care obligă operatorii economici să lanseze noi produse şi să
propună consumatorilor o ofertă de mai bună calitate şi la preţuri competitive. Așadar, prin
înființarea acestora, consumatorii vor plăti mai mult pentru o calitate inferioară.

Dacă astfel de practici neloiale sunt semnalate Consiliului Concurenței, acestea sunt
supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în
plenul Consiliului Concurenței, care nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o
activitate jurisdicţională, căci prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa,
întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane şi nici nu adoptă măsuri de
tragere la răspundere juridică de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii tehnico-
juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării oricărui act

5
administrativ. Inspectorii de concurenţă desfăşoară o activitate administrativă de cercetare şi de
strângere a dovezilor, pe baza cărora se poate lua o decizie la nivel administrativ. Procedura de
investigaţie nu-i transformă pe aceştia în procurori, ei rămân mai departe funcţionari publici de
înaltă specializare angajaţi ai unei autorităţi administrative care-şi desfăşoară activitatea de
cercetare şi constatare a faptelor de concurenţă în cursul activităţii pe care o desfăşoară potrivit
legii concurenţei.

Atunci când luăm în considerare tendințele existente la nivelul Uniunii Europene în ceea
ce priveşte aplicarea prevederilor din domeniul concurenței în vederea depistării cartelurilor, se
poate concluziona că agențiile de concurență preferă să se bazeze predominant pe cererile de
clemență. Mai mult decât atât, toate puterile de investigație suplimentare conferite de lege par a
avea ca scop final încurajarea participanților la cartel să formuleze cereri de clemență.

Politica de clemență se aplică în cazul cartelurilor care au ca obiect sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea sau denunțarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a
acesteia, adică realizează înțelegeri, exprese sau tacite, între agenți economici ori asociațiile de
agenți economici, alături de deciziile luate de asociațiile de agenți economici sau practicile
concertate.

”Misiunea de supraveghere în materie de concurență conferită Comisiei prin tratat nu

include numai obligația de a cerceta și pedepsi încălcările individuale, ci și obligația de a
urmări o politică generală. Protejarea declarațiilor întreprinderilor în vederea interesului
general nu împiedică divulgarea acestora altor destinatari ai comunicării obiecțiilor, în vederea
protejării drepturilor acestora la apărarea în procedură în fața Comisiei, în măsura în care este
valabil din punct de vedere tehnic să se combine ambele interese fiind disponibile declarațiile
întreprinderilor doar în birourile Comisiei și, în mod normal, o singură dată în urma
comunicării oficiale a obiecțiilor.”3

3
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea
cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, 08/volumul 5, pag. 3;

6
 IV. CONDIŢIILE ŞI CRITERIILE DE APLICARE A
POLITICII DE CLEMENŢĂ
Temeiul legal al luptei contra cartelurilor este reprezentat de art. 81 din Tratatul Uniunii
Europene, care prevede că:

"(1) Vor fi interzise ca incompatibile cu Piața comună toate înțelegerile între agenții
economici, deciziile asociațiilor de agenți economici și practicile concertate care pot afecta
comerțul dintre Statele Membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea
sau denaturarea concurenței în cadrul Pieței Comune, în special cele care:

- fixează, în mod direct sau indirect, prețurile de vânzare sau de cumpărare ori alte condiții
comerciale;

- limitează sau controlează producția, piețele, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

- împart piețele sau sursele de aprovizionare;
- aplică condiții diferite la tranzacții echivalente cu alți parteneri de comerț, plasându-i pe
aceștia într-o poziție dezavantajoasă din punct de vedere concurențial;
- condiționează încheierea unui contract de acceptarea de către alte părți a unor obligații
suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au legătura cu
subiectul acestui contract.”4

Astfel, toate aceste decizii prohibitive sau înțelegeri sunt interzise. Orice înțelegeri sau
decizii prohibită conform acestui articol vor fi în mod automat interzise. Amenda maximă pe
care Comisia Europeana o poate impune în cazul unui cartel a fost stabilita de Regulamentul
Consiliului nr. 17/1962, care este prima reglementare în aplicarea art. 81 si 82 din Tratatul
menționat. Conform art. 15, alin. (2) din aceasta reglementare, Comisia poate impune agenților
economici, prin decizie, amenzi de la 1000 pana la 1.000.000 euro sau pana la 10% din cifra de
afaceri realizată în anul precedent recurgerii la comportamentul anticoncurențial al fiecărui agent

4
www.legislatie.just.ro accesat la 05.06.2023;

7
economic care, în mod intenționat sau nu, a încălcat prevederile art. 81, alin. (1) sau art. 82 din
Tratat.

Este bine știut că aceste carteluri secrete constituie cele mai grave încălcări ale regulilor
de concurență, motiv pentru care, începând cu anul 1996, Comisia Europeană a urmat modelul
implementat de SUA, realizând pentru prima dată o notă prin care se acordă imunitate sau o
reducere aplicată amenzilor acelor companii care veneau în sprijinul Consiliului Concurenței
pentru descoperirea și sancționarea altor carteluri. Comisarul european Mario Monti a declarat că
"Politica de indulgență din 1996 a jucat un rol important în descoperirea și sancționarea
cartelurilor secrete din ultimii 5 ani. Noua politică în acest domeniu va stimula și mai mult
denunțarea acestor practici, prin care companiile realizează profituri ilicite pe seama
consumatorilor.”

Consiliul Concurenţei aplică o politică de clemenţă în cadrul căreia un participant la o

astfel de practică anticoncurenţială, în mod independent de celelalte întreprinderi implicate,
cooperează în cadrul unei investigaţii desfăşurate de Consiliul Concurenţei sau în vederea
declanşării de către acesta a unei investigaţii, furnizând în mod voluntar informaţiile pe care le
are despre practica anticoncurenţială şi despre rolul său în cadrul acesteia şi primind în schimb
imunitate la amenzi sau o reducere a amenzilor care ar urma să fie impuse pentru implicarea sa
în practica anticoncurenţială respectivă

V. EFECTELE APLICĂRII POLITICII DE CLEMENȚĂ

În funcție de informațiile și momentul prezentării acestora către Consiliul concurenței,

agenții economici pot beneficia de imunitate la amendă sau de reducerea cuantumului amenzii.
Pentru a le fi aplicate astfel de practici, aceștia trebuie să îndeplinească mai multe condiții.
Astfel, agenţii economici care doresc să beneficieze de politica de clemenţă trebuie să
întocmească o declarație detaliată prin care să arate modul de organizare și funcționare a viitoarei
înțelegeri în cadrul căreia trebuie să furnizeze cât mai multe probe referitoare la viitoarea
înțelegere. Alături de acestea, trebuie să coopereze în mod real, continuu și total cu Consiliul

8
Concurenței și să nu dezvăluie intenția de a apela la alte politici de acest fel.

A. IMUNITATEA LA AMENDĂ
”Imunitatea la amendă reprezintă exonerarea de la aplicarea amenzii a întreprinderilor
care dezvăluie participarea lor la o înţelegere anticoncurenţială sau practică concertată
interzisă de art. 5 alin. (1) din lege şi/sau art. 101 alin. (1) din TFUE, potrivit prezentelor
instrucţiuni.”5

Comisia va putea acorda imunitate unui agent economic în situația în care acesta este
pasibil de amendă dacă agentul economic cu pricina este cel care transmite primul dovezi cu
privire la un anumit Cartelul care afectează comunitatea și pentru care Comisia poate declanșa o
investigație în sensul art. 14, alin. (3) din Regulamentul Consiliului nr. 17/1962. Pentru ca
agentul economic să primească imunitate în acest caz, doar dacă în momentul transmiterii
dovezilor, Comisia să nu aibă deja suficiente dovezi pentru destructurarea cartelului. Totodată,
acesta trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

”- să coopereze în mod total, continuu pe parcursul derulării procedurii administrative a

Comisiei și să îi furnizeze acesteia toate probele care intră în posesia sa ori care îi sunt
disponibile referitor la încălcarea suspectată;

- să pună capăt implicării sale în practica suspectată de a constitui o încălcare, dar nu mai
târziu de momentul transmiterii probelor conform lit. a) sau b);

- să nu fi făcut pași pentru a obliga alți agenți economici să participe la săvârșirea practicii
ilegale.”6 La rândul ei, imunitatea la amendă este clasificată de Consiliul Concurenței în două
categorii:

1.Imunitatea de tip A- reprezintă imunitatea care li se acordă agenților

economici, iar condițiile esențiale pentru ca aceasta să fie acordată sunt ca agentul economic în
cauză să fie primul care furnizează elemente probatorii, informațiile furnizate să permită
declanșarea procedurii de investigație conform legii concurenței sau efectuarea de inspecții

5
CONSILIUL CONCURENȚEI, Instrucțiuni din 2019 privind condiţiile şi criteriile de aplicare a politicii de
clemenţă, București, 2019;
6
www.consiliulconcurentei.ro accesat la 05.06.2023

9
inopinate, iar la data furnizării informațiilor, Consiliul Concurenței nu deținea suficiente
elemente pentru declanşarea procedurii de investigaţie sau efectuarea de inspecţii inopinate.

2.Imunitatea de tip B- reprezintă imunitatea care li se acordă întreprinderilor, iar

condițiile esențiale pentru ca aceasta să fie acordată sunt ca întreprinderea în cauză să fie prima
care furnizează elemente probatorii, iar aceste informații să permită stabilirea încălcării art. 5
alin. (1) din Lege şi/sau a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
iar la data furnizării informațiilor, Consiliul Concurenței nu deținea suficiente elemente pentru a
stabili încălcarea art. 5 alin. (1) din lege şi/sau a art. 101 alin. (1) din Tratat.

”Întreprinderea care a întreprins măsuri pentru a constrânge alte întreprinderi să

participe la presupusa înţelegere sau să rămână parte a acesteia nu este eligibilă pentru a
beneficia de imunitatea la amendă.”7

B. REDUCEREA CUANTUMULUI AMENZII

Agenții economici care au aplicat pentru imunitatea la amendă, însă nu îndeplinesc condițiile
necesare pentru a beneficia de întreaga posibilitate, li se pot oferi o reducere a amenzii prevăzute
pentru săvârșirea practicii anticoncurențiale de care se fac vinovați. Pentru a beneficia de o astfel
de reducere a cuantumului amenzii, agentul economic se află în situația în care trebuie să
furnizeze date noi despre cartelul vizat, fiind necesar ca acestea să aibă o valoare semnificativ
mai mare decât cele de care dispune Consiliul Concurenței. Mai mult, agentul economic
respectiv trebuie să pună capăt implicării sale în practica suspectată a încălcării prevederile
legale.
Conceptul de "valoare suplimentara” se referă la măsura în care dovezile furnizate de
agentul economic în vederea obținerii unei reduceri a amenzii întăresc, prin natura sau nivelul
detaliilor, capacitatea Comisiei de a dovedi faptele în cauză.
Nivelul reducerii amenzii variază de la 20-50%, însă procentajul de reducere este stabilit în
funcție de agentul care îndeplinește condițiile, respectiv amenda va fi redusă în proporție de 30-
50% în cazul primului agent economic care îndeplinește condițiile pentru a beneficia de

7
CONSILIUL CONCURENȚEI, Instrucțiuni din 2019 privind condiţiile şi criteriile de aplicare a politicii de
clemenţă, București, 2019;

10
reducerea amenzii, al doilea agent economic care îndeplinește condițiile menționate urmând să
beneficieze de o reducere a amenzii de 20-30%, iar agenții economici următori, vor primi o
reducere a amenzii de pana la 20%.
”Comunicarea indică valoarea probatorie relativă a dovezilor pentru evaluarea valorii
adăugate semnificative. De exemplu, toate lucrurile fiind relevante în mod egal,
dovezile directe sunt mai valoroase decât dovezile indirecte, dovezile din perioada
înțelegerii sunt mai valoroase decât dovezile care recreează faptele,
dovezile concludente (dovezi care nu trebuie coroborate) au mai multă valoare decât dovezile
care trebuie confirmate sau susținute.”8
În ceea ce privește procedura, agentul economic care dorește să beneficieze de o reducere a
unei amenzi, trebuie să furnizeze Comisiei dovezile privind cartelul cu pricina. Agentului
economic i se va transmite o confirmare de primire de către Directoratul General pentru
Concurență, menționându-se data la care probele relevante au fost transmise. Comisia nu va lua
în considerare nici o transmitere a vreunei probe de către un aplicant, efectuată în vederea
reducerii unei amenzi, înainte de a fi luata o poziție privind orice aplicație existentă pentru
imunitate, în legătură cu aceeași încălcare suspectată. În situația în care Comisia ajunge la
concluzia preliminară că probele transmise de agenții economici prezintă valoare suplimentară,
va informa agenții economici în cauză, în scris, despre intenția sa de a aplica o reducere a
amenzii prin încadrarea într-una din categoriile menționate. În decizia pe care o va adopta la
finalizarea procedurii administrative, Comisia va evalua poziția fiecărui agent economic care a
notificat în vederea reducerii unei amenzi.
”Consiliul Concurenţei are obligaţia să asigure, la cererea întreprinderii care solicită
clemenţă, confidenţialitatea cu privire la identitatea acesteia, până la momentul comunicării
raportului de investigaţie.”9

8
www.eur-lex.europa.eu accesat la 06.06.2023
9
CONSILIUL CONCURENȚEI, Instrucțiuni din 2019 privind condiţiile şi criteriile de aplicare a politicii de
clemenţă, București, 2019;

11
 CONCLUZII
Efectele nocive, pe termen lung, asupra concurenței și oportunităților de alegere, a acestor
practici anticoncurențiale, dar și dificultățile procesului de descoperire și sancționare a lor au
justificat punerea la punct a unei proceduri prin care una, sau unele entități implicate să poată
coopera cu autoritatea de supraveghere. Astfel, reglementarea elaborata de Consiliul Concurentei
acorda doua tipuri de stimulente in vederea descurajării practicilor anticoncurențiale: imunitatea
la amenda sau reducerea cuantumului unei amenzi.

Consiliul Concurenței pune accent pe calitatea și seriozitatea comportamentului agentului

economic care solicită beneficiul politicii de clemență, pe perioada desfășurării procedurii de
investigare, prin instituirea unei sancțiuni sui-generis.

Transparența, condiție de bază a funcționării regulilor în materie de concurență

economică, acționează și în domeniul activității Consiliului Concurenței și se materializează în
această materie prin menționarea în orice decizie emisă de Consiliul Concurenții a cooperării
agenților economici cu autoritatea de supraveghere pentru a explica acordarea imunității la
amenda sau reducerea cuantumului amenzii.

”Concurenţa nu este decât un alt nume pentru realitatea vieţii sociale, în care toţi suntem
obligaţi nu numai să trăim împreună cu ceilalţi dar şi să căutăm cât putem ca prin
comportamentul nostru să nu-i prejudiciem pe aceştia.”10

10
Gabriel BĂLAȘA, Vlad IONESCU, Administrativ și juridic în activitatea Consiliului Concurenței-Puterile de
inspecție, Piața Presei Libere, București, 2007, pag. 90;

12
Bibliografie:

1. Gabriel BĂLAȘA, Vlad IONESCU, Administrativ și juridic în activitatea Consiliului

Concurenței-Puterile de inspecție, Piața Presei Libere, București, 2007;
2. Lucia IRINESCU, SUPORT DE CURS-DREPTUL CONCURENȚEI, UAIC, Iași,
2013;
3. Mihai GIUGARIU, Lucian STROE, CONCURENŢA - Buletinul Direcţiei
Monitorizare Teritorială – Consiliul Concurenţei, ROLUL ŞI IMPORTANŢA
INSTANŢELOR NAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CONCURENŢEI
ECONOMICE – VEDERE DINSPRE ROMÂNIA, Piața Presei Libere, București,
2007;
4. CONSILIUL CONCURENȚEI, Instrucțiuni din 2019 privind condiţiile şi criteriile de
aplicare a politicii de clemenţă, București, 2019
5. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comunicarea Comisiei privind imunitatea la
amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri,
08/volumul 5;
6. Legii concurenței nr. 21 din 1996
7. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
8. www.consiliulconcurentei.ro
9. www.eur-lex.europa.eu
10. www.consiliulconcurentei.ro

13