SELECTIE DE JOCURI FOLOSITE PENTRU REEDUCAREA MERSULUI LA

COPIII CU HANDICAP NEUROMOTOR

lector univ. dr. Gabriela OCHIANA

Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii

Sectia Kinetoterapie, Universitatea Bacau

Cuvinte cheie: joc, mers, parapareza, reeducare

Rezumat

Aceasta lucrare prezinta un studiu realizat pe un numar de 10 copii cu diagnostice clinice diferite (din
cadrul handicapului neuromotor) de la Centrul de zi „Betania' si Centrul de Reeducare Neuromotorie
„Daniel'. Pentru comparatie, s-a avut in vedere o grupa martor formata din de copii normali.

Scopul acestei cercetari a fost acela de a demonstra rolul jocului in ameliorarea unui mers stabil si
echilibrat si de a structura o suita de jocuri specifice pentru antrenarea mersului la copii cu disfunctii
neuromotorii.

Rezultatul este materializat intr-o selectie de jocuri specifice pentru antrenarea si imbunatatirea unui
mers stabil si echilibrat.

Introducere

'Dezvoltarea psihica a omului nu poate fi inteleasa in plenitudinea ei daca nu se ia in consideratie una

din dimensiunile fundamentale psiho-comportamentale ale personalitatii - jocul si activitatile recreative
si distractive.' (M.Epuran, 2004, p.4)

Jocul a fost considerat de majoritatea psihologilor ca o activitate caracteristica varstei de crestere,

copilariei. Nu este un lucru nou faptul ca jocurile insotesc intreaga evolutie a omului, pana la
batranete; chiar daca formele lor de manifestare se modifica, principalele caracteristici se pastreaza,
dand fiecarei varste o savoare particulara, raspunzand specific unor nevoi si tendinte firesc si
permanent umane. (cf. M.Epuran, 2004)

Ludus (lat. ludus 'joc') - atribut care desemneaza caracterul unei activitati (limbaj, mimica,
comportament) fara o orientare practica, efectuata de placere, pentru divertisment; activitatile de acest
fel sunt spontane, capricioase, supuse fanteziei. Dupa unii autori, activitatea ludica exprima tendinte
inconstiente. Prin joc, copilul isi exprima si traieste gandurile, sentimentele, dorintele, jocul fiind, dupa
K. Gross, un exercitiu preparator al functiilor mentale si al instinctelor. In timp si in raport cu
dezvoltarea spiritului de observatie si al initiativei, activitatea ludica se disciplineaza, este canalizata in
scopuri pragmatice, jocul se organizeaza dupa reguli oarecum precise (regula jocului).(C. Gorgos,C.,
1992)

Jocul este principala activitate specifica copilariei, iar in cazul copiilor cu dizabilitati fiind de multe ori
singura posibilitate de a relationa si comunica.

Dintre caracteristicile jocurilor, M. Epuran (2004) le subliniaza pe cele mai importante, fara a le
ierarhiza, intrucat ele sunt in functie de natura jocurilor, de conditiile ambiantei si de varsta celor care
le practica: activitate naturala, libera, spontana, atractiva, activitate totala, dezinteresata, activitate
recreativa si compensatorie.

Multiplele studii efectuate asupra jocului au evidentiat multiplele functii ale jocului astfel:

- esentiale: functia de cunoastere, exercitarea complexa stimulativa a miscarilor, functia formativ-

educativa;

- secundare: functia de echilibrare si tonifiere, functiile catartice si proiective;

- marginale: functia de integrare in rol prin transfigurarea trasaturilor de personalitate individuala si

comutarea lor in trasaturile personajelor substituite in joc si functia terapeutica - sunt utilizate cu
succes in cazurile copiilor cu diverse tipuri de handicap.

Pentru tema noastra, prezinta importanta functia terapeutica, jocul fiind folosit pentru
educarea/reeducarea copiilor cu disfunctii neuromotorii, respectiv pentru atingerea obiectivelor
operationale propuse in functie de deficitul functional prezent.

Pornind de la functia catarctica a jocului, expusa de Carr, medicii si psihopedagogii angajati in

ingrijirea copiilor cu probleme speciale, a celor cu handicap intelectual sau motric, au gasit in joc
insusiri terapeutice deosebit de valoroase, deschizand drumul constituirii unei discipline noi,
ludoterapia (in limba engleza play therapy).

Primele referiri la rolul terapeutic al jocului apartin psihoterapiei. 'Bazandu-se pe functiile de exercitiu
mintal si instinctual, de integrare a realului, de asimilare psihica a evenimentelor, de socializare, de
descarcare, jocul este utilizat in terapia diverselor tulburari psihice. Fara a neglija virtutile sanogene
ale jocului la adult, ludoterapia se refera, in primul rand, la o tehnica psihoterapeutica aplicata copiilor'
(C. Gorgos, 1988, p. 1079).

In zilele noastre, ludoterapia este considerata utila, in mod egal, interventiilor in tulburarile de intelect
si de psihomotricitate, functiile jocului exprimandu-si efectele prin cunoscutul mecanism al transferului.
Componentele sistemului psihic: cognitive, afective si volitive, ca si trasaturile temperamentale si
caracteriale sunt subiecte pentru organizarea si conducerea activitatilor ludice.

Pe plan mondial, s-au dezvoltat curente, scoli si institutii ale ludoterapiei, care urmaresc 'ajutarea
copiilor care au probleme emotionale, instructionale, de comportament sau de sanatate mintala'.
(Webb PTUK, 2004)

Ludoterapia axata pe copil este dezvoltata pentru prima data in Australia, ajutand copiii cu probleme
emotionale, psiho-sociale si de comportament. Relatiile dintre terapeut si copil se dezvolta armonios,
terapeutul intrand in lumea copilului, conducandu-l pe copil si dezvoltandu-i increderea.

Ludoterapie non-directiva (Virginia Axline) este considerata drept conceptia moderna in ludoterapie,
bazata pe conceptul de terapie centrata pe persoana al lui Carl Rogers. In acest context, copilului i se
ofera o ambianta de siguranta, cu relatii armonioase cu terapeutul. Este acceptata manifestarea
oricaror sentimente, explicite sau simbolice, dar nu sunt acceptate toate comportamentele. Terapeutul
asigura cele mai bune conditii, cu atitudine pozitiva, 'intra in joc', pentru a-i asigura copilului metafora
jocului. Terapia prin joc ofera posibilitati de dezvoltare si crestere nu numai pentru copil, dar si pentru
familie.

In Romania, problemele ludoterapiei au fost dezvoltate atat teoretic, cat si practic-metodic de C.

Paunescu (1997, 1999). Autorul incepe lucrarea „Terapia educationala integrata' cu analiza jocului ca
'proces de invatare si terapie recuperatorie', analizand teoriile despre joc, functiile si tipologia jocurilor.
Accentul principal este pus pe aspectele psihoterapeutice din cadrul 'actiunii de terapie complexa
recuperatorie integrata', operationalizarea actiunilor fiind dirijata de sistemul obiectivelor oferite de
literatura domeniului (Bloom, Dogbeh & Diaye).
C. Paunescu (1999) este cel care a subliniat si demonstrat locul si rolul jocului in dezvoltarea
neuromotorie si psihica, in socializare etc. De asemenea, acest autor afirma ca jocul este folosit atat
ca „ proces de invatare, cat si ca terapie recuperatorie', subliniind importanta ludoterapiei ca terapie
de sine statatoare in cadrul terapiei complexe integrate, alaturi de terapia cognitiva, kinetoterapia,
terapia ocupationala.

Ludoterapia descrisa de C. Paunescu (1990) si indicatiile lui metodice au stat la baza structurarii
proiectului experimentului nostru sugerandu-ne si unele modalitati de operationalizare a interventiei
specifice.

Sarcinile cercetarii

1. Studierea literaturii de specialitate existenta la noi in tara, a diversilor autori romani si straini
renumiti in domeniu, precum si a ultimelor noutati despre ludoterapie de pe internet.

2. Informarea cu privire la modul in care este organizata asistenta terapeutica la Centrul de zi

„Betania' si la Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel'

3. Selectarea esantionului de copii, a mijloacelor si metodelor de diagnoza kinetoterapeutica si

psihologica.

4. Identificarea functiilor jocurilor, precum si a posibilitatilor de folosire a lor in terapie.

5. Adaptarea mijloacelor folosite la caracteristicile individuale ale subiectilor (individualizarea),

in functie de reactivitatea lor, precum si la conditiile ambientale

6.Structurarea programului de interventie ludoterapeutica pentru fiecare subiect, dupa un

program flexibil, ce poate suporta modificari pe parcursul derularii lui.

Ipoteza cercetarii

In mod firesc, ipoteza s-a constituit pe baza datelor din literatura de specialitate si a experientei
diferitilor kinetoterapeuti, inclusiv a noastra in domeniu.

Ipoteza cercetarii este urmatoarea:

Introducerea jocului in tratamentul kinetoterapeutic sub forma ludoterapiei pentru reeducarea mersului
stabil si echilibrat asociat procedurilor traditionale, amplifica efectele recuperatorii la subiectii cu
dizabilitate neuromotorie. Efectele preliminare vor fi, in mod deosebit, de natura psihomotrica si
psihologica (comportamentul general in directia integrarii sociale). Miscarea si tonusul afectiv pozitiv al
jocurilor determina efecte benefice si chiar restructurari in plan psiho-comportamental la subiectii
disabili.

Organizarea cercetarii

Experimentul s-a derulat la doua centre din orasul Bacau, respectiv Centrul de zi „Betania' si Centrul
de Reeducare Neuromotorie „Daniel', in perioada februarie 2002 - decembrie 2004, pe un numar de
10 subiecti, cu varste cuprinse intre 4 - 7 ani si cu diagnostice clinice diferite, asa cum reiese din
tabelul 1. Grupa martor a fost selectata de la o gradinita de copii normali. (Tabelul 2)
 Tabelul 1

Subiectii grupului experimental

Nr. crt. Perioada

Nume Sex Varsta Tipul de handicap de terapie

1 M.O. M 7 ani Intarziere mintala severa; Parapareza spastica; 2 ani

Sindrom coreo-atetozic; Alalie
2 B.R. M 7 ani Distrofie musculara X recisiva maligna Duchenne 2 ani
3 P.R. M 6 ani Parapareza spastica; mielomeningocel lombo- 1 an
sacrat
4 V.V. M 6 ani Parapareza spastica (I.M.O.C.); Intarziere mintala 1 an 3 luni
severa
5 T.L. F 5 ani Intarziere mintala moderata Parapareza spastica; 1 an
tulburari de vorbire
6 D.S. F 5 ani Intarziere mintala severa; Alalie; Parapareza 1 an 4 luni
spastica
7 A.P. M 5 ani Sindrom hiperkinetic 1 an
8  V.M. F 4 ani Parapareza spastica (I.M.O.C.); 2 ani
Intarziere mintala usoara

9 N.N. F 4 ani Hemipareza frusta (I.M.O.C.) 1 an 3 luni

10 T.G. M 4 ani Parapareza frusta (I.M.O.C.) 1 an 2 luni

In vederea derularii experimentului in conditiile centrului de copii, s-a procedat la cunoasterea

subiectilor folosind o serie de metode de cercetare.

Pentru formarea unei imagini despre subiectii cercetarii, am apelat la fisele medicale si de evidenta a
copiilor (care cuprind atat datele personale, cat si cele ce privesc evolutia copilului de la nastere si
pana in prezent, ancheta sociala cu accent pe conditiile de viata si relatiile familiale, concluziile si
recomandarile specialistilor din echipa multidisciplinara, planul de interventie terapeutica pe fiecare
domeniu).

Interviul anamnestic. S-au purtat discutii cu specialistii din centru (psiho-pedagog, psiholog, logoped,
asistent social, kinetoterapeut, medic), dar si cu parintii pentru a afla cat mai multe informatii despre
copii (comportament, limbaj, nivel de dezvoltare intelectuala, nivel de cunoastere, atitudinea fata de
colegi, specialisti, parinti, starea emotionala, forma de comunicare, daca sunt frustrati, supraprotejati
sau neglijati de parinti sau rude, in ce fel contribuie familia la integrarea lor). Toate aceste date ne-au
fost utile pentru a cunoaste copilul pe toate planurile; pentru a stabili o conduita ludoterapeutica
adecvata fiecarui copil in functie de structura sa psihica, de deficitul prezent si de nivelul de dezvoltare
cognitiva.

Tabelul 2

Subiectii grupei martor

 Nr. crt. Numele subiectilor Sex Varsta
1. R.I. M 7 ani
2. P.B. M 7 ani
3. I.V. M 6 ani
4. P.R. F 6 ani
5. N.S. M 5 ani
6. G.E. M 5 ani
7. C.G. M 5 ani
8. S.P. M 5 ani
9. R.A. M 4 ani
10. B.I. F 4 ani

Observatia. Tipul de observatie folosit in cercetare a fost observatia sistematica, activa, intentionata,
structurata asupra : atitudinii copilului atat in diferite posturi fixe, cat si in mers, in diferite activitati;
echilibrul static sau dinamic; prezenta motricitatii active voluntare sau a miscarilor involuntare de tipul
sincineziilor, stabilitatea copilului in anumite pozitii, adoptarea unor posturi caracteristice, stadiul de
dezvoltare neuromotorie prezent, coordonarea oculo-manuala, prezenta sau absenta sensibilitatii si a
proprioceptiei, a reflexelor cutanate si osteo-tendinoase, lateralitatea, notiuni de schema corporala
proprie si a partenerului, orientarea spatio-temporala, prezenta deprinderilor motrice de baza (mers,
alergare, prehensiune), independenta/dependenta de o anumita persoana, forma de comunicare,
conduita cu specialisti si copii, atitudinea fata de activitatile intreprinse si fata de grup.

Toate aceste observatii sunt consemnate in fisele individuale ale fiecarui copil la evaluarea si diagnoza
initiala, pe parcursul derularii conduitei ludoterapeutice, precum si la evaluarile finale. Sunt interesante
si datele somato-antropometrice (talie, greutate, diametrele craniene precum si ale toracelui in inspir
maxim si-n expir maxim).

Experimentul de tip clinic. In realizarea cercetarii efectelor ludoterapiei in recuperarea mersului la copii
cu handicap neuromotor, a fost necesar sa se stabileasca conditiile unui experiment aplicat asupra
unui grup restrans de subiecti/pacienti, in conditiile ambiantei de tip clinic, la Centrul de Zi „Betania' si
la Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel'.

Ca variabila experimentala s-a folosit jocul adaptat in functie de tipul disfunctiei si de obiectivul
operational urmarit.

Experimentul poate fi apreciat ca fiind un demers de tip intensiv, in care rezultatele sunt apreciate
pentru fiecare subiect in parte, marimea diferentei dintre evaluarea initiala si finala constituind
validarea ipotezei.

Metode de evaluare

Pentru o evaluare completa a indicatorilor functionali, au fost selectate anumite teste si scale pe care
le-am considerat utile pentru tema abordata, respectiv: date somato-antropometrice, teste specifice
pentru evaluarea aparatului respirator, scala de evaluare psihomotrica, test pentru evaluarea nivelului
ludic, Ghidul Portage si bilantul functional motor, elaborat de N. Robanescu (1992, p. 91-94), care
cuantifica in puncte nivelul functional al membrului superior si a celui inferior. Pentru calculul
deficitului, se considera un total de 20 de puncte pentru membrul inferior. Calculul deficitului se
face dupa formula:

M.I= Nivel functional x 20 /100

Diferenta dintre valorile normale si cele patologice ne da valoarea deficitului.

Strategia abordarii interventiei ludoterapeutice

Modelul terapeutic conceput de noi urmareste dezvoltarea si educarea psiho-motrica a copiilor cu

disfunctii neuromotorii in mod placut prin activitatile de joc, in mod redundant prin angajarea intregului
registru de actiuni motrice si evident util, prin orientarea spre cresterea capacitatii de adaptare a
intregului comportament al copiilor la realitatea sociala.

Sedintele s-au realizat cu o frecventa de 3/saptamana, iar interventia ludoterapeutica a avut o durata
variabila, respectiv intre 30 – 50 minute in functie de particularitatile fiecarui copil.

Pentru reusita interventiei terapeutice prin joc, am avut in vedere urmatoarele obiective:

 Cunoasterea copilului ca individualitate complexa bio-psiho-sociala

 Crearea unui climat placut, relaxant, atractiv de desfasurare a jocurilor
 Adaptarea programului anticipat la individualitatea copiilor (in functie de nivelul de dezvoltare
psiho-motrica, cel de dezvoltare cognitiva, tipul de comunicare etc.)
 Aplicarea interventiei ludoterapeutice pe obiective operationale, pe module specifice
 Controlul permanent (feed-back-ul) interventiei educationale, precum si rezultatul acesteia
exprimat in conduite specifice
 Continuarea intr-un sistem circular - spiralat, intrucat aceleasi jocuri se reiau la sedintele 2,5,7,
dar cu un numar mai mare de repetari sau prin modificarea sarcinii.

 Metodele psiho-pedagogice folosite de noi in interventia ludoterapeutica au fost utile pentru

abordarea copiilor ca o entitate unica cu particularitatile specifice varstei, nivelului de dezvoltare
cognitiva, deficitului neuromotor, a capacitatii de relationare etc. Voi prezenta detaliat doar acele
metode pe care le-am folosit cu succes in reusita interventiei terapeutice.

Comunicarea verbala si nonverbala. In cadrul comunicarii neverbale, un rol important il are kinezia,
descrisa ca fiind „studiul sistematic al modului in care fiinta umana comunica prin corp, miscare sau
gestica „ (M.Epuran, 1974, p. 256).

Pentru a fi acceptat de un copil cu o dizabilitate, este important sa ai o infatisare placuta, iar postura
trebuie sa emane incredere, relaxare, deschidere pentru a-l determina pe copil sa efectueze o sarcina
motrica de placere. In cazurile copiilor care, pe langa tulburarile de limbaj au si hipoacuzie,
comunicam doar prin gesturi, fiecare gest, semnificand ceva, fie il incurajeaza, fie il atentioneaza,
corecteaza, lauda.

Atingerile sunt folosite pentru a atentiona copilul in realizarea unei sarcini, pentru a-l incuraja, pentru a
stimula executia unei miscari in scop de facilitare.

A comunica eficient cu acesti copii fie verbal sau nonverbal inseamna a-i convinge si a-i atrage in joc
(functia de persuasiune), apoi prin derularea jocurilor sa le dezvolti gandirea, afectivitatea,
componentele psiho-motricitatii si chiar limbajul.

Contextul in care se realizeaza comunicarea motrica este foarte important; ceea ce ne intereseaza pe
noi este contextul fizic legat de spatiul, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea etc., context
care sa antreneze participarea copilului la activitatea ludica de placere, activ, cu toate resursele de
care dispune.
Comunicarea autentica terapeut/copil s-a axat pe: congruenta - capacitatea copilului de a fi el insusi,
prezent, deschis; atentie pozitiva - sa participe la orice joc, activ, de placere; empatie - capacitatea
terapeutului de a se transpune in locul copilului, pentru a selecta cele mai eficiente mijloace
terapeutice (jocurile). Alaturi de comunicare, am mai folosit: demonstratia, explicatia, lucrul practic
(metoda exercitiului), imitatia, metafora.

Interventia ludoterapeutica a fost individualizata pentru fiecare copil in parte. Dupa evaluarea completa
si complexa a deficitului si stabilirea diagnosticului functional, am structurat o serie de jocuri care au
urmarit antrenarea stabilitatii si echilibrului in mers, in ortostatism sau chiar in patrupedie sau
genunchi.

Trebuie sa mentionez ca acesti copii au beneficiat de aportul unei echipe pluridisciplinare formata din:
psiholog, logoped, psihopedagog, kinetoterapeut, medic, asistent social.

Mijloacele de interventie

Inainte de antrenarea propriu-zisa a mersului, am urmarit obtinerea relaxarii musculare folosind

structuri ludice specifice (Sa visam!, Sa facem barcuta!). Atmosfera specifica de joc a fost posibila si
datorita unui fond muzical adecvat in functie de sarcina propusa; astfel, pentru relaxare musculara,
am folosit melodii lente, iar pentru antrenarea mersului, secvente muzicale ritmate. Durata jocurilor a
fost scurta, cu un numar de repetari mic la inceput, cu accent pe realizarea corecta a actelor motrice
din cadrul structurii ludice. Pentru evitarea oboselii, copiii au fost antrenati sa respire profund tot in
cadrul unor jocuri care au antrenat, atat inspiratia, cat si expiratia.

In continuare, vom exemplifica tipurile de jocuri folosite pentru antrenarea mersului stabil si echilibrat
la un copil cu parapareza, in ordinea folosirii lor in cadrul unei interventii ludoterapeutice, astfel: Sa
visam! – Sa facem barcuta! - Ursul la miere! - Sa plimbam cercul! – Sa cantam la nai! - Sa sarim ca
mingea! - Sa trecem peste obstacole! – Sa facem balonase! - Sa refacem colierul! - Sa adunam
cerculetele! – Sa aburim oglinda! - Sa mergem in echilibru pe banca!

Pentru a participa total, activ, de placere, copiii au fost antrenati si in jocuri tip concurs, fiind motivati
de ideea de a fi castigatori si de a fi apreciati si laudati.

Vom prezenta in cele ce urmeaza jocurile folosite pentru educarea/reeducarea mersului, in functie de
diagnosticul clinic, deficitul functional cu dozare si numar de repetari.

Tabelul 3

Selectie de jocuri pentru reeducarea mersului

Nr. Diagnostic Cod Joc Dozare

crt.
1. Tetrapareza J. 1 - Sa salutam! - 6-8 repet. a cate 5 sec;

J.2 - Sa salvam ursuletul! (foto 7, 8, - 2 lungimi de cadru cu bare

9) paralele;

- Sa intrecem papusa! - 2 lungimi de cadru cu bare

J.3 paralele;
- Sa plimbam broscuta! (foto 13,
J.4 14, 15) - 2 lungimi de sala;
2. Parapareza J.5 - Sa trecem peste obstacole! - 3-6 ture de mers normal,
lateral;
- Sa refacem colierul!
- 3-6 ture ;
J.6 - Sa adunam cerculetele!
- 3-6 ture ;
J.7 - Sa mergem in echilibru pe
banca! (foto 2) - 3-6 ture;
J.8
- Sa plimbam cercul!(foto 6)

- Sa sarim ca mingea! (foto 3) - 2 ture;

J.9
- Sa plimbam ursuletul! (foto 4, 5)
J.10
- Ursul la miere! (foto 10, 11, 12) - 10-15 ori;
J.11

- 10 trepte,
J.12

J.13

3. Sindrom J.14 - Sa trecem podul! - 2-4 repetari;

coreoatetozic
J.15 - Sa mergem ca racul! - 20-40 metri;

J.16 - Sa impingem balonul urias! - 20-40 metri;

- Sa jucam fotbal!

J.17 - Sa trecem peste obstacole! - 10-20 repetari;

J.18 - 20-40 metri;

4. Distrofia musculara J.19 - Talpa uriasului; - 2-4 ture de obstacole;

5. Hemipareza J.20 - Sa trecem peste obstacole! - 10-20 metri de mers normal

(foto 1) si lateral

- Sa refacem colierul! - 10-20 metri demers normal

J.21 si lateral;

- idem.
- Sa adunam cerculete!
J.22
 Selectie de imagini din timpul derularii jocurilor

Rezultate si interpretarea lor

Pentru interpretarea rezultatelor obtinute in urma desfasurarii experimentului, am folosit metoda

grafica si metoda statistica (media, coeficientul de corelatie Pearson, coeficientul de determinatie,
testul t Student).

Referitor la nivelul functional al membrului inferior, la grupul experimental, se constata o imbunatatire a

performantelor functionale, valoarea medie a punctajului inregistrat la testarea initiala fiind de 42,3,
inregistrandu-se o crestere a performantelor in urma aplicarii variabilei independente (jocul) pana la
nivelul de 59,9 (in valoare relativa reprezentand o crestere cu 41,8 %).

Se constata o legatura foarte puternica intre nivelul performantelor obtinute de fiecare copil la
inceputul si la sfarsitul derularii experimentului, fapt atestat de valoarea coeficientului de corelatie
Pearson, respectiv 0,951.

Coeficientul de determinatie atesta ca, in proportie de aproximativ 90,5%, valorile finale inregistrate au
fost determinate de nivelul valorilor initiale, 9,5% fiind determinate de influenta altor variabile.

Referitor la semnificatia statistica a diferentelor dintre punctajele medii obtinute la inceputul si

respectiv la sfarsitul experimentului (care atesta, implicit, impactul pe care factorul experimental l-a
avut asupra imbunatatirii performantelor copiilor din grupul experimental) se observa ca aceste
diferente sunt semnificative, valoarea teoretica t corespunzatoare citita din tabelele Student, pentru un
nivel de semnificatie de 0,001 (respectiv 4,781) fiind inferioara valorii calculate (6,102). Deci, se poate
concluziona ca factorul experimental a avut efecte semnificative asupra imbunatatirii rezultatelor
inregistrate de copiii din grupul experimental, pentru o probabilitate de garantare a rezultatelor de
99,9%.

In graficele de mai jos, care prezinta nivelul functional al membrului inferior, copiii din grupa
experiment au fost comparati cu cei din grupa martor, pe perechi. Nivelul functional al membrului
inferior este normal la copiii din grupa martor; o evolutie favorabila a valorilor obtinute se observa la
copiii din grupul experimental, la testarile finale fata de cele initiale (graficele 1,2,4,5,7,8,9,10), ca
rezultat al folosirii jocului ca variabila independenta.

In graficul 11, sunt redate diferentele obtinute intre valorile testarii initiale si cele finale ale
copiilor din cele doua loturi.
Comparand rezultatele obtinute de catre cele doua grupuri - experimental si de control, atat la
inceputul, cat si la sfarsitul perioadei de realizare a experimentului, se observa urmatoarele:

- la inceput, testarea initiala atesta un decalaj intre punctajul obtinut de grupa martor si cel de
experiment, decalaj ce s-a diminuat dupa aplicarea jocului la grupul de experiment; acest fapt este
determinat de cresterea performantelor grupului de experiment intr-un ritm rapid;

- in ceea ce priveste gradul de omogenitate al performantelor celor doua grupuri atat la inceputul, cat
si la sfarsitul perioadei, se observa diferente mari.

Imbunatatirea performantelor celor din grupul experimental se reflecta si in diferente semnificative in

ceea ce priveste evolutiile inregistrate de cele doua grupuri in perioada considerata.(grafic 11)
 Selectie de imagini din timpul derularii jocurilor

Tabelul 4

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul M.O. din grupul experimental cu P.B. din grupa martor
 M.O. P.B.
Nr. crt NIVEL I F I F
1 TOTAL 66 75 100 100

Graficul 1 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi
copii (M.O. si P.B.)

Tabelul 5

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul P.R. din grupul experimental cu I.V. din grupa martor

Nr. crt NIVEL P.R. I.V.

I F I F
1 TOTAL 13 22 100 100

Graficul 2 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(P.R. si I.V.)

Tabelul 6

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul B.R. din grupul experimental cu R.I. din grupa martor
 Nr. crt NIVEL B.R. R.I.
I F I F
1 TOTAL 73 19 100 100

Graficul 3 Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(B.R. si R.I.)

Tabelul 7

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul V.V. din grupul experimental cu P.R. din grupa martor

Nr. crt NIVEL V.V. P.R.

I F I F
1 TOTAL 13 26 100 100

Graficul 4 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(V.V. si P.R.)

Tabelul 8

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul V.M. din grupul experimental cu S.P. din grupa martor
 Nr. crt NIVEL V.M. S.P.
I F I F
1 TOTAL 39,5 51 100 100

Graficul 5 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(V.M. si S.P.)

Tabelul 9

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul A.P. din grupul experimental cu G.E. din grupa martor

Nr. crt NIVEL A.P. G.E.

I F I F
1 TOTAL 100 100 100 100

Graficul 6 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(A.P. si G.E.)

Tabelul 10

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul D.S. din grupa experiment cu C.G. din grupa martor
 Nr. crt NIVEL D.S. C.G.
I F I F
1 TOTAL 40 67 100 100

Graficul 7 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(D.S. si C.G.)

Tabelul 11

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul T.L. din grupul experimental cu N.S. din grupa martor

Nr. crt NIVEL T.L. N.S.

I F I F
1 TOTAL 13 20 100 100

Graficul 8 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(T.L. si N.S.)

Tabelul 12

Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare

comparativ la copilul N.N. din grupul experimental cu R.A. din grupa martor

Nr. crt NIVEL N.N. R.A.

 I F I F
1 TOTAL 64 78 100 100

Graficul 9 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(N.N. si R .A.)

Tabelul 13

Valorile testarilor initiale si finale ale nivelului functional motor al membrelor inferioare
comparativ la copilul N.N. din grupul experimental cu R.A. din grupa martor

Nr. crt NIVEL T.G. B.I.

I F I F
1 TOTAL 71 100 100 100

Graficul 10 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii
(T.G. si B.I.)

Graficul 11 - Diferente de evolutie ale parametrilor membrului inferior

Concluzii

Studiul si experimentul efectuate in domeniul folosirii jocului ca mijloc terapeutic pentru reeducarea
mersului la copii s-au dovedit, in acelasi timp, dificile si deschizatoare de noi perspective.

Proiectarea demersului ludoterapeutic am realizat-o dupa metodologia kinetoterapiei si a orientarii

moderne psihopedagogice de stabilire a strategiilor de interventie terapeutica. Atentia pe care am
acordat-o comunicarii empatice si nurturanta cu subiectii a asigurat climatul de comunicare si
incredere a acestora in terapeut.

Rezultatele cifrice impreuna cu efectele educationale de reeducare a mersului au confirmat ipoteza de

lucru. Un singur subiect cu probleme serioase genetice nu a marcat progres.

Pe scurt, in experimentul de tip clinic, am realizat urmatoarele:

1. Ludoterapia are efecte evidente asupra reeducarii mersului la subiectii cu dizabilitati neuromotorii.

2. Proiectarea unui repertoriu bogat de jocuri, cu dozare si reguli de aplicare privind folosirea jocurilor
in educarea/reeducarea mersului la subiectii experimentului. Colectia de jocuri poate avea
aplicativitate practica in diferite situatii de afectare a mersului din domeniul terapiei prin miscare.

3.Confirmarea cerintei fundamentale a tratamentului kinetoterapeutic, aceea de a lucra in echipa

interdisciplinara: medic, psiholog, logoped, kinetoterapeut.

Abstract

This paper is a presentation of a study carried out on a group of 10 children with different clinical
diagnoses (all classified as psycho-neuro-motion handicaps), children coming from the 'Betania'
Center and from 'Daniel' Neuro-motion Reeducation Center. In order to make a comparison, a group
of healthy children were also studied.

The purpose of this research was to prove the importance of the games in improving a stable and
balanced walk, as well as to select and to structure a number of games meant to train the walk of
children with psycho-neuro-motion disorders.

The result of the study is a selection of specific games for the training and the improvement of a stable
and balanced walk.

Bibliografie

1. AUXTER, David & PYFER, Jean, Principles and Methods of Adapted Physical Education and
Recreation. St. Louis, Tortonto, Los Altos, Times Mirror/Mosby College Publ., 1989
2. BADEA, E., Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului. Edit. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1993
3. CORDUN, Mariana, Kinetologie medicala. Bucuresti, Edit. AXA, 1999
4. HORGHIDAN, V., Problematica psihomotricitatii. Bucuresti, Edit. Globus, 2000
5. EPURAN, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Exercitii fizice. Sport. Fitness.
Editia a 2-a. Bucuresti, Edit. FEST, 2005
6. EPURAN, Mihai, Psihologia jocurilor si activitatilor recreative si de timp liber. Bacau,
Facultatea de Educatia Fizica si Sport, 2004
7. MONTESORI, M., Taina copilariei. Bucuresti, Tiparul Universitar, 1938
8. OCHIANA, Gabriela, Metode de utilizare a ludoterapiei in deficientele neuromotorii. In. Stiinta
sportului. Bucuresti, nr. 44, 2005
9. OCHIANA, Gabriela, Ludoterapia folosita in recuperarea handicapului neuromotor. In. Stiinta
sportului. Bucuresti, nr. 35, 2003
10. OLERON, Pierre, Educatia copiilor handicapati fizic. Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica,
1970
11. PAUNESCU, Constantin, MUSU, Ionel, Psihopedagogie speciala integrata. Handicapul mintal.
Handicapul intelectual. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 1997
12. PAUNESCU, Constantin si colab., Terapia educationala integrata. (Coord. Ionel Musu, Aurel
Taflan). Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 1999
13. VERZA, E., Omul, jocul si distractia. Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1978
14. VERZA, E., VERZA, F. E., Psihologia varstelor. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 2000
15. www. PTUK, 2004