Sunteți pe pagina 1din 3

Curs de Kinetoterapie.

ERGOTERAPIA ERGOTERAPIA LA BOLNAVII CU AFECtIUNI ORTOPEDICO - TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR Probleme de recuperare medicala in sechelele posttraumatice ale aparatului locomotor Traumatismul si boala posttraumatica afecteaza toate varstele, cu precadere varstele active. Pe locul intai se afla accidentele rutiere si accidentele de la locul de munca. Statisticile mondiale arata o crestere a incidentei....................... Progresele medicinei terapeutice, aparitia de tehnici noi ortopedico - chirurgicale au dus si ele la scaderea mortalitatii si la cresterea numarului de persoane cu handicapuri fizice. Incapacitatea de munca, datorata sechelelor posttraumatice, a ajuns pe locul II, privind numarul de zile de absenteism de la locul de munca. Toate aceste aspecte au determinat o serie de revizuiri de atitudini medicale si sociale, in ceea ce priveste asistenta acestor pacienti. Asistenta recuperatorie a capatat amploare si eficienta ei este in majoritatea cazurilor buna, refacand capacitatea functionala si chiar pe cea de munca a celor suferinzi, cu conditia ca ei sa fie indrumati corect spre centrele specializate de recuperare, unde in urma programelor bine conduse si respectate, sa se poata atinge acest deziderat. Durata recuperarii functiilor deficitare sau pierdute complet este foarte variata, fiind coreleta cu tipul lezional, organul afectat etc. in general, ea este prelungita, de ordinul saptamanilor, lunilor sau chiar anilor. Sechela posttraumatica poate afecta provizoriu sau definitiv capacitatea de munca, pentru munca depusa anterior traumatismului, ceea ce determina necesitatea schimbarii periodice sau definitive a locului de munca. Spre deosebire de bolile cronice, in care asistenta recuperatorie se impleteste cu profilaxia secundara, neputandu-se spera intr-o vindecare definitiva, sechela posttraumatica are frecvent sansa de a se vindeca complet, deficitul functional sa poata fi recuperat total. Caracterul asistentei de recuperare in aceste cazuri ia deci un aspect "terapeutic", inscriindu-se intr-o perioada determinata de timp. Asistenta de recuperare a sechelarului posttraumatic trebuie organizata intensiv si continua pana la realizarea rezolvarii deficitului instalat. Imposibilitatea rezolvarii acestui deficit sau doar rezolvarea partiala, denota existenta unei sechele indelebile si in acest caz, asistenta recuperatorie se va adresa practic eventualelor boli si deficite pe care le poate induce secundar. in cazul afectiunilor traumatice, asadar, ergoterapia completeaza medicina curativa si preventiva, facand parte din ansamblul metodelor de reeducare, impreuna cu ortopedia, chirurgia plastica, medicina fizica, kinetoterapia si toate metodele de recuperare fizico psiho - socio - profesionala. Ergoterapia are ca scop recuperarea regiunii traumatizate. Alegerea activitatilor de ergoterapie trebuie sa fie rezultatul unui consult intre medicii specialisti, cu participarea psihologului si a terapeutului ocupational. in functie de scopul terapeutic urmarit, activitatile prin ocupatie si munca variaza de la caz la caz. Aspecte ale ergoterapiei la pacientii cu traumatisme ale membrelor

in procesul recuperator prin ergoterapie, o atentie deosebita se acorda membrelor superioare si in special celui dominant. Membrul superior traumatizat trebuie recuperat din punct de vedere al: - fortei; - mobilitatii; - prehensiunii; - coordonarii; - abilitatii; - preciziei. Scopul principal este recuperarea prin activitati manuale, dar in recuperarea prin ergoterapie a membrelor superioare se pot introduce si cateva elemente de mecanoterapie, pentru a ghida si sustine miscarea. De-a lungul timpului, prin studiul posibilitatilor de recuperare a mainii prin folosirea unei activitati, au fost preluate si adaptate o serie de aparate, care permit repetarea unor miscari specifice, corect executate. Se face apel la tamplarie si tesut, care necesita o perioada de instruire si care permit pacientilor confectionarea unor obiecte. Aceste activitati, efectuate cu ajutorul unor aparate, solicita subiectului repetarea aceleiasi miscari specifice, care de la caz la caz poate fi dozata si aparatul poate si reglat pentru a preintampina oboseala pacientului. Ergoterapeutul are sarcina de a canaliza subiectul spre o munca ce include un maxim de gesturi reeducative. Aceasta canalizare necesita in prealabil discutii cu pacientul si de la caz la caz explicarea gesturilor care i se cer si in ce masura acestea vor influenta progresul recuperarii. Etapele, atat din punct de vedere al aparaturii, cat si al sarcinilor de lucru, se vor derula de la simplu la complex, cerintele apropiindu-se treptat de conditiile obisnuite si urmarindu-se reantrenarea in munca. in programul terapeutic, ergoterapia poate urma dupa alte activitati kinetoterapeutice, putandu-se intercala intre ele, atat pentru a completa rezultatele obtinute prin aplicarea celorlalte metode de recuperare, cat si ca activitate recreativa si de destindere (de exemplu jocul de carti). in accidentele traumatice, care duc la o amputare, rolul ergoterapiei este de a-l reeduca pe invalid, pentru reluarea activitatii cotidiene. De exemplu, in cazul in care membrul amputat este cel dominant, toate activitatile si exercitiile vor viza reeducarea membrului restant. Odata reluate activitatile cotidiene, subiectul insusi va fi acela care va lua in considerare recuperarea socio - profesionala si revenirea la o viata normala. Forme aplicative de ergoterapie in traumatismele aparatului locomotor in functie de starea generala a bolnavului, stadiul si forma leziunilor, se recomanda ca activitatile de ergoterapie sa fie introduse cat mai devreme in cadrul tratamentului recuperator complex. Organizarea programului de activitati, ce urmeaza a fi efectuat de pacient, se realizeaza de catre echipa de specialisti, constituita din medic, cadru mediu sanitar, kinetoterapeut, ergoterapeut, sociolog, psiholog, economist, jurist. Rolul ergoterapeutului este de a demonstra subiectului si de a-l invata, practic ce are de facut, incercand sa-i dezvolte si sa-i stimuleze abilitatea si acuitatea.

Daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate deplasa la atelierul de ergoterapie, pot fi realizate dispozitive si aparate adaptate acestei situatii. Acestea ii vor oferi o preocupare antrenanta, contribuie la inlaturarea monotoniei si in principal vor avea efect terapeutic atat asupra segmentului sau regiunii lezate, asupra altor segmente care, ca urmare a imobilizarii prelungite pot avea de suferit, precum si asupra intregului organism (intretinere). Pentru aceasta grupa de afectiuni, in cadrul ergoterapiei se pot aplica, in functie de scopul urmarit: - jocuri terapeutice si jocuri sportive (jocuri speciale de sah, tintar pentru membrul superior sau minifotbal pentru cel inferior etc.); - tesut la gherghef sau la razboi; - tamplarie elementara; - activitati de indemanare si creatie simple: modelaje (plastilina, parafina), decupaje, desen, pictura, confectionare de mici obiecte, podoabe etc.; - impletituri (sfoara, trestie etc.); - dactilografie recreativa; - reeducarea autoservirii: mancat, imbracat, dezbracat, spalare, barbierit, folosirea unor aparate si proteze adaptate.

S-ar putea să vă placă și