ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE “NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

Capacitatea empatică a liderului militar

Masterand:
Sd. Md. CRISTEA ȘTEFAN

-SIBIU 2018-
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................3
CARACTERISTICI ALE LIDERULUI MILITAR........................................4
EMPATIA...........................................................................................................5
EMPATIA ȘI ACTIVITATEA MILITARĂ...................................................6
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………7
 INTRODUCERE

„A comanda înseamnă, înainte de toate, a ține cu cineva, a convinge în loc de a

constrânge și, înainte de orice, a da exemplu cu propria-ți persoană și propriu-ți timp; să fii
primul la adunarea pe care ai fixat-o tu însuți; să veghezi la toate amănuntele, în aparență
neînsemnate, care alcătuiesc viața unei trupe fericite; să îndrepți nedreptățile; să vezi în fiecare
om un campion pe care trebuie să-l ajuți să se regăsească, să se afirme, să capete încredere în
sine și, mai ales, să-l faci capabil să conteze numai și numai pe el însuși.”
Edgar Thomé

Nu de puține ori s-a observat faptul că atunci când se vorbește despre comanda unei
structuri militare, se face cu ușurință o anumită confuzie de roluri: comandantul este numit lider,
iar liderul trebuie sa fie, în mod necesar, comandantul acesteia. Realitatea ne demonstrează că
poate fi așa sau nu. Important este faptul că la un anumit nivel al ”piramidei ” militare este
dezirabil ca persoana investită în funcția de comandant sa aibă ambele valențe.
Istoria ne face să realizăm că liderul oricărui grup uman a fost întotdeauna persoana la
care membrii acestuia au căutat siguranța și claritatea în momentul în care au fost confruntați cu
amenințările ori atunci când au avut de îndeplinit un obiectiv.

”Liderul se erijează în călăuza emoțională a grupului ”. (Daniel Goleman)

CARACTERISTICI ALE LIDERULUI MILITAR

In condițiile în care un lider se formează și nu se naște, ne putem întreba cu ușurință ce

calități personale trebuie să dețină un individ pentru a evolua spre un leadership performant. Se
pare că probabilitatea de a deveni un lider eficient crește atunci când în ”arsenalul” individual
sunt prezente urmatoarele aspecte :
 Cunoștințe și compentențe. Liderul militar ar trebui să fie un adevărat profesionist în
domeniul său de activitate, ar trebui să exceleze în specialitatea lui militară.
 Capacitate cognitiva. Capacitatea de rezolvare a problemelor în mod inteligent, prin
spirit de analiză și gândire creatoare, a fost întotdeauna un indice fiabil al randamentului
unui lider.
 Integritate. Un lider militar, indiferent de nivelul la care își exercită atribuțiile
funcționale, trebuie să fie integru, onest, să dețină un set de principii și valori
”sănătoase ” pe care să le interiorizeze și în care să creadă. Integritatea este
indispensabilă în a obține respectul și încrederea subordonaților. Generalul Dwight
Eisenhower susținea că, pentru a fi lider ”un om are nevoie de adepți și, pentru a avea
adepți, un om trebuie să le câștige încrederea. Concluzia : calitatea supremă a unui lider
este, fără nicio îndoială, integritatea. Fără ea nu este posibilă reușita.”
 Loialitate. Este trăsătura liderului care se manifestă prin atașamentul acestuia față de șefi
și subordonați, față de valorile etice ale armatei române, categoriei de forțte armate, față
de specialitatea militară.
 Aptitudini sociale și interpersonale. Pentru un lider este important să fie empatic, să
dețină capacitatea de a lucra în echipă cât și capacități ridicate de comunicare, să știe să
 gestioneze eficient conflictele apărute la nivelul structurii pe care o conduce, cât și să
aibă ca scop menținerea unor relații benefice între și cu subordonații. Este extrem de
importantă capacitatea unui lider de a-și trata subordonații în aceeași modalitate în
care acesta și-ar dori să fie abordat de către superiorii săi. Această cerință poate fi
considerată ”regula de aur” a relațiilor interumane, pentru că cei care au puterea de a o
respecta vor avea numai de câștigat, în orice mediu socio-profesional evoluează.
 Increderea în sine, adaptabilitatea, empatia și echilibrul emoțional sunt, nu în ultimul
rând, trăsături caracteristice liderilor performanți. Este extrem de interesant punctul de
vedere asupra implicării emoționale a liderului în activitatea sa.

EMPATIA

Oricare ar fi nivelul influenţei exercitate de un lider militar, atitudinile interpersonale -

empatie, bunăvoinţă, capacitate de negociere, putere de convingere şi de gestionare eficace a
conflictelor - sunt esenţiale în stabilitatea şi menţinerea relaţiilor bune de muncă. Competenţele
sociale/interpersonale facilitează dezvoltarea reţelelor de contacte personale şi a puterii ce emană
de la aceste relaţii. Titularii posturilor strategice de înalt nivel trebuie să stabilească şi să întreţină
o complexă reţea de relaţii cu egalii şi superiorii lor, precum şi cu persoane de la periferia sau din
afara organizaţiei. De aceea, ei trebuie să stăpânească arta de a influenţa, în plus să fie excelenţi
comunicatori, (explicaţii, negocieri, inspiraţie), pentru a reprezenta bine organizaţia şi să poată
promova adeziunea la schimbările din cadrul organizaţiei.

Perspectivă istorico-teoretică asupra empatiei

Existența omului este o permanentă adaptare și integrare în mediul fizic și social.
Interacțiunile dintre oameni presupun disponibilitatea fiecărui individ de a înțelege și interpreta
perspectiva, punctul de vedere al celuilalt, starea sufletească și chiar mentală a celuilalt. Așa
cum, pentru adaptarea la mediu în general omul posedă inteligență și creativitate, pentru
adaptarea la mediul social el posedă, în plus, capacitatea empatică.
Termenul de empatie are o lunga istorie și multe definiții ce dau atenție aspectelor
emoționale și perspectivelor sociale în înțelegerea acțiunilor și stărilor sufletești ale altora,
această capacitate fiind pusă în legătură cu inteligența socială a individului (Snow R. S. ; Corno
L. ; Jackson D., 1996, p. 279).

Concepul de empatie

„Semnele de durere și mâhnire mă ating încă mai tare, într-o asemenea măsură încât
îmi e cu neputință să le văd fără să fiu eu însumi mișcat de emoții poate și mai puternice decât
cele pe care le reprezintă.
Imaginația vine să întărească cele văzute și mă identifică cu ființa ce suferă, făcându-mă
adesea să pătimesc mai rău decât ea.”

Jean-Jacques Rousseau
Visările unui hoinar singuratic
 Empatia – „înțelegerea comportamentului altora pe baza experienței propriului
comportament. Termenul de empatie este o traducere a germanului Einfühlung folosit de Th.
Lipps pentru a indica un proces în care cineva observă un gest al altcuiva, îl imită, apoi invocă
prin imitație o experiență trăită afectiv anterior și proiectează această trăire asupra altuia.”1
Empatia – „fenomen de rezonanță, de comunicare afectivă cu altul. Empatia se află la
baza identificării și înțelegerii psihologiei altuia”.2
”Empatia – participarea la emoțiile altuia – o reacție emoțională a observatorului, din
cauză că el percepe că altul trăiește ori este pe cale să trăiască o emoție.”3
Când vorbim despre empatie, ne referim la un unic fenomen de retrăire prin transpunere
în pishologia celuilalt cărui diferiți autori îi dau o interpretare personală.
Intre psihologia începutului de secol și sfârșitului de secol XX apare o contradicție
majoră în ceea ce privește interpretarea fenomenului empatic. Dacă pentru reprezentanții primei
direcții retrăirea empatică este determinată de un fenomen de proiecție subiectivă, pentru
reprezentanții celei de-a doua direcții retrăierea empatică se bazează pe un mecanism de
introspecție-proiecție, determinat atât de caracteristicile modelului de empatizat-obiectiv, cât și
nevoile personale ale individului de a intra în comuniune cu ceilalți, nevoie obiectivă experențial.
Astfel, în cazul empatiei „eul” se simte „celălalt” pentru a-i retrăi stările,
gândurile, acțiunile fără pierderea identității proprii; în cazul simpatiei „eul” se simte alături de
„celălalt”, căruia îi acordă sprijin moral sau factic.

Funcțiile empatiei
1. Funcția cognitivă – prin transpunerea psihologică în sistemul de referință al altuia se
realizează un act de cunoaștere empirică a partenerului, act utilizat cu sau fără intenție de orice
persoană în relația interpersonală.
2. Funcția anticipativă – presupune efectuarea unei predicții corecte a posibilului
comportament al partenerului și implicit o anticipare a strategiei de comportament al celui ce
empatizează.
3. Funcția de comunicare – rezultă din nevoia de empatie coroborată de cele mai multe
ori cu nevoia de dialog, cu schimbarea temporară a propriei perspective cu a celuilalt, ca o
condiție a unei benefice comunicări interpersonale.
4. Funcția de contagiune afectivă – rezultă din implicațiile nivelului de apropiere a
eului cu partenerul prin care procesul de punere temporară în situația celuilalt atrage după sine,
fie chiar și prin apelarea la simpatie, un proces de contaminare a stării celuilalt.
5. Funcția performanțială – rezultă din faptul că în anumite împrejurări de viață sau
profesiuni empatia preia ipostaza de însușire psihică, devenind acea abilitate de a favoriza
realizarea cu succes la nivel supramediu a unei activități ce implică relații interpersonale.

1
Gould J., Kolb W., A dictionary of the social sciences, New York, The free press of Glencoe, 1962
2
Sillamy N., Dictionnaire de la psychologie, Paris, Larousse, 1965
3
Stotland E., Exploratory Investigations of Empathy, „Advances in Experimental Social Psychology”, vol. 4,
Academic Press, New York and London, 1969, p. 272
 EMPATIA ȘI ACTIVITATEA MILITARĂ

Una dintre formele principale ale activității umane care solicită fenomenul empatic este
instruirea militară. Pentru liderul militar empatia se constituie ca un fenomen psihic, atât ca
funcționalitate energizantă de tip motivațional, ca o nevoie de transpunere în psihologia
subordonaților pentru a-l înțelege și al aprecia cât mai exact, cât și ca un fenomen psihic cu
funcționalitate performanțială de tip aptitudinal, ca o însușire de personalitate, aptă să transceadă
psihologia subordonaților în scopul eficientizării actului instructiv-militar.
Exercitarea cu succes a activității militare vizează implicarea unui complex de variabile
de natură socială, de natură psihosocială și de natură psihologică. Aceste variabile acționează
simultan și interactiv.
Fenomenul empatic poate fi cercetat ca o condiție internă fără de care activitatea liderului
n-ar avea sens, ca un model psihologic propriu unei activități militare.
Așadar, eficiența activității militare, manifestarea liderului trebuie să se bazeze pe un
complex de factori interni între care fenomenul empatic trebuie să capete valențe aptitudinale.
Empatia este prezentă în procesul de instruire militară, în stabilirea nivelului de
accesibilitate a informațiilor furnizate, ca urmare a anticipării nivelului de înțelegere, a
posibilității de asimiliare și prelucrare de către subordonați a informațiilor.
La liderii militari, empatia se constituie într-o însușire aptitudinală, performanținală, fără
de care dificila activitate de instruire militară ar fi de neconceput.
In cadrul relației lider-subordonat, empatia se constituie ca o formă de comunicare
implicită în care valențele empatice ale partenerilor favorizeaza eficiența interacțiunii,
înțelegerea reciprocă și toleranța adaptivă.
Liderul militar trebuie să aibă capacitatea de a intui psihologia subordonaților, de a-i
înțelege și de-și motiva comportamentul pe măsura activităților de instruire militară.
Arta de a instrui presupune, pe lângă stăpânirea cunoștințelor, claritatea și plasticitatea
expunerii alimentate de vioiciune și pasiune pentru armată, cât și aptitudinea deosebită de
transpunere în situația ascultătorului, a subordonatului.

Rolul empatiei in leadership-ul militar

„Când ne înțelegem ca echipă, găsim soluții mai bune provocărilor care intervin.”
Empatia joacă un rol important în instruirea subordonaților deoarece:
- le permite subordonaților să se simtă mai în siguranță chiar și atunci când greșesc,
deoarece sunt întrebați dacă neexecutarea ordinelor/misiunilor primite este datorată unor
motive subiective sau obiective;
- încurajează liderii să înțeleagă „rădăcina” performanței sărace;
- fiind empatic, liderul își ajută subordonații să persevereze și să își îmbunătățească
activitatea militară pe care o desfășoară;
- empatia le permite liderilor militari să interrelaționeze cu subordonații pe care îi
instruiește.
Persoanele (leaderii) care se descurcă din punct de vedere emoţional – care îşi cunosc şi îşi
stăpânesc bine sentimentele şi care desluşesc şi abordează eficient sentimentele celorlalţi – sunt
în avantaj în orice domeniu al vieţii, fie că este vorba de relaţiile sentimentale şi intime, fie de
respectarea regulilor nescrise care guvernează reuşita în politica organizatorică.
 BIBLIOGRAFIE

- Covey, S.R. (1989). The Seven Habits of Highly Effective People, Free
Press, New York
Goleman, D., Boyatzis, R., McKee, A. (2005). Inteligenţa emoţională în
leadership, Editura
Curtea Veche, Bucureşti
- Ketz de Vries, M.(2003). Arta şi măiestria de a conduce,Editura Codecs,
Bucureşti
- Marcus, S. (1997). Empatie şi personalitate, Editura ATOS, Bucureşti
- Sfârlog, B. (2005). Dicţionar despre şi pentru lider, Editura Centrul de
Studii Sociale
Procesual-Organice, Bucureşti
- Stein, S.J., Book, H. E. (2003). Forţa inteligenţei emoţionale. Inteligenţa
emoţională şi succesul
vostru, Editura Alfa, Bucureşti
- Zlate, M. (2004). Leadership şi management, Editura Polirom, Iaşi

- Moștoflei, C., Liderul militar în România, Editura Universității Naționale

de Apărare „Carol I”, București, 2007