Referat la disciplina: „DEZVOLTAREA ȘI

AUTODEZVOLTAREA LIDERULUI”

Tema:Învățarea în contextul dezvoltării personale și

profesionale a ființei umane

Proiect realizat de:

Lt.
MIRIȚĂ VALENTIN
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

CUPRINS

1. Introducere...................................................................................................3

2. Invățarea. Elemente definitorii ...................................................................3

2.1. Tiplologia învățării ...........................................................................4
2.2. Condițiile învățării ............................................................................5
3. Influența procesului de învățare în dezvoltarea noastră personală și
profesională...................................................................................................6

4. Concluzii..................................................................................................7

5. Bibliografie..............................................................................................7

1.Introducere

2
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

În toate timpurile,mai ales în cele moderne, învățarea a constituit și constituie o temă de

interes pentru diferiți actori ai vieții sociale, rămânând totuși un univers insuficient explorat.
Aceasta presupune timp și efort, iar apropierea de stăpânirea ei se realizează târziu sau poate
chiar niciodată, astfel încât să se poate afirma faptul că nu mai avem nimic de învățat în ceea ce
privește învățatul eficient.
Educația pentru viitor implică stăpânirea fundamentelor învățării eficiente, optime, ca o
problemă a practicii sociale. Prin învățarea continuă, prezentul dobândește semnificații de
prezent al viitorului, iar anticiparea viitorului capătă valențe de viitor al prezentului.
Într-o societate în care învățarea este din ce în ce mai mult o condiție inevitabilă impusă
de viață, trebuie să învățăm să învățăm, adică să învățăm să ne gestionăm și să ne eficientizăm
propria învățare.” (Knud Illeris)
Particularităţile învăţării la om sunt determinate de faptul că el trăieşte şi se dezvoltă în
societate, ca experienţă individuală pe care o dobândeşte şi trebuie să fie în concordanţă cu
mediul social. Echipamentul nativ al individului este destul de redus în raport cu achiziţiile din
timpul vieţii.
Considerată ca fiind un proces psihologic, învăţarea este modalitatea de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare intelectuală, emoţională , de elaborare a deprinderilor, a conştiinţei şi
comportamentului social. Învăţarea este modalitatea de constituire a personalităţii umane şi nu
numai de constituire, dar şi de menţinere, de regenerare, pentru că dacă învăţarea încetează
personalitatea se dezagregă.
Acest concept a stârnit numeroase dispute între specialiştii din domeniu, datorită
modalităţii în care acest concept a fost analizat. Dacă unii vedeau învăţarea ca pe un proces de
asimilare a unor noi cunoştinţe, alţi specialişti erau de acord că aceasta nu este altceva deât
rezultatul celor ce se întâmplă în jurul nostru. Totuşi a fost acceptată o definiţie, în conformitate
cu percepţiile lui Hilgard si Bower, în anul 1974, care defineşte acest termen ca fiind „ procesul
prin care o anumită activitate ia naştere ori se transformă, reacţionând la o situaţie, cu condiţia
ca esenţa schimbării să nu poată fi explicată pe baza maturizării organismelor, a tendinţelor
înnăscute de a răspunde sau a altor stări temporare”.1

2. Învățarea. Elemente definitorii

Învățarea este considerată de multe persoane singura soluție profundă și durabilă pentru
orice dorință și orice problemă de viață (personală, de familie, profesională, comunitară), fiind
confundată și cu abilitatea de a merge la școală sau cu a acumula informații, cunoștințe și
abilități tehnice, ori cu învățămintele trase rapid din diferitele experiențe de fiecare zi.
Învățarea nu reprezintă doar ceea ce învățăm pe băncile școlii sau în cadrul unor cursuri
de specialitate; oricine acumulează cunoștințe și deprinderi practice diverse, de-a lungul vieții,

1
www.rasfoiesc.com, accesat la data de 19.01.2017
3
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

prin experiența în stagii de practică, internship, la locul de muncă, prin auto-instruire sau orice
modalitate spontană de relaționare cu familia și societatea. Poate fi vorba despre a învăța cum să
comunicăm mai bine cu ceilalți, cum să folosim tehnologia, cum să relaționăm cu persoane din
culturi diferite, cum să ne organizăm timpul de lucru, cum să colaborăm în cadrul unei echipe și
multe altele.
Pentru ca acest tip de învățare să aibă cu adevărat loc, trebuie să fim conștienți despre
felul în care învățăm, deci despre stilul nostru de învățare, despre ce anume ne facilitează acest
proces despre cum să recunoaștem atunci când am învățat ceva sau când ne-am dezvoltat
anumite competențe sau atitudini. Procesul de școlarizare ne-a indicat ce anume trebuie să
învățăm încă din primii ani ai vieții, așadar de cele mai multe ori e dificil să identificăm ce
anume trebuie să învățăm în alte contexte de viață, cum să planificăm ce vrem să învățăm sau
cum sădefinim ceea ce am învățat deja.
Învățarea poate fi înțeleasă drept sursă și mecanism de formare și dezvoltare a
trăsăturilor, competențelor, capacităților și caracteristicilor umane, a conduitei și
comportamentului uman în genere. Între condițiile cerute pentru ca învățarea să fie procesual
eficace, cele referitoare la normalitatea, nivelul, ritmul și calitatea dezvoltării ființei umane devin
prioritare.
Dintr-o perspectivă antropologică, Hillebrand consideră învățarea umană ca o învățare
formativă, așa cum este în mod esențial necesară omului din punct de vedere antropologic, iar
psihopedagogul J.Lompscher o apreciază ca fiind o acumulare de experiență în procesul relației
reciproce dintre individ și mediu, care duce la anumite schimbări în comportamentul
personalității(Lompscher, 1941, p.24).
Distincția esențială dintre învățare și alte fenomene, procese poate fi pusă în evidență de
câteva aspecte semnificative. În planul rezultatelor învățării există unele modificări relativ
permanente și trainice. Transformările în învățare apar ca rezultat al unei acțiuni sau activități de
selecție și organizarre, al practicii și experienței individuale.
Într-o definiție de lucru prin termenul de învățare se face referință la acea activitate cu
valoare psihologică și pedagogică, care constă în însușirea, transformarea, acomodarea,
ameliorarea, reconstrucția, fixarea și reproducerea conștientă, sintetică a competențelor.

2.1. Tipologia învățării

  În concepţia lui R. Gagne dezvoltarea umană apare ca efect, ca schimbare de lungă
durată, pe care subiectul o datorează atât învăţării cât şi creşterii. Învăţarea nu se face oricum, ci
se bazează pe o serie ordonată şi aditivă de capacităţi. Ierarhizarea acestor capacităţi de a face în
baza criteriului trecerii succesive de la învăţarea capacităţilor simple, la cele complexe, generale.
Astfel acesta clasifică învățarea astfel:
  învăţarea de semnale; 
  învăţarea stimul-răspuns;
  învăţare de tipul înlănţuirilor;
4
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

  învăţarea asociativ-verbală;
 învăţarea prin discriminare;
  învăţarea noţiunilor;
 învăţarea de reguli sau de principii;
 învăţarea socială.

2.2. Condiţiile învăţării

În ceea ce piveşte acest aspect, teoreticienii au identificat mai multe cauze care pot
facilita sau, din contră, îngreuna actul învăţării. Dintre acestea putem aminti următoarele tipuri
de condiţii, definitorii pentru impactul pe care acestea le au asupra învăţării: condiţii interne şi
condiţii externe.
    R. Gagné propune spre analiză următorii factori ce ţin de cele două categorii de
condiţii. Dintre  condiţiile  interne ale învăţării autorul  menţionează2:
a) factorii biologici : vârsta, particularităţile anatomo-fiziologice ale analizatorilor,
activitatea nervoasă superioară, starea sănătăţii organismului, bioritmul intelectual;
  b) factori psihici : stadiul dezvoltării structurilor cognitive, operatorii,  psihomotorii,
afective şi sociomorale; nivelul  inteligenţei,  aptitudinile speciale, aptitudinea scolară,
mecanismele psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile
de muncă intelectuală şi nivelul de cunoştinţe anterioare.
Iar dintre  condiţiile externe  acesta propuneurmătoarele :
a)      pregătirea profesorului, în sensul de planificare a materiei de predat, de proiectare
a lecţiei în conformitate cu programa şcolară şi cu nivelul de pregătire al elevilor, dozarea
activităţilor independente şi de grup, respectând ritmul de muncă al fiecărui elev;
b)      factori socio-organizaţionali între care un rol important îl joacă: precizarea
obiectivelor învăţării la fiecare lecţie şi cunoaşterea acestor obiective de către elevi; asigurarea
receptării materialului în condiţii optime pentru a facilita asociaţiile    mentale complexe;
asigurarea transferului cunoştinţelor şi a înţelegerii aplicabilităţii lor; informarea elevilor asupra
rezultatelor învăţării;
c)      factori temporali : distribuţia în timp a învăţării (eşalonată  vs. comasată, cu  pauze
mai scurte la început apoi din ce în ce mai lungi);
d)       factori psihoergonomici dintre care cei mai importanţi sunt: resursele materiale
utilizate în şcoală care oferă posibilităţi crescute de informare şi  evitare a factorilor stresanţi
(zgomote, subnutriţia, supraîncărcarea, relaţiile tensionate). (R. Gagné, 1975)
După cum se poate observa, există o mulţime de factori care pot afecta învăţarea, implicit
devenirea noastră ca oameni. Indiferent de factorii care ne afectează sau facilitează acest proces,
trebuie să realizăm că o importanţă foarte mare în procesul de învăţare o deţine ambiţia noastră
personală, dorinţa de a realiza cât mai multe şi de a ne depăşi condiţia.

2
R.Gagné, apudwww.rasfoiesc.com, accesat la data de 19.01.2017
5
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

3. Influenţa procesului de învăţare în dezvoltarea noastră personală şi profesională

După cum am putut observa în rândurile de mai sus, învăţarea are un rol foarte important
în devenirea noastră ca oameni şi contribuie decisiv la adaptarea şi dezvoltarea capacităţilor
personale si profesionale ale fiecăruia dintre noi.
În viaţă suntem modelaţi şi influenţaţi de oamenii pe care îi întâlnim, suntem o sumă de
comportamente, idei, concepţii şi percepţii despre mediul în care ne desfăşurăm activitatea,
despre modul în care este privită o anumită situaţie.
Dezvoltarea capacităţilor personale şi profesionale ale fiecăruia dintre noi depind în egală
măsură, atât de factorii enumeraţi mai sus, care pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra
noastră, cât şi de dorinţa noastră de a reuşi un anumit lucru.
Am observat cu toţii că atunci când ne dorim ceva cu adevărat, pe lângă faptul că ne
putem canaliza tot efortul în acea direcţie, în egală masură ni se pare că totul complotează
împotriva noastră. Aici intervine şi dorinţa fiecăruia de a reuşi, ori cu cât aceasta este mai mare,
cu atât şansele de a reuţi vor creşte.
Bineînţeles că nu ne vom putea dezvolta fără o anumită pregătire de specialitate, sau că
nu vom putea nciodată să facem faţă într-un mediu care ne este străin fără anumite capacităţi care
vin ori din interiorul ori din exteriorul nostru, dar trebuie menţionat faptul că pe lângă aceste
elemente, un rol foarte important îl are instinctul şi ambiţia noatră.
În ceea ce priveşte mediul militar, lucrurile se complică, deoarece în acest mediu trebuie
să învăţăm, pe lângă conţinuturile fără de care nu ne vom putea desfăşura activitatea, să ne
adaptăm la oamenii din jurul nostru, să le cunoaştem trăirile şi emoţiile, să le cunoaştem
capacităţile intelectuale sau fizice, trebuie să invăţam să lucrăm cu oamenii, cu probleme
acestora, trebuie să invăţăm să fim lideri.
Un comandant nu îşi poate permite niciodată să se oprească din învăţat, pentru că
realitatea câmpului de luptă ne învaţă că trebuie să fim într-un continuu proces de pregătire
pentru a putea face faţă cu uşurinţă evenimentelor şi fenomenelor care pot să apară.
Învăţarea reprezintă cheia reuşitei noastre, iar pe lângă satisfacţiile pe care ni le poate
aduce, atât în plan personal, cât şi profesional, ne menţinem un anumit nivel de inteligenţă care
ne poate ajuta să dezvoltăm societatea în care trăim.
Niciodată nu ne putem mulţumi cu nivelul de cunoştinţe pe care îl avem şi să spunem că
este de ajuns, pentru că, după cum spune un proverb „omul cât trăieşte învaţă”, vom avea
întotdeauna de aflat lucruri despre care poate nu am auzit până într-un anumit moment.
Trebuie să fim suficient de maturi să înţelegem şi să realizăm că avem de învăţat de la
absolut orice persoană cu care interacţionăm şi că niciodată cunoştinţele pe care le deţinem nu
pot fi de ajuns astfel încât să putem reuşi să ne dezvoltăm în aşa manieră încât să ajungem la
stadiul în care putem conduce aoameni.

Concluzii

6
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Aşadar, învăţarea are un rol foarte important în dezvoltarea noastră şi reprezintă unul
dintre cele mai importante modalităţi prin care putem evolua şi prin care ne putem adapta la
schimbările pe care mediul în care ne desfăşurăm activitatea le manifestă.
Îndiferent de organizaţia la care facem referire, învăţarea reprezintă singura cale care
duce la obţinerea performanţei şi către îndeplinirea obiectivelor, atât personale, cât şi
organizaţionale.
Şi în ceea ce priveşte mediul militar, se poate afirma faptul că liderul militar trebuie să se
afle într-un continuu proces de învăţare, pentru a se putea adapta situaţiilor de pe câmpul de
luptă.
Acesta trebuie să înveţe pentru a putea face faţă realităţii de pe câmpul de luptă. Pe lângă
învăţarea conţinuturilor care îl pot ajuta să se dezvolte, un lider militar trebuie să înveţe să
asculte, să înţeleagă reacţiile oamenilor din jurul său, să lucreze atât cu oamenii cât şi cu
problemele acestora, lucruri nu foarte simple.
În concluzie, învătarea reprezintă calea cea mai sigură către dezvoltarea noastră, iar
combinată cu seriozitate şi ambiţie nu poate duce altundeva decât la îndeplinirea nevoilor şi
satisfacerea necesităţilor fiecăruia dintre noi.

BIBLIOGRAFIE

1) E., Cocoroadă, „Introducere în teoriile învăţării”, Editura Polirom, Iaşi, 2012;

2) I., Neacşu, „Metode şi tehnici de învăţare”, Editura militară, Bucureşti, 1990;
3) V., Negovan, „Psihologia învăţării-Forme, strategii şi stil”, Editura Universitară,
Bucureşti, 2013.
4) www.rasfoiesc.com