În general, înțelegem prin "învățare" procesul prin care dobândim cunoștințe, abilități, înțelegere

sau comportamente noi. Este o activitate complexă și continuă care implică asimilarea,
procesarea și aplicarea informațiilor într-un mod care îmbunătățește cunoștințele sau abilitățile
individului.
Există mai multe teorii ale învățării care oferă perspective diferite asupra modului în care acest
proces are loc. Unele dintre aceste teorii includ:
Behaviorismul: Acesta se concentrează pe observarea comportamentelor observabile și a
reacțiilor la stimuli externi. Învățarea este văzută ca un proces de formare a unor legături între
stimulii și răspunsuri.
Cognitivismul: Se axează pe procesele interne ale minții, cum ar fi gândirea, memoria și
rezolvarea problemelor. Învățarea este privită ca o activitate mentală și nu doar ca un răspuns la
stimuli externi.
Constructivismul: Acesta susține că învățarea este un proces activ în care indivizii construiesc
înțelesul prin explorarea și interpretarea informațiilor, conectându-le la cunoștințele existente.
Conectivismul: Învățarea este privită ca un proces de conectare a informațiilor în rețele
complexe. Acesta recunoaște importanța tehnologiei și a mediilor sociale în procesul de învățare.
Învățarea social sugerează că indivizii învață prin observație, imitare și interacțiune socială.
Modelarea comportamentelor altor persoane joacă un rol semnificativ în acest proces.
În general, învățarea poate implica experiențe formale, precum educația școlară, sau experiențe
informale, cum ar fi învățarea prin observare și practică. Este un proces continuu și dinamic care
se desfășoară pe tot parcursul vieții unei persoane.
Grădiniţa, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare trebuie să reacţioneze, în concordanţă cu
tendinţele evoluţiei societăţii, prin adaptarea conţinuturilor, structurii şi funcţiilor sale, în vederea
pregătirii copiilor pentru şcoală şi integrării sociale rapide a acestora. De aceea, grădiniţa trebuie
să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorificarea maximă a fiecărui copil, prin stimularea
intelectuală, a aptitudinilor şi atitudinilor, a trăsăturilor de personalitate.
Pentru a centra conţinuturile învăţării pe copil, trebuie, în primul rând, să-icunoştem
particularităţile psihofiziologice, ceea ce înseamnă cunoaşterea temperamentului, nivelul de
priceperi şi deprinderi, interesele, potenţialul intelectual, trăsăturile de personalitate etc. Foarte
importantă este şi cunoaşterea eredităţii socio-culturale cu care copilul vine din
familie.Respectarea diferenţelor individuale trebuie să ducă la tratarea diferenţiatăa copiilor, la
crearea unor situaţii de învăţare care să permită progresul copilului,pe diferite căi, prin realizarea
aceloraşi obiective. Practic, trebuie create situaţiide învăţare care să determine o participare
activă a copilului în procesul deînvăţare prin interacţiuni directe.
Concluzionând, iată ce putem face pentru fiecare copil: - să-i asigurăm o educaţie diferenţiată şi
personalizată;- să organizăm situaţiile de învăţare, care să determine o participare activă, să ducă
la o învăţare pe cont propriu;- pentru că există stiluri de învăţare diferite, să implicăm copiii în
acte de instruire diferenţiate.
Unul dintre stilurile mult clamate în prezent este învăţarea individualizată, care presupune
proiectarea şi realizarea activităţilor didactice în funcţie de particularităţile individuale ale
copiilor. Trebuie individualizate nu doar conţinuturile, ci şi obiectivele operaţionale, mijloacele
de învăţământ, dar şi metodelede predare-învăţare-evaluare-autoevaluare. Într-o grupă sunt copii
care, datorită mediului în care trăiesc, au multe cunoştinţe despre o temă dată, alţii au cunoştinţe
medii sau deloc. De aceea stabilim conţinuturile aceleiaşi teme în funcţie de aceste criterii. Sunt
preşcolari care au nevoie de suport vizual ori doar lingvistic, aşa că folosim mijloace de
învăţământ şi materiale didactice variate şi de bună calitate. În funcţie de toate acestea stabilim şi
itemii de evaluare şi determinăm actul de autoevaluare, în care copilul stabileşte singur ce a
înţeles, ce mai doreşte să ştie despre tema dată.