Cost Augusta

An I, sem. II, PIPP

ÎNVĂȚARE. STRATEGII DE ÎNVĂȚARE

În opinia mea, învățarea reprezintă activitate realizată de către o persoană, având

ca obiectiv însușirea anumitor cunoștințe, deprinderi sau capacități. Pe parcursul vieții,
individul este într-o continuă învățare. De asemenea, și cadrele didactice au parte de așa-
zisa ”formare continuă”. Însă,” în domeniul științelor educației, învățarea se definește
ca fiind munca intelectuală și fizică desfășurată în mod sistematic de către preșcolari/
elevi, în vederea însușirii conținutului ideatic și formării abilităților necesare dezvoltării
continue a personalității.”
Învățarea poate fi cercetată din perspectiva a două aspecte: cea procesuală și cea
motivațională. Aspectul procesual al învățării cuprinde momente sau etape care
alcătuiesc o secvență de învățare. Astfel, prima etapă este perceperea/ receptare
materialului, adică momentul în care individul ajunge la o stare de atenție potrivită și își
activează funcțiile psihice necesare procesului de învățare. În momentul în care
individul a atins starea necesară învățării are loc înțelegerea informațiilor, prin
intermediul analizei, sintezei și generalizării materialului, după care are loc însușirea
cunoștințelor, adică condensarea informației în noțiuni, legi, principii etc. După aceste
etape urmează cea mai importantă etapă: stocarea/fixarea informației. Apoi, informațiile
sunt utilizate în diverse scopuri, sunt actualizate, iar mai apoi, se realizează etapa
transferului de informații în alte contexte. Aspectul motivațional al învățării face referire
la gradul de implicare a individului, ansamblul mobilurilor care declanșează, susțin și
direcționează activitatea de învățare. De cele mai multe ori, sunt considerate motive ale
învățării anumite dorințe, trebuințe de bază, dorința de autorealizare, autoafirmare,
dorința de a obține note bune, curiozitate etc. Optimul motivațional este reprezentat prin
nivelul aflat între cel minim și cel maxim, adică dacă suntem mult prea motivați nu
putem învăța și invers, dacă suntem puțin motivați nu învățăm. Așadar, optimul
motivațional trebuie să fie undeva la mijloc, însă acesta diferă de la un individ la altul.
Mai mult, pentru ca procesul de învățare să se desfășoare în condiții optime este
necesar să se respecte anumite condiții interne și externe. Condițiile interne sunt
reprezentate de către majoritate proceselor cognitive, volitive, afective, atenția, limbajul
etc.. De exemplu, percepțiile, acestea au un rol important în învățare, deoarece acestea
oferă materialul necesare reprezentărilor, memoriei și gândirii. Cu ajutorul percepției se
diferențiază obiectele între ele prin reflectarea structurii și semnificației. Un alt
exemplu, sunt reprezentările, care și ele la rândul lor oferă materialul necesar gândirii
 Cost Augusta
An I, sem. II, PIPP

pentru generalizări sub formă de noțiuni, legi, reguli, principii, precum și memoriei. De
altfel, memoria reprezintă baza procesului de învățare. Însă, pentru o memorare eficientă
este necesar îndeplinirea următoarelor condiții: cunoașterea de către elevi a scopului
memorării (motivația), înțelegerea informațiilor, repetarea perseverentă a materialului
pentru fixarea temeinică și cunoașterea rezultatelor.
De asemenea, condițiile externe sunt și ele importante în procesul de învățare.
După părerea mea, pregătirea cadrului didactic pentru activitate influențează într-o mare
măsură procesul de învățare, deoarece de profesor depinde și motivația oferită
indivizilor. De asemenea, condițiile interne includ și o serie de factori socio-
organizaționali, temporali și psihoergonomici. Factorii socio-organizaționali din mediul
școlar, familial și social fac referire la modalitățile de organizare a procesului de
învățare de către școală, profesor, familie și mass-media. Astfel că, procesul de învățare
depinde de modul în care sunt organizate materialele de învățat. Ca factori temporali
putem aminti că învățarea eșalonată în timp este mai eficientă și că ”pauzele lungi și
dese, cheia marilor succese”. De asemenea, printre factorii psihoergonomici aminitim
factorii stresanți, fizici, fiziologici (starea sănătății) și psihosociali.
Procesul de învățare se produce diferit la fiecare individ. Astfel, în opinia lui
Kolb, stilul de învățare reprezintă căile concrete prin care individul ajunge la schimbări
de comportament prin intermediul experienței trăite. Stilul de învățare al unui individ
este unic și diferit față de oricare alt individ. Elevii preferă să învețe în diferite moduri:
în grup, singuri, liniștiți sau chiar în gălăgie. Alții preferă să facă câte puțin din toate.
Învățarea școlară este marcată de diferențe individuale, de stiluri diferite în care elevii
învață. Există o mare varietate de astfel de stiluri de învățare. Stilurile au o valoare
strategică, în sensul că stilurile diferite generează ipoteze de acțiune diferite, sugerează
proceduri de învățare diferite. În urma studiilor efectuate de o mulțime de cercetători, se
pot distinge un număr foarte mare de stiluri de învățare. Însă, cea mai frecventă
clasificare este aceea după modalitatea senzorială, car implică trei stiluri de învățare:
vizual, auditiv și tactil-kinestezic. Stilul vizual are ca principale caracteristici scrisul,
cititul, prezentările și proiectele vizuale, diagrame, hărți. Stilul de învățare auditiv
prezintă următoarele puncte tari: discuții din clasă, sarcini verbale/orale, adică înțeleg
cel mai bine informațiile în momentul în care le aude. Iar stilul tactil-kinestezic are la
bază mișcarea. Mai mult, pentru fiecare stil de învățare există și câteva tehnici de
învățare eficientă, însă fiecare elev își va forma propriul stil de învățare, astfel că elevii
culeg strategii de învățare diverse, cum ar fi organizarea materialului și elaborarea lui.
 Cost Augusta
An I, sem. II, PIPP

Organizarea materialului de învățat, după părerea mea, este cea mai eficientă
strategie de învățat. Astfel, dacă materialul de învățat este organizat foarte bine este
mult mai ușor de reținut. De cele mai multe ori, materialul predat elevilor este și el la
rândul lui organizat de către cadrul didactic, însă există și cazuri în care acesta nu se
ridică la standardele elevului sau nu este pe placul acestuia. În aceste cazuri elevul dacă
dorește să învețe este nevoit să organizeze materialul după bunul lui plac. Organizarea
materialului are la bază următoarele strategii: Extragerea ideilor principale,
schematizarea ideilor pe baza relației dintre ele, reprezentarea grafică a acestora și
realizarea unui sumar cuprinzând ideile și exemplele cele mai relevante. După părerea
mea, cea mai utilizată tehnică de organizare a materialului este sublinierea. Scopul
sublinierii este de a reduce cantitate de material ce trebuie reactualizată. Însă, înainte de
a începe a sublinia este important ca elevii să citească întreg paragraful și abia apoi să
extragă ideea principală din acel paragraf. Sublinierea acoperă întregul materialul, însă
nu se subliniază o cantitate mare din text. În cadrul acestei tehnici de organizare a
materialului este important, să subliniem în așa fel încât individul să poată să facă
diferența între concepte, definiții sau exemple. Adică, definițiile le facem cu roșu,
exemplele cu verde, conceptele cu galben etc. De cele mai multe ori cadrele didactice
sunt cele care invită elevii la această tehnică, deoarece este cea mai uzuală și eficientă.
De asemenea, sublinierea se poate realiza împreună cu toți elevii în cadrul unui curs.
După părerea mea, sublinierea este tehnica cea mai des aplicată de elevi, deoarece
este simplă și transformă materialul de învățat dintr-unul complex într-unul simplu.
Astfel, pentru a exemplifica această tehnică se pot da următoarele: pentru elevi un text
simplu și pe placul lor, iar la preșcolari o imagine cu o mulțime de simboluri pentru
diferite obiecte și ființe. Textul și imaginile au aceeași temă, și anume animalele
domestice și mediul lor de viață. Preșcolarilor li se solicită să încercuiască mediul de
viață a animalelor domestice, iar elevilor să încercuiască ideea principală din text care
indică locul unde animalele domestice locuiesc. După care, preșcolarii trebuie să
coloreze animalele domestice, iar preșcolarii trebuie să sublinieze numele animalelor
domestice. La final, preșcolarii trebuie să verbalizeze activitatea fiecărui animal, iar
preșcolarii au ca cerință să sublinieze cu ajutorul culorii preferate activitate animalelor,
însă aceasta trebui să cât mai scurt. Această modalitate de organizare a materialului de
învățat îndeplinesc următoarele funcții: structurează activitate de învățare, au o influență
benefică indirectă asupra învățării și asupra performanțelor școlare, se reduce nivelul de
anxietate, crește autoeficacitatea, motivează elevul pentru sarcina de lucru, menține
 Cost Augusta
An I, sem. II, PIPP

orientarea către scop și reduce nesiguranța, riscul eșecului și frustrarea elevilor. De

asemenea, inclusiv eu utilizez această tehnică deoarece mă ajută să înțeleg învăț ceea ce
este importa, și nu lucruri care sunt doare descriptive sau aproape nesemnificative.
Mai mult, și elaborarea este o strategie de învățare eficientă și utilă pentru elevi.
Elaborarea are la bază utilizarea cunoștințelor anterioare pentru îmbogățirea materialului
de învățat. Adică, noile informații să fie legată de vechile informații. Există o mulțime
de modalități prin care poate fi realizată elaborare: segmentare informațiilor, urmărirea
selectivă, identificarea unor cuvinte și idei cheie, realizarea de deducții logice,
deducerea de consecințe aplicative, aplicarea celor învățate altundeva, realizarea de
comparații, sesizarea elementelor diferențiatoare, realizarea unor categorizări etc.. O
tehnică de învățare poate fi și monitorizarea învățării. Aceasta este reprezentată de
verificare sistematică a gradului de înțelegere și integrare a ideilor din text. Prima etapă
a acestei tehnici este de a trece în revistă, parcurgerea rapidă a textului pentru
identificarea titlurilor, subtitlurilor, definițiile, graficele, hărțile, figurile, fotografiile,
sumarizarea principalelor idei. Această etapă creează pentru elev o ”hartă” a textului de
învățat, astfel că elevul va ști în orice moment locul unde se află cu procesul de învățare
a materialului. De asemenea această etapă activează cunoștințele anterioare. Următoare
etapă este cea în care se formulează întrebări pe baza textului. Adică, formulăm întrebări
la care materialul ne poate răspunde. Mai mult, aceste întrebări se pot formula automat
în mintea elevului sau din titluri poate forma întrebări. După aceste etape se trece
propriu-zis la citirea textului pe baza hărții concepute inițial. Următoarele două etape au
la bază clarificarea informațiilor neînțelese și sumarizarea textului. Clarificarea
informațiilor neînțelese poate fi realizată cu ajutorul informațiilor deja cunoscute sau din
alte surse. Această tehnică poate fi indusă elevilor la clasă. Cadrul didactic trebuie să
obișnuiască elevii cu acest mod de a învăța. Adică fiecare material ce trebuie să fie
învățat de aceștia să fie predat în această formă. Pentru început se solicită elevilor să
observe materialului superficial, după care să rețină titlurile și subtitlurile. Mai mult, se
poate solicita elevilor să realizeze o hartă cu ceea ce au observat ei mai important. După
care se solicită școlarilor să formuleze întrebări pe baza a ceea ce vor avea de învățat.
De pildă, cum s-au format munții Carpați, ce tipuri de relief prezintă acești munți etc. La
finalizarea formulării tuturor întrebărilor se trece la citirea propriu-zisă a textului. Se
citește textul care necesită să fie învățat, iar la final se clarifică ideile care au ridicate
probleme pe parcursul citirii textului, după care se sumarizează textul citit și se extrag
ideile principale.
 Cost Augusta
An I, sem. II, PIPP

În concluzie, procesul de învățare este o activitate complexă, care necesită atenție

maximă din partea celor implicați, dacă se dorește ca învățarea să devină eficientă.
Pentru ca învățarea să devină eficientă este nevoie de motivație din partea celui implicat
și un amalgam de tehnici și metode de a studia un material.

Bibliografie:
1. Lemeni, G., Miclea M. – coordonatori (2008), Consiliere și orientare - ghid de
educație pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca
2. www.educație.trei.ro, Pedagogie – pentru examenul de obținere a gradului II în
învățământ
3. Bocoș M., Jucan D. (2007), Teoria și metodologia instruirii și teoria și
metodologia evaluării, Editura Paralela 45, Pitești
4. www.cognitrom.ro (2012), Strategii de învățare
5. http://ltnb-ap.blogspot.ro/p/invatare-eficienta_5307.html