ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

REFERAT

Tema: Liderul carismatic-Adolf Hitler

Autor: Std.cap. Alupoaei Cristiana-Florina

 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

SIBIU
2016

1.Introducere
Ne plac oamenii carismatici. Oameni carora le stralucesc privirile in timp ce vorbesc cu noi si ne
povestesc ceva de care sunt pasionati.

Oameni carora le face placere sa ne vada, oameni care suntfoarte ocupati dar care atunci cand le
cer sfatul lasa tot deoparte si spun: “Te ascult! Suntem mereu atraşi de acest gen de oameni. O Iar
daca astfel de persoane incep si sa comunice verbal, in mod sigur audientanu doar ca le va
sorbi fiecare cuvant, dar va fi si inclinata sa se supuna celui in cauza. Astfel
de persoane sunt binecuvantate cu insusirea cunoscuta sub numele de carisma.Majoritatea
oamenilor considera carisma ceva mistic, aproape nedefinit, considera ca este o calitate genetica,
inascuta.Însăcarisma poate fi cultivataameni care au un optimism si un zambet permanent si
carora nimicnu le poate sta in cale.

C a r i s m a e s t e a b i l i t a t e a d e a - i at r a g e p e o am e n i , e s t e
o i n s u s i re d e c a l i t a ţ i , at i t u di n i , v a l o r i personale extraordinare şi
comportamente ale unei persoane, bucurându-ne astfel de un mare prestigiu.
Carisma este o putere extraordinară ce necesită o pregătire pentru a fi evidenţiată, carisma
ligitimizează puterea si ne sporeşte autoritatea. A fi carismatic înseamna a avea abilitatea de a-i
influenţa pe ceilalti intr-un mod pozitiv pe baza unei conexiuni fizice, emotionale si intelectuale,
inseamnă a avea o putere de atractie irezistibila.

2.Caracteristicile liderului carismatic

Ne naştem cu charisma sau o învăţăm? Raspunsul la ambele intrebari este DA. Unele atribute
sunt mostenite, altele pot fi dobandite.Deşi unii specialişti declara de comun acord ca dobandirea
carismei nu este posibila. „Carisma nu se poate invata, deoarece este un aspect ce tine de
personalitate si se manifesta prin magnetism personal, fascinatie, influenta, atractivitate, iar
aceste caracteristici pot fi dezvoltate de-a lungul timpului de acei oameni care au anumite calitati
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
personale. Studiile efectuate de cercetatorii de la Universitatea Mentor din Statele Unite au
demonstrat ca oamenii carismatici au in comun sapte trasaturi de personalitate:

• Vorbesc cu autoritate, detin capacitatea de a articula ideile in mod eficient.

• Transmit mesaje nonverbale puternice atat fizice cat si emotionale si intelectuale.

• Asculta atent. Ascultarea este cruciala in comunicare, ii face pe cei ce vorbesc sa se simta
speciali.

• Sunt persuasivi. Carismatcii ii motiveaza pe ceilalti sa le urmeze exemplul sau sa le adopte

ideile.

• Respecta parerile celorlati, le castiga increderea si evita tensiunile.

• Sunt adaptabili si ii trateaza pe cei din jur asa cum si-ar dori ei sa fie tratati.

• Au viziune si detin abilitatea de a-i influenta pe ceilalti intr-un mod pozitiv, de a le schimba
mentalitatea si de a-i indemna catre actiune.

3.Trăsăturile/ abilităţile carismei :

1. Îmcredere 16. Abilităţi de inter-relaţionare

2. Congruenţă 17. Influenţă

3. Optimism 18. A povesti cu măiestrie

4. Putere pozitivă 19. Contact cu ochii

5. Energie şi echilibru 20. Ascultare

6. Umor şi fericire 21. Raport

7. Auto-disciplină 22. Inspiraţie

8. Competenţe 23. Stimă

9. Intuiţie 24. Credibilitate

10. Scop 25. Motivatie

11. Integritate 26. Bunăvoinţă

12. Curaj 27. Viziune

13. Creativitate 28. Empatie

 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
14. Concentrare 29.Respect

15. Abilităţi de prezentare 30. Controlul starilor emotie

4.Carisma lui Adolf Hitler

Adolf Hitler a fost un lider cu totul neobișnuit, dar a reușit să creeze o
legătură (sau impresia unei legături) între el și milioane de germani,
generând o atracție carismatică fără precedent.

În miezul poveștii lui Adolf Hitler se află o întrebare care nu a primit încă un răspuns
satisfăcător: cum a fost posibil ca un personaj atât de ciudat precum Hitler să ajungă la putere în
Germania și cum de s-a bucurat de sprijinul a milioane de oameni? Răspunsul la această
întrebare, consideră Rees, nu stă doar în contextul istoric cu totul special –înfrângerea Germaniei
în Primul Război Mondial sau criza economică de la începutul anilor '30, ci și în natura
comportamentului de lider al lui Hitler. Urmărind tipologia weberiană (privind legitimitatea
rațională, tradițională și carismatică), Hitler reprezintă cel mai bun exemplu pentru modelul
„liderului carismatic”. El nu era un politician normal, unul care promitea, să spunem, reducerea
taxelor sau îmbunătățirea sistemului de sănătate, ci un lider cvasi-religios care promitea națiunii
nimic altceva decât Salvarea.
Înainte de Primul Război Mondial, Hitler era un nimeni, un tânăr cu veleități de artist, plin de ură
și prejudecăți, și în același timp un ciudat care nu se putea apropia emoțional de nimeni și care
nu putea să participe la o dezbatere intelectuală. Dar când Hitler a început să vorbească în public
în berăriile din München, după război, slăbiciunile sale au fost percepute de unii drept atuuri. Ura
sa, afirmată cu înverșunare, completa sentimentele a milioane de germani care se simțeau umiliți
de termenii Tratatului de la Versailles și care căutau un țap ispășitor pentru pierderea războiului.
Nepriceperea sa în dezbateri a fost văzută drept dovadă a tăriei de caracter, iar refuzul său de a
discuta despre tot soiul de fleacuri, ca restul lumii, a fost interpretat drept semnul unui „om
special”.
Înainte de foate, faptul că Hitler a descoperit că poate da impresia unei conexiuni între el și
audiență a stat la baza succesului său. Pentru mulți, această conexiune s-a născut din „carisma”
lui Hitler
Omul era atât de carismatic încât oamenii ar fi crezut orice spunea” a declarat Emil Klein, care l-
a auzit pe Hitler vorbind în anii '20. Însă nu toți cei care îl ascultau erau de aceeași părere. Rees
spune că nu toți se lăsau vrăjiți de carisma lui Hitler, ci doar cei predispuși să creadă lucrurile
spuse de Hitler.

Hitler și ideile sale, promovate prin eficientul aparat de propagandă al Partidului Nazist, au
început să atragă din ce în ce mai mulți adepți. Jutta Reudiger, care a început să sprijine NSDAP-
ul în acea perioadă, declara că Hitler apărea drept salvatorul Germaniei. Femeia s-a numărat
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
printre cei care au avut impresia că percep acea conexiune specială cu liderul nazist. „Aveam
sentimentul că acesta este un om care nu se gândește la el și la propriile avantaje, ci doar la
bunăstarea poporului german.”
Potrivit lui Rees, a contat foarte mult că Hitler a promovat intens ideea superiorității rasiale a
germanilor, dându-le astfel impresia că sunt speciali și mai buni decât alții. Acest element ar fi
contribuit enorm la consolidarea relației dintre lideri și supuși.

5.Concluzie

„Carisma este un dat natural. Important este, insa, ceea ce alegem sa facem cu ea, ce finalitate ii
conferim. Spre exemplu, Hitler a fost o persoana carismatica, care a ales sa-si foloseasca acest
dat in scopuri negative. Ea poate fi, in schimb modelata, iar scoala are un rol important in acest
sens. Daca observam ca un copil manifesta calitati de lider informal, trebuie sa-i dezvoltam si sa-
i cultivam carisma in sens pozitiv”, spune expertul in comunicare Vasile Tran.

Fiecare persoană deţine un set de cel puţin două calităţi sau trasaturi de personalitate innascute
sau dezvoltate, care în combinatie cu o a treia , dezvoltată prin efort constient, să ducă la
transformarea intro persoană carismatică. Carisma personală, magnetismul personal se reflectă în
tot ceea ce facem. Carisma o poate dezvolta fiecare prin amplificarea calităţilor potrivite
personalităţii sale.