NOȚIUNI DE BLISTICĂ

Balistica reprezintă o ramură a fizicii aplicate, care se ocupă cu studiul mișcării unui corp aruncat sub
un anumit unghi față de orizontală, mișcare determinată de impulsul inițial, de atracția gravitațională și influențată
de rezistența mediului.

1. Balistica interioară studiază fenomenele ce se petrec cu glonțul în interiorul țevii, sub acțiunea
gazelor rezultate din arderea pulberii și se întâmplă sub forma a 2 fenomene :
Pirostatica – studiază arderea pulberii într-un volum constant
Pirodinamica – studiază arderea pulberii într-un volum variabil, respectiv în țeavă, după ce glonțul
a părăsit tubul cartușului și a început să se miște și până la ieșirea de pe țeavă.

Arderea pulberii cuprinde 3 faze :

a. Aprinderea – reprezintă inițierea procesului de ardere într-un punct al elementului de pulbere. Se
produce ca urmare a acțiunii percutorului asupra capsei cartușului, fiind strivită pe nicovala tubului,
produce o flacără, ce pătrunde prin celelalte 2 orificii de la partea de jos a cartușului la încărcătura de
azvărlire, producând aprinderea acesteia.
Pe scurt, aprinderea este fenomenul prin care se transmite grăuntelui de pulbere un impuls exterior sub
a cărei acțiune începe reacția de transformare explozivă a grăuntelui de pulbere.
Pentru a putea aprinde un punct de pe suprafața grăuntelui de pulbere este necesară o anumită
temperatură care se numește temperatură de aprindere, cu o valoare cuprinsă între 1000C și 3000C.
b. Inflamarea pulberii – constă în răspândirea procesului de aprindere pe întreaga suprafață a
elementului de pulbere. În aer liber viteza de inflamare a pulberii fără fum este de 2-3 m/s cu o viteză
de ardere de 1mm/s iar la pulberea cu fum viteza de inflamare este de 1-3 m/s și o viteză de ardere de
1cm/s.
Inflamarea este un proces de pătrundere a flăcării în interiorul fiecărui grăunte de pulbere, pe o direcție
perpendiculară pe suprafața acestuia.
c. Arderea propriu-zisă – constă în răspândirea procesului de aprindere în interiorul elementului de
pulbere. Procesul arderii pulberii fără fum în canalul țevii se caracterizează prin :
- Mărirea bruscă a vitezei de inflamare, flacăra cuprinzând instantaneu suprafețele tuturor
elementelor de pulbere ale încărcăturii
- Mărirea vitezei de ardere
- Arderea uniformă, în toate părțile, pe straturi paralele, a elementelor de pulbere

Fenomenul tragerii – plecarea glonțului din canalul țevii ca urmare a acțiunii presiunii gazelor
provenite din arderea pulberii.
Pentru ca fenomenul tragerii să fie inițiat, trăgătorul după ce a executat corect ochirea, apasă pe tragaci,
care eliberează cocoșul, acesta sub acțiunea arcului său lovește percutorul, care la rândul său, percutorul va lovi
capsa de inițiere a cartușului iar urmare a acestei acțiuni mecanice de deformare a capsei se produce aprinderea
fulminatului de mercur aflat în capsă și se formează o flacără, care pătrunde prin orificiile aflate pe fundul tubului
cartușului spre încărcătura de azvârlire, producând aprinderea acesteia. Arderea încărcăturii de azvârlire în tubul
cartușului dezvoltă o mare cantitate de gaze, puternic încălzite, care formează o presiune ce acționează cu aceeași
forță în toate direcțiile și anume:
 Înapoi – asupra fundului tubului cartușului
 Lateral – asupra pereților tubului cartușului
 Înainte – asupra glonțului care începe să se miște în interiorul țevii, imprimându-i o mișcare
aceelerată, obligându-l să intre forțat cu cămașa în ghinturi, învârtindu-se în ele (mișcarea de
rotație), înaintează în canalul țevii cu o vitează din ce în ce mai mare, după care este aruncat afară
pe direcția axului țevii.
 Mișcarea de rotație are o importanță deoarece are rolul de a da stabilitate glonțului în drumul său după
ieșirea din canalul țevii și de a străpunge cu mai mare ușurință presiunea aerului.

Fenomenul tragerii se produce într-un timp foarte scurt (0,2 – 0,6 s) și a fost împărțit în 4 perioade –
numite perioadele fenomenului tragerii, care sunt :
1)Perioada inițială (preliminară) a arderii pulberii într-un volum constant [perioada pirostatică] durează
din momentul aprinderii încărcăturii de azvârlire până la desprinderea glonțului din tubul cartușului și
forțarea în partea ghintuită a țevii.
2)Perioada întâi (principală) a arderii pulberii într-un volum care se modifică în scurt timp [perioada
pirodinamică] începe din momentul obținerii presiunii de forțare până la arderea completă a pulberii
3)Perioada a doua a destinderii (dilatării calorice) a aceleași cantități de gaze puternic comprimate și
încălzite – este rezultatul creșterii volumului dintre partea dinapoi a glonțului și fundul tubului cartușului
și durează de la terminarea arderii pulberii și până la ieșirea glonțului din canalul țevii.
4)Perioada a treia sau perioada acțiunii posterioare a gazelor asupra glonțului după plecarea acestuia
din țeavă – durează până în momentul încetării acestei acțiuni asupra glonțului. După încheierea acestei
perioade, gazele ajungând în contact cu atmosfera, se destind brusc, producând un efect sonor sub formă
de bubuitură și un efect luminos sub formă de flacără.

Viteza inițială - viteza pe care o are glonțul în momentul ieșirii din canalul țevii și are influență asupra:
 Bătăii armei – distanța la care ajunge glonțul
 Duratei de traiectorie a glonțului până la obiectiv
 Curburii traiectoriei
 Puterii de pătrundere a glonțului
Cu cât țeava este mai lungă, cu atât mai mult timp presiunea gazelor va acționa asupra glonțului și, prin
urmare, cu atât mai mare va fi viteza inițială a glonțului.
La aceeași lungime a țevii și cu aceeași greutate a pulberii, viteza inițială este cu atât mai mare cu cât
greutatea glonțului este mai mică.
Prin sporirea vitezei inițiale a glonțului se măresc : bătaia armamentului, puterea de pătrundere a glonțului
și efectul omorâtor al glonțului.

Rezistența țevii reprezintă capacitatea țevii de a rezista la o presiune a gazelor care se formează în
interiorul acesteia.
Deoarece pe timpul tragerii presiunea gazelor nu este uniformă, pe toata lungimea canalului țevii, nici
grosimea țevii nu este uniformă, ci sunt mai groși la culată (partea dinapoi) și mai subțiri la partea din față. În
majoritatea cazurilor, umflarea țevii se produce din cauza rămânerii în interiorul ei a corpurilor străine.

Uzura țevii reprezintă fenomenul de deteriorare a țevii ca urmare a factorilor chimici, mecanici și termici,
ce apar în timpul executării tragerilor. Uzura este un fenomen normal, este firească, chiar în cazul folosirii
armamentului în condiții optime.
 Reculul armei reprezintă mișcarea bruscă a armei spre înapoi în sens opus mișcării glonțului, ca urmare
a presiunii exercitate de o parte din gazele rezultate din arderea pulberii. În manifestarea reculului se disting 2
faze :
 Momentul în care glonțul, datorită presiunii gazelor, începe mișcarea de înaintare
 Momentul în care glonțul păresește țeava armei, reculul atingând valoarea maximă
Vibrațiile se produc în momentul înaintării proiectilului prin țeava armei și se manifestă prin mișcări în
plan transversal, longitudinal și de torsiune.

Vivacitatea țevii constă în capacitatea țevii de a rezista la tragerea unui anumit număr de cartușe fără a-
și schimba calitățile balistice. Când țeava își pierde această proprietate, pot apărea următoarele fenomene :
 Se micșorează viteza inițială a glonțului
 Se mărește împrăștierea gloanțelor
 Crește instabilitatea gloanțelor pe traiectorie

Rateul este starea de nefuncționare a cartușului (glonțul nu este aruncat din țeavă), care apare după ce
percuția a avut loc, capsa a fost percutată dar nu a funcționat din cauză că substanța percutantă, fulminatul de
mercur, nu s-a aprins.

2. Balistica exterioară este acea ramură a balisticii care studiază legile mișcării glonțului, din
momentul părăsirii țevii până șa lovirea obiectivului sau căderea pe pământ.
La ieșirea glonțului din țeava armei, gazele rezultate din arderea pulberii îi imprimă acestuia o accelerație
pozitivă, iar forțele care acționează asupra proiectilului sunt : gravitația, aplicată constant în centrul de greutate a
glonțului, se manifestă pin forța verticală direcționată în jos și forța de rezistență a aerului.

Traiectoria reprezintă drumul parcurs de către centrul de greutate al glonțului în aer, de la ieșirea din
țeava armei și până la punctul de cădere.
Elementele inițiale ale traiectoriei sunt:
 Originea traiectoriei reprezentată de gura țevii
 Orizontala armei – linia orizontală ce trece prin originea traiectoriei
 Linia de tragere – prelungirea imaginară spre infinit a axului țevii
 Linia de aruncare, de proiecție – este linia ce se formează din prelungirea imaginară a axului țevii
în momentul plecării glonțului din țeavă.
 Linia de ochire – linia dreaptă ce unește ochiul trăgătorului, prin mijlocul crestăturii înălțătorului
și prin vârful cătării cu punctul de ochire
 Unghiul de ochire – unghiul format între linia de tragere și linia de ochire
 Unghiul de aruncare – unghiul format între linia de aruncare și orizontala armei
 Unghiul de tragere – este unghiul format între linia de tragere și orizontala armei
Elementele medii ale traiectoriei sunt :
 Ramura ascendentă (urcătoare)  Vârful traiectoriei
 Ramura descendentă (coborâtoare)  Săgeata traiectorie
 Elementele finale ale traiectoriei sunt :
o Punctul de incidență (de sosire)
o Punctul de cădere
o Unghiul de cădere

Tragerea precisă este tragerea al cărei punct mediu al loviturilor se suprapune cu axactitate pe punctul
de control sau pe mijlocul obiectivului sau nu se depărtează cu mai mult de o jumatate de miime, corespunzătoare
distanței la care se trage, față de acesta.
Precizia tragerii se asigură prin:
 Reglarea corectă a armamentului
 Păstrarea cu grijă a armamentului și muniției
 Intruirea cât mai bună a trăgătorului

Balistica terminală (balistica rănii) studiază comportamentul proiectilului în materie de contact și

restutuirea totală sau parțială a energiei sale cinetice. Un proiectil care traversează un mediu omogen provoacă
următoarele fenomene :
 O undă de șoc
 Un canal vunerant (cu o cavitate permanentă)
 O cavitate temporară – în locul unde acestă cavitate permanentă se modifică, se produce un fenomen de
dilatare pasageră, iar țesuturile suferă o refulare scurtă și brutală