Sunteți pe pagina 1din 28

NOTIUNI DE BALISTICA INTERIOARA

A. Balistica interioara studiaza fenomenele si procesele ce au loc in canalul tevii (gurii de foc)
pe timpul tragerii sau in camera de ardere.
Arderea pulberii
Arderea pulberii cuprinde trei faze:
aprinderea;
inflamarea;
arderea propriu-zisa.

APRINDEREA este fenomenul prin care se transmite grauntelui de pulbere un impuls exterior
(flacara de la capsa) sub a carui actiune incepe reactia de transformare exploziva a
grauntelui.
Transformarea exploziva este o transformare chimica foarte rapida, insotita de degajare
de caldura si producerea unei mari cantitati de gaze puternic incalzite, capabila sa produca un
lucru mecanic. Transformarea exploziva se numeste prescurtat explozie.
INFLAMAREA PULBERII consta in propagarea flacarii pe suprafata grauntilor incarcaturii de
pulbere. Viteza cu care se propaga flacara pe suprafata grauntelui de pulbere se
numeste viteza de inflamare.
ARDEREA PROPRIU-ZISA consta in patrunderea flacarii in interiorul fiecarui graunte de
pulbere pe o directie perpendiculara pe suprafata acestuia. Datorita temperaturii ridicate de
2400-2500 grade, gazele rezultate din arderea pulberii produc fenomenul dilatarii lor si tind
sa ocupe un volum de 8-10 ori mai mare decat volumul ocupat de incarcatura inainte de
arderea ei.

Fenomenul tragerii
Azvarlirea glontului din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii gazelor
provenite din arderea pulberii se numeste fenomenul tragerii.
Viteza initiala a glontului
1. Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:
bataii (distanta la care ajunge glontul);
duratei de traiect a glontului pana la obiectiv;
curburii traiectoriei;
puterii de patrundere a glontului.
2. Viteza initiala a glontului depinde de:
lungimea tevii;
cantitatea incarcaturii de azvarlire;
greutatea glontului;
temperatura incarcaturii de azvarlire.
3. Cu cat teava este mai lunga cu at 949i84j at mai mult timp presiunea
gazelor va actiona asupra glontului si prin urmare, cu atat mai mare va fi viteza
initiala a glontului. La aceiasi lungime a tevii si aceiasi greutate a incarcaturii de
azvarlire, viteza initiala este cu atat mai mare cu cat greutatea glontului
este mai mica.
4. Prin sporirea vitezei initiale a glontului se maresc:
bataia armamentului;
puterea de patrundere a glontului;
efectul omorator al glontului.

NOTIUNI DE BALISTICA EXTERIOARA


B. Balistica exterioara studiaza miscarea glontului in aer, din momentul iesirii din canalul
tevii si pana la caderea lui pe pamant.

Traiectoria si elementele ei
TRAIECTORIA este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului in aer, de la iesirea din
teava pana la punctul de cadere.

Principalele elemente ale traiectoriei

1. ORIGINEA TRAIECTORIEI – centrul retezaturii dinainte a tevii; reprezinta punctul de


plecare a glontului din gura tevii.
2. ORIZONTALA ARMEI – linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care
contine aceasta linie se numeste plan orizontal.
3. LINIA DE TRAGERE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a
fost terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine
aceasta linie se numeste plan de tragere.
4. UNGHIUL DE TRAGERE – unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.
5. LINIA DE ARUNCARE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii in momentul
plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de
aruncare.
6. UNGHIUL DE ARUNCARE – unghiul format intre linia de aruncare si orizontala armei.
7. UNGHIUL DE ZVACNIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.
8. PUNCTUL DE CADERE – punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.
9. UNGHIUL DE CADERE – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de
cadere, si orizontala armei.
10. DISTANTA DE TRAGERE – distanta de la originea traiectoriei pana in punctul de cadere.
11. VARFUL TRAIECTORIEI – punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
12. SAGEATA TRAIECTORIEI – departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.
13. RAMURA URCATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful
traiectoriei.
14. RAMURA COBORATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul
de cadere.
15. PUNCTUL DE INCIDENTA – punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului
(pamantului, obstacolului).
16. UNGHIUL DE INCIDENTA – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de
incidenta si tangenta la suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

17. PUNCTUL DE OCHIRE – punctul de pe


obiectiv(tinta) sau in afara acestuia asupra caruia se
ocheste cu arma.

18. LINIA DE OCHIRE – linia dreapta care uneste


ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii
inaltatorului si prin varful catarii, cu punctul de ochire;
planul vertical care contine aceasta linie se
numeste plan de ochire.

19. UNGHIUL DE OCHIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.
20. UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI – unghiul format intre linia de teren a obiectivului
si orizontala armei.
21. DISTANTA OCHITA – distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare pana
la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.
22. ORDONATA VERTICALA – inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala
armei.
23. ORDONATA BALISTICA - inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.
24. LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI – linia dreapta care uneste originea
traiectoriei cu baza obiectivului.

Miscarea glontului in aer

A) Forta de gravitatie si forta de rezistenta a aerului


Pe timpul mersului sau in aer, glontul aruncat din canalul tevii cu o anumita viteza initiala,
este supus actiunii a doua forte: FORTA DE GRAVITATIE si FORTA DE REZISTENTA A
AERULUI.
Forta de gravitatie obliga glontul sa coboare treptat mai jos de linia de aruncare, iar forta
de rezistenta a aerului ii incetineste continuu miscarea, cautand sa-l rastoarne.
Cauzele care determina formarea fortei de rezistenta a aerului.
Particulele de aer care inconjoara glontul se scurg in jurul lui si exercita o frecare
asupra suprafetei acestuia.
Particulele de aer nu reusesc sa se departeze din fata glontului in miscare; din aceasta cauza,
in fata varfului acestuia rezulta o comprimare a aerului. Inapoia glontului se creeaza un
spatiu de depresiune si vartejuri.
Ca urmare a actiunii fortei de gravitatie si a fortei de rezistenta a aerului, viteza de
zbor a glontului se micsoreaza treptat, iar traiectoria acestuia capata forma unei linii curbe
neuniforme, mai intinsa la inceput si mai curba catre sfarsit.
B) Proprietatile traiectoriei glontului in aer
ramura urcatoare a traiectoriei este mai lunga si are o panta mai lina, pe cand ramura
coboratoare este mai scurta si are o panta mai rapida;
unghiul de cadere este mai mare decat unghiul de aruncare;
la trageri sub unghiuri de aruncare mari, cea mai mica viteza a glontului este ramura
coboratoare a traiectoriei, iar la trageri sub unghiuri de aruncare mici, cea mai mare viteza a
glontului este in punctul de cadere;
durata traiectului glontului pe ramura urcatoare este mai mica decat pe ramura
coboratoare.
Forma traiectoriei
Forma traiectoriei depinde de marimea unghiului de tragere
Odata cu marirea unghiului de tragere – pana la o anumita limita (30-35 grade) – se maresc:
inaltimea traiectoriei si distanta de tragere (bataia).
Daca unghiul de tragere se mareste peste aceasta limita, inaltimea traiectoriei continua sa se
mareasca, iar distanta de tragere incepe sa se micsoreze.
UNGHIUL DE TRAGERE CU CARE SE OBTINE CEA MAI MARE DISTANTA DE TRAGERE A
GLONTULUI SE NUMESTE UNGHIUL DISTANTEI MAXIME.
Traiectoriile care se obtin cu unghiuri de tragere mai mici decat unghiul distantei
maxime se numesc TRAIECTORII INTINSE (RAZANTE).
In limitele distantei loviturii razante, obiectivele pot fi lovite fara a modifica inaltatorul; in
acest caz, punctul de ochire in inaltime se stabileste la marginea de jos a obiectivului.
Distanta loviturii razante depinde de:
inaltimea obiectivului;
razanta traiectoriei.
Cu cat mai inalt este obiectivul si mai razanta traiectoria, cu atat mai mare este distanta
loviturii razante pe care obiectivul respectiv poate fi lovit cu acelasi inaltator.
Distanta loviturii razante se poate determina prin compararea inaltimii obiectivului cu
ordonata traiectoriei medii si se rotunjeste in jumatati de gradatii, asa cum se arata in tabelul
de mai jos:
Distanta loviturii razante pentru diferite categorii de armament (in metri) si
diferite obiective (tinte)
Categorii de Pistolul-mitraliera Mitraliera 7,62 m
si pusca-
armament mitraliera

Tinte distanta inaltator distanta

Cap (0,30m) 300 3 350

Piept (0,50m) 350 3½ 443

Mitraliera (0,55m) 363 3½ 446

Mitraliera (0,75m) 410 4 510

Arma reactiva 450 4½ 520


antitanc (1m),

Tun antitanc fara 450 4½ 520


recul (1,1m)

Tinta alergand 500 5 650


(1,5m)
NOTIUNI SUMARE DESPRE OCHIRE SI
LINIA DE MIRA
Ochirea
Totalitatea operatiunilor efectuate pentru a indrepta teava armamentului in plan orizontal si
vertical in asa fel incat traiectoria glontului sa treaca printr-un punct ales pe obiectiv se
numeste ochire.
Pentru ca glontul sa ajunga la obiectiv si sa-l loveasca este necesar ca inainte de darea
focului teava armamentului sa capete o anumita pozitie in plan orizontal si vertical.
Indreptarea axului tevii in directie, in plan orizontal, se numeste ochire in
directie. Indreptarea axului tevii in inaltime, in plan vertical, se numeste ochire in
inaltime.

Linia de mira si insemnatatea ei practica


Linia dreapta care uneste mijlocul crestaturii inaltatorului cu varful catarii se numeste linia
de mira. Cu cat teava diferitelor categorii de armament este mai lunga, linia de mira va fi
mai mare, iar precizia tragerii va fi mai buna; cand lungimea tevii va fi mai mica, la aceleasi
erori de ochire abaterile vor fi mai mari si invers.
Exemplu:
daca pe timpul ochirii cu pusca automata Md.1986, a carei linie de mira este de 375 mm, se
face o eroare de 1 mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului,
abaterea liniei de ochire va fi de 265 mm – la distanta de 100 m, de530 mm. - la distanta de
200 m etc. La pusca mitraliera Md. 1964, a carei linie de mira este de 555 mm, o eroare de 1
mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului, va abate linia de ochire
cu 180 mm – la distanta de 100 m, cu 360 mm – la distanta de 200 m etc.

Din exemplele de mai sus rezulta clar importanta lungimii liniei de mira, cat si
necesitatea executarii corecte a ochirii.
Actiunea glontului asupra obiectivelor
Armamentul de foc al infanteriei este destinat in principal pentru nimicirea fortei vii a
inamicului dispusa in teren deschis sau inapoia unor adapostiri usoare, iar unele mijloace de
foc sunt destinate pentru executarea tragerii asupra tancurilor, transportoarelor blindate si a
altor obiective blindate.
Glontul nimiceste obiectivul prin forta sa de lovire. La tragerea asupra fortei vii, rolul
principal revine efectului omorator al glontului, adica actiunii glontului asupra organismului
viu.
Efectul omorator al glontului este caracterizat de energia cinetica a
glontului, (energia in momentul intalnirii cu obiectivul).

Pentru a provoca efect omorator asupra omului este suficienta o energie cinetica de 8 kgf/cm
patrat, iar asupra unui animal de tractiune de 20 kgf/cm patrat.
Pentru a perfora un blindaj de 8-10 mm grosime si diferite piese ale motorului unui avion,
glontul trebuie sa posede o energie cinetica ramasa de 75-100 kgf/cm patrat.
Energia cinetica a diferitelor gloante se arata in tabelele de tragere pentru fiecare categorie
de armament in parte.
Gloantele armamentului modern isi pastreaza efectul omorator la toate distantele de tragere.
Glontul de pistol isi pastreaza efectul omorator pana la distanta de 50 m.
In afara de valoarea energiei cinetice a glontului, efectul omorator al acestuia depinde
de asemenea de:
efectul lateral;
efectul de oprire;
efectul hidrodinamic.
Efectul lateral consta in aceea ca suprafata obiectivului supus nimicirii la caderea glontului
este mult mai mare decat diametrul glontului.
Efectul de oprire consta in capacitatea glontului de a scoate din lupta organismul viu, intr-
un interval de timp scurt. Cu cat este mai mic timpul dintre momentul caderii glontului si
momentul intreruperii (blocarii) functiilor vitale ale organismului, cu atat mai puternic este
efectul de oprire.
Efectul hidrodinamic conta in distrugerea nu numai a tesuturilor strapunse nemijlocit de
glont, ci si a tesuturilor vecine, pe o suprafata mai mare.
Traiectoria urmata de glont in tesuturile moi este curioasa. Dupa ce a patruns pielea, glontul
inconjoara organele, datorita neomogenitatii mediului.
Cand gloantele patrund cu mare viteza in regiuni inchise si pline cu lichide, ca de exemplu:
inima, creierul, stomacul, dau nastere la o destindere brusca a acestor organe si provoaca
ruperea completa a invelisurilor. Cand viteza glontului este mai mare de 400 m/s, in
momentul lovirii unui os dur, il sfarama si-l pulverizeaza pe lungimi pana la 6 cm. In general,
osul crapa pe o lungime de 10-15 cm. Daca viteza glontului este foarte mare, osul sfaramat
este impins in muschi, pe care ii rupe si-I arunca afara, provocand la iesire, adesea, o ruptura
foarte mare. Oasele spongioase pot fi patrunse fara a fi sparte, daca viteza glontului nu
depaseste 350 m/s.
Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole.
Fenomenul de patrundere depinde de:
proprietatile obstacolelor;
energia cinetica a glontului in momentul intalnirii cu obstacolele;
calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.
Marirea vitezei glontului si, ca urmare, a energiei cinetice duce la marirea puterii de
patrundere. Pe masura cresterii distantei de tragere puterea de patrundere a glontului scade.

La distante sub 100 m apare un fenomen contrar: in cazul vitezei mari, puterea de
patrundere nu numai ca nu sporeste, ci dimpotriva, scade, din cauza ca avand o viteza mare,
la intalnirea cu obstacolul se deformeaza si patrunde mai greu in acesta.
Capacitatea de perforare a glontului depinde de aceiasi factori ca si puterea de
patrundere. Marimea puterii de perforare a glontului depinde de calitatea materialului din
care este facut glontul.
Gloantele perforante au in interior un miez de otel tare, inconjurat de un invelis moale, pentru
a usura patrunderea in ghinturi si pentru a evita ricosarea in momentul cand glontul loveste
cu varful blindajul.
Marirea unghiului de incidenta influenteaza direct asupra capacitatii de perforare. Cu cat acest
unghi este mai apropiat de 90 de grade cu atat mai mult capacitatea lui de perforare este mai
mare; cu cat unghiul de incidenta este mai mic, cu atat puterea de perforare scade. In cazul
unei viteze foarte mari a glontului, superioara vitezei de 1000m/s, se observa o crestere
brusca a puterii de perforare a glontului; in aceste conditii, chiar miezul de plumb moale este
capabil sa perforeze un blindaj de 15 mm grosime.

Gloantele incendiare, trasoare si alte gloante speciale, pe langa destinatia lor


principala, au asupra personalului si asupra obiectivelor aceeasi actiune ca si gloantele
obisnuite.
Influenta conditiilor de tragere asupra traiectoriei glontului
Glontul pe timpul traiectului in atmosfera, este supus influentei diferitelor conditii
meteorologice, care pot fi normale sau speciale (accidentale).
Datele inscrise in tabelele de tragere privind traiectoria corespund conditiilor normale de
tragere.
Sunt considerate conditii normale de tragere urmatoarele:
a) conditii meteorologice:
presiunea atmosferica la orizontala armei egala cu 750 mm (corespunde unei altitudini
de 110 m deasupra nivelului marii);
temperatura aerului la orizontala armei: + 15 grade C;
umiditatea relativa a aerului: 50%;
lipsa totala de vant.
b) conditii balistice:
armamentul de categoria intai;
greutatea glontului si viteza initiala egale cu cele inscrise in tabelele de tragere;
temperatura incarcaturii de azvarlire: +15 grade C;
forma glontului corespunzatoare datelor de fabricatie;
inaltimea catarii, cea stabilita la reglarea armamentului; inaltimea (gradatia) crestaturii
inaltatorului corespunzatoare unghiurilor de ochire prevazute in tabelele de tragere.
c) conditii topografice:
obiectivul sa se gaseasca pe orizontala armei;

lipsa totala de inclinare laterala a terenului.


Imprastierea tragerii
A) Cauzele imprastierii
Imprastierea ia nastere din schimbarea involuntara a elementelor care influenteaza plecarea
glontului din teava si drumul lui in aer.
Cauzele care genereaza imprastierea tragerii pot fi socotite: subiective si obiective.
Din categoria cauzelor obiective fac parte:
variatiile conditiilor atmosferice in care se produce miscarea gloantelor;
variatiile de viteza initiala a glontului, determinate de munitie si armament.
Din categoria cauzelor subiective fac parte variatiile unghiurilor si directiilor de
tragere provocate de:
inconstanta in ochirea orizontala si verticala a armei la fiecare cartus (serie de cartuse
trase);
incorectitudinea pozitiilor de tragere, asezarii armei in umar, folosirii reazemului si
manuirii tragaciului la tragerea fiecarui cartus (serie de cartuse trase);
vibratiile neuniforme ale tevii armamentului automat ca urmare a miscarii mecanismelor
pe timpul reancarcarii;
inconstanta si neuniformitatea in mentinerea armamentului automat in mana pe timpul
tragerii.
Cunoscand cauzele care produc imprastierea, se poate micsora influenta fiecareia din ele si
prin aceasta, sa se micsoreze imprastierea.
B) Legile imprastierii
Experimental si prin calcul s-au stabilit urmatoarele legi de baza ale imprastierii:
a) punctele de incidenta se dispun neuniform, fiind mai grupate la centrul suprafetei elipsei
(dreptunghiului) imprastierii si mai rare catre extremitati;
b) punctele de incidenta se dispun simetric fata de centrul imprastierii, atat in directie cat
si in adancime;

c) suprafetele pe care sunt dispuse punctele de incidenta au dimensiuni determinate


(limitate).
GRUPAREA SI PRECIZIA TRAGERII
Gruparea tragerii depinde de:
Calitatile armamentului
Priceperea tragatorului de a grupa loviturile pe o suprafata cat mai mica
Tragatorul poate mentine calitatea armamentului de a trage grupat prin:
Intretinerea corecta a acestuia (in special a canalului tevii si a dispozitivelor de ochire);
Executarea corecta a incarcarii armamentului;
Ochirea uniforma, cu respectarea unui regim normal de tragere.

Precizia tragerii se asigura prin:


Reglarea corecta a armamentului;
Pastrarea cu grija a armamentului si munitiei;
O perfecta instruire a tragatorului.
Precizia tragerii este influentata de:
Stabilirea punctului de ochire;
Asezarea corecta a inaltatorului si a corectorului de deriva;
Pozitia tragatorului;
Manuirea tragaciului.
CONDITII CARE INFLUENTEAZA ASUPRA IMPRASTIERII

Cand nu se stabileste corect inaltatorul, corectorul de deriva si punctul de


ochire: gloantele vor trece mai departe sau mai aproape de obiectiv ori se vor abate lateral;
Cand se trage cu arma inclinata lateral, spre stanga sau spre dreapta: gloantele se vor
abate in partea in care este inclinata arma si in jos
Pozitia centrului de greutate al armei fata de reazem influenteaza asupra imprastierii,
asa cum se arata mai jos:
a) cand arma se reazema inainte centrului de greutate mai aproape de retezatura tevii:
gloantele se vor deplasa mai sus decat punctul ales pe obiectiv;
b) cand arma se reazema inapoia centrului de greutate mai aproape de pat: gloantele vor
devia in jos fata de punctul ales pe obiectiv.
Schimbarea pozitiei patului armei in umar pe timpul tragerii determina
marimea imprastierii;
a) cand patul armei se stabileste cu centrul scobiturii suprapus pe clavicula si se stabileste
corect punctul de ochire, gloantele se vor suprapune cu punctul ales pe obiectiv;
b) cand patul armei se reazema in umar cu coltul de jos, gloantele se vor abate in sus;
c) cand patul armei se reazema in umar cu coltul de sus, gloantele se vor abate in jos.
O mare influenta asupra imprastierii au corectitudinea sau greselile cu care
tragatorul executa ochirea in timpul tragerii, asa cum se arata in continuare:
1) astfel cand tragatorul va executa tragerea cu catare “bine prinsa” (la mijlocul crestaturii
inaltatorului atat in plan vertical, cat si orizontal), iar linia de ochire va fi corect prelungita la
punctul de ochire (la baza de jos a acestuia) glontul va lovi tinta in punctul stabilit si anume:
a) in punctul de ochire, daca tinta se gaseste la distanta corespunzatoare gradatiei de pe
inaltator (ne gasim in situatia “punct ochit” - “punct lovit”);
b) in punctul corespunzator ordonatei traiectoriei medii, la distanta la care se gaseste tinta
si in raport cu gradatia de pe inaltator.
2) Greselile pe care le poate face un tragator in executarea ochirii pe timpul tragerii se
impart in doua grupe:
a) din punct de vedere al prinderii cuiului catarii intre umerii crestaturii
inaltatorului (catare plina sau subtire; catare lipita dreapta sau stanga; combinate;
catare plina sau subtire si lipita dreapta sau stanga);
b) din punct de vedere al prelungirii liniei de ochire la punctul de ochire (in centrul
punctului de ochire; la dreapta sau la stanga punctului de ochire; mai sus sau mai
jos de punctul de ochire).
Imprastierea tragerii mai este influentata de:
a) intensitatea luminii - catare luminata puternic da lovitura jos;
- catare luminata dreapta da lovitura stanga;
- catare luminata stanga da lovitura dreapta;
- vreme noroasa da lovitura sus.
b) directia vantului.
Armele de foc reprezinta mijlocul cel mai eficace folosit de catre infractori, atat pentru a savarsi fapte
de natura penala, cat si pentru a-si asigura scaparea in cazul in care sunt surprinsi la locul infractiunii
ori sunt urmariti de catre organele judiciare, persoana vatamata sau martori[1].
In Legea 295/2004 prin arma de foc se intelege acea arma al carei principiu de
functionare are la baza forta de expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse ori
prin arderea unei incarcaturi. Principiul de functionare are la baza forta de expansiune a gazelor
provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incarcaturi.

Definitia legala este acceptata in criminalistica, cu mici diferente. Astfel, arma


de foc este considerata ca fiind “un mecanism, un instrument care serveste la atac sau la
aparare si foloseste pulbere exploziva. Prin arderea pulberii explozive se creaza, datorita
gazelor, o presiune care arunca glontul sau alicele din teava armei”.
Clasificarea armelor de foc. Din punct de vedere criminalistic, prezinta importanta, de cele mai
multe ori, armamentul usor portabil cu care se savarseste unele infractiuni, dar nu este exclusa nici
utilizarea armamentului greu de infanterie (mitraliere, aruncatoare, etc.) deoarece practica a dovedit ca
au existat numerose cazuri in care au fost folosite arme din aceasta categorie.

Din punct de vedere al destinatiei, armele se clasifica[2] astfel:

a) arme militare – arme destinate uzului militar;

b) arme de autoaparare si paza – arme de foc scurte, omologate sau recunoscute in


conditiile prevazute de lege, destinate sa asigure apararea vietii, integritatii si libertatii
persoanelor fizice, precum si bunurilor apartinand persoanelor fizice sau juridice;

c) arme de autoaparare – arme neletale scurte, special confectionate pentru a imprastia


gaze nocive, iritante, de neutralizare si proiectile din cauciuc, in scop de autoaparare;

d) arme de tir – arme destinate practicarii tirului sportiv, omologate sau recunoscute in
conditiile prevazute de lege;

e) arme de vanatoare – arme destinate practicarii vanatorii, cu una sau mai multe tevi,
care folosesc munitie cu glont sau/si cu alice, omologate sau recunoscute in conditiile
prevazute de lege;

f) arme utilitare – arme destinate sa asigure desfasurarea corespunzatoare a unor


activitati din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protectiei
mediului si protectiei impotriva daunatorilor, precum si desfasurarea de catre
societatile specializate de paza a activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor si
valorilor sau a transporturilor unor valori importante;

g) arme de asomare – arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin


supunerea acestora la un soc mecanic, in scopul sacrificarii ulterioare;

h) arme cu destinatie industriala – arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui


scop industrial de uz civil si care au aparenta unei arme de foc automate;
i) arme cu tranchilizante – arme utilitare destinate imobilizarii animalelor prin injectarea
de substante tranchilizante;

j) arme de panoplie – arme de foc devenite nefunctionale ca urmare a transformarii lor


de catre un armurier autorizat;

k) arme de colectie – armele destinate a fi piese de muzeu, precum si armele aflate sau
nu in stare de functionare, care constituie raritati sau care au valoare istorica, artistica,
stiintifica, documentara sau sentimentala deosebita;

l) arme vechi – arme letale produse inainte de anul 1877 sau reproduceri ale acestora,
destinate sa fie pastrate in colectii;

m) arme de recuzita – arme special confectionate, fabricate sau devenite inofensive ca


urmare a modificarii lor de catre un armurier autorizat, necesare activitatii institutiilor
specializate, in domeniul artistic;

Din punct de vedere constructiv armele se clasifica[3] dupa cum urmeaza:

a) arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune – arme care, pentru aruncarea
proiectilului, folosesc forta de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub
presiune aflate intr-o butelie recipient;

b) arme de foc scurte – arme de foc a caror teava nu depaseste 30 cm sau a caror
lungime totala nu depaseste 60 cm;

c) arme de foc lungi – arme de foc a caror lungime a tevii sau lungime totala depasesc
dimensiunile armelor de foc scurte;

d) arme de foc automate – arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca
automat si trag o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe tragaci;

e) Arme de foc semiautomate – arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca
automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe
tragaci;

f) Arme de foc cu repetitie – arme de foc care, dupa fiecare foc tras, se reincarca
manual, prin introducerea pe teava a unui cartus preluat din incarcator prin intermediul
unui mecanism;

g) Arme de foc cu o singura lovitura – arma de foc fara incarcator, care este incarcata
dupa fiecare tragere prin introducerea manuala a cartusului in camera de incarcare sau
intr-un lacas special prevazut la intrarea in teava.
Din punct de vedere criminalistic[4] armele se clasifica dupa mai multe criterii:
1. Dupa destinatie, distingem:
 Arme militare (destinate fortelor armate, folosite la actiuni de neutralizare sau
nimicire a personalului si tehnicii de lupta ale inamicului);
 Arme de tir (special confectionate pentru practicarea tirului sportiv);
 Arme de vanatoare (cu glont, cu alice sau mixte) destinate practicarii vanatorii;
 Arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale);
 Arme confectionate special pentru a imprastia gaze nocive, iritante sau de neutralizare.

2. Dupa constructia canalului tevii deosebim:

 Arme cu teava ghintuita (specifice armelor militare)[5];

 Arme cu teava lisa (arme de vanatoare)[6];

 Arme cu tevi combinate (lisa si ghintuita).

3. In functie de calibrul lor, se intalnesc:

 Arme de calibru mare, peste 9 mm;

 Arme de calibru mijlociu, respectiv intre 6,35 – 9 mm;

 Arme de calibru mic, pana la 6,35 mm.

In cazul armelor de vanatoare, calibrele sunt diferite – 12, 16, 18, 20, 24 etc - , fiind
egale cu numarul sferelor de otel, cu diametrul egal cu cel al tevii ce intra intr-o unitate de
masura a greutatii egala cu un pfund (0,5 Kg).

4. Dupa lungimea tevii pot exista urmatoarele tipuri:

 Arme cu teava lunga – intre 50-80 cm – in aceasta categorie intrand pustile,


carabinele, pustile mitraliera, armele de vanatoare si de tir;

 Arme cu teava mijlocie – intre 20-50 cm – cum ar fi pistoalele mitraliera;

 Arme cu teava scurta – intre 3-20 cm – revolverele si pistoletele.

5. Dupa modul de functionare, armele de foc se clasifica in:

 Arme cu incarcatura simpla;

 Arme cu repetitie (se incarca manual pentru fiecare tragere);

 Arme semiautomate (incarcarea si aruncarea tubului se fac automat dar este


necesara apasarea tragaciului pentru fiecare tragere);
 Arme automate (reincarcarea se face automat, la o singura apasare pe tragaci
executandu-se foc in serii, cu o cadenta de tragere de cateva zeci sau sute de cartuse pe
minut).

6. Dupa munitia folosita, armele sunt:

 Arme cu glont – militare;

 Arme cu alice – de vanatoare;


 Arme mixte – de vanatoare cu glont si alice.

7. Dupa modul de fabricatie, armele de foc sunt:

 Arme de fabricatie industriala[7];

 Arme vechi, de fabricatie mestesugareasca;

 Arme de foc rudimentare, confectionate din materiale improvizate;

 Arme de foc modificate[8].

8. Dupa numarul tevilor, armele de foc pot fi grupate in:

 Arme cu o singura teava;

 Arme cu doua tevi;

 Arme cu trei tevi.

Rolul si descrierea sumara a principalelor piese si mecanisme ale


armamentului de infanterie

In general armamentul de foc se compune din urmatoarele parti principale: teava[9],


mecanisme de inchidere (inchizatoare), mecanisme de percutie, mecanisme de alimentare cu
munitie, aparate de ochire si unele dispozitive (pat, cracan, afet etc.) care usureaza manuirea
sau dau armamentului o stabilitate mai mare pe timpul tragerii.

TEAVA – imprima glontului (proiectilului) directia de miscare (la armamentul reactiv


dirijarea proiectilului si evacuarea gazelor rezultate din arderea pulberii). Teava armamentului
de foc este un tub de otel strabatut de un canal de la un capat la celalalt, numit canalul tevii.
Ea trebuie sa reziste la o presiune mai mare de 1,5 – 2 ori decat presiunea maxima ce se
produce prin arderea pulberii din cartus.

In figura din dreapta este reprezentata o sectiune in partea ghintuita a tevii, la care
distingem calibrul(1), ghintul (2), plinul (3) si flancul de atac(4).

Partea dinainte a tevii


se termina
cu retezatura
dinainte sau gura
tevii, iar partea dinapoi
a tevii se numeste culata si se termina cu retezatura dinapoi. La interiorul tevii deosebim:

a)- camera cartusului[10] (locasul de introducere a cartusului) - este situata la partea


dinapoi a tevii si are forma corespunzatoare tubului cartusului;

b)- conul de fortare – face legatura intre camera cartusului si partea ghintuita a tevii;
asigura angajarea progresiva a glontului in ghinturi;
c)- partea ghintuita – imprima glontului miscarea de rotatie in jurul axului sau pentru a-si pastra
stabilitatea in aer, pe timpul deplasarii (pe traiectorie[11]). Ghinturile sunt niste canale longitudinale
practicate in peretele interior al tevii in forma elicoidala. Intervalele dintre ghinturi se numesc plinuri,
iar partile laterale ale ghinturilor se numesc flancuri. Numarul ghinturilor pentru armamentul de calibru
6,5 – 8 mm de obicei este egal cu patru si mai rar cu 5 si 6. La calibrul 11-14mm el este de 8 si mai rar
de 6. Diametrul tevii masurat intre doua plinuri se numeste calibru[12]. Armamentul de infanterie are,
de regula, tevile cu ghinturile de la stanga sus spre dreapta jos si imprima glontului o miscare de rotatie
in sensul mersului acelor de ceasornic. Armamentul reactiv are canalul tevii fara ghinturi. Tot teava lisa
(fara ghinturi) au si armele de vanatoare cu alice[13].

MECANISMUL DE INCHIDERE - are rolul de a impinge cartusul in camera


cartusului, a inchide partea dinapoi a tevii si a extrage tubul cartusului din camera cartusului.
In functie de constructia armamentului, inchiderea se poate face :

- prin deplasarea inainte si rotirea inchizatorului sau numai a capului sau mobil (ex.:-
pusca md. 1891/1930, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963, pusca mitraliera
cal. 7,62 mm, md. 1964);

- prin deplasarea laterala a inchizatorului sau prin caderea lui (ex.:- mitraliera cal. 7,62
mm md. 1943 , carabina semiautomata cal. 7,62 mm md. 1958, pusca mitraliera si
mitraliera 7,92 mm );

- prin desfacerea unor placi de inzavorare (ex.:- pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md.
1945, mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946);

- prin masa inchizatorului liber sub actiunea arcului recuperator (ex.:- pistolul mitraliera
cal. 7,62 mm, md. 1941, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1954);

- prin imbinarea inchizatorului cu teava datorita miscarii acesteia in plan vertical (ex.-
pistolul cal.7,62 mm, md. 1933);

MECANISMUL DE PERCUTIE – are rolul de a percuta capsa cartusului pentru


aprinderea incarcaturii de azvarlire. El are in alcatuirea sa percutorul, declansatorul si
tragaciul. La armamentul semiautomat percutia nu se realizeaza simultan cu inchiderea si
inzavorarea, darea focului se realizeaza pe baza unui cocos impins de un arc ce este eliberat
de apasarea pe tragaci. Armamentul automat este prevazut si cu schimbator ce permite si
executarea tragerii lovitura cu lovitura. In raport de modul de constructie a armamentului,
deosebim urmatoarele sisteme de percutie :

- sistemul de percutie simplu – percutorul este actionat direct de axul sau, ex.: –
pusca cal. 7,62 mm, md. 1891/1930;

- sistemul de percutie mobil – percutorul este fixat la una din piesele mobile ale
armei, ex. – mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946;

- sistemul de percutie cu cocos, ex. – pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963,
pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1964, pistolul cal. 9 mm, pistolul cal. 7,65 mm,
md. 1974[14].
MECANISMUL DE ALIMENTARE – are rolul de a asigura alimentarea cu cartuse a
armamentului. Este construit in functie de modelul armamentului si de sistemul de
alimentare. El poate fi : - cu cursor – atunci cand alimentarea se face de pe banda - sau cu
arc - cand alimentarea se face din incarcator sau direct din magazia de cartuse (la carabine)

APARATELE DE OCHIRE – servesc la executarea ochirii in timpul tragerii asupra


obiectivelor la diferite distante. Ele asigura precizia si gruparea tragerii corespunzator
distantei la care se afla obiectivele.

Sunt folosite urmatoarele aparate de ochire:

- aparate de ochire mecanice;

- aparatele de ochire optice;

- aparatele de ochire cu grile si corectoare.

PARTILE COMPONENTE ALE PISTOLULUI GLOCK 17

1) Manso
n;
2) Teava
;
3) Ansa
mblu
arc

recuperator;
4) Incorporat in piesa 3;
5) Cui percutor;
6) Distantier;
7) Arcul cuiului percutor;
8) Arcuri inelare;
9) Siguranta cuiului percutor;
10) Arcul sigurantei cuiului percutor;
11) Gheara extractoare;
12) Piston de actionare a extractorului;
13) Arcul pistonului de actionare a extractorului;
14) Arc reazem;
15) Placa de fixare;
16) Tel; 16 a) Catare;
17) Corp;
18) Arcul opritorului
19) incarcatorului;
20) Opritor incarcator;
21) Arcul opritorului mansonului;
22) Opritorul mansonului;
23) Ansamblu de blocare;
24) Carcasa tragaciului cu ejector;
25) Conector;
26) Arc tragaci;
27) Tragaci cu boltul tragaciului;
28) Parghia de oprire a mansonului;
29) Axul tragaciului;
30) Axul carcasei tragaciului;
31) Ridicator;
32) Arcul incarcatorului;
33) Baza incarcatorului;
34) Corpul incarcatorului.
2.2 Date despre munitia folosita de armele de foc

Partile componente ale munitiei folosite la armele de foc

In practica organelor judiciare prezinta o mare importanta cunoasterea unor date


referitoare la cartusele folosite de armele de foc deoarece, alaturi de urmele formate, in
majoritatea cazurilor, singurele elemente ramase la fata locului dupa folosirea unei arme de
foc sunt tuburile sau gloantele trase ori carusele pierdute de catre faptuitor.

Armele de foc folosesc pentru tragere cartuse pana la calibrul 14,5 mm inclusiv.

Cartusele folosite de armamentul de


infanterie[15] au, in general, urmatoarele parti constructive:
glont(1), tub(4), incarcatura de azvarlire(9), capsa(10).

Inainte de a descrie aceste parti componente[16], voi


clasifica cartusele folosite de armele de foc si le voi descrie.

In functie de destinatie, cartusele sunt:

- cartuse de razboi;

- cartuse auxiliare.

– sunt destinate pentru nimicirea


Cartusele de razboi
personalului, distrugerea diferitelor materiale si pentru
indeplinirea altor misiuni speciale. La cartusele de razboi
intalnim toate partile constructive.[17]

Cartusele de razboi pot fi:

 cu glont obisnuit;

- cu miez de otel;

- usor;

- greu;

 cu glont special:

- perforant;

- perforant-incendiar;

- trasor;

- incendiar;

- de reglaj-incendiar;
- perforant - incendiar - trasor;

- exploziv.

Cartusele cu glont obisnuit sunt destinate pentru nimicirea personalului


adversarului neadapostit sau aflat in adaposturi de tip usor si pentru distrugerea tehnicii
neblindate. Acestea pot fi cu glont greu (avand miezul din aliaj de plumb cu antimoniu, ca
semn distinctiv avand varful glontului vopsit cu culoare galbena), cu glont usor (avand miezul
din plumb) si cu glont cu miez de otel (avand miezul din otel invelit intr-o camasa de plumb).

Cartusele cu glont special, dupa destinatie pot fi: perforante, trasoare, incendiare, de
reglaj-incendiare, perforant-incendiare, perforant - incendiar - trasoare si explozive.

Glontul perforant este destinat pentru distrugerea tintelor cu blindaj usor (masini
blindate, transportoare blindate si altele) si a personalului adapostit dupa blindaje cu grosime
relativ mica. Miezul glontului este din otel de scule (cu un continut bogat de carbon) sau din
aliaj metaloceramic dur. Ca semn distinctiv are varful glontului vopsit cu culoare neagra.

Glontul trasor este destinat pentru nimicirea inamicului, corectarea tragerii,


indicarea tintelor si semnalizare. In partea dinapoi a miezului este plasat un pahar cu
compozitia trasoare, care se aprinde in timpul tragerii si lasa o urma luminoasa ce se poate
vedea cu ochiul liber pana la o distanta de 800 m, atat ziua cat si noaptea. Varful glontului
este vopsit cu culoare verde.

Glontul incendiar este destinat pentru aprinderea obiectivelor usor inflamabile: paie,
constructii din lemn, benzina, produse petroliere etc. Glontul are in varful lui o compozitie
incendiara care se aprinde cand intalneste un obstacol. Varful glontului este vopsit cu culoare
rosie.

Glontul de reglaj-incendiar este destinat pentru reglarea tragerii si pentru


incendierea materialelor usor inflamabile. In partea dinainte a glontului este dispusa o
compozitie incendiara ce se aprinde la lovirea unui obstacol cu ajutorul unui percutor aflat in
interior si care se armeaza prin inertie pe traiectorie, iar in partea dinapoi se gaseste o
incarcatura trasoare, ce lasa o urma luminoasa pe traiectorie. Varful glontului este vopsit cu
culoare verde, cu o banda circulara rosie.

Glontul perforant-incendiar este destinat pentru incendierea carburantilor sau


materialelor usor inflamabile, protejate de blindaje usoare. In varful glontului se gaseste un
amestec pirotehnic pentru incendiere, iar in interior miezul perforant. La intalnirea unui
obstacol, miezul perforant comprima si aprinde amestecul pirotehnic, realizand perforarea
blindajului si incendierea. Varful glontului este vopsit cu culoare neagra cu o banda circulara
rosie.

Glontul perforant - incendiar - trasor are aceeasi destinatie ca si glontul perforant-


incendiar, avand si rolul de reglare a tragerii. Din punct de vedere constructiv, la acest glont
apare si un pahar cu compozitie trasoare, iar miezul perforant este de dimensiuni mai mici.
Varful glontului este vopsit cu culoare violet cu o banda circulara rosie.
Cartusele auxiliare sunt destinate pentru instruirea militarilor. Din categoria cartuselor
auxiliare fac parte: cartusele de exercitiu, cartusele de manevra, sectionate, de tir redus etc.

Cartusele de exercitiu sunt destinate pentru invatarea incarcarii armamentului. Au


glont si orificii in corpul tubului, nu au capsa si incarcatura de pulbere.

Cartusele de manevra sunt intrebuintate la marcarea focului pe timpul exercitiilor


tactice si la invatarea darii focului pe timpul executarii operatiunilor de tragere. Au incarcatura
de pulbere, capsa, tub, nu au glont. Partea dinainte a tubului este sertizata pentru realizarea
efectului sonor si a reincarcarii automate a armamentului, montandu-se la arma si intaritor de
recul.

Cartusele sectionate sunt destinate pentru invatarea partilor componente ale


munitiei. Au glont, tub, capsa, nu au incarcatura de pulbere[18].

In continuare voi descrie partile componente ale cartuselor armelor de foc.

Destinatia glontului rezulta din descrierea cartuselor de razboi, fiind in principal


nimicirea inamicului, la aceasta adaugandu-se si altele, in functie de tip. Ca principale
componente ale glontului intalnim camasa de tombac (fig. 1 - 7) (un aliaj cupru-zinc), care
este usor deformabila pentru a permite mularea glontului in ghinturi si un miez (fig. 1 - 8),
care poate fi dintr-un singur material sau poate fi compus din mai multe materiale.

Tubul serveste pentru asamblarea tuturor elementelor cartusului, obturarea gazelor


rezultate din arderea pulberii pe timpul tragerii si pentru protejarea incarcaturii de azvarlire
(fig. 1 - 9) si a capsei de aprindere (fig. 1 - 10) impotriva agentilor atmosferici (umiditate). La
tub putem distinge partea cilindrica (fig. 1 – 2), partea conica (fig. 1 – 3), corpul tubului (fig.
1 – 4), sant inelar (fig. 1 – 5) si guler (fig. 1 – 6). Tubul poate fi confectionat din alama sau
otel. Ca un element de noutate, pe plan mondial si-au facut aparitia cartuse fara tub, la care
incarcatura de azvarlire nu mai este sub forma de pulbere, ci este un exploziv de putere
medie, turnat sau cartuse care au tubul ce se consuma prin ardere. Aceste “noutati” duc la
marirea cadentei practice de tragere, ajungand la 2000 lov/min.

Incarcatura de azvarlire este destinata pentru a imprima glontului, prin gazele


rezultate din ardere, energia de miscare. La cartusele armamentului de infanterie se foloseste
pulbere fara fum, pe baza de nitroceluloza.

Capsa de aprindere serveste pentru aprinderea incarcaturii. Ea se compune dintr-


un capacel de alama cu compozitia pirotehnica de initiere (fulminat de mercur sau de argint,
azotura de plumb sau de argint) presata in el si o foita de staniol care acopera incarcatura de
initiere. Este dispusa la partea dinapoi a tubului, asezata pe o nicovala, iar flacara produsa de
incarcatura de initiere in urma lovirii de catre percutor se transmite prin 2 orificii practicate in
fundul tubului la incarcatura de azvarlire[19].
Armele de vanatoare cu teava lisa folosesc cartuse care au proiectile alice sau mitralii.
Alicele sunt de forma sferica, confectionate de regula din plumb sau alte aliaje, cu o greutate de
pana la 0.8 g. si cu un diametru de 2-5 mm.
Mitraliile sunt alice cu dimensiuni mari, cu diametru de peste 5.5 mm.
Pentru incarcarea cartuselor armelor de vanatoare se utilizeaza si gloante aferice sau cilindrice,
acestea din urma avand o constructie speciala: un corp masiv de plumb prevazut cu striatii pentru
insurubare in tinta si un stabilizator de care se fixeaza bura de plasa sau bura lemnoasa (proiectil de tip
“Brennek”).
Munitia speciala.
Pe langa munitia clasica cu glont obisnuit sau cu glont special, exista si alte tipuri de munitie cu
caracteristici tehnico-tactice mai performante si de o constructie speciala ca de exemplu munitiile
pentru armamentul produs in cadrul programului Advanced Combat Rifle (A.C.R.).
Cartusul Colt cu glont duplex cu miez de otel are o viteza la gura tevii de 883 m/s. Glontul
anterior cantareste 2,3 g., iar cel posterior 2,1 g. Munitia utilizeaza incarcatura pentru M855 cal. 5,65
x45 mm. Cele doua proiectile sunt dispuse in tandem in acelasi cartus si in asa fel incat la o singura
percutare vor pleca doua gloante din tub. Ambele proiectile urmeaza aceeasi traiectorie: primul a fost
studiat pentru a lovi cu usurinta punctul ochit, in timp ce al doilea a fost proiectat pentru a lovi cu
precizie.
Cartusele A.A.I. si Steyr-Mannlicher contin cate o sageata din otel cu diametrul de 1,5 mm. si
lungimea de 41 mm., cantarind 0,66 g. si respectiv 0,64 g. avand o viteza la gura tevii de 1417 m/s si
respectiv 1493 m/s. Sageata se afla in interiorul unui sabot din material plastic (polimeric) care se
separa dupa parasirea tubului. In cazul cartusului Steyr, un sabot circular din material plastic
(polimeric) asigura presiunea gazului (cca. 4200 kg/cm˛) in momentul azvarlirii sagetii, ceea ce ii
confera acestuia o viteza superioara.
Cartusul Hecker & Kock are un glont de 3,2 g. si o viteza la gura tevii de 91 m/s. La aceasta
munitie incarcatura de azvarlire de azvarlire nu lasa reziduuri de combustie, avand arderea completa.
De asemenea este mai putin sigura in transport si in depozitare decat munitia clasica pericolul de
autoaprindere fiind mai mare.
2.3 Fenomenul si elementele tragerii
Fenomenul tragerii
Plecarea glontului (proiectilului) din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii gazelor
provenite din arderea pulberii (incarcaturii de azvarlire) se numeste fenomenul tragerii (tragerea
loviturii).

Tragatorul, dupa ce a executat corect ochirea, apasa pe tragaci; pragul profilat al


tragaciului elibereaza cocosul, care sub actiunea arcului sau loveste percutorul. Prin lovirea
capsei cartusului de catre varful percutorului se produce inflamarea amestecului de fulminat
de mercur al capsei si se formeaza o flacara care patrunde prin orificiile aflate in fundul
tubului cartusului spre incarcatura de azvarlire, producand aprinderea acesteia[20].
Arderea incarcaturii de
azvarlire in tubul cartusului
produce o mare cantitate de gaze,
puternic incalzite, care creeaza o
presiune ce actioneaza cu aceeasi
forta in toate directiile si anume:
a - inapoi, asupra fundului tubului cartusului, sprijinit de capul inchizatorului care, fiind
bine zavorat, ii opune rezistenta;
b - lateral, asupra peretilor tubului cartusului, sprijinit pe camera cartusului care, prin
constructia ei opune, deasemenea, rezistenta;
c - inainte, asupra glontului care incepe sa se miste in interiorul tevii, imprimandu-i o
miscare accelerata, obligandu-l sa intre fortat cu camasa in ghinturi si, invartindu-se in ele (miscarea de
rotatie), inainteaza in canalul tevii cu o viteza din ce in ce mai mare, dupa care este aruncat afara pe
directia axului tevii.
In timpul tragerii automate, ca urmare a presiunii gazelor provenite din arderea pulberii, are loc
azvarlirea glontului din canalul tevii; in acelasi timp, o parte din gaze imping pistonul si
portinchizatorul inapoi, deschizandu-se astfel canalul tevii; inchizatorul extrage tubul cu gheara
extractoare, din camera cartusului si-l arunca afara, iar inchizatorul comprima arcul recuperator si
armeaza cocosul. Sub actiunea recuperatorului, portinchizatorul cu inchizatorul revin in pozitia initiala,
impingand cartusul urmator din incarcator (banda) in camera cartusului si se inchide canalul tevii;
portinchizatorul actioneaza asupra - autodeclansatorului si se produce percutia.

Daca piedica de siguranta este la pozitia “foc lovitura cu lovitura” tragerea continua
atata timp cat se apasa pe tragaci si sunt cartuse in incarcator (magazie).

Elementele tragerii

Pentru elucidarea diverselor imprejurari legate de investigarea criminalistica a unor


infractiuni savarsite cu arme de foc[21] trebuie sa se tina cont de elementele tragerii. Dintre
elementele tragerii, cu valoare de identificare criminalistica – fie de gen, fie individuala –
mentionez:
 viteza glontului;
 reculul armei;
 traiectoria;
 bataia armei;
 puterea de patrundere.
Viteza glontului
Este stiut ca fenomenul tragerii cu o arma de foc consta in azvarlirea glontului din canalul tevii
datorita presiunii gazelor rezultate din arderea pulberii explozive. Presiunea de fortare este foarte mare,
fiind necesara patrunderii glontului intre plinurile tevii[22]. In continuare, presiunea creste rapid,
ajungand la 850-3.000 Kgf/cm2, pe primii centimetri parcursi de glont pe teava glontul avand o viteza
de 350-450 m/s. Viteza maxima a glontului se inregistreaza la gura tevii, iar presiunea scade pana la
420-380 Kgf/cm2 in momentul iesirii glontului din teava. Este important faptul ca viteza glontului este
conditionata de tipul armei, lungimea tevii, cantitatea de pulbere si greutatea glontului[23].
S-a observat ca, cu cat teava armei este mai lunga cu atat mai mult timp presiunea gazelor va
actiona asupra glontului si drept urmare, cu atat va fi mai mare viteza initiala a glontului.

Categorii de armament Pistol Pusca Mitraliera Pusca semiautomata cu


luneta
Detalii mitraliera mitraliera

Lungimea partii ghintuite 369 544 550 590


(mm.)

Viteza initiala a glontului 715 745 825 850


(m/s)

Modificarea greutatii incarcaturii de azvarlire (a cantitatii de pulbere) determina modificarea


cantitatii de gaze si a presiunii maxime in canalul tevii, implicit a vitezei initiale a glontului. La aceeasi
lungime a tevii si aceeasi greutate a incarcaturii de azvarlire, viteza initiala a glontului este cu atat
mai mare cu cat greutatea acestuia este mai mica.
Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:
 bataii armei [24];
 duratei de traiect al glontului pana la tinta;
 curburii traiectoriei;
 puterii de patrundere a glontului.
Viteza initiala a glontului este influentata de:
 lungimea tevii;
 cantitatea incarcaturii de azvarlire;
 greutatea glontului;
 temperatura incarcaturii de azvarlire.
Reculul armei
Reculul armei reprezinta miscarea brusca a armei spre inapoi, in sens opus miscarii
glontului, ca urmare a presiunii exercitate de o parte din gazele ce rezulta din arderea
pulberii de azvarlire in momentul efectuarii tragerii. Actiunea reculului se caracterizeaza
prin viteza si energie si se manifesta in doua faze:
 faza I, atunci cand glontul – datorita presiunii gazelor – incepe miscarea inainte; aceasta
faza este aproape imperceptibila si se petrece intr-un timp extrem de scurt, de ordinul
fractiunilor de secunda;
 faza a II-a, atunci cand glontul paraseste teava, in aceasta faza forta de recul atingand
valoarea maxima.
Viteza reculului unei arme este de atatea ori mai mica decat viteza initiala a glontului, de cate
ori glontul este mai usor decat arma respectiva.[25]
In cazul armamentului automat (semiautomat), a carui constructie se bazeaza pe principiul
folosirii energiei de recul, o parte din puterea acestuia se consuma pentru punerea in miscare a partilor
mobile pentru reincarcare. Datorita acestui fapt, forta reculului pe timpul tragerii este mult mai mica
decat la armamentul neautomat. La armamentul neautomat, intreaga forta de recul se transmite in
umarul tragatorului[26].
Traiectoria

Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului (proiectilului) in aer, de

la iesirea din teava pana la punctul de cadere[27]. Principalele elemente ale

traiectoriei[28] sunt:
1. ORIGINEA TRAIECTORIEI – centrul retezaturii dinainte a tevii reprezinta punctul de
plecare a glontului din gura tevii.

ORIZONTALA ARMEI – linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care
contine aceasta linie se numeste plan orizontal.

3. LINIA DE TRAGERE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a fost
terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine
aceasta linie se numeste plan de tragere.
4. UNGHIUL DE TRAGERE – unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.
5. LINIA DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) – prelungirea imaginara a axului canalului tevii in
momentul plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de
aruncare (de proiectie).
6. UNGHIUL DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) – unghiul format intre linia de aruncare si
orizontala armei.
7. UNGHIUL DE ZVACNIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.
8. PUNCTUL DE CADERE – punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.
9. UNGHIUL DE CADERE – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de cadere si
orizontala armei.

10. DISTANTA DE TRAGERE (bataia) – distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de


cadere, masurata in plan orizontal.
11. VARFUL TRAIECTORIEI – punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
1 SAGEATA TRAIECTORIEI – departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.
13. RAMURA URCATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful
traiectoriei.
14. RAMURA COBORATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul de
cadere.
15. PUNCTUL DE INCIDENTA – punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului
(pamantului, obstacolului).

16. UNGHIUL DE
INCIDENTA –
unghiul format
intre tangenta
la traiectorie in
punctul de
incidenta si
tangenta la
suprafata
obiectivului
(pamantului,
obstacolului).
17. PUNCTUL DE OCHIRE – punctul de pe obiectiv sau in afara acestuia asupra caruia se ocheste cu
arma.
18. LINIA DE OCHIRE – linia dreapta care uneste ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii
inaltatorului si prin varful catarii cu punctul de ochire; planul vertical care contine aceasta linie se
numeste plan de ochire.
19. UNGHIUL DE OCHIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.
20. UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI – unghiul format intre linia de teren a obiectivului si
orizontala armei.
21. DISTANTA OCHITA – distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare (originea
traiectoriei) pana la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.
2 ORDONATA VERTICALA – inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala armei.
23. ORDONATA BALISTICA – inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.
24. LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI – linia dreapta care uneste originea traiectoriei cu baza
obiectivului.
Bataia armei

Bataia armei este distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de cadere,


masurata in planul orizontal[29]. Sub raport balistic intereseaza bataia eficace[30], adica
distanta la care glontul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta depinde in mare
masura de viteza initiala a glontului[31].
De exemplu, distanta pana la care glontul isi pastreaza efectul omorator asupra omului, la unele
categorii de armament este:
 pistol (revolver) - pana 500m.;
 pistol mitraliera md. 1963 - pana la 1500 m.;
 pusca mitraliera md.1964 - pana la 1500 m.;
 carabina md. 1944 - pana la 3000 m.;
 mitraliera md. 1966 - pana la 3800 m.

Puterea de patrundere a glontului

Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole,


putandu-se stabili distanta de la care s-a tras[32].
Fenomenul de patrundere depinde de:
 proprietatile obstacolelor (consistenta, duritate, etc.);
 energia cinetica a glontului in momentul impactului;
 calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.
Pentru a ilustra puterea de patrundere a glontului, in functie de materialul din care este
confectionat obstacolul, exemplific cu ajutorul caracteristicilor pistolului mitraliera md.1963 cal. 7,62
mm. Pentru tragere se folosesc cartuse cu miez de otel, obiectivele fiind dispuse la 100 m.

Obiectiv Adancimea de patrundere

Zide de caramida 12 - 15 cm.


Lemn de bard uscat 40 - 40 cm.
Placa de otel groasa de 7 mm., unghi de incidenta Procent de perforare sau adancimea de patrundere
90s 90%

[1] V. Berchesan, Tratat de metodica Criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1994, p. 324; de acelasi autor, Metodologia
Investigarii infractiunilor – curs de Criminalistica, vol.I, Ed Paralela 45, Pitesti 2000, p110.

[2] Legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor.

[3] Legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor.

[4] V. Berchesan, M. Ruiu, Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004,p373.

[5] Acestea au pe canalul tevii goluri si plinuri dispuse longitudinal, ghinturile avand rolul de a imprima glontului o miscare
helicoidala, asigurand stabilitatea acestuia pe traiectorie in scopul atingerii cu precizie a tintei.

[6] Teava lisa are pretii interiori netezi

[7] Au caracteristici tehnice proprii pentru fiecare tip si model.

[8] Prin retezarea patului sau a tevii

[9] Este cunoscuta si sub denumirea de “crosa armei”.

[10] Este cunoscuta si sub denumirea de “camera de detasare”.

[11] Dictionar enciclpedic roman, vol. II (D-J), Ed. Politica, Bucuresti, 1964, p.553.
[12] Manual de pregatire militara generala pentru apararea patriei, Bucuresti 1983, p. 216.

[13] C. Dumitrescu – Elemente de antropologie judiciara, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti 1993,p.7-8; Calibrul 12
este mai mare decat calibrul 16, 18, 20,24 etc.

[14] Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1976

[15] Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1976.

[16] Manual de pregatire militara generala pentru apararea patriei, Bucuresti 1983, p. 25

[17] F. E. Louwage, Curs de politie tehnica si tactica de politie criminala, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1940, p.78 –
citat in Tratat de tehnica criminalistica, V. Berchesan, M. Ruiu, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p.378.

[18] Instructiuni pentru cunoasterea, intrebuintarea si intretinerea pistolului mitraliera, cal.7.62 mm, Md. 1963, M.Ap.N.,
Bucuresti, 1972, p. 45-46.

[19] Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie, M.Ap.N., Bucuresti, 1967, p.12

[20] Manual de pregatire militara gnerala a tineretului pentru apararea patriei, M.Ap.N., Bucuresti, 1983, p.253

[21] Examinarea urmelor impuscaturii, stabilirea distantei, directiei si unghiului de tragere,etc.

[22] V. Macelaru, Balistica judiciara, Ed. Ministeruli de Interne, Bucuresti,1972, P.44.

[23] E. Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti 2001, p.233.

[24] Distanta la care ajunge glontul.

[25] V. Macelaru, Balistica Judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1972, p.55

[26] V. Berchesan, M. Ruiu, Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p.393.

[27] Manual de pregatire militara generala a tineretului pentru apararea patriei, M.Ap.N., Bucuresti 1983, p.255.

[28]Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul din dotare, M.Ap.N, Bucuresti,1976, p.15

[29] Dictionar enciclopedic roman, vol.I (A-C), Ed. Politica, Bucuresti, 1962, p.826.

[30] Tratat practic de criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.187

[31] E. Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti 2001, p. 259.

[32] Tratat practic de criminalistica, vol III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.187.