NOTIUNI DE BALISTICA INTERIOARA

A. Balistica interioara studiaza fenomenele si procesele ce au loc in canalul tevii (gurii de foc)

pe timpul tragerii sau in camera de ardere.
Arderea pulberii
Arderea pulberii cuprinde trei faze:
Ø     aprinderea;
Ø     inflamarea;
Ø     arderea propriu-zisa.

APRINDEREA este fenomenul prin care se transmite grauntelui de pulbere un impuls exterior
(flacara de la capsa) sub a carui actiune incepe reactia de transformare exploziva a
grauntelui.
Transformarea exploziva este o transformare chimica foarte rapida, insotita de degajare
de caldura si producerea unei mari cantitati de gaze puternic incalzite, capabila sa produca un
lucru mecanic. Transformarea exploziva se numeste prescurtat explozie.
INFLAMAREA PULBERII consta in propagarea flacarii pe suprafata grauntilor incarcaturii de
pulbere. Viteza cu care se propaga flacara pe suprafata grauntelui de pulbere se
numeste viteza de inflamare.
ARDEREA PROPRIU-ZISA consta in patrunderea flacarii in interiorul fiecarui graunte de
pulbere pe o directie perpendiculara pe suprafata acestuia. Datorita temperaturii ridicate de
2400-2500 grade, gazele rezultate din arderea pulberii produc fenomenul dilatarii lor si tind
sa ocupe un volum de 8-10 ori mai mare decat volumul ocupat de incarcatura inainte de
arderea ei.

Fenomenul tragerii
Azvarlirea glontului din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii gazelor
provenite din arderea pulberii se numeste fenomenul tragerii.
Viteza initiala a glontului
1.     Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:
Ø     bataii (distanta la care ajunge glontul);
Ø     duratei de traiect a glontului pana la obiectiv;
Ø     curburii traiectoriei;
Ø     puterii de patrundere a glontului.
2.     Viteza initiala a glontului depinde de:
Ø     lungimea tevii;
Ø     cantitatea incarcaturii de azvarlire;
Ø     greutatea glontului;
Ø     temperatura incarcaturii de azvarlire.
3.     Cu cat teava este mai lunga cu at 949i84j at mai mult timp presiunea
gazelor va actiona asupra glontului si prin urmare, cu atat mai mare va fi viteza
initiala a glontului. La aceiasi lungime a tevii si aceiasi greutate a incarcaturii de
azvarlire, viteza initiala este cu atat mai mare cu cat greutatea glontului
este mai mica.
4.     Prin sporirea vitezei initiale a glontului se maresc:
Ø     bataia armamentului;
Ø     puterea de patrundere a glontului;
Ø     efectul omorator al glontului.

NOTIUNI DE BALISTICA EXTERIOARA

B. Balistica exterioara studiaza miscarea glontului in aer, din momentul iesirii din canalul
tevii si pana la caderea lui pe pamant.

Traiectoria si elementele ei
TRAIECTORIA este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului in aer, de la iesirea din
teava pana la punctul de cadere.

Principalele elemente ale traiectoriei

1.     ORIGINEA TRAIECTORIEI – centrul retezaturii dinainte a tevii; reprezinta punctul de

plecare a glontului din gura tevii.
2.     ORIZONTALA ARMEI – linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care
contine aceasta linie se numeste plan orizontal.
3.     LINIA DE TRAGERE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a
fost terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine
aceasta linie se numeste plan de tragere.
4.     UNGHIUL DE TRAGERE – unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.
5.     LINIA DE ARUNCARE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii in momentul
plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste  plan de
aruncare.
6.     UNGHIUL DE ARUNCARE – unghiul format intre linia de aruncare si orizontala armei.
7.     UNGHIUL DE ZVACNIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.
8.     PUNCTUL DE CADERE – punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.
9.     UNGHIUL DE CADERE – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de
cadere, si orizontala armei.
10.  DISTANTA DE TRAGERE – distanta de la originea traiectoriei pana in punctul de cadere.
11.  VARFUL TRAIECTORIEI – punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
12.  SAGEATA TRAIECTORIEI – departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.
13.  RAMURA URCATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful
traiectoriei.
14.  RAMURA COBORATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul
de cadere.
15.  PUNCTUL DE INCIDENTA – punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului
(pamantului, obstacolului).
16.  UNGHIUL DE INCIDENTA – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de
incidenta si tangenta la suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

17.  PUNCTUL DE OCHIRE – punctul de pe

obiectiv(tinta) sau in afara acestuia asupra caruia se
ocheste cu arma.

18.  LINIA DE OCHIRE – linia dreapta care uneste

ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii
inaltatorului si prin varful catarii, cu punctul de ochire;
planul vertical care contine aceasta linie se
numeste plan de ochire.

19.  UNGHIUL DE OCHIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.

20.  UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI – unghiul format intre linia de teren a obiectivului
si orizontala armei.
21.  DISTANTA OCHITA – distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare pana
la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.
22.  ORDONATA VERTICALA – inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala
armei.
23.  ORDONATA BALISTICA - inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.
24.  LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI – linia dreapta care uneste originea
traiectoriei cu baza obiectivului.

Miscarea glontului in aer

A)   Forta de gravitatie si forta de rezistenta a aerului

Pe timpul mersului sau in aer, glontul aruncat din canalul tevii cu o anumita viteza initiala,
este supus actiunii a doua forte: FORTA DE GRAVITATIE si FORTA DE REZISTENTA A
AERULUI.
Forta de gravitatie obliga glontul sa coboare treptat mai jos de linia de aruncare, iar forta
de rezistenta a aerului ii incetineste continuu miscarea, cautand sa-l rastoarne.
Cauzele care determina formarea fortei de rezistenta a aerului.
            Particulele de aer care inconjoara glontul se scurg in jurul lui si exercita o frecare
asupra suprafetei acestuia.
Particulele de aer nu reusesc sa se departeze din fata glontului in miscare; din aceasta cauza,
in fata varfului acestuia rezulta o comprimare a aerului. Inapoia glontului se creeaza un
spatiu de depresiune si vartejuri.
            Ca urmare a actiunii fortei de gravitatie si a fortei de rezistenta a aerului, viteza de
zbor a glontului se micsoreaza treptat, iar traiectoria acestuia capata forma unei linii curbe
neuniforme, mai intinsa la inceput si mai curba catre sfarsit.
B)    Proprietatile traiectoriei glontului in aer
Ø     ramura urcatoare a traiectoriei este mai lunga si are o panta mai lina, pe cand ramura
coboratoare este mai scurta si are o panta mai rapida;
Ø     unghiul de cadere este mai mare decat unghiul de aruncare;
Ø     la trageri sub unghiuri de aruncare mari, cea mai mica viteza a glontului este ramura
coboratoare a traiectoriei, iar la trageri sub unghiuri de aruncare mici, cea mai mare viteza a
glontului este in punctul de cadere;
Ø     durata traiectului glontului pe ramura urcatoare este mai mica decat pe ramura
coboratoare.
Forma traiectoriei
Forma traiectoriei depinde de marimea unghiului de tragere
Odata cu marirea unghiului de tragere – pana la o anumita limita (30-35 grade) – se maresc:
inaltimea traiectoriei si distanta de tragere (bataia).
Daca unghiul de tragere se mareste peste aceasta limita, inaltimea traiectoriei continua sa se
mareasca, iar distanta de tragere incepe sa se micsoreze.
UNGHIUL DE TRAGERE CU CARE SE OBTINE CEA MAI MARE DISTANTA DE TRAGERE A
GLONTULUI SE NUMESTE UNGHIUL DISTANTEI MAXIME.
            Traiectoriile care se obtin cu unghiuri de tragere mai mici decat unghiul distantei
maxime se numesc TRAIECTORII INTINSE (RAZANTE).
In limitele distantei loviturii razante, obiectivele pot fi lovite fara a modifica inaltatorul; in
acest caz, punctul de ochire in inaltime se stabileste la marginea de jos a obiectivului.
Distanta loviturii razante depinde de:
Ø     inaltimea obiectivului;
Ø     razanta traiectoriei.
Cu cat mai inalt este obiectivul si mai razanta traiectoria, cu atat mai mare este distanta
loviturii razante pe care obiectivul respectiv poate fi lovit cu acelasi inaltator.
            Distanta loviturii razante se poate determina prin compararea inaltimii obiectivului cu
ordonata traiectoriei medii si se rotunjeste in jumatati de gradatii, asa cum se arata in tabelul
de mai jos:
Distanta loviturii razante pentru diferite categorii de armament (in metri) si
diferite obiective (tinte)
Categorii de Pistolul-mitraliera Mitraliera 7,62 m
si pusca-
armament mitraliera

Tinte distanta inaltator distanta

Cap (0,30m) 300 3 350

Piept (0,50m) 350 3½ 443

Mitraliera (0,55m) 363 3½ 446

Mitraliera (0,75m) 410 4 510

Arma reactiva 450 4½ 520

antitanc (1m),

Tun antitanc fara 450 4½ 520

recul (1,1m)

Tinta alergand 500 5 650

(1,5m)
 NOTIUNI SUMARE DESPRE OCHIRE SI
LINIA DE MIRA
Ochirea
Totalitatea operatiunilor efectuate pentru a indrepta teava armamentului in plan orizontal si
vertical in asa fel incat traiectoria glontului sa treaca printr-un punct ales pe obiectiv se
numeste ochire.
Pentru ca glontul sa ajunga la obiectiv si sa-l loveasca este necesar ca inainte de darea
focului teava armamentului sa capete o anumita pozitie in plan orizontal si vertical.
Indreptarea axului tevii in directie, in plan orizontal, se numeste ochire in
directie. Indreptarea axului tevii in inaltime, in plan vertical, se numeste ochire in
inaltime.

Linia de mira si insemnatatea ei practica

Linia dreapta care uneste mijlocul crestaturii inaltatorului cu varful catarii se numeste  linia
de mira. Cu cat teava diferitelor categorii de armament este mai lunga, linia de mira va fi
mai mare, iar precizia tragerii va fi mai buna; cand lungimea tevii va fi mai mica, la aceleasi
erori de ochire abaterile vor fi mai mari si invers.
Exemplu:
daca pe timpul ochirii cu pusca automata Md.1986, a carei linie de mira este de 375 mm, se
face o eroare de 1 mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului,
abaterea liniei de ochire va fi de 265 mm – la distanta de 100 m, de530 mm. - la distanta de
200 m etc. La pusca mitraliera Md. 1964, a carei linie de mira este de 555 mm, o eroare de 1
mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului, va abate linia de ochire
cu 180 mm – la distanta de 100 m, cu 360 mm – la distanta de 200 m etc.

            Din exemplele de mai sus rezulta clar importanta lungimii liniei de mira, cat si
necesitatea executarii corecte a ochirii.
Actiunea glontului asupra obiectivelor
            Armamentul de foc al infanteriei este destinat in principal pentru nimicirea fortei vii a
inamicului dispusa in teren deschis sau inapoia unor adapostiri usoare, iar unele mijloace de
foc sunt destinate pentru executarea tragerii asupra tancurilor, transportoarelor blindate si a
altor obiective blindate.
Glontul nimiceste obiectivul prin forta sa de lovire. La tragerea asupra fortei vii, rolul
principal revine efectului omorator al glontului, adica actiunii glontului asupra organismului
viu.
Efectul omorator al glontului este caracterizat de energia cinetica a
glontului, (energia in momentul intalnirii cu obiectivul).

Pentru a provoca efect omorator asupra omului este suficienta o energie cinetica de 8 kgf/cm
patrat, iar asupra unui animal de tractiune de 20 kgf/cm patrat.
Pentru a perfora un blindaj de 8-10 mm grosime si diferite piese ale motorului unui avion,
glontul trebuie sa posede o energie cinetica ramasa de 75-100 kgf/cm patrat.
Energia cinetica a diferitelor gloante se arata in tabelele de tragere pentru fiecare categorie
de armament in parte.
Gloantele armamentului modern isi pastreaza efectul omorator la toate distantele de tragere.
Glontul de pistol isi pastreaza efectul omorator pana la distanta de 50 m.
            In afara de valoarea energiei cinetice a glontului, efectul omorator al acestuia depinde
de asemenea de:
Ø     efectul lateral;
Ø     efectul de oprire;
Ø     efectul hidrodinamic.
Efectul lateral consta in aceea ca suprafata obiectivului supus nimicirii la caderea glontului
este mult mai mare decat diametrul glontului.
Efectul de oprire consta in capacitatea glontului de a scoate din lupta organismul viu, intr-
un interval de timp scurt. Cu cat este mai mic timpul dintre momentul caderii glontului si
momentul intreruperii (blocarii) functiilor vitale ale organismului, cu atat mai puternic este
efectul de oprire.
Efectul hidrodinamic conta in distrugerea nu numai a tesuturilor strapunse nemijlocit de
glont, ci si a tesuturilor vecine, pe o suprafata mai mare.
Traiectoria urmata de glont in tesuturile moi este curioasa. Dupa ce a patruns pielea, glontul
inconjoara organele, datorita neomogenitatii mediului.
Cand gloantele patrund cu mare viteza in regiuni inchise si pline cu lichide, ca de exemplu:
inima, creierul, stomacul, dau nastere la o destindere brusca a acestor organe si provoaca
ruperea completa a invelisurilor. Cand viteza glontului este mai mare de 400 m/s, in
momentul lovirii unui os dur, il sfarama si-l pulverizeaza pe lungimi pana la 6 cm. In general,
osul crapa pe o lungime de 10-15 cm. Daca viteza glontului este foarte mare, osul sfaramat
este impins in muschi, pe care ii rupe si-I arunca afara, provocand la iesire, adesea, o ruptura
foarte mare. Oasele spongioase pot fi patrunse fara a fi sparte, daca viteza glontului nu
depaseste 350 m/s.
Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole.
Fenomenul de patrundere depinde de:           
Ø     proprietatile obstacolelor;
Ø     energia cinetica a glontului in momentul intalnirii cu obstacolele;
Ø     calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.
Marirea vitezei glontului si, ca urmare, a energiei cinetice duce la marirea puterii de
patrundere. Pe masura cresterii distantei de tragere puterea de patrundere a glontului scade.

La distante sub 100 m apare un fenomen contrar: in cazul vitezei mari, puterea de
patrundere nu numai ca nu sporeste, ci dimpotriva, scade, din cauza ca avand o viteza mare,
la intalnirea cu obstacolul se deformeaza si patrunde mai greu in acesta.
Capacitatea de perforare a glontului depinde de aceiasi factori ca si puterea de
patrundere. Marimea puterii de perforare a glontului depinde de calitatea materialului din
care este facut glontul.
Gloantele perforante au in interior un miez de otel tare, inconjurat de un invelis moale, pentru
a usura patrunderea in ghinturi si pentru a evita ricosarea in momentul cand glontul loveste
cu varful blindajul.
Marirea unghiului de incidenta influenteaza direct asupra capacitatii de perforare. Cu cat acest
unghi este mai apropiat de 90 de grade cu atat mai mult capacitatea lui de perforare este mai
mare; cu cat unghiul de incidenta este mai mic, cu atat puterea de perforare scade. In cazul
unei viteze foarte mari a glontului, superioara vitezei de 1000m/s, se observa o crestere
brusca a puterii de perforare a glontului; in aceste conditii, chiar miezul de plumb moale este
capabil sa perforeze un blindaj de 15 mm grosime.

            Gloantele incendiare, trasoare si alte gloante speciale, pe langa destinatia lor

principala, au asupra personalului si asupra obiectivelor aceeasi actiune ca si gloantele
obisnuite.
Influenta conditiilor de tragere asupra traiectoriei glontului
Glontul pe timpul traiectului in atmosfera, este supus influentei diferitelor conditii
meteorologice, care pot fi normale sau speciale (accidentale).
Datele inscrise in tabelele de tragere privind traiectoria corespund conditiilor normale de
tragere.
Sunt considerate conditii normale de tragere urmatoarele:
a)     conditii meteorologice:
Ø     presiunea atmosferica la orizontala armei egala cu 750 mm (corespunde unei altitudini
de 110 m deasupra nivelului marii);
Ø     temperatura aerului la orizontala armei: + 15 grade C;
Ø     umiditatea relativa a aerului: 50%;
Ø     lipsa totala de vant.
b)    conditii balistice:
Ø     armamentul de categoria intai;
Ø     greutatea glontului si viteza initiala egale cu cele inscrise in tabelele de tragere;
Ø     temperatura incarcaturii de azvarlire: +15 grade C;
Ø     forma glontului corespunzatoare datelor de fabricatie;
Ø     inaltimea catarii, cea stabilita la reglarea armamentului; inaltimea (gradatia) crestaturii
inaltatorului corespunzatoare unghiurilor de ochire prevazute in tabelele de tragere.
c)     conditii topografice:
Ø     obiectivul sa se gaseasca pe orizontala armei;

Ø     lipsa totala de inclinare laterala a terenului.

Imprastierea tragerii
A)   Cauzele imprastierii
Imprastierea ia nastere din schimbarea involuntara a elementelor care influenteaza plecarea
glontului din teava si drumul lui in aer.
Cauzele care genereaza imprastierea tragerii pot fi socotite: subiective si obiective.
Din categoria cauzelor obiective fac parte:
Ø     variatiile conditiilor atmosferice in care se produce miscarea gloantelor;
Ø     variatiile de viteza initiala a glontului, determinate de munitie si armament.
Din categoria cauzelor subiective fac parte variatiile unghiurilor si directiilor de
tragere provocate de:
Ø     inconstanta in ochirea orizontala si verticala a armei la fiecare cartus (serie de cartuse
trase);
Ø     incorectitudinea pozitiilor de tragere, asezarii armei in umar, folosirii reazemului si
manuirii tragaciului la tragerea fiecarui cartus (serie de cartuse trase);
Ø     vibratiile neuniforme ale tevii armamentului automat ca urmare a miscarii mecanismelor
pe timpul reancarcarii;
Ø     inconstanta si neuniformitatea in mentinerea armamentului automat in mana pe timpul
tragerii.
Cunoscand cauzele care produc imprastierea, se poate micsora influenta fiecareia din ele si
prin aceasta, sa se micsoreze imprastierea.
B)    Legile imprastierii
Experimental si prin calcul s-au stabilit urmatoarele legi de baza ale imprastierii:
a)     punctele de incidenta se dispun neuniform, fiind mai grupate la centrul suprafetei elipsei
(dreptunghiului) imprastierii si mai rare catre extremitati;
b)     punctele de incidenta se dispun simetric fata de centrul imprastierii, atat in directie cat
si in adancime;

c)     suprafetele pe care sunt dispuse punctele de incidenta au dimensiuni determinate

(limitate).
GRUPAREA SI PRECIZIA TRAGERII
Gruparea tragerii depinde de:
Ø     Calitatile armamentului
Ø     Priceperea tragatorului de a grupa loviturile pe o suprafata cat mai mica
Tragatorul poate mentine calitatea armamentului de a trage grupat prin:
Ø     Intretinerea corecta a acestuia (in special a canalului tevii si a dispozitivelor de ochire);
Ø     Executarea corecta a incarcarii armamentului;
Ø     Ochirea uniforma, cu respectarea unui regim normal de tragere.

Precizia tragerii se asigura prin:

Ø     Reglarea corecta a armamentului;
Ø     Pastrarea cu grija a armamentului si munitiei;
Ø     O perfecta instruire a tragatorului.
Precizia tragerii este influentata de:
Ø     Stabilirea punctului de ochire;
Ø     Asezarea corecta a inaltatorului si a corectorului de deriva;
Ø     Pozitia tragatorului;
Ø     Manuirea tragaciului.
CONDITII CARE INFLUENTEAZA ASUPRA IMPRASTIERII

Ø     Cand nu se stabileste corect inaltatorul, corectorul de deriva si punctul de

ochire: gloantele vor trece mai departe sau mai aproape de obiectiv ori se vor abate lateral;
Ø     Cand se trage cu arma inclinata lateral, spre stanga sau spre dreapta:  gloantele se vor
abate in partea in care este inclinata arma si in jos
Ø     Pozitia centrului de greutate al armei fata de reazem influenteaza asupra imprastierii,
asa cum se arata mai jos:
a)     cand arma se reazema inainte centrului de greutate mai aproape de retezatura tevii:
gloantele se vor deplasa mai sus decat punctul ales pe obiectiv;
b)     cand arma se reazema inapoia centrului de greutate mai aproape de pat: gloantele vor
devia in jos fata de punctul ales pe obiectiv.
Ø     Schimbarea pozitiei patului armei in umar pe timpul tragerii determina
marimea imprastierii;
a)     cand patul armei se stabileste cu centrul scobiturii suprapus pe clavicula si se stabileste
corect punctul de ochire, gloantele se vor suprapune cu punctul ales pe obiectiv;
b)     cand patul armei se reazema in umar cu coltul de jos, gloantele se vor abate in sus;
c)     cand patul armei se reazema in umar cu coltul de sus, gloantele se vor abate in jos.
Ø     O mare influenta asupra imprastierii au corectitudinea sau greselile cu care
tragatorul executa ochirea in timpul tragerii, asa cum se arata in continuare:
1)     astfel cand tragatorul va executa tragerea cu catare “bine prinsa” (la mijlocul crestaturii
inaltatorului atat in plan vertical, cat si orizontal), iar linia de ochire va fi corect prelungita la
punctul de ochire (la baza de jos a acestuia) glontul va lovi tinta in punctul stabilit si anume:
a)     in punctul de ochire, daca tinta se gaseste la distanta corespunzatoare gradatiei de pe
inaltator (ne gasim in situatia “punct ochit” - “punct lovit”);
b)     in punctul corespunzator ordonatei traiectoriei medii, la distanta la care se gaseste tinta
si in raport cu gradatia de pe inaltator.
2)     Greselile pe care le poate face un tragator in executarea ochirii pe timpul tragerii se
impart in doua grupe:
a)     din punct de vedere al prinderii cuiului catarii intre umerii crestaturii
inaltatorului (catare plina sau subtire; catare lipita dreapta sau stanga; combinate;
catare plina sau subtire si lipita dreapta sau stanga);
b)     din punct de vedere al prelungirii liniei de ochire la punctul de ochire (in centrul
punctului de ochire; la dreapta sau la stanga punctului de ochire; mai sus sau mai
jos de punctul de ochire).
Ø     Imprastierea tragerii mai este influentata de:
a)     intensitatea luminii -       catare luminata puternic da lovitura jos;
-        catare luminata dreapta da lovitura stanga;
-        catare luminata stanga da lovitura dreapta;
-        vreme noroasa da lovitura sus.
b)     directia vantului.