Ion Barbu este pseudonimul poetului și matematicianului român Dan Barbilian,

născut în data de 18 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. Poet și matematician, el a fost unul

dintre cei mai importanți scriitori români interbelici, precum și un important reprezentant al
modernismului literar românesc.

Ion Barbu | Opere incluse în programa pentru

Bacalaureat
 Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu | Opere

 După melci, Editura Luceafărul, 1921
 Joc secund, Editura Cultura Națională, 1930

Ion Barbu | Date despre autor

În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea cu revista literară „Sburătorul”, unde adoptă,
la sfatul lui Eugen Lovinescu, pseudonimul „Ion Barbu”. Începând cu anii liceului, între
Barbu și viitorul critic literar Tudor Vianu se leagă o prietenie ce avea să se distingă drept una
dintre cele mai lungi și frumoase prietenii literare.

În studiul din 1935, „Introducere în poezia lui Ion Barbu”, Tudor Vianu clasifică opera lui Ion
Barbu în trei etape: parnasiană, baladică-orientală și ermetică. Prima etapă este cea a
versurilor publicate între 1919 - 1920 în revista „Sburătorul”: „Lava”, „Copacul”, „Munții”. În
ciuda numelui acordat acestei etape creatoare barbiene, lirica acestuia din faza de debut
depășește parnasianismul, întrunind caracteristici ale poeziei pure dublate de elemente
romantice. Poeziile aparțin unui univers tematic divers, întrucât Barbu descrie peisaje
mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau surprinde
procese de conștiință.

Etapa baladică-orientală indică orientarea spiritului poetului spre concretul lumii („După
melci”, „Riga Crypto și lapona Enigel”). Operele acestei perioade au un caracter narativ,
întrucât ele prezintă adevărate povești. Poeziile acestei etape evocă o lume pitorească, de
inspirație autohtonă sau balcanică.

Ultima etapă, cea ermetică, își trage numele din faptul că se definește drept o perioadă de
„încifrare a semnificațiilor”. În timpul trecerii de la etapa anterioară la cea ermetică a existat
un moment de tranziție („Oul dogmatic”, „Ritmuri pentru nunțile necesare” sau
„Uvedenrode”, în care se păstrează încă legătura cu etapa anterioară prin pasajele descriptive
și prin cele narative, care fac poezia mai ușor de înțeles și descifrat). Poeziile menționate se
află în strânsă legătură cu ideea nunții, înțeleasă ca pătrundere în miracolul creației
universale.
Fenomenul artistic barbian s-a născut ca urmare a fuzionării poeziei cu matematica. Din
acest motiv, poezia lui este vizibil deosebită de cea a lui Arghezi și Blaga, cu precădere din
pricina caracterului ei ermetic. Ion Barbu s-a stins din viață în data de 11 august 1961, la
București.