RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

de ION BARBU

FIȘĂ DE LUCRU

1. Precizeaza ce semnificatie are ortografierea cu majuscule a pronumelui de politete Dumitale din strofa a
douasprezecea.
2. Precizeaza ce moment al naratiunii marcheaza verbul din versul Ea poposi pe muschiul crud. Alege
dintre urmatoarele variante:
a. Situatia initiala
b. Cauza care declanseaza actiunea
c. Desfasurarea actiunii
d. Situatia finala
3. Explica semnificatia numelor celor doua personaje
a. Riga Crypto
b. Lapona Enigel
4. Cele doua personaje au insusiri opuse. Indica trasaturile fiecarui personaj raportate la categoriile de mai
jos si selecteaza de fiecare data cate un citat ilustrativ din text:
a. Uman/ nonuman …..
b. Dinamic / static ……
c. Lumina/ intuneric si umezeala….
d. Firav / puternic…..
e. Inocenta / intelepciune…
5. Explica sensurile simbolice pe care le au in text Soarele si umbra
6. Indica relatia textual dintre nunta reala, tocmai petrecuta, si nunta povestita, neimplinita, a rigai Crypto.
llege una dintre varinatele de mai jos:
a. Analogiei
b. Contrapunctii
c. Povestire in rama
7. Precizeaza care este personajul apolinic iii si care dionisiaciv. Argumenteaza-ti optiunea
8. Precizeaza tipurile de rima prezente in balada si explica efectul varietatii acestora in text.
9. Explica de ce Riga Crypto si lapona Enigel este o alegorie
i
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.)
Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale
sau sub influența altui cuvânt. – Din fr.analogie, lat. analogia.
ii
CONTRAPÚNCT ~e n. 1) Tehnică muzicală de suprapunere a două sau a mai multor melodii, având fiecare un
caracter independent, dar care împreună pot forma un tot organic. 2) Melodie cu înțeles expresiv propriu, cântată în
cadrul unei lucrări muzicale concomitent cu tema ei de bază. 3) Știință care studiază regulile combinării melodiilor în
cadrul unei compoziții. /<it. contrappunto
iii
APOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de
Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf.
germ. apollinisch, it. apollineo]
iv
DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit
de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat,
zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii
greci].