Lucian Blaga.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. →raport eu universal - marele univers

şi nu ucid →verb la forma negativă

cu mintea tainele, ce le-ntalnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte. →tainele universului, enumerație

Lumina altora → cuvânt- cheie → izvorăște din

minte

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu, →distanțarea de lumina altora

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - →își are sursa în inima, deci în iubire

si-ntocmai cum cu razele ei albe →luna =motiv literar

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte. → rol de concluzie

Apariţie: volumul ,,Poemele luminii” (1919).
Specia literară: artă poetică.
Două tipuri de cunoaştere:
-paradisiacă, de tip logic, raţional;
-luciferică, misterul este sporit graţie imaginaţiei.
Tema - cunoașterea lumii, pentru poet posibilă numai prin iubire.
Motive - lumina, misterul.
Titlul - sintagma 1. ,,eu nu strivesc” și metafora revelatorie 2. ,,corola de
minuni a lumii”.

1.rolul poetului este a adânci taina cunoașterea luciferică

2. atitudinea protectivă ochi – cunoaşterea reflexivă;

buze – rostirea şi sărutul;
morminte – taina morţii.

Structura textului poetic - două mari secvențe și construcția conclusivă.

- prima secvență poetică (versurile 1-5) ,,nu strivesc”, ,,nu ucid”,

- atitudinea poetică față de tainele lumii

- a doua secvență (versurile 6-18)

- relații de opoziție –lumina mea (protectoare, ,,nu strivesc”, ,,nu ucid”)
şi lumina altora (distructivă, sugerată prin verbul sugrumă).
- eu-alţii sugerează cele două tipuri de cunoaştere.
Ultima secvență (versurile 19-20) - rol concluziv
-Cunoașterea poetică este un act de contemplație:(,,tot…se schimbă…sub ochii mei”)
și de iubire( ,,căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”.
Elementele de recurență în poezie sunt: misterul și motivul luminii.
Cuvântul-cheie - taina.

Câmpul semantic al misterului -,,vraja nepătrunsului ascuns”, ,,întunecata

zare”, ,,adâncimi de întuneric”, ,,sfânt mister”, ,,neînțelesuri și mai mari”.
Prozodie - 20 de versuri libere
- versul liber (fără rimă, măsură și ritm)
- ingambamentul
Context

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este așezată în fruntea primului său
volum, ,,Poemele luminii” (1919) și face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii române din perioada interbelică. Poezia este o artă
poetică deoarece poetul își exprimă într-o manieră artistică propria concepție
despre poezie și despre rolul poetului în raport cu societatea, creația și
cunoașterea. Această poezie este și o meditație filosofică pe tema cunoașterii,
care, la Blaga poate fi paradisiacă, misterul fiind parțial redus cu ajutorul
logicii, al intelectului, al rațiunii și cunoașterea luciferică, intuitivă (din care face
parte și cunoașterea poetică), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginației
poetice, al trăirii interioare.

Trăsături ale curentului:

● tehnica ingambamentului
● exacerbarea eului
● sentimentul absolutului
● interiorizarea și spiritualizarea peisajului

Tema, viziunea despre lume

Tema poeziei este cunoașterea, evidențiată prin metafora ,,lumina”, dar și

atitudinea poetului în fața marilor taine ale Universului. În concepția filosofului

Lucian Blaga, cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire.

Rolul poetului nu este de a descifra misterele universului, ci de a le potența

prin trăirea interioară și prin contemplarea formelor concrete prin care ele se
înfățișează.

Titlul este alcătuit din sintagma ,,eu nu strivesc” și metafora

revelatorie ,,corola de minuni a lumii”. Pronumele ,,eu” repetat de cinci ori în
poezie, evidențiază rolul poetului creator și reprezintă o marcă a confesiunii,
având influențe expresioniste.
Forma negativă a verbului ,,nu strivesc” potențează refuzul poetic pentru
cunoașterea paradisiacă, de tip rațional, pentru că, în viziunea sa, datoria
poetului este să potențeze misterele universului și nu să le lămurească.
Metafora revelatoare ,,corola de minuni a lumii” exprimă atitudinea protectivă
a poetului în ceea ce privește misterul.

Incipitul se constituie din reluarea titlului.

Discursul liric se organizează în jurul motivului misterului, dar și cel al luminii.

Metaforele enumerate surprind temele majore ale creației poetice, imaginate

ca petalele unei corole uriașe care adăpostește misterul lumii: ,,flori” -
viața/efemeritatea/frumosul, ,,ochi”- cunoașterea/contemplația poetică a
lumii, ,,buze” - iubirea/rostirea poetică, ,,morminte”- tema morții/eternitatea.

Structura textului poetic

Textul se organizează în două mari secvențe și construcția conclusivă . Cele

două secvențe lirice se află în opoziție:

-Pe de o parte ,,lumina mea” este un reflex al cunoașterii luciferice, sugerând

imaginația creatoare (sporește tainele lumii),

-Iar pe de altă parte ,,lumina altora” relevă parțial misterul existenței, la care
avem acces prin intermediul rațiunii, sugerând cunoașterea paradisiacă din
final. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o confesiune lirică

-Mărcile subiectivității eului liric: verbe și pronume la persoana I singular ,,eu

iubesc”, ,,nu strivesc”, ,, nu ucid”, adjectivul posesiv de persoana I ,,calea mea”,
,,ochii mei”.

Prima secvență poetică (versurile 1-5) exprimă atitudinea poetică față de

tainele lumii (“nu strivesc “, “nu ucid”)
- refuzul cunoașterii logice, raționale. Verbele se asociază metaforei ,,calea
mea” (destinul poetic asumat).
Enumeratia de metafore revelatorii din ultimul vers desemnează temele
poeziei blagiene: flori–viața, ochi– cunoaștere, buze– iubirea, morminte–
moartea.

A doua secvență (versurile 6-18) se construiește pe baza unor relații de

opoziție : eu-alții, ,,lumina mea”- ,,lumina altora” și reprezintă o antiteză între
cele două tipuri de cunoaștere: paradisiacă și luciferică.

Ultima secvență (versurile 19-20) are rol concluziv. Cunoașterea poetică este
un act de contemplație:(,,tot…se schimbă…sub ochii mei”) și de iubire( ,,căci eu
iubesc și flori și ochi și buze și morminte”.

Elementele de recurență în poezie sunt: misterul și motivul luminii.

La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personale ,,eu” în poziție inițială

și repetarea de șase ori în poezie, susține caracterul confesiv și autodefinirea
relației eu-lume.

La nivel lexico-semantic se observă lexicul împrumutat din sfera cosmicului și a

naturii. Cuvântul-cheie este taina, câmpul semantic al misterului este redat
metaforic prin: ,,vraja nepătrunsului ascuns”, ,,întunecata zare”, ,,adâncimi de
întuneric”, ,,sfânt mister”, ,,neînțelesuri și mai mari”.

La nivel stilistic Limbajul poetic este presărat cu procedee artistice și figuri de

stil și are ca trăsătură principală intelectualizarea emoției.
Este cultivată cu predilecție metafora revelatorie și plasticizantă.

Prozodie- 20 de versuri libere, alternând 6 versuri scurte cu 14 versuri lungi.

Textul poetic reunește înnoiri prozodice moderniste cum ar fi versul liber (fără
rimă, măsură și ritm) și ingambamentul, care reprezintă continuarea ideii
poetice în versul următor, marcată prin scrierea cu literă mică la începutul
versului.

Concluzie
Creația este un mijloc între” eu ‘’(conștiința individuală) și lume. Sentimentul
poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esența lumii. Actul
poetic transfigurează misterul, iar cuvântul poetic nu explică misterul universal,
ci îl protejează.
În concluzie, arta poetică ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, de Lucian
Blaga aparține modernismului printr-o serie de particularități precum:
subiectivismul, intelectualizarea emoției, înnoirile prozodice, influențele
expresioniste.