“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

-Lucian Blaga (1919)

1.Introducere
Modernismul reprezintă o tendință de înnoire în arta și literatura secolului
XX, caracterizată prin negarea tradiției și prin impunerea unor noi principii de
creație.
În poezie, modernismul impune preocuparea pentru o poezie de cunoaștere,
arta devenind o modalitate de contemplare a lumii în care se aplică principiul
fanteziei dictatoriale și al disonanței. De asemenea, limbajul folosește funcția
simbolică, este ambiguu, puternic metaforizat, sintaxa este eliptică. În ceea ce
privește versificația, moderniștii preferă versul alb și folosesc tehnica
ingambamentului.
Primul volum de versuri al lui Lucian Blaga „Poemele luminii”(1919) se
deschide cu poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” care este o artă
poetică modernă, o confesiune lirică ce susţine aceleaşi idei formulate şi în
„Trilogia cunoașterii”.
2.Doua trasaturi
 Pe de o parte, textul este un discurs pe tema creației și despre statutul
creatorului, deci o artă poetică. Viziunea despre lume este circumscrisă
chiar din titlu: metafora corola de minuni a lumii reprezintă scopul
cunoașterii, atât a subiectului liric, cât și a celorlalți, însă doar cunoașterea
de tip luciferic potențează această corolă, ale cărei presupuse petale sunt
enumerate la sfârșitul primei și ultimei secvențe flori, ochi, buze, morminte.
Cele patru ipostaze ale corolei de minuni sunt metafore pentru cele patru
stadii ale existenței umane: florile semnifică vârsta copilăriei și prezintă
conotația fragilității, ochii sunt vârsta adolescenței și au conotația
cunoașterii, buzele sunt vârsta maturității și au drept conotații afectivitatea
și senzualizarea, iar mormintele sunt vârsta bătrâneții și au conotația morții.
  Poezia se înscrie în lirica modernistă și prin caracterul puternic reflexiv și
prin întrepătrunderea poeziei cu filozofia, opera devenind o artă poetică
modernă. Interesul autorului este deplasat de la tehnica poetică la relaţiile
poet-lume şi poet-creaţie. În plus, este sugerată o identitate între autor şi
eul liric, deoarece discursul liric redă cu mijloace poetice aspecte ale
filozofiei lui Blaga, expuse ulterior în volumul Trilogia cunoșterii. Pentru
filozoful Lucian Blaga există două modalități de cunoaştere, de raportare la
mister: cunoaşterea paradisiacă (rațională, logică), misterul fiind parțial
redus cu ajutorul logicii, al intelectului, şi cunoaşterea luciferică (intuitivă,
din care face parte şi cunoaşterea poetică), care potenţează misterul cu
ajutorul imaginaţiei şi al creaţiei poetice, al trăirii interioare.
3.Tema si doua scene semnificative
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale
Universului: cunoașterea lumii în planul creației poetice este posibilă numai prin
iubire (comunicarea afectivă totală).

 O prima idee poetica ce se desprinde este atitudinea poetului in fata

misterului. Acesta prin folosirea verbelor cu forma negativa ,,nu
strivesc’’, ,,nu ucid’’, protejeaza misterul, punand accentul pe cunoasterea
luciferica. Toate bogatiile lumii: florile, ochii, buzele, mormintele, merita
iubirea sa, iar misterul lor trebuie amplificat si valorificat, asa cum afirma in
versurile: ,,eu cu lumina mea sporesc a lumii taina/… asa imbogatesc si eu
intunecata zare.’’

 O alta idee poetica este cunoasterea rationala a celorlalti, menita sa

distruga misterul ,,corolei de minuni a lumii’’. Aceasta cunoastere
paradisiaca, prin incercarea de a descifra misterul, nu face nimic altceva
decat a-l ,,sugruma’’, iar poetii sunt singura alinare ,,Lumina’’, speranta de a
salva minunile sta in mana eului liric, incercand sa descauseze ,,vraja’’
misterului. Ca de exemplu, versurile: ,,Lumina altora/ sugruma vraja
nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric’’
4.Doua elemente de structura si compozitie

 Titlul se afla in directa relatie cu continutul textului, anticipand tema,

creatia. Din punct de vedere morfologic, este alcatuit din pronumele
personal ,,eu’’, verbul de forma negativa ,,nu strivesc’’ si structura
,,corola de minuni a lumii’’, care reprezinta o metafora revelatorie.
Astfel, inca din titlu este conturata atitudinea poetului in ceea ce
priveste misterul, datoria creatorului in conceptia lui Blaga fiind
aceea de a-l proteja si de a-l amplifica. Din aceasta perspectiva titlul
incadreaza textul in categoria artelor poetice. Titlul se reia si in
primul vers, devenind un element de recurenta.

 Incipitul si finalul sunt de asemenea elemente de compozitie semnificative

ale textului prin care pot fi evidentiate tema si viziunea despre lume. Astfel,
in incipit este reluat titlul, prin care se contureaza cunoasterea de tip
luciferic. Finalul poeziei vine ca o explicatie a rpimului vers ,,Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii’’, ,,caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si
morminte’’. Metafora ,,corola de minuni’’ reprezinta tot universul care ne
inconjoara, rezumat in doua cuvinte, finalul poeziei explicand in ce consta
acest univers prin diverse simboluri. Astfel, ,,si flori’’ se refera la natura,
frumusete, ,,si ochi’’ la umanitate, cunoastere, legatura cu realitatea, ,,si
buze’’ la cuvant, iubire iar ,,si cuvintele’’ la mineral, la moarte.

5.Concluzie

Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă, fiind
un discurs despre creație și statutul creatorului, Lucian Balaga văzând lumea ca
prilej de contemplare și de potențare a misterului.