Ultima noapte de dragoste

Romanul ,,Ultima noapte de dragoste intaia nopate de razboi “, de Camil Petrescu, este o ,,proza
superioara’’, Calinescu, in care iubirea, razbouiul, predistinarea , moartea, si absolutul constituie
motivlele literale ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelecutual Stefan
Gheorghidiu.
Romanul este alcatuit din 2 carti corespunzatoare celor 2 jumatati ale titlului. Cartea I este
,,istoria geloziei lui S.Gheoghidiu ‘’, iar cartea II constituie ,, un jurnal de campanie’’, in care
este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului. Liantul intre cele 2 carti este S. Gheorghidiu
tanarul ars de febra ideilor ,,intelligent si neprihanit’’, cum il caracteriza G. Calinescu.
ROMANUL este o specie a genului epic, de dimensiuni mari, care implică un număr relativ
mare de personaje, implicate într-o acţiune bine definită, organizată de obicei pe mai multe
planuri. Romanul modern se detaşează de romanul clasic, în speţă de cel obiectiv-realist,
introducând metode pentru fluxul conştiinţei, promovată în literatura europeană de James Joyce,
Marcel Proust sau Virginia Woolf. Romanul în cauză, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război” foloseşte o tehnică narativă specială, ANALIZA PSIHOLOGICĂ, punând faţă în
faţă două tipuri diferite de temporalităţi. În prima parte, „Ultima noapte de dragoste”, timpul este
prin excelenţă subiectiv, psihologic, declanşat din dorinţa de interpretare a trecutului, pe când în
a doua parte, „Întâia noapte de război”, jurnalul de campanie al autorului devine material de
roman, element care sporeşte senzaţia de autentic a scriiturii, timpul este prin excelenţă
cronologic, obiectiv. Aceste raportări diferite la timp dau specificul modern al romanului.
Personajul principal, Ştefan Gheorghidiu, experimentează dragostea şi războiul/moartea, aceste
două suprateme impunând întreaga evoluţie a personajului.
Subiect: Ştefan Gheorghidiu este student la Filosofie şi se îndrăgosteşte de cea mai frumoasă
fată din Universitate, Ela, studentă inimoasă la Litere. Amândoi formează un cuplu fericit şi
idealist, până când tânărul moşteneşte o avere considerabilă din partea unchiului său. Statutul lor
social se schimbă, iar femeia iubită devine dintr-o făptură angelică o cochetă avidă după faimă,
aventură şi prosperitate materială. Ştefan Gheorghidiu, intelectual rasat, de o luciditate cumplită,
simte, în urma unei excursii la Câmpina, că Ela îl înşeală. Flirtul evident cu jurnalistul
Grigoriade îi confirmă bănuielile. Relaţia se destramă treptat. Este mobilizat în rândurile armatei,
în pragul izbucnirii Primului Război Mondial. Experienţa traumatizantă de pe front, unde
moartea e o prezenţă atât de tulburătoare, îl epuizează psihic şi în timpul unei permisii, Ştefan
Gheorghidiu îşi confirmă toate bănuielile referitoare la fidelitatea soţiei. La finalul luptelor, când
se întoarce în societatea civilă, îi lasă tot, de la cărţi la obiecte de preţ, părăsindu-şi iubirea
ideală, femeia îndrăgită atât de intens, visurile înflăcărate şi credinţa de a găsi vreun sens
existenţei.
Caracterizarea personajului principal , S.Gheoghidiu

Stefan Ghiorghidiu este personajul principal al romanului si reprezinta drama intelectualului pus
in situatii limita.Este un personaj lucid,insetat de certitudini si adevar, desi prima experinta de
cunoastere,iubire,e traita sub semnul incertitudinii,fiind un zbucium permanent in cautarea
adevarului.

Student la filozofie,inzestrat intelectual,traieste in lumea cartilor. Plimbarea la Odobesti

declanseaza criza de incertitudine a iubirii,punand sub sem nul intrebarii fidelitatea Elei.Dar
autoanalizandu-si starile cu luciditate, res- pinge ideea geloziei.Vede in Ela idealul sau de iubire
si feminitate,dar hiper- sensibil si orgolios isi amplifica drama.

Traieste dureros drama omului singur, neputand sa faca nici un compromis cerut de societate in
care traieste. Se considera un intrus in lumea ce il inconjoara si de aceea alege lumea ideilor pure
si aspira la o dragoste absoluta cautand in permanenta certitudini.

Razboiul este o alta experienta de viata in planul cunoasterii esentiale.Frontul este o experienta
traita direct, eroul prezentand razboiul tragic si absurd.El inseamna noroi,arsita,frig si
foame,umezeala, paduchi, mur darie si mai ales frica ,spaima, disperare si moarte. Frontul este
haos, mizerie,invalmasala si dezordine ceea ce creaza o imagine halucinanta de “foc si
trasnete”,tragismul confruntarii cu moartea,fiind dezvaluit in capito- lul:”Ne-a acoperit pamantul
lui Dumnezeu”.

Dramatismul iubirii lui Stefan intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind
decisiva.Ranit si spitalzat,se intoarce acasa la Bucuresti, dar simte fata de Ela o instrainare
definitiva:”sunt obosit mi-e indiferent chiar daca e nevinovata.”

S.G. nu poate fi considerat un invins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care il ameninta sa-
l dezumanizeze,se inalta deasupra societatii –dominata de interese materiale-traind o experienta
morala superioara aceea a dramei omenirii silite, sa indure un razboi tragic si absurd.