Dorinta

Poezia „Dorință”, scrisă de către Mihai Eminescu, a fost publicată în anul 1876 în revista
„Convorbiri literare”. Fiind concepută inițial sub forma unei scrisori de dragoste, poezia
abordează tema iubirii și a naturii, de inspirație romantică.

Poezia se încadrează în prima perioadă de creație a marelui poet, fiind evidențiată prin lirica
erotică folosită. Principalul sentiment pe care poetul îl exprimă prin intermediul acestei poezii
este cel al dorinței erotice, care însă nu se concretizează decât într-un plan fantastic.

Poezia „Dorință” abordează atât tema dragostei, cât și tema naturii, cele două fiind în strânsă
legătură. Tema dragostei este redată din perspectiva îndrăgostitului ce aspiră la o iubire ideală,
pură, ce dobândește un nivel cosmic și care poate fi împlinită doar în mijlocul naturii. Prin
intermediul eului liric, care este mistuit de imaginea iubitei și de întâlnirea cu aceasta, poetul
descrie o legătură de dragoste intensă, pasională, aproape ireală.

Natura este cea căreia Eminescu îi conferă rolul de protectoare a iubirii dintre cei doi
îndrăgostiți, care le preia grijile și le asigură mediul ideal pentru a-și trăi povestea de dragoste. În
prezența celor doi, elementele din natură prind și ele viață, suferă transformări pozitive și se
contopesc într-o simbioză perfectă cu îndrăgostiții