Pregătirea profesională românească şi cerinţele europene

Educaţia permanentă

ED. Bernad Floare, G.P.P. nr. 37, Oradea

Timp destul de îndelungat, conceptul de educaţie a fost pătruns nu de ideea de
libertate ori de cerinţele individului, ci de necesitate şi cerinţele societăţii. Azi, integrarea
în U.E. a adus România într-un moment de foarte mari transformări calitative la toate
nivelurile, inclusiv în învăţământ. Pentru alinierea la standardele europene se impune:
*să legi trecutl de prezent
*şcoala, ca instituţie de cultură, să fie un ofertant ce trebuie să răspundă
nevoii, comenzii sociale
*performanţa să devină o tradiţie
*să funcţioneze spiritul competiţional ce asigură ridicarea ştachetei
*deschidere şi adaptare la nou, permanentă disponibilitate la adaptare
*nevoia de a răspunde cerinţelor stringente ale lumii actuale
*să primeze criteriile calităţii: comprtenţa şi responsabilitatea; în acest
context, schimbarea de mentalitate este absolut necesară
*şcoala să fie caracterizată prin muncă şi rigoare, să fie un reper în viaţa
fiecăruia, să fie un fel de „acasă2
*dascălul să fie întotdeauna cu un pas înainte, să sesizeze înaintea tuturor
cerinţa sociala
*să accepţi diferenţele culturale, privindu-le, mai întâi, ca pe nişte lecţii de
istorie şi de comportament
*concentrarea pe proiecte de dezvoltare şi integrare, pe proiecte de
dezvoltare durabilă; având în vedere situaţia actuală din România,educaţia şi protejarea
mediului trebuie să devină obiective de interes
*un învăţământ formativ-curriculumul fiind conceput ca un parcurs de
viaţă al celor pe care-i educăm, asigurând dezvoltarea unei personalităţi deschise,
flexibile şi creatoare de valori
*schimbarea radicală a modului de abordare a activităţii didactice de către
dascăl, cât şi a mentalităţii acestuia
*o actualizare permanentă a cunoştinţelor ştiinţifice
*o activitate permanentă de inovare în elaborarea programelor, planurilor,
proiectelor derulate- acestea căpătând astfel noi valori
*studierea, apoi punerea în practică a metodelor şi tehnicilor moderne:
brainstormingul, tehnica fotolimbajului, harta cu figuri, ciorchinele e.t.c.
*valorizarea experienţei pozitive
*ridicarea nivelului de eficienţă a formării profesionale continue a
cadrelor didactice
În contextul integrării, educaţia capătă o valoare deosebită; un prim pas în această
direcţie este asigurarea educaţiei de calitate, în măsură să formeze competenţe, valori,
atitudini legate de acest subiect; educaţia nu trebuie privită ca un sistem în sine ci ca un
serviciu în folosul societăţii( pregătirea viitorilor specialişti, profesionişti).
Vorbesc din prisma unui dascăl ce slujeşte pe „altarul”şcoli de mai bine de 30 de
ani.”Dascălul, în pas cu vremurile” este sintagma ce mi-a ghidat cariera. Dar ca să ţi
pasul cu vremurile trebuie să iubeşti necondiţionat copiii (nu mă refer la sentimentalisme
ieftine), să profesezi cu dăruire, să fii tenace, luptător, flexibil; să practici această meserie
din vocaţie. Profesiunea de educator reclamă numeroase calităţi intelectuale,
morale(foarte important), volitive care, în unitatea şi interacţiunea lor, reprezintă acea
personalitate ce devine o permanentă sursă de influenţare pozitivă a copilului, este
modelul complex, dar sugestiv, de comportament şi conduce cu măiestrie formarea şi
autoformarea copilului.
Ne aflăm, cel puţin ca cerinţă, în secolul educaţiei permanente, când procesul de
instruire funcţionează la toate cerinţele. Chiar reforma învăţământului are ca obiectiv
schimbarea mentalităţii şi formare unor dascăli flexibili, pentru care să nu fie o taină
utilizarea calculatorului( şi a tuturor mijloacelor tehnice moderne) în activitatea didactică,
opţionale şi activităţi non-formale.
În opinia mea, educaţia permanentă este absolut necesară pentru o adevărată
reformă a învăţământului românesc; iată căteva demersuri întreprinse de mine, în acest
sens:
*sunt şi am rămas autodidact-studiez , chiar şi la bibliotecă, toate noutăţile
din domeniu
*împărtăşesc din descoperirile mele, din studiul individual altor colege
prin intermediul comisiilor metodice, cercuri pedagogice, zile metodice, sesiuni de
comunicări, simpozioane, activităţi demonstrative e.t.c.
*particip la cursuri de formare continuă:
-Teatrul pentru copii
-Curs pentru părinţi „Educăm aşa”....
-Metode pentru vârste timpurii
-Metode interactive de grup
-Curs calculatoare
-Anul European al Egalităţilor de Şanse
-Pitiklic-C.D. educaţional
Toate noutăţile dobândite le pun în practică , străduindu-mă să asigur calitatea
actului didactic.Astfel, în anul şcolar trecut am iniţiat două proiecte locale „Să
redescoperim natura” şi „Calendar verde-educaţie ecologică prin artă care au fost foarte
bine primite şi de comunitate şi de partenerii care ni s-au alăturat: A.P.M.B., RER-
ecologic,Ocolul Silvic,şcoli şi grădiniţe din cartier, părinţi.Am participat cu copiii la
concursuri naţionale şi internaţionale.Rezultatele pozitive nu s-au lăsat mult aşteptate:
premii, diplome de merit; aceste experienţe pozitive le-am făcut cunoscute prin mass-
media,pe internet(bihon.ro, didactic.ro, tv., presa locală).Eu sunt, la nivel de unitate,
organizatorul concursurilor: Piticot, Bimbo, Învăţăm şi colorăm.Am devenit colaborator
al Asociaţiei pentru Tineret Olimp-contribuind la elaborarea fişelor pentru concurs.Am
participat la două proiecte internaţionale, şi anume:Spryng Day (Primăvara europeană) şi
Ziua Plantării Arborilor (ENO-2007); au fost două momente emoţionante pentru copii.
Sunt peocupată de găsirea unor resurse financiare extraşcolare, de implicarea
instituţiilor statului în proiectele noastre, de găsirea partenerilor care să sporească
calitatea actului didacti; am găsit pe didactic.ro colege excelente, chiar mi-am făcut mulţi
prieteni; tot aici am găsit creativitate, inteligenţă, curiozitate, sentiment plăcut de
părtăşanie, diversitate, atractivitate, altfel spus „cancelaria ideală”
Elaborarea şi implementarea unei politici europene de promovare a calităţii
prezintă următoarele avantaje şi oportunităţi:
 -reducerea, până la eliminare, a factorilor ce determină risipirea sresurselor
-asigurarea corelării şi coeziunii diferitelor iniţiative şi politici existente la nivel
naţional astfel încât să se poată profita de toate sinergiile şi economisirile posibile
-difuzarea experienţelor de la o ţară/organizaţie la alta
Această politică are la bază o viziune strategică privind calitatea în Europa, în
care:
-cetăţenii, consumatoriişi clienţii sunt satisfăcuţi
-personalulu este bine instruit şi motivat
-companiile sunt conduse eficient
-mediul este repectat
-ocuparea forţei de muncă este sporită ca urmare a creşterii competitivităţii şi
creativităţii generale
Politica europeană de promovare a calităţii este complementară demersurilor şi
politicilor naţionale şi nu urmăreşte decât consolidarea acestora.Ţărilor membre li s-a
recomandat să descrie calificările absolvenţilor în termeni de abilităţi, conform conform
rezultatelor procesului de învăţământ, competenţelor şi să realizeze, până în 2010:
-adoptarea unui sistem bazat pe două cicluri
-implementarea sistemului de credite
-recunoaşterea diplomelor
-dimensiunea socială
-invăţare pe tot parcursul vieţii
Ca instituţie a societăţii, grădiniţa este datoare să facă faţă actualelor cerinţe,
inclusiv de introducere în conştiinţa copiilor a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii.Dar
numai aceasta nu e deajuns,copilul trebuie format în concordanţă cu cerinţele sociale şi
funcţie de propriile interese.Principalii factori, în ordinea implicării afective în actul
educaţional sunt:familia, grădiniţa, şcoala, mass-media, instiruţiile extracurriculare.