O scrisioare pierduta

Comedia este specia genului dramatic, în proză sau în versuri, care prezintă personaje, situații,
moravuri ce stârnesc râsul. Conflictul este derizoriu, întrucât personajele nu se implică în mod
autentic în apărarea valorilor pe care pretind că le susțin. Finalul este fericit.Subiectul comediei
este structurat în patru acte. Acțiunea este situată „în capitala unui județ de munte, în zilele
noastre”, adică în 1883.

Actul I se petrece în casa prefectului Ștefan Tipătescu. Acestuia, polițaiul Pristanda îi povestește
că a spionat casa rivalului politic, Nae Cațavencu, și a aflat de o scrisoare pe care acesta
intenționează s-o folosească drept armă în campania electorală. Precizări despre această scrisoare
aduce Trahanache, prietenul mai vârstnic ala lui tipătescu și om politic influent în județ.
Cațavencu i-a arătat scrisoarea de amor trimisă de Tipătescu lui Zoe, soția lui Trahanache.
Cațavencu amenință cu publicarea scrisorii dacă nu va fi susținut să devină candidat în alegerile
pentru Camera Deputaților, calitate pentru care Trahanache și Tipătescu îl susțineau până atunci
pe Farfuridi. Apare un cetățean turmentat care povestește că a găsit scrisoarea lui Tipătescu, dar
Cațavencu i-a furat-o după ce l-a îmbătat. Trahanache vrea să contracareze șantajul lui
Cațavencu printr-o plastografie (un fals) cu care acesta încasase ilegal o sumă de bani, fals a
cărui dovadă se afla în posesia lui Trahanache.

Acțiunea actului al doilea se petrece tot în casa lui Tipătescu, în seara aceleeași zile. Farfuridi și
Brânzovenescu îl acuză pe Tipătescu de trădare, suspectându-l că vrea să-l susțină pe Cațavencu.
La ordinul lui Tipătescu, Pristanda l-a arestat pe Cațavencu și i-a făcut percheziție la domiciliu,
fără a găsi însă scrisoarea. Zoe îl convinge pe Tipătescu să negocieze cu Cațavencu, dar acesta
respinge toate ofertele prefectului, dorind numai mandatul de deputat. Temându-se de scandal,
Zoe îi convinge pe Trahanache și pe Tipătescu să-l susțină pe Cațavencu, dar actul se încheie cu
o lovitură de teatru: sosește de la București o telegramă, care impune alegerea ca deputat a
necunoscutului Agamemnon Dandanache.

Actul al treilea prezintă întrunirea electorală la care urmează să fie desemnat candidatul. După
discursurile lui Farfuridi și Cațavencu, Trahanache anunță candidatura lui Dandanache. Surprins
și furios, Cațavencu vrea să dezvăluie existența scrisorii, dar este împiedicat de oamenii lui
Pristanda, care declanșează o încăierare.

Acțiunea actului al patrulea se petrece în ziua alegerilor, în grădina lui trahanache. Zoe este
îngrijorată de dispariția lui Cațavencu după încăierarea de la întrunire. Sosește Dandanache, care
dezvăluie faptul că a obținut candidatura tot în urma unui șantaj cu o scrisoare de amor. Apare
Cațavencu și mărturisește că a pierdut scrisoarea, pe care o ascunsese în căptușeala pălăriei. O
găsise tot Cetățeanul Turmentat, care i-o restituie lui Zoe. Aceasta îl iartă pe Cațavencu și îi
promite susținere la următoarele alegeri, cu condiția să conducă manifestația și să prezideze
banchetul în onoarea rivalului său. Dandanache este ales deputat. Comedia se încheie cu o
împăcare generală.
Nae Catavencu – caracterizare

Statutul social al lui Nae Cațavencu este precizat în lista personajelor de la începutul piesei. El
este prezentat ca avocat, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților”, prezident-fondator
al Societății Enciclopedice Cooperative „Aurora Economică Română”.

În acțiunea comediei, Cațavencu provoacă intriga, șantajându-i pe Trahanache, Tipătescu și Zoe

cu ajutorul scrisorii, pentru a obține sprijinul lor spre a fi ales deputat la alegerile din 1883. În
cadrul partidului de guvernământ, Cațavencu reprezintă, la nivelul capitalei județului de munte,
un grup e orientare radicală, opus liniei oficiale, pe care o reprezintă, la nivel local, Tipătescu și
Trahanache. Aceștia îl susțineau inițial pe Farfuridi, dar se văd siliți să-l sprijine pe Cațavencu

Numele îi provine de la „cață”, sugerând o persoană care vorbește mult.Înseși denumirile ziarului
și a societății exprimă demagogia lui Cațavencu. El este tipul demagogului, al omului care face
caz de principii în care nu crede.

Cațavencu este ambițios, vrând să joace un rol important „în orașul ăsta de gogomani, und eu
sunt cel dintâi dintre fruntașii politici”. Pentru a-și satisface ambiția, el este gata să comită, fără
niciun scrupul, cele mai josnice fapte: fură scrisoarea, șantajează, falsifică o poliță pentru a
încasa în mod ilegal o sumă importantă de la societate. El își maschează însă aceste acțiuni sub
aparența preocupării patriotice pentru interesul general. În discursul de la întrunirea electorală, se
preface că nu-și poate stăpâni plânsul de emoție când se gândește la „țărișoara” lui.