Comentariul literar al poeziei Dorina de M.

Eminescu
Publicat la 1 septembrie 1876, in revista Convorbiri literare, poezia Dorina este o creaie definitorie pentru intreaga viziune a marelui poet asupra naturii i iubirii. Construit in jurul temei iubirii i a naturii, in cae motivele tipic romantice (codrul, izvorul, floarea de tei) circul in modul cel mai firesc, poezia este o vibrant expresie a bogiei sufleteti a poetului. Ideea este c dorina nu este abstract, ci determinat de imaginea iubitei, cae rmine in contiina poetului i dup ce iubita a disprut din viaa lui. Idila este construit pe seria de imagini reprezentate in contiina poetului de dorina de a actualiza prezena iubitei printr-o idil imaginar. Eminescu nu vizeaz un jjoc al iubirii, ci o aspriaie ctre ideal. Poezia cuprinde o succesiune de cinci tablouri: cheamrea in mijlocul unei naturi tipic romantice, momentul ateptrii i cel al intilnirii, jocul gesturilor tandre, somnul i visul. Dorina reia pe scurt motivul iniierii solemne in patosul iubirii depline asigurate de armonia naturii feerice. Iubirea devine ideal major, iar aspiraia ctre ea se impune ca o necesitate absolut. Titlul poeziei stabilete esena liric (aspiraia ctre un asemenea ideal, iar cele 6 strofe urmresc treptele derulrii acestei esene din via ctre vis. Inceputul se afl sub semnul chemrii: imperativul vino (adresat iubitei concrete, care este Ea) tirmite ctre natura specific lui Eminescu cu lirismul i muzicalitatea date de izvor (care tremur pe prund), cu slbticia i izolarea care pot asigura oricnd repetabilitatea mitic a contopirii dintre om i codru. Metafora prispa cea de brazde sugereaz felul in care obrazul iubitei, ascuns sub vl, este descoperit, aa cum obrazul naturii, al pmintului-mum, este ascuns sub crengile plecate (metonimie cu epitet metaforizant). Conjuncia copulativ i din strofa a doua stabilete imediat legtura intre natur i iubire, pentru ca verbele la modul conjunctiv s stabileasc urmrile chemrii. Apar treptele apropierii indrgostiilor de la imbriare i pin la descoperirea unuia in faa celuilalt. Menoimia Iar in pr nfiorate/ Or s-i cad flori de tei atribuie delicat naturii rolul de a o mngia pe iubit, fiindc dorina poetului se transfigureaz prin flori in iubire. Imaginea iubitei este idealizat romantic prin transfigurare: Fruntea alb-n prul galben/ Pe-al meu bra incet s-o culci. Momentul visului propriu-zis se impune numai la viitor, cu unele forme populare, intr-un crescende liric impecabil. Mai nti, Vom visa un vis ferice (trirea idealului) intr in coumniunea cu ngna-ne-vor c-un cnt/ Singuratice izvoare/ Blnda batere de vint (muzica i armonia naturii). Codrul btut de gnduri (personificare cu excepional valoare metaforic) se impune ca geniu natural capabil s mediteze asupra semnificaiei povetii de dragoste pe care o tinuiete. Perechea izolat in spaiul su ocrotitor este un simbol mitic al perpeturii vieii. Poezia Dorin sugereaz traseul iniiatic de la dorin la vis, folosind o tonalitate care combin perfect ritmul doinei populare, cci fiecare strof poate fi considerat un distih amplu

(cu versuri de cte 15 silabe) care marcheaz treptata evoluie de la real, la ideal intr-o caden conducnd mereu pe coloana infinit a realizrii umane prin dragoste i comuniune cu natura.