Bobes Miruna

Cls 11 B
Enigma Otiliei – caracterizare personaj

Enigma Otiliei – caracterizarea lui Felix

Sima
George Călinescu este o personalitate culturală românească de tip
enciclopedic. Este creatorul romanului citadin, obiectiv în literatura română.El își
desfășoară activitatea la sfârșitul perioadei interbelice și începutul celei
contemporane, fiind deopotrivă critic și istoric literar,biograf, monografist,eseist,
romancier, poet, dramaturg. Opera sa de căpătai rămâne însă “Istoria literaturii
române de la origini până în present”, o lucrare amplă, de referință a culturii
românești.

“Enigma Otiliei” este al doilea roman a lui Călinescu apărut în perioada

interbelică, în 1938. Este un roman realist obiectiv de factură balzaciană, care
înglobează elemente de modernitate. El prezintă, în manieră realistă, viața
burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, dezvoltând
problematica moștenirii și pe cea a paternității.

Trăsăturile care încadrează scrierea printre romanele realist-obiective sunt:

prezentarea verdică a evenimentelor, narator omniscient și omnipresent,
perspectiva narativă obiectivă, preferința pentru umane și integrarea descrierilor
minuțioase în structura epică.“Enigma Otliei” este un roman realist de tip
balzacian. Acest realism balzacian constă în preluarea tehnicilor narative de la
scriitorul francez Honore de Balzac, din seria “Comediei umane”. Trăsăturile
acestui curent sunt: tehnica descrierii exteriorului care corespunde cu cea a
interiorului, caracterizarea unor defecte ale burgheziei însetate după câștig, dornică
să parvină prin orice mijloace, pentru care zeul supreme este banul, caracterizarea
detaliată a personajelor și tema banului și motivul paternității.

Tema romanului este de factură balzaciană și prezintă tema iubirii idelizate

într-o societate burgheză și drama în dragostea a personajului Felix Sima. De
asemenea ne este prezentată tema moștenirii și tema familiei.

Creația epică este amplă, fiind alcătuită din douăzeci de capitole și

structurată în două planuri nartative principale: istoria complicată a unei moșteniri
și destinul tânărului Felix Sima. Secvențele narative sunt construite pe baza
înlănțuirii, naratorul respectând principiul cronologic al prezentării faptelor.

1
Bobes Miruna
Cls 11 B
Enigma Otiliei – caracterizare personaj

Narațiunea și dialogul se îmbină cu descrierea amplă a spațiilor, personajelor și a

vestimentației.

Incipitul romanului fixează coordonatele temporale și spațiale, aflate în

strânsă legătură, prezentând un mediu social nou pentru Felix, care, în anul 1909,
pășește pentru prima dată pe stradă Antim di București “Într-o seară de la începutul
lui iulie 1909, cu puțîn înainte de orele zece, un tânăr de vreo 18 ani, îmbrăcat în
uniformă de licean întră în stradă Antim”. Romanul ilustrează evoluția lui Felix
Sima, personaj care ilustrează tipul intelectului în devenire.Deznodământul
romanului îl prezintă pe Felix realizat, medic renumit și căsătorit, privind o poză
de-a Otiliei, recăsătorită în America de Sud. Finalul scrierii revine simetric la
prezentarea străzii Antim, unde băiatul seva întoarce nostalgic, amintindu-și de
prima sa vizită la Costache. Între incipitul romanului și finalul acestuia se află o
relație de simetrie perfectă.

Romanul prezintă o categorie de personaje realiste, reprezentând tipuri

umane. Dintre ele, unele reușesc să-și depășească condiția, evoluând pe parcursul
acțiunii. Câteva dintre personaje romanului sunt: felix Sima, care prezintă tipul
intelectualului, Otilia Mărculescu, care reprezintă eternal feminine și tipul
cochetei, alături de tatăl adoptival acesteia și unchiul lui Felix, Costache
Giurgiuveanu, care prezintă tipul avarului. Clanul Tulea reprezintă un alt set de
personaje care aparțin operei. Din acest clan fac parte Simion Tulea, tipul
dementului senil, Titi Tulea (tipul dementului mental), Olimpia Tulea, căsătorită cu
Stănică Rațiu (tipul arivistului, parvenitului), Aurica Tulea (tipul fetei bătrâne), și
Aglae Tulea, tipul “babei absolute”. Nu în ultimul rând, tipul aristrocatului rafinat
este întruchipat de Pascalopol.

Acțiunea începe când adolescentul Felix Sima, orfan, vine în 1909 în

București la unchiul său, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma faculatatea de
Medicină. Aici, el o întâlnește pe Otilia Mărculescu, o orfană îndrăgită de unchiul
său și învidiată de clanul Tulea și Stănică Rațiu.Tânărul absolvent reprezintă tipul
intelectualului lucid, în formare, prin intermediul căruia cititorul se familearizează
cu celelalte personaje.

Statutul social al lui Felix din incipitul romanului este diferit față de cel de la
final. Astfel, în incipit tânărul este doar un lician, orfan fiind de ambii părinți și fiu
de medic, care merge să studieze medicina, de la Iași la București, aflându-se sub
grijă t utorelui legal Costache Giurgiuveanu. La finalul romanului, statutul social al
protagonistului se schimbă, acesta devenind un medic celebru, cu multe lucrări

2
Bobes Miruna
Cls 11 B
Enigma Otiliei – caracterizare personaj

publicate și colaborări la trate de medicină. De asemenea, Felix este prezentat, în

final, un om realizat căsătorit.

Din punct de vedere psihologic, Felix este băiat sensibil, visător, cu nevoi de
afecțiune, dat fiind faptul că este orfan. Pe de altă parte, el este un om inteligent, cu
prezență de spirit, păstrând distanță față de Stănică Rațiu și clanul Tulea, cu care
intră în conflict. De asemenea, este revflexiv, având îndelungate discuții cu
Weissman pe tema iubirii sau a vieții reprezentând, în același timp, tipul
intelectualului. Nu în ultimul rând, protagonistul este un visător, cu o perspectivă
proprie asupra vieții, fiind capabil să renunțe la iubirea adolescentină pentru Otilia.

Moral, Felix esteun personaj complex cu principii și cu empatie față de cei

din jur, acceptând să-i dea meditații lui Titi. El este capabil de relații autentice de
prietenie, încercând să o înțeleagă pe Georgeta, înainte de a o judecă. De
asemenea, deși este gelos pe Pascalopol, acesta este capabil să perceapă  relația cu
el din punct de vedere moral.

Romanul prezintă evoluția lui Felix Sima, un personaj care ilustrează tipul
intelectului în devenire. Tânărul, ajuns la casa unchiului sau, Costache, din
București, o reîntâlnește pe Otilia, fiica adoptivă a lui Costache, de care se
îndrăgostește. Otilia însă, deși ține la Felix, nu își dorește o relație cu acesta ,
dorind să plece din mediul în care se află și considerându-se o pedică în calea lui
Felix. Felix, un băiat sensibil și naiv, trăiește, astfel, drama iubirii într-o societate
mercantilă. O iubește pe Otilia și este gelos pe moșierul Pascalopol, care o curtează
pe fată și cu care Otilia se va căsători ulterior. Dezamăgit de personalitatea
complexă și volatilă a Otiliei, Felix are o relație și cu Georgeta, o prostitoata de
lux. În final, Felix seva căsători și va deveni un medic cunoscut.

O scenă reprezentativă pentru relația de factură erotică dintre Felix și Otilia

este cea care surprinde vizita lui Felix și a Otliei la moșia lui Pascalopol din
Câmpia Bărăganului. Aici, inspirat, de mirosul fanului, de cerul înstelat și de
natură idilică, Felix, un visitor, se apropie și mai mult de Otilia, văzând în această
relație un viitor. Fată, însă, se căsătorește cu Pascalopol, cu care va pleca la Paris.
Alte trăsături ce reies din opera se pot observă în ultimul capitol, în care Otilia îi
propune tânărului să înceapă o relație fără a se căsători. Felix, având un moment de
luciditate morală și intelectuală, refuză propunerea fetei, punând mai presus
viitorul sau, decât prezentul. Această secvență ilustrează maturitatea și traseul
frumos și ascendent al personajului.

3
Bobes Miruna
Cls 11 B
Enigma Otiliei – caracterizare personaj

Încă de la început, naratorul, prin intermediul caracterizării directe îi

alcătuiește un portret fizic sugestiv, care denotă perseverența caracterului,
delicatețea și superioritatea spirituală: “un tânăr de vreo optsprezece-nouăsprezece
ani, îmbrăcat în uniformă de licean”, “un aer bărbătesc și elegant”, “fața îi era
juvenilă și prelungă, aproape feminină din privința șuvițelor mari de par ce-i
cădeau de sub șapcă, dar culoarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului
corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.” În raport cu celelalte personaje
ale romanului, tânărul își dovedește superioritatea, fiind considerat “un om
inteligent și ambițios” chiar și de membrii familiei Tulea, care îl jicnesc și îl
detestă, considerându-l un posibil pretendent la moștenirea lui Costache.

Indirect, deși Felix este un adolescent lucid și hotărât, un fin observator al

psihologiei umane, nu poate descifra taina personalității celei pe care o iubește,
căci aceasta alternează stările de profundă afecțiune față de el cu cele de
indiferență. Rivalitatea inițială cu bătrânul Pascalopol se metamorfozează într-o
profundă simpatie pentru bărbatul ajuns la vârstă senectuții, care are nevoie de
afecțiunea Otiliei, pe care o iubește ca un părinte. În raport cu acesta, tânărul
dovedește noblețea caracterului său.

“Enigma” fetei, pe care o iubește șipe care o idealizează, rămâne însă de

nedezlegat pentru tânărul în formare, care însă prin perseverență ajunge să-și
îndeplinească visul de a-și asigura o carieră strălucită. Este totuși capabil să
înțeleagă că, într-un mediu social viciar, în care puterea banului coordonează
destine, căsătoria nu se poate baza pe sentimente pure, ci devine doar o afacere
profitabilă din ambele părți.

În ceea ce privește stilul călinescian, se remarcă sobrietatea, precizia, nota

impersonală, obiectivă, de factură tradițională. Se remarcă descrierile minuțioase,
cum ar fi prezentarea detaliată a străzii Antim, a casei lui Costache, a interioarelor,
a vestimentației și fizionomiei personajelor, care sugerează felul de a fi a fiecăruia.
Descrierile făcute în text conferă romanului, pe lângă trăsăturile clasice și realiste
și trăsături romantice. Perspectiva narativă aromanului este obiectivă, întâmplările
sunt relatate de  către un narator obiectiv și omniscient, care știe totul despre
personaje și acțiune.

În concluzie, apariția romanului marchează o dată importantă în evoluția

literaturii române, rezolvând contradicția dintre maniera tradițională, balzaciană de
a scrie și cea modernă, de factură proustiană, autorul însuși afirmând: “Trebuie să

4
Bobes Miruna
Cls 11 B
Enigma Otiliei – caracterizare personaj

fim cât mai originali și ceea ce conferă originalitate unui roman nu este metoda, ci
realismul fundamental”.