Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca acest Nume sfant, „Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine”, ar fi
intalnit o singura data pe paginile Apocalipsei, am fi putut presupune
ca este vorba de o greseala, o simpla intamplare. Insa acest Nume
divin apare de patru ori in Apocalipsa si este rostit atat de
Dumnezeu, cat si de Ioan, cele patru fapturi vii si cei 24 de batrani.
Acest amanunt ne demonstreaza ca atat fiintele pamantesti, cat si
cele ceresti Il percep pe Creator ca pe un Dumnezeu care
intotdeauna …vine.
De unde „vine” El? Desigur, din sferele ceresti, de acolo unde se afla
tronul Sau si de unde guverneaza intregul Univers. Si unde „vine”
El? Este evident ca la fiintele pe care le-a creat in cer si pe pamant.
Dupa inaltarea la cer, Mantuitorul vine din nou si din nou in lumea
noastra limitata si degradata. Ori de cate ori avem nevoie de El si Ii
cerem prezenta, Iisus coboara din nou in propria Sa pictura prin
Duhul Sau cel Sfant. „Venirea” Mangaietorului in tabloul patat si
degradat de pacat are loc pentru ca culorile initiale sa prinda din nou
viata si personajele tabloului sa radieze din nou de speranta si
bucuria mantuirii.
Dar oare cu acest eveniment glorios se vor termina „venirile” ale lui
Dumnezeu la noi? Nicidecum! Revenirea Mantuitorului in glorie si
marire nu va fi ultima Sa „venire” la noi. Va mai fi una, care va fi si
ultima: aceea care va avea loc dupa mileniu si dupa incheierea
:
definitiva a istoriei pacatului. Despre aceasta ultima „venire”, urmata
de o vesnica „ramanere” a Creatorului cu omenirea rascumparata, ne
vorbeste aceeasi carte surprinzatoare – Apocalipsa:
Lori Balogh
: