Prejudecata

Prejudecata = Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui
lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație,
societate. (dexonline.ro)

Prejudecata este atunci când îți formezi o părere greșită despre un anumit lucru sau persoană
fără a cunoaște în profunzime; pe când a judeca înseamnă “a-și forma o opinie despre cineva sau
ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.” (dexonline.ro)

Prejudecata este oaia neagră din familia dreptei judecăți. Prejudecata face din om un fin
observator al amănuntelor care nu contează. Faptele Apostolilor 10:27 "Noi suntem Iudei din
fire, nu păcătoși dintre neamuri." Prejudecata lor era o minciună. Adevărul Lui este că Dumnezeu
îi iubește și pe cei numiți "Neamuri."

În Faptele Apostolilor 21:27,28 este notat că Iudeii din Asia îl văd pe Pavel în Templu, pun mâinile
pe el și îl acuză printre altele că a "vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest Locaș Sfânt."
Deducții, bănuieli rele, deoarece logica ajută prejudecata. Pe atunci nu aveai voie să intrii la un
astfel de om și nici să îl aduci în prezența Lui. El era Dumnezeul evreilor, numai al evreilor.

Prejudecățile din mințile evreilor au fost o piedică pentru lucrarea Domnului. Și evreii creștini au
avut prejudecăți și au avut nevoie de înnoirea minții. Cei sinceri au fost luminați de Duhul Sfânt
(Filipeni 3:15,16) "...dacă în vreo privință sunteți de alta părere, Dumnezeu vă va lumina."

1 Samuel 16:7b “Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la

ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
❖ Saul (1 Samuel 10:27)
❖ Samuel (1 Samuel 16:7)
❖ David (1 Samuel 17:33, 1 Samuel 17:43)
Noi, ca oameni, avem tendința să ne uităm la un om și automat să îi punem o etichetă. Propoziția
“Nu judeca o carte după copertă.” se referă tocmai la versetul de bază al acestui capitol (1 Samuel
16:7b). În loc să facem efortul de a trece peste prejudecățile noastre și să cunoaștem un om cu
adevărat, profund, ne mulțumim cu ce vedem în imaginea lui exterioară; și mai mult decât atât,
îl judecăm după ce cunoaștem doar la suprafață.

Ovi a mărturisit: În activitatea spirituală ce o am în Germania, prejudecata este un zid imens

împotriva evanghelizării oamenilor. Având mai mult darul discernământului, sunt ispitit să am
prejudecăți față de o persoană nouă pe care nu o cunosc, dar știu că are nevoie de mesajul meu,
de cuvântul lui Dumnezeu!

Și este un verset care m-a făcut să sparg mult din zidul prejudecății: (Marcu 8:37) “Sau ce va da
un om în schimb pentru sufletul său?”

Când Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui, a suflat duh de viață! Noi știm că
după moarte, sufletul se întoarce la Domnul, deci sufletul este al lui Dumnezeu, reflexie a măreției
Lui. El care a pus suflet în fiecare trup.

Cum ar fi să vedem sufletele oamenilor? Să trecem de bariera trupului și să privim pe Dumnezeu

în fiecare om. Cum ai trece pe lângă cineva, care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, știind că acel suflet
trebuie să meargă în rai și direcția lui actuală e iadul? Ne-am mai gândi noi că “sigur este altcineva
mai bun decât mine să-i spună despre Isus, că oricum de la mine nu primește”? Sau “oricum știu
că omul ăla a fost toată viața un depravat. Eu sunt mai bine decât el.” Cum ai mai ține de
prejudecățile tale dăunătoare, în fața creațiilor lui Dumnezeu?!

Lumea în care trăim e, bineînțeles, antagonistă conceptelor noastre despre Isus Cristos. Valorile
creștine sunt respinse în mod automat. Iar noi, ca și creștini, în loc să atragem lumea și să
proclamăm Evanghelia dragostei lui Dumnezeu, însoțită de o manifestare a puterii Lui, așa cum
găsim în Biblie, reacționăm în unul din următoarele moduri:

1. Fugim de lume, ne baricadăm și spunem: "Îngrozitor cum trăiesc cei din afară, nu-i
așa?" Chiar dacă e adevărat că lumea a scăpat de sub controlul moral, această atitudine
a uitat de chemarea noastră de a fi sare și lumină.
2. Facem afirmații dure și condamnăm lumea și pe locuitorii ei, uitând că ei nu sunt
vrăjmașii noștri, ci câmpul nostru de misiune. Această atitudine a format o întreagă
industrie creștină, din cauza tehnologiei, oamenilor care promovează idei eronate și
altora care îi atacă și-i analizează fără oboseală atât pe păcătoșii de pe poziții înalte, cât
și pe cei neînsemnați. Aceasta nu este însă datoria creștinilor; așa cum Pavel (care era
apostol) a scris limpede: "Ce am eu să judec pe cei din afară? Nu este datoria voastră să
judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei din afară, îi judecă Dumnezeu" (1 Corinteni
5:12-13). Datoria noastră nu este să-i criticăm cu asprime pe cei necredincioși, ci, cu
umilință, să privim în propriile noastre curți pentru a vedea dacă trăim cu adevărat viața
de creștin așa cum Dumnezeu a intenționat-o.
Lăudat să fie Dumnezeu pentru puterea Lui de a ne ridica deasupra
noastră înșine! Altfel, unde am fi fost noi toți?
Imaginează-ți că ai putea să te întorci cu două mii de ani înapoi, în camera de sus din Ierusalim,
la o săptămână după înălțarea Domnului. Așa cum stai acolo într-un colț, uită-te cu atenție la
bărbații și femeile care se află în acel loc. Ce vezi? Gândește-te cine sunt și de unde vin ei.

Prima întrebare ar fi evident legată de apostoli și de motivul pentru care Domnul Isus i-a ales
tocmai pe ei ca lideri. Ar fi putut alege oratori învățați care să influențeze mii de oameni cu arta
discursurilor lor. În locul acestora vezi niște pescari - oameni obișnuiți.

De multe ori noi îndreptăm prejudecata și asupra noastră. Ne trezim spunând: "Nu am talentul
sau capacitatea necesară." Noi putem să ne încurajăm din faptul că acești pescari și alți "ratați",
după standardele lumii, au fost luați în stăpânire de Dumnezeu și înălțați în locuri uimitoare.
Aceeași oameni care s-au luat la ceartă referitor la cine era cel mai mare, aceeași oameni care L-
au lepădat pe Domnul și s-au îndoit de învierea Lui erau acum luați în stăpânire chiar de cer și
puși să declare "lucrurile minunate ale lui Dumnezeu" (Fapte 2:11).

01 sau 10
Efeseni 3:20 “Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât
cerem sau gândim noi.”

0- eu

1- Isus

Dacă în viață totul este despre tine și te pui doar pe tine pe primul loc vei avea 0, apoi mai târziu
tot 0, și aduni un mare număr de 0, iar valoarea lor va fi la fel.

Dacă pui în fața 0-ului tău câte un 1, vei avea 10, 100, 1000, apoi toate 0-urile pe care le pui după
1, vor crește exponențial valoarea lucrurilor pe care le faci și le ai.

Dacă îl pui pe Isus în fața oricărei etape din viață, cu lucrurile aferente, vei avea un număr
formidabil de binecuvântări pentru care să Îi aduci mulțumire!

Alege să pui un "1" în fața 0-ului tău și vei avea o viață împlinită.