NOT ASUPRA EDI IEI

Prezenta edi ie a lucr rii ,,Alt cre tere - coala muncii`` de S.

Mehedin i-Soveja, reproduce edi ia a VII-a (1941) ap rut la
Bucure ti, Editura ,,Cugetarea Georgescu Dealfras``.
Am numit-o ,,edi ie cu ad ugiri`` deoarece, prin generozitatea
doamnei Simona Mehedin i, nepoata savantului i mo tenitoarea
acestuia, care a renun at la drepturile de autor, în favoarea Asocia iei
Personalului Didactic ,,Simion Mehedin i``, am intrat în posesia
exemplarului pe care a lucrat autorul preg tindu-l pentru edi ia
urm toare.
Pe pagina de gard este scris ,,motto-ul pentru edi ia viitoare``
text pe care l-am titrat pe coperta I ,,Munca nu este o marf , ci o
func ie a omului, ca i respira ia, circula ia i alte activit i
organice. Animalele nu muncesc, ci se mi c dup instinct. Omul
s lbatic munce te, ajutat de câteva unelte, îns numai pentru
hran i alte nevoi ale traiului fizic. Abia când cre te civiliza ia,
omul începe a munci cu adev rat, iar munca lui spore te odat cu
civiliza ia i cultura. Cea mai intens i mai variat munc se vede
la popoarele cele mai civilizate. Tot astfel i individul: cu cât e mai
civilizat i mai cult, cu atât munce te mai mult, afar de cazul
când devine parazitul muncii altora, dar atunci - ca la to i
parazi ii - începe decaden a i ruina.``
Pe pagina rezervat dedica iei ,,So iei mele. Închinat familiei,
p mântului românesc i muncii``, sunt notate alte dou dorin e ale
autorului, scrise de so ie:
- ,,Aten ie! Când se va tip ri edi ia a VIII-a, so ul meu a spus
s se continue de a pune dedica ia so iei. Mi-a spus s notez, c ci
vederea era slab i scria mic etc...``
- ,, i pe toate c r ile, atât tiin ifice, cât i de literatur , s se
pun numele: S. Mehedin i-Soveja``.

3
 În continuare, autorul face corecturi i intervine în text. Red m
cele mai importante ad ugiri, f când trimiteri la paginile edi iei a VII-
a (1941), toate acestea reg sindu-se i în lucrare, dar la alte pagini.
Ad ugirea este titrat cu litere cursive:
,,...care i-a sugerat compara ia c în tiparul muncii a fost
turnat inteligen a noastr `` (p.21).
,,...ale con tiin ei etnice. În realitate, datele etnografice nu
sunt imediate, ci mo tenite. Ca to i cei str ini de etnografie, Bergson
nu concepe evolutiv geneza i dezvoltarea omenirii, ci exploziv, adic
pornit de la început într-o direc ie oarecare, dictat de o matrice
comun - materia vie un fel de fiat lux jahveist. Afar de compara ia
literar , mai sus citat , Bergson este tot atât de steril pentru
etnografie ca i Moise ca scriitor al Genezei``... (p.21).
- ,,...concep ii individuale ale unor oameni ce nu cunosc nici
psihologia, nici etnografia``.(p.43)
- ,,... un fel de în el ciune neroad care se întinde acum peste
tot tineretul unui popor, sub numele de cultur general .`` (p.205)
- ,,... Oscar Wilde c zuse în patimi nevrednice de om; ... e
lege în Anglia; ... hain i chitie v rgat de pu c ria ; ... osânditul se
îndreapt spre Reading Hause``. (p. 227) ...
- ,,... munca de toate zilele e cel mai mare noroc al vie]ii; ...
muncile cele mai de rând; ... la un examen de capacitate, un
candidat...`` (p.251).

,,ÎNCHEIERE - DECALOGUL MUNCII`` (p. 267)

,, Cine a ridicat munca pân la iubire, acela a coborât raiul

pe p mânt. Tr ie te între oameni ca i cu sfin ii în cer.`` (p.268).
,,Spore te munca ta pân la hotarul unde începe crea ia
original , adic m iestria. Adic , s tii c e ti cineva. Spune-mi,
deci, ce munce ti, ca s - i spun cine e ti.`` (p.268)
- Textul a fost adaptat conform normelor ortografice i de
punctua ie în vigoare.

4
 - Au fost actualizate unele forme lexicografice ie ite din uz:
viea a, etnopsichologie, strein, coale, sugestiuni, cetite, ranele, ghia ,
fisiologie, s lbatec etc.

Mul umim, pe, aceast cale, înc o dat , doamnei Simona

Mehedin i, domnului prof. univ. Ion Gh. Stanciu, domnului dr.
Gheorghi Gean i, nu în ultimul rând, Consiliului Jude ean
Vrancea, f r de care nu s-ar fi putut înf ptui acest act de cultur .
Apari ia lucr rii de fa este un dar de suflet pe care vrâncenii
îl fac în memoria savantului de la Soveja, dasc lilor, elevilor, colii
române ti.

Prof. Costic NEAGU

5
 PREFA
la edi ia a doua

În mai pu in de trei luni, edi ia întâi s-a ispr vit.

S-a întâmplat cu Alt Cre tere, ca i cu Legea Eforiilor
Çcolare i alte legi colare din 1918: nu numai prietenii, dar i
adversarii le-au dat aprobarea lor.
Cum se explic aceasta?
Suferin ele r zboiului i greut ile nepilduite prin care trece
România au de teptat, cred, în multe suflete convingerea, c neamul
nostru nu- i va putea împlini menirea, decât intrând cu tot dinadinsul
în <<Çcoala muncii>>. Pentru o ar încercuit din toate p r ile de
vecini neprielnici i împ nat cu atâtea elemente str ine, nu e alt cale
deschis decât o grabnic mobilizare a tuturor energiilor, începând
cu cele rurale. Ca s sprijinim ora ele, trebuie s ne întoarcem cu
fa a c tre sate. Iat de ce, a da poporului nostru <<Alt cre tere>> e
nu numai o chestie de pedagogie, ci o adev rat problem de stat.
Spre a gr bi m car cu o minut dezlegarea acestei mari
probleme, trimit cititorilor a doua edi ie, cuprinzând câteva capitole
noi.

S.M.
iulie 1919

6
 PREFA
la edi ia a treia

Înc de la sfâr itul anului întâi, s-a sim it nevoia ca lucrarea de

fa s fie tip rit pentru a treia oar . Împrejurarea aceasta arat destul
de l murit c problema educa iei începe s intereseze tot mai mult
lume, cum dovede te i num rul scrisorilor primite nu numai de la
profesori, dar i de la unii oameni str ini de înv mânt.
Unii au aprobat Alt cre tere, f r nici o rezerv . Al ii i-au
exprimat îns câteva nedumeriri cu privire la leg tura dintre etnografie
i pedagogie. De bun seam , vina este a autorului, deoarece a
presupus cunoscute unele idei în irate în lucr ri anterioare (Poporul,
1913, i coala Poporului, 1918). N d jduim îns c Ethnos sau
Principii de etnografie, unde se arat în linii mari progresul unit ilor
etnice - începând cu starea de semin ie, pân la treapta de popor i
na iune - , va l muri mai de-aproape rela ia dintre mersul omenirii i
educa ia copilului.
Deocamdat , pân ce lucrarea amintit va ie i de sub tipar, ne
m rginim a releva urm toarele:

Greutatea de a urm ri firul care leag pe educator de etnograf

vine de acolo c mul i pedagogi pleac i ast zi de la concep ia despre
un copil- abstract, adic o fiin care ar fi cam aceea i în toate rile
p mântului i care, abia mai târziu, în coala vie ii (iar în rile
civilizate în coala c r ii ) s-ar modela în chip deosebit.
În realitate, acel copil-tip nu exist nic ieri, afar de
închipuirea pedagogilor de cabinet. Dimpotriv , cine prive te faptele
etnografice vede, chiar din capul locului, cum copiii se deosebesc
dup mediul lor etnic i c , înainte de orice atingere cu coala, pruncul
e modelat de mam , dobândind o dat cu graiul o întreag avere
sufleteasc i un anume calapod de cugetare f urit de mo i i str mo i
(Am putea vorbi chiar de un fel de apriorism etnic).

7
 Adev rul acesta sare i mai mult în ochi, dac lu m seam c
copilul reprezint nu starea actual , ci tocmai fazele mai vechi ale
grup rii etnice din care face parte. A a de pild , în armele cu care se
joac : arc, pra tie, suli ...; în uneltele cu care lucreaz : sul de lemn
sau dintr-un ghimpe, cu it dintr-o a chie, o scoic sau o piatr ascu it ,
o roat f r spi e (cum a fost roata primitiv ); în cântece (colind,
caloian...) i jocuri, în ghicitori i alte manifest ri, copilul înf i eaz
tocmai caracterele arhaice ale poporului din care s-a n scut.
Iar dac privim mai aproape la felul s u nel murit de a percepe
lumea, la graiul foarte neajutorat la început, la chipul cum num r
concret (punând mâna pe degete sau pe lucrurile num rate), la
asocia iile de idei - uimitor de false... i în general la modul s u de a
sim i i de a judeca, putem zice c pruncul repet în oarecare m sur
fazele cele mai vechi prin care a trecut omul, dup ce s-a desp r it de
animalitate.
Din aceste constat ri rezult îns o concluzie de o net g duit
însemn tate pentru un pedagog. i anume: dac din cei dintâi ani,
copilul nu e un homunculus cu însu iri abstracte, ci o f ptur concret ,
îmbinat de toat tradi ia etnic , pe care o prime te o dat cu limba,
este v dit lucru c pedagogia nu poate fi o tiin interna ional , cum
e algebra, ci are numaidecât o latur etnografic .
A adar, cre terea tineretului unui popor trebuie s înceap
neap rat de la copilul-concret, a a cum ni-l înf i eaz mediul s u
etnic, înc rcat în bine sau în r u, cu toat mo tenirea l sat de
str buni.
De aici urmeaz c noi românii, de pild , nu putem importa
educa ia englez , german sau american , spre a ne lecui de
neajunsurile noastre, dup cum import m chinina din fabricile
Americii, ca s vindec m frigurile de pe malul Dun rii. Dimpotriv :
din noi, adic din firea i din mo tenirea poporului nostru trebuie s
scoatem în bun parte îndrum rile pentru cre terea copil retului
rii.
Cu alte cuvinte:
Numai o pedagogie româneasc poate folosi pe deplin
poporului nostru.

8
 Deoarece:
Înainte de a individualiza cu copilul, trebuie s individualiz m
cu poporul din care el a r s rit.
Prin urmare, educatorul cuminte trebuie s urm reasc , pe cât
se va putea mai am nun it, tot ce este caracteristic în mediul etnic al
copilului, pentru ca s se sprijine în aplicarea regulilor pedagogice, cât
mai mult pe tradi ia legat de fiin a lui. i este nu numai o absurditate,
dar i o primejdie s - i închipuie cineva c Petre sau Vlad, un româna
din satul S r cenilor, c tunul P durenilor, valea Râpenilor, ar putea fi
crescut dup metodele întocmite pentru englezi, cu c r i franceze, cu
programe germane i alte dichisuri de import 1).
Hot rât - nu. Din noi în ine, adic din tradi ia noastr trebuie
s scoatem în mare parte îndrumarea pentru viitorul nostru. (Ne sfiim
s zicem o vorb mare...; dar, dup cum a fost un progres însemnat,
când Rousseau a descoperit pe copil în om, tot a a cum va fi vremea
un real progres, când educatorul va descoperi poporul sau na iunea în
copil). Azi, a a ceva poate p rea o preten ie semea . Mâine, îns ,
acest adev r va suna la urechea urma ilor ca o banalitate i le va fi
tuturor de mirare c un lucru atât de simplu n-a fost recunoscut i
utilizat mai de mult în cre terea tineretului. Pilde avem destule în alte
direc ii de activitate. Dup ce Grigorescu a început a zugr vi fete
torcând, care cu boi, ciobani p zind oile... sub cerul i în aerul rii
noastre, se minuneaz azi toat lumea, cum de nu le-au v zut la fel i
al i pictori înainte de dânsul. Tot a a, când vom trece de la abstrac iile
pedagogiei de cabinet la pedagogia de ,,plein air``, sprijinit pe
etnografie, educatorii se vor mira singuri, v zând cât bog ie de
material românesc r m sese nefolosit în munca pentru cre terea
copiilor.
Credem, a adar, c de la etnografie care e, în unele priviri, un
fel de ,,pedagogie a omenirii``, i pân la pedagogie ca tiin a
educa iei este un foarte mic pas. Etnopedagogia trebuie s -l arate.

1
Am mers cu imitarea pân acolo, c chiar cl dirile colare le-am construit ca pentru
copiii din alt clim . O mare coal normal , dintr-un ora a ezat în b taia
Criv ului, a fost zidit dup planul unei coli de sericicultur din... Milano!
Ferestrele sunt atât de largi, încât trebuie s fie astupate cu mindire pentru iarn .

9
 *
* *

Dac e îns nevoie s individualiz m metoda educa iei nu

numai dup felul copilului, ci i dup tradi iile poporului, urmeaz de
la sine c sarcina de educator nu poate fi împlinit de oricine. Dasc li
de algebr ori de chimie pot fi mai mul i; dar pedagogie româneasc
nu poate face decât cel care e român ( nu numai cu numele, ci i cu
firea), adic unul care are în gradul cel mai înalt însu irile elementului
autohton. Din contra, pedagogia celui care mu uluie te mereu prin
c r i, f r s aib intui ia vie a sufletului popular, aceea nu poate fi
decât un lucru searb d, prin urmare nefolositor sau chiar de-a dreptul
v t m tor. Vrând sau nevrând, un astfel de pedagog f r personalitate
se va lipi de tipicul pedagogiei conven ionale, care îmbrac pe to i
copiii, din toate rile, cu aceea i hain , f r s in seama dac le e
cald ori frig, dac se potrive te ori nu cu m sura trupului lor.
De unde urmeaz c cea mai grea i mai ginga sarcin a unui
stat este alegerea i preg tirea celor chema i a îndruma cre terea
tineretului, începând cu alegerea înv torului unei c tune i sfâr ind
cu oamenii într-adev r reprezentativi, care trebuie s conduc cele mai
înalte institu ii de educa ie.

Cartea de fa nu se încumet s biruiasc greut i atât de mari.

inta noastr e mult mai smerit :
1. Am voi deocamdat s întoarcem ochii d sc limii spre via a
primitivilor adic a omenirii care tr ia odinioar aproape de natur .
Traiul celor care umbl i azi cu pieile goale în p durile Americii i
ale Africii poate servi ca o vedere macroscopic a lumii copiilor.
Punând înaintea educatorului o astfel de icoan , îl ferim în oarecare
m sur de ispita de a considera pe copii, ca pe ni te maturi, i de a
cere sarcini nepotrivite cu puterile lor. Gândul la bakairii care, cu mare
greutate, num r pân la 6 ( i nici nu pot num ra, f r s apuce îndat
i degetul care vine la rând), va face din ce în ce mai îng duitor pe
înv torul care se ocup de aritmetica copiilor.

10
 2. Am dori apoi s atragem luarea aminte asupra muncii, ca
coal a omenirii întregi i, prin urmare, i a copilului. Iar prin munc
nu în elegem ceva teoretic, ci un lucru cât se poate de concret: aplic ri
la via a de toate zilele a gloatei poporului. Munca maselor este izvorul
puterii, îndemân rii, a obiceiurilor i deci a caracterului unui popor.
Iat de ce, al turi de carte, i cu un pas mai înaintea lec iei, am pus
lucrarea efectiv , ca o reac iune împotriva pedagogiei abstracte care
sterilizeaz sufletul copilului, eliminând din educa ie tocmai ce e mai
viu, adic îndeletnicirile de toate zilele i tradi ia etnic . De aici, titlul
de coala muncii i interesul deosebit pentru o cre tere a d sc limii în
mediul rural, unde g sim toate elementele necesare unei educa ii
na ionale, cât mai complet . Ceea ce la ora abia sun , la sat r sun
din plin, trezind în suflet multe i adânci ecouri, pân în dep rtarea
celor mai vechi timpuri, când s-a înfiripat individualitatea neamului
nostru1).
Acesta ne-a fost gândul.
Ne gr bim deci a m rturisi c Alt cre tere nu vrea s fie
decât un îndemn pentru al ii. Iar pân va lua fiin o oper de
pedagogie na ional , care presupune experien a unei vie i întregi, o
strâns lipire de traiul poporului i o necontenit cernere a materialului
etnografic, aplicat la educa ie, ne m rginim doar a ar ta de departe
drumul. Afirm m îns de pe acum c ,,pedagogia româneasc `` nu
poate fi o oper de erudi ie, ci mai întâi de intui ie, i tocmai de aceea
valoarea ei va fi durabil . C r ile - chiar cele mai înv ate - se prostesc
cu vremea; pe când un scriitor original r mâne totdeauna tân r.
Pân ce se va ivi acel scriitor i pedagog de ras , mul umim
tuturor celor care au ar tat interes pentru latura etnografic (parte
relativ nou a acestei lucr ri) i s-au ostenit s ne împ rt easc
p rerile i nedumeririle lor. L murind în treac t leg tura dintre
pedagogie i etnografie, n d jduim c am u urat cu ceva silin a altora

1
S. Mehedin i, Caracterizarea etnografic a unui popor prin munca i uneltele sale
(Discurs de recep ie la Academia Român ), Bucure ti, 1920; coala român i
capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenic i biopolitic a ,,Astrei``,
Cluj, 1927.

11
 i ne m gulim cu speran a c lucrarea de fa , dup cum a fost în zilele
cele mai grele ale r zboiului o inviorare pentru cel care a scris-o, va
ajuta m car cât de pu in i munca educatorilor tineretului, de care
atârn tot viitorul neamului i al satului român.

10 mai 1921

12
 PREFA
la edi ia a patra

În al patrulea an de la apari ie, cartea aceasta se tip re te

pentru a patra oar . Am ad ugat mereu câte ceva, dar unele idei au
r mas pesemne nu destul de limpezite. Îndeosebi, leg tura dintre
munc i coal a dat ocazie la multe discu ii.
Paginile de la sfâr it vor înl tura, credem, orice nedumerire,
ar tând l murit c munca colarilor nu poate avea drept int câ tigul
material, ci vrea s fie în cea mai mare parte o preg tire pentru
în elegerea înv turilor din c r i.
Dac am zis, totu i: mai bine munc f r carte, decât carte
f r munc , socot c nu ne-am dep rtat de adev r. F r îndoial , e
mare neajuns pentru omul care munce te cu bra ele, s fie lipsit de
lumina c r ii; dar e mai mare nenorocire s cite ti mereu, f r s duci
la îndeplinire cele citite. C ci, la urma urmei, muncitorul cu palmele
este oprit de a aluneca în unele gre eli - chiar prin rezultatele zilnice
ale muncii sale, care îl aduc mereu la calea adev rului; pe când cel
care se pierde în abstrac iile c r ilor poate c dea, f r s bage de
seam , în cele mai grozave erori i poate st rui în ele pân la sfâr itul
vie ii.
A adar, a te coborî în lumea faptelor concrete, e cea dintâi
regul pentru siguran a cuget rii i rodnicia vie ii. Kant, mintea cea
mai st pân pe abstrac ii, dintre toate câte au fost vreodat , sim ea
mereu nevoia de a se apropia de realitatea naturii. Al turi de filosofie,
el a f cut pân la adânci b trâne e câte patru ceasuri pe s pt mân
lec ii de geografie, fiind încredin at c ,,nimic nu e mai potrivit decât
studiul geografiei, spre a de tepta judecata s n toas a omului``.
Igiena min ii sale îi cerea mereu s m soare valoarea ideilor, dup
leg tura fenomenelor concrete. Iar ceea ce Kant f cea din principiu,
muncitorul - i îndeosebi cel care modeleaz materia: lemnul, piatra,
metalul, planta, animalul etc. O face zilnic, în chipul cel mai firesc,
verificând necontenit ceea ce e în cuget, fa cu ceea ce-i st dinaintea

13
ochilor. (Evreii aveau bunul obicei s oblige pe c rturari a deprinde o
meserie. Isus a înv at lemn ria; Spinoza f cea sticle de ochelari... De
asemenea, unele personalit i contemporane: Tostoi, Gladstone . a.
s-au supus muncii fizice, considerând-o nu numai o întregire a vie ii
trupe ti, ci i a celei suflete ti.)
Prin urmare, cu drept cuvânt, putem considera munca f r
carte mai priincioas vie ii, decât cartea f r munc . i, pân va
p trunde în toate min ile axioma etnografiei: c unitatea de m sur a
dezvolt rii omului e munca i unealta1), va fi nevoie s punem mereu
munca în locul întâi, deoarece ea este cea mai sigur îndrumare c tre
progres.

*
* *

Îndeosebi, pentru noi, românii, convingerea aceasta trebuie s

st pâneasc toate cugetele. Dac e adev rat c ,,toat sem n tura de la
Decebal i Traian pân în zilele noastre trebuie s dea roade acum sau
niciodat ``, e tot a a de adev rat c numai o genera ie de educatori
p trun i de noble ea muncii (semnul cel mai sigur al omeniei) va
putea da copiilor un ideal superior de via , potrivit cu menirea
neamului nostru. A munci intens i tiin ific trebuie deci s fie pentru
noi un postulat zilnic, cu care s ne deprindem mintea chiar din
copil rie. Dup cum în rela iile de toate zilele, pentru a sc pa de
m surile schimb toare: palm , picior, palmac, deget, cot, chioap ... i
altele, variabile de la popor la popor i deci cu adev rat ,, chioape``, a
trebuit s alegem to i o unitate fix - metrul, legat de îns i m rimea
total a planetei, tot a a i în pedagogie, pentru a îndruma via a
popoarelor, trebuie s ne ridic m la o unitate de m sur planetar , la
care s raport m toate fazele prin care a trecut sau va trece societatea
omeneasc ; iar aceast unitate de m sur este munca integral a
omenirii i corela ia sa cu unealta. Prin urmare, vrând sau nevrând,
aici va trebui s c ut m firul conduc tor în cre terea fiec rei semin ii,

1
S. Mehedin i, Caracterizarea unui popor prin munca i uneltele sale, 1920.

14
a fiec rui popor sau na iuni, i chiar a fiec rui individ, ca întrupare
vremelnic a grup rii omene ti din care face parte.
Fie ca aceast nou tip ritur s duc pe to i cititorii la
hot rârea de a da tineretului o cre tere la fel cu cea din rile care au
în eles deplin valoarea educativ a muncii1).

S. M.
iunie 1922

PREFA
la edi ia a cincea

C p tând o larg r spândire1), cartea aceasta a putut fi judecat

de mul i i a primit, dup câte tim, numai aprob ri. În unele pagini,

1
Deocamdat , relev m cu bucurie c dorin a de a se crea o pedagogie româneasc
(cum spuneam în prefa a de la edi ia a treia) i a se lega munca individului de munca
poporului, începe a fi împ rt it i de al ii. ïn programa revistei ïnv torul (No. 1,,
p.3,1922), dezideratul acesta formeaz un punct de orientare pentru to i întemeietorii
revistei. Pe de alt parte, ideea Seminarului - Normal Superior, ca un fel de
,,universitate r neasc `` a a cum fusese hot rât prin legea din 1918, a ajuns acum
un postulat al tuturor înv torilor i chiar al pedagogilor îns rcina i cu inspectarea
înv mântului primar (vezi Dacia, 16 i 17 Februarie). N d jduim c în aceast
institu ie, coala româneasc va prinde firul adev ratei sale dezvolt ri, în raport cu
munca i însu irile poporului nostru.
Not la edi ia a V-a. - ïn loc de un Seminar Normal Superior, s-a înfiin at
a a numita ,,Sec ie pedagogic ``, un fel de anex a Universit ii, continuând prin
urmare lipsurile tradi ionale.
Not la edi ia a VI-a. - Abia în 1939, înfiin area ,, coalei Normale
Superioare`` a însemnat întoarcerea spre realitate.
Not la edi ia a VII-a. - ïn 1940, a urmat îns desfiin area i înlocuirea prin
,,Academia pedagogic ``. Coasem f r s facem nod la a .

15
ea poart înc reflexul momentelor penibile, prin care am trecut în
timpul r zboiului. Dac am fi eliminat partea ocazional i am fi
ad ugat, în chip de note, titlul operelor etnografice i al descrierilor de
c l torii (care sileau în 1917 pe autor s compare pas cu pas starea
poporului român, cu starea altor neamuri cuprinse în vârtejul
r zboiului mondial), cartea de fa ar fi putut c p ta u or caracterul
unei lucr ri de erudi ie. E îns mai bine s r mân cum a fost scris la
început, ca o m rturie a gândului ce ne ap sa atunci i ca un memento
fa de viitor.
Dac ar fi timp pentru o nou lucrare de acest fel, am urma alt
plan i am c uta s punem în eviden mai ales urm toarele idei:
I. Singura cre tere s n toas este aceea pe care o d unui popor
munca sa de toate zilele1 . În elegem prin acest cuvânt munca
adev rat 2), nu jocul de-a munca. De aceea, copiii care au la spatele
lor siguran a unei averi ce-i scute te de munc se aleg mai totdeauna
ni te sl b nogi, atât la trup, cât i la suflet. Activitatea lor e numai un
simulacru de munc : ea nu se ridic niciodat peste nivelul sportului i
al ocaziei de a se vedea fotografia i... de unde rezult c , de obicei,
copiii oamenilor s raci3

1
Numai în edi ia precedent s-au tip rit 20.000 de exemplare. - Relev m aceast
cifr , nu spre lauda c r ii, ci ca un semn caracteristic pentru nevoia de reînnoire pe
care o sim ea neamul românesc în anii ce au urmat r zboiului. [...] Poporul nostru
s-a ar tat cel dintâi gata s înceap o via nou , dorind s vad în fruntea sa un om
nou. Prin urmare, dac n-a c p tat alt cre tere, vina n-a fost a gloatei, ci
r spunderea r mâne întreag pe seama conduc torilor. De altfel, chipul cum au fost
îngriji i cei 300.000 de orfani de r zboi (vezi interpel rile din Camer în iarna lui
1929) va fi un document definitiv spre a dovedi nep sarea i nepriceperea celor ce
au organizat statul român a doua zi dup întregirea hotarelor.
1
Ceea ce am numit un ,,alt regim de munc `` (Discordan e geografice i
antropogeografice, Bul. Soc. Regale de Geografie, 1933, p.193)
2
Vezi capitolul XIII i XV.
3
Prin s r cie, nu în elegem mizeria descris de Jack London în ,,Poporul genunii``,
adic iadul din r s ritul Londrei (East London) ori din alte ora e mari, unde fiin a
omeneasc ajunge treapta cea mai de jos a suferin ei i a tic lo irei, ci ne gândim la
via a celor ce abia tr iesc, muncind zi cu zi, i bucurându-se în ziua a aptea de
roadele sârguin ei lor.

16
sunt mai de isprav decât ai celor boga i. Dovedirea acestei afirm ri
se poate face cu mii i mii de documente. Analele tuturor popoarelor
dovedesc f r putin de îndoial c aurul ucide. Toate familiile
bogate ajung la degenerare i se sting. Statistica arat c în rile cu
noble e ereditar ori cu p tur negustoreasc sau industrial veche,
cine ajunge la avere mare i rafinare, acela e pierdut, adic ,,îl ia
dracu` f r doar i poate``. - A a sun o formul pu in academic , dar
foarte adev rat .
De aceea, societ ile de asigurare in seama c boga ii mor mai
repede decât mijloca ii i s racii4 ).

II. În orice familie, cre terea este cu atât mai bun cu cât
num rul copiilor e mai mare. Demonstrarea acestui fapt e u oar .
Când p rin ii au numai doi-trei copii, îi corcolesc, adic le dau o
cre tere rea. Copiii ajung st pânii casei i pot deveni chiar tiranii
p rin ilor. Ei se socotesc din leag n un fel de rentieri. i dac nu se
aleg totdeauna poame rele, r mân totu i ca ni te minori în fa a vie ii.
Atât dezvoltarea lor intelectual , cât i cea moral sufer . Putem zice
aforistic ,,copii pu ini - copii r i!``.
Se în elege, formula a a prescurtat sun cam excesiv. Vom fi
mai aproape de adev r, dac vom zice: Valoarea copiilor unei familii
este în genere propor ional cu num rul lor. Dup cum nu faci foc cu
un singur t ciune, fiindc flac ra se înte e te când pui mai multe
buc i de lemn pe foc, tot a a i cre terea copiilor e lânced , când ai
numai unul-doi; dimpotriv , ea este mai p truns de griji i de veghe,
când familia e mai numeroas . Nici un copil nu e cocolo it, ci to i se
îndeamn la lucru tiind c numai cei harnici sunt pre ui i i iubi i de
p rin i, iar cei lene i i l s tori simt de timpuriu urâ enia purt rii lor,
chiar din vorbele fra ilor i ale rudelor apropiate.
Mul imea copiilor înseamn respectarea p rin ilor i asigurarea
b trâne ii lor.

4
Propor ia aritmetic a mor ilor e aceasta: boga i 116, mijlocii 102, iar s raci 82. ïn
general, s racul e mai s n tos decât bogatul.

17
 III. Îns i valoarea p rin ilor este propor ional cu num rul
copiilor. Nimic nu d mai mult unire i energie unei familii decât
grija de copii1) i îndeosebi de cei mici, care sunt cel mai curat izvor
de afec iune omeneasc (Cine nu se simte înviorat nici în fa a copiilor,
acela e o f ptur dezmo tenit . Iar cine nu se simte solidar cu al ii, nici
m car având grij pentru viitorul tineretului, acela este lipsit tocmai de
resortul cel mai adânc al speciei umane din care face parte. Omenie
adev rat , f r dragoste de copii, este cu neputin . De aceea,
burlacii, fetele b trâne i p rin ii sterpi sunt de obicei un fel de oameni
neispr vi i i aproape bolnavi. Chiar când au mintea unui
Schopenhauer, ei sunt fa de restul omenirii ni te fiin e triste i
întrist toare, pe care via a le împinge încet-încet spre moarte, f r
mângâierea de a mai tr i în fiin a urma ilor lor .

IV. Valoarea unui popor este propor ional cu num rul

familiilor normale, adic a celor cu copii numero i. Lucrul se în elege
de la sine. Copii mul i nu pot avea decât p rin ii s n to i la suflet i la
trup. Acolo, unde elanul vital e mai mare, unde hot rârea de a munci e
mai energic i mai constant , familia e mai puternic , iar t ria ei se
manifest în faptul concret c p tura tân r a societ ii este mai
numeroas decât cea matur sau îmb trânit (Armata american ,
sosit pe câmpul de r zboi, în 1918, f cea impresia unei armate de
fl c i, fa de cea francez , în care num rul b rba ilor întrecea cu mult
pe al tinerilor).
1
Burlacii mor mai repede decât cei c s tori i. Probabilitatea îmboln virii este la ei
de dou ori mai mare; prin urmare, i din acest punct de vedere, sunt mai pu in
proprii pentru menirea de educatori. Dar lipsa cea mai grav st în sufletul lor
unilateral. Chiar devotamentul educativ cel mai sincer cap t la ei ceva din falsitatea
,,notelor din cap``, cum zic muzican ii, adic a notelor lipsite de profunda vibrare a
pieptului. Fire te, excep iile sunt totdeauna posibile. Cutare fiin resemnat , care,
din cauze tainice, a renun at la via a sa în interesul vie ii altora, st incomparabil mai
sus decât to i p rin ii f r inim i to i educatorii f r voca iune. dar adev rul e
adev rat: cine n-a urm rit la propriul s u c min cum mije te sufletul unui copil i
cum se dezvolt an cu an, pân în ziua când tân rul p e te autonom în fa a lumii,
întemeind i el o familie, acela nu poate ti niciodat deplin ce înseamn
r spunderea fa de o via nou i nu poate cânt ri tainica ap sare a gândului
despre viitorul urma ilor, pe care îi las ca o chez ie a familiei i a neamului.

18
 V. Valoarea unei coli se m soar dup num rul elementelor
alese, pe care ea le descoper i le pune în circula ia social . - Se
poate m sura cu destul precizie, dup exactitatea îndrum rii date nu
numai copiilor talenta i, dar i elementelor mijlocii i slabe, spre cea
mai bun întrebuin are social a puterilor1) .
Profanii î i închipuiesc c profesorul poate crea caractere, dup
cum pictorul creeaz anumite chipuri pe pânz . Adev rul e altul:
coala poate cel mult s modeleze. Lucrul de c petenie e na terea,
adic aplec rile mo tenite de la p rin i. Iar rolul cel mare al
profesorilor e acesta:
S ghiceasc dispozi iile cele mai puternice (în bine, sau în
r u) ale fiec rui copil i s înlesneasc dezvoltarea celor favorabile,
împiedicând, pe cât e posibil, manifestarea celor primejdioase
individului i societ ii.
Dar caracterul înn scut, acela nu se poate schimba cum nu po i
schimba fizionomia cuiva. O po i corecta ori drege, îns nu prin
dresuri i dres ri superficiale po i ajuta pe cineva, ci numai dac
izbute ti s -i adaugi un al doilea caracter, adic o sum de obiceiuri
tari. Iar aceasta se poate face mai ales cu copiii mijlocii ca înzestrare.
Astfel, îngrijindu-i s n tatea, care este cel mai tare sprijin al
voin ei; dibuind apoi înclin rile, dup anume semne tipice, i
inculcându-i prin munca creatoare anume deprinderi, copilul poate
deveni cu încetul o personalitate destul de închegat .
Prin urmare, individualizarea înv mântului i îndrumarea
profesional , acesta e elul. i acest el începe a fi urm rit de-aproape
în toate rile cu real interes pentru coal .
Am ajuns deci s avem un criteriu obiectiv pentru a judeca
valoarea profesorilor i a colilor: profesorii r i, ca i medicii r i, sunt
aceia care gre esc diagnosticul i las suferin a s dureze. De aceea,
orice stat de oameni, condus de oameni de stat, va trebui s ia m suri
de îndreptare, de câte ori faptele vor dovedi c educatorii au indus

1
Se în elege, nu pierdem din vreme nici pe copiii eminen i, dar aceia î i g sesc la
urma urmelor drumul lor chiar dac n-au profesori tocmai de seam .

19
societatea în eroare prin observ rile lor neexacte1) , i îndrum rile
false date de ei tinerilor. Valoarea colilor va putea fi m surat în chip
statistic, iar colile rele vor fi evitate i desfiin ate, ca o m sur de
igien social .

VI. Valoarea unui stat este propor ional cu organizarea

tiin ific a educa iei maselor, în vederea menirii istorice a fiec rei
na iuni. În adev r, educa ia modern începe a ine socoteal din ce în
ce mai mult nu numai de preg tirea individului, dar i de îndrumarea
colectiv a gloatei poporului. De la guvernorul preconizat de J.J.
Rousseau, am ajuns peste tot la coala public , adic educarea copiilor
a devenit în cel mai înalt grad un fapt social. Mai mult: ea este un fapt
etnografic. Cu voie sau f r voie, preg tirea unei genera ii tinde s se
foloseasc de toat suma muncii na ionale i prin urmare de sinteza
cuget rii i a sim irii întregului neam, adic a tuturor genera iilor
precedente; iar opera aceasta nu e împlinit numai în vederea
prezentului, ci i pentru asigurarea istoric a viitorului acelui neam.
coala devine astfel unitatea de m sur a valorii relative a
statelor i a popoarelor, pe care statele le reprezint . Iar de aici rezult
unele concluzii de însemn tate capital . i anume: fiindc realitatea
naturii nu ne arat nic ieri omul tipic, ci numai grup ri omene ti în
diferite stadii de închegare antropologic (rase i subrase) i
sociologic , cu aspecte foarte variate, urmeaz de la sine c nu poate
fi vorba de o pedagogie tipic , adic aceea i pentru toat omenirea. Cu
alte cuvinte, nu poate exista, practic vorbind, o coal universal , nici
un program universal sau c r i universale, ci fiecare unitate etnic
trebuie s - i croiasc programa sa deosebit , potrivit cu nevoile sale
speciale. Începând cu abecedarul i sfâr ind cu filosofia, fiecare
individ omenesc tr ie te vrând sau nevrând din intui ia unei patrii i a
vie ii unui neam, de care nu se poate desprinde, f r a- i anula tocmai
însu irile cele mai de pre . Wundt a legat chiar filosofia de caracterul
na iunilor i nu s-a sfiit s afirme c îns i tiin ele exacte nu-s atât de

1
Dup unele cercet ri, 58% dintre profesori ,,nu noteaz valabil`` (D.Muster,
Asupra notelor colare, Cercet ri docimologice, Bucure ti, 1940, p.12).

20
interna ionale, cât credem de obicei. Iar Fichte a spus categoric:
,,arat -mi ce filosofie cite ti, ca s - i spun cine e ti``.
A adar, a instrui - i mai ales a educa - înseamn a integra pe
copil în neamul din care face parte. S-au spulberat definitiv iluziile
pedagogilor ra ionali ti, care construiau o pedagogie a priori, cum
construiser i un ,,Contract Social `` din specula ii asupra unei
omeniri abstracte, care nu exist decât în imagina ia capetelor
st pânite de visuri. Individul e pic tura care trece cu valul fiec rei
genera ii; na iunea e râul care curge într-o albie de mii de ani, l rgind-
o i adâncind-o pe încetul. ,,Tot alte unde curg, aceluia i pârâu```, dar
grosso modo ele împrumut forma general a albiei prin care curg. i
dac un nou Bergson ar scrie ,,Datele imediate ale con tiin ei etnice``,
ar fi în pedagogie un pas tot atât de mare, pe cât l-a f cut el în filosofia
pur , trecând de la tiin a universal , care subordona realitatea ideilor
platoniciene, la via a în continu modelare, de unde a scos concluzia
c ,,în tiparul muncii a fost turnat inteligen a noastr 1)``. Cuvintele
acestea, g site în opera lui Bergson, sunt o pre ioas confirmare a
concep iei noastre despre o ,,alt cre tere`` prin coala muncii, a a
cum rezultase din analiza faptelor etnografice ele ne oblig s punem
la contribu ie mai întâi tocmai rezultatele i îndrum rile muncii
tradi ionale a fiec rui popor.
Prin urmare, cine vrea s se apropie de pedagogie numai pe
poteca psihologiei, a pedagogiei, a sociologiei i a altor discipline de
caracter general, f r s treac prin etnografie, acela ar face întocmai
ca aviatorul care ar vrea s zboare, inând seama numai de re eaua
geometric a meridianelor i a paralelelor, adic ni te ideale, f r s
observe lan urile de mun i, v ile, esurile, insulele, fluviile, lacurile,
m rile, oceanele i mai ales ,,atmosfera``, în care plute te (împreun
cu aburii, norii, frigul, curen ii i o sumedenie de împrejur ri, care îl
pot duce chiar la catastrofe). Un astfel de aviator teoretic n-ar ti nici
de unde pleac , nici unde se poate coborî f r accident.

1
,, C`est dans le moule de l`action que notre intelligence a ete coulee``, H. Bergson,
L`Evoultion creatrice, Paris, 1929, p.57.

21
 A adar, e datoria pedagogilor, ca fiecare ar s dezlege practic
aceast problem , scrutând cu cea mai mare luare aminte ,,datele
imediate`` ale con tiin ei etnice. E drept îns c nu orice om de ocazie
poate lua asupr - i s dezlege o problem atât de grea, cum este aceea
de a îndruma tineretul, integrându-l organic în via a neamului, ci
trebuie numaidecât un om deosebit, care s fi fost el însu i impregnat
de cea mai autentic tradi ie a poporului din care face parte.
Numai unul ca acela poate încerca un astfel de salt bergsonian,
pentru a dep i pedagogia sistematic , adunat din c r ile curente, i a
întemeia pedagogia na ional , sprijinit pe tot ce este esen ial în
tradi ia etnic . Urmeaz deci c vor trebui s fie atâtea pedagogii
practice, câte ri sunt. Iat de ce e mare nevoie de o institu ie
deosebit (un Seminar Normal Superior) care singur ar putea asigura
condi ii prielnice pentru dezlegarea acestei grele probleme1 .
Pedagogii unei na iuni trebuie s fie numaidecât crescu i în condi ii cu
totul speciale i s se afunde în via a poporului lor pân la adâncimile
ei cele mai dep rtate, a a cum a f cut la noi o singur dat , în direc ia
cultural , b rbatul excep ional care s-a numit Mihai Eminescu.
Pân ce va veni momentul acelei institu ii speciale i a unei
mari opere de pedagogie na ional , rezemat deopotriv pe intui ie i
pe tiin credem c trebuie s inem seama cel pu in de urm toarele
principii:
1. Problema fundamental a statului e popula ia.
2. Sporul popula iei presupune mai întâi s n tatea sufletului.
- Numai cei s n to i la suflet pot avea trup s n tos i deci o
progenitur de seam .
3. Al turi de densitatea i omogenitatea popula iei , statul nu
are nici un sprijin mai puternic decât tehnica educa iei, care asigur
individului i masei cea mai perfect adaptare la mediul special al
rii, i cea mai complet integrare la via a neamului.
Pentru adâncirea acestor premise i a concluziilor legate de ele,
socotim c lucrarea de fa poate oferi pedagogilor unele sugestii.

1
S. Mehedin i, Profesorul - temelia tuturor reformelor colare, Bucure ti, 1929, i
Academia, institu ie etnopedagogic , Bucure ti, 1941.

22
Când timpul va permite, ele vor fi tratate pe larg în alt lucrare. Pân
atunci, cititorii cu interes pentru problemele colare vor putea g si
oarecare îndrum ri i în Coordonate etnografice: Civiliza ie i
cultur .

PREFA
la edi ia a asea

Cu toat r spândirea din ce în ce mai întins , ,,Alt cre tere`` a

trebuit s fie tip rit din nou. R sfoind paginile de la începutul fiec rei
edi ii, cititorul va putea vedea împrejur rile în care s-a repetat tip rirea
acestei c r i. De data asta, ad ug m o scurt l murire - cea din urm .
Ideea de la care a pornit lucrarea de fa a fost aceasta:
Progresul omenirii s-a rezemat din capul locului pe dou temelii:
Mai întâi, pe munc . Dar cine zice munc , zice îndat i
unealt . F r ,,scule``, omul ar fi r mas pân azi o f ptur neajutorat ,
ba poate ar fi pierit, cum au pierit alte viet i cu mult mai puternice.
A doua împrejurare favorabil progresului a fost aplecarea
omului spre întov r irea cu alte viet i. Colibele s lbaticilor
seam n cu un fel de menajerii. Femeile i copiii adun pui de pas re
i tot soiul de s lb ticiuni m runte, - numai din bucuria de a le vedea
împrejurul s la ului. Iar de aici a ie it un lucru de mare însemn tate:
pe lâng unelte de lemn, de os, de piatr , metal... i alte materiale
moarte, omul a dobândit cu timpul i un fel de ,,unelte vii``: animalele
îmblânzite i plantele sem nate înadins pentru r d cinile, frunzele,
florile, poamele i semin ele lor. (Îndeosebi, gr un ele cerealelor i-au
adus o înlesnire neasem nat de mare în ce prive te hrana.)
Astfel, fiin a omeneasc , atât de nevoia la început, i-a
deschis cu timpul o cale tot mai larg spre civiliza ie, a a c azi a
ajuns st pâna planetei întregi. Putem m sura acum progresul unui
popor chiar dup num rul uneltelor de munc i al viet ilor domestice
(animale i plante) dimprejurul a ez rilor omene ti. Formula suna a a:
Civiliza ia unui popor este propor ional cu num rul i
calitatea uneltelor, manifestat în cantitatea i calitatea produc iei,

23
apoi în desimea popula iei i valoarea biologic 1) a indivizilor acelui
neam.
Pe scurt: civiliza ia unui popor se m soar dup coeficientul
muncii, al produc iei i al popula iei legat de anume ,,spa iu vital``.
În adev r, muzeele etnografice pot ar ta ori icui, c omul s-a
ridicat numai prin ,, coala muncii``; ea l-a îndrumat spre ,,civiliza ie``
(tehnica material ) i spre ,,cultur `` (tehnica sufleteasc ) - dou
însu iri pe care nici o alt vietate nu le-a putut dobândi pân azi2 ).
Dac cele în irate pân aici sunt adev rate, se impune de la
sine urm toarea concluzie:
Nu putem ajunge la o ,,alt cre tere``, mai bun decât cea
de azi, decât tot prin ,, coala muncii``.
Iar istoria doctrinelor pedagogice ar trebui, drept vorbind, s
înceap chiar de la Adam... În Rai, cum se tie, educa ia se m rginise
la vorbe: s nu m nânci din pomul cutare...
Îns vorbele au fost zadarnice. Nici Eva, nici Adam nu le-a
luat în seam . Abia dup alungarea din rai, au început ceea ce
pedagogii numesc ,,lec ii de lucruri``, - când omul a trebuit s
munceasc pentru a- i agonisi ,,în sudoarea frun ii`` pâinea de toate
zilele.
Dar progresul a fost la început slab de tot. Ca s scape de
greut ile muncii, omul se purta ca fiarele. Ucidea. În faza dintâi, el a
urmat metoda s lbatic a lui Cain: homo homini lupus. De altfel,
unele neamuri m nânc i azi carne de om (antropofagii).
Mai târziu, ca s - i u ureze munca, a aruncat-o în spinarea
robilor. Cu aceast nou metod , omul a intrat în faza pedagogiei
barbare: homo homini servus. Ea dureaz numai de vreo zece mii de
ani, iar reprezentantul ei cel mai tipic este Moise. Vechiul Testament
d voie s porne ti la r zboi spre a robi pe al i oameni sau s cumperi

1
Amintim i valoarea biologic , potrivit defini iei etnografice: ,,Civiliza ia este
suma tuturor n scocirilor tehnice, prin care omul a ajuns s se adapteze la mediul
geografic, precum i suma dispozi iilor organice, pe care le-a dobândit în timpul
muncii sale de adaptare``. (Antropogeografia, ed. II, 1938, p.109)
2
Caracterizarea unui popor prin munca i uneltele sale, Buc. 1930, ed. II i
Coordonate etnografice: civiliza ia i cultura, 1930, Mem. Acad. Române.

24
sclavi i s -i întrebuin ezi ca vite de munc . În cartea legiuitorului
evreu, st scris a a:
,, i robul t u, i roaba ta, pe care voie ti a-i avea, s fie din
na iile celor dimprejurul vostru; dintr-acestea s v cump ra i robi i
roabe... i s -i da i pe ei mo tenire fiilor vo tri, dup voi, ca ei s
mo teneasc ... i s -i face i pe ei robi în veci``.
Cartea a treia a lui Moise, 25 (44-46)

Robul putea fi însemnat ca orice vit , cu fierul înfierbântat în

foc; putea fi pus la orice munc ; putea fi vândut, slu it i chiar ucis. În
toat faza barbariei, ca i în faza pedagogiei lui Cain, omorul era
floare la ureche. Legea lui Moise zicea a a: ochi pentru ochi i dinte
pentru dinte... iar când e nevoie, po i sfâ ia chiar pe fratele t u.
,,A a zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: fiecare dintre voi
s - i încing sabia sa la coapsa sa i s trece i, i s v întoarce i
prin tab r , de la o poart pân la cealalt ; i s ucid fiecare pe
fratele s u, i fiecare pe aproapele s u.
... Iar Moise le zise: sfin i i-v azi lui Iehova, ucigând
fiecare chiar pe fiul s u, i pe fratele s u``.
Cartea a doua a lui Moise, 32 (27-29)

Din fericire, faza barbar a fost dep it , dar pedagogia lui

Moise are i azi partizani. Unii caut s robeasc i acum pe cei din alt
neam, iar la nevoie c s pesc i pe cei de un neam cu ei. ,,Drepturile
omului``, marea cucerire a secolului al 18-lea, i ,,Drepturile
Na iunilor``, isprava cu care se l uda secolul al 19-lea, nu exist
pentru astfel de oameni. Doctrina ,,r zboiului total`` predic f i
uciderea întregului popor adversar, spre a-i lua p mântul, cum au luat
Evreii Canaanul.
Tocmai târziu, în faza a treia, a început omul a se gândi s
tr iasc numai din munca sa proprie, respectând munca altora i
privind ca fra i pe to i ceilal i oameni: homo homini frater. Epoca
aceasta a început abia cu Isus care a r sturnat Vechiul Testament, cel
cu robirea aproapelui i cu preten ia absurd a unui singur ,,popor
ales``, menit s domneasc peste celelalte.

25
 Cain, Moise i Iisus reprezint a adar trei faze în educa ia
omenirii.
În rezumat:
Pedagogia s lbatic a lui Cain e pe cale de a disp rea cu totul.
O mai p streaz doar câteva triburi de canibali, iar în rile civilizate,
o pun în aplicare numai gangsterii i criminalii - un fel de gunoi
omenesc.
Pedagogia barbar a lui Moise are înc oarecare credit în
câteva ri cu sclavi, cu caste i cu doctrina ,,poporului ales``. Dar
neamurile cu adev rat civilizate i cultivate privesc cu sil spre astfel
de p cate ale trecutului.
Din contra, pedagogia uman , inaugurat de cre tinism, este
din ce în ce mai mult îmbr i at . Ea pleac de la un adev r elementar:
Dup cum gloata omenirii este ogorul din care r sar
variet ile etnice (na iunile) capabile de a spori civiliza ia i
cultura, tot a a din gloata fiec rui popor se pot ivi oameni
superiori. Acum vreo dou -trei mii de ani, s-a ivit dintr-odat un
mare num r de genii, în micul inut dimprejurul Egeei. Apoi, în timpul
Rena terii, au început a se ar ta destui oameni mari în Italia, Fran a,
Anglia i aiurea. Iar în epoca modern , sunt semne c se vor putea ivi
peste tot. Unul dintre cei mai vrednici urma i ai lui Fidias s-a nimerit
s vad lumina zilei într-o ri oar ca Danemarca. Thorwaldsen este
acum al omenirii întregi. Tot a a, arta dramatic , atât de înfloritoare la
Elini, a avut nu de mult un reprezentant de seam în m rgina a
Norvegie a lui Ibsen. Iar mâine-poimâine, tiin a, filosofia i artele vor
putea ajunge pe o treapt înalt - cine tie - în Islanda sau la antipozi,
în Noua-Zeeland ...
Prin urmare, cuprinzând în simpatia sa toate neamurile
p mântului, Iisus a deschis o er nou în ce prive te concep ia
despre progresul omenirii i despre felul cum trebuie privit
educa ia. Noul Testament impune tuturor aceast fireasc concluzie:
Etnopedagogia trebuie s tind la cultivarea cât mai grabnic a
tuturor gloatelor etnice - chiar a celor mai smerite - c ci nu se tie ce
germeni de originalitate se ascund în fiecare din ele.

26
 Astfel, pe temeiul muncii tuturor i al iubirii pentru to i
,,homo sapiens`` va l sa pentru totdeauna în urma sa faza omului
barbar i a celui s lbatic. Cu timpul, Iisus va învinge deplin nu
numai pe Cain, dar i pe Moise, de care omenirea viitoare î i va aduce
aminte cu sil i înfiorare.
Iar pân ce principiile etnopedagogiei vor fi destul de clar
formulate i sistematizate, lucr ri ca cea de fa , sprijinite pe material
etnografic, vor putea servi cel pu in ca o îndrumare spre noua
disciplin a educa iei. - O netezire a drumului sper m s vin i prin
Trilogia colii, ce va ap rea în curând1) .

20 aprilie, 1939.

PREFA
la edi ia a aptea

Cartea aceasta a fost tip rit la sfâr itul r zboiului mondial

[ 1919....D.M.]. Sub ap sarea nenorocirilor de atunci, edi iile dintâi au
urmat repede una dup alta, - pesemne se sim ea grija de o nou
îndrumare în educa ia tineretului.
Anul trecut Alt cre tere s-a tip rit pentru a asea oar , cu o
prefa pe care o socoteam ,,cea din urm ``. Acum, din nou la tipar.
Semn bun? Cred c nu. Ruina hotarelor arat l murit c n-am putut da
poporului nostru ,,alt cre tere``, n-am muncit destul, nu ne-am
preg tit i, în cele din urm , ne-am pr bu it.
Ce nu se putea face de la întregirea rii pân azi! Din
nenorocire, i educarea tineretului, i îndrumarea gloatei muncitoare
au fost mai prejos de toate a tept rile. În via a politic , un furnicar de
partide (în zece ani am avut peste ase sute de mini tri i submini tri.
Câte 50 pe an!). În via a colar , legi, regulamente i programe - cu

1
Lucrarea a p rut cu acest titlu: Trilogii, tiin a, coala i via a, cu aplic ri la
poporul român, Buc. 1940, p.445.

27
duiumul. Ce om de pripas nu i-a ar tat iste imea la Ministerul
Educa iei Na ionale! Cercet ie, Str jerie, Fr iile de cruce... i câte
altele n-au fost experimentate pe capul bie ilor colari, pân ce ne-a
fost dat s auzim c p rin ii trebuie s înve e de la copii, iar profesorii
de la elevii lor...
A adar, toat risipa de tip rituri oficiale i neoficiale, toate
expozi iile din ,,luna c r ii``, fotografiile din sate, formele, uniformele,
defil rile i steagurile... simple parigorii risipind îns sute de milioane.
Zgomotul României teatrale ascundea o realitate nu se poate mai
dureroas ; o ,,epoc de pleav ``, încheiat în cele din urm cu
asasinate i contraasasinate, apoi cu f râmarea hotarelor.
Prin urmare, în fa a faptelor, e o datorie de onestitate
intelectual s marturisim c scrisul, tip ritul, cititul, conferin ele,
ez torile i legifer rile - oricât ar fi de numeroase - nu pot schimba o
ar . Nu-i destul s d ruie ti cuiva o Evanghelie ca s -l faci bun
cre tin. Nu-i de-ajuns o carte despre pom rit, pentru ca gr dina
s teanului s se umple de poame. Nu cartea înva pe om, ci munca.
Numai ea poate da deprinderi bune i tari. Cititul ajut doar pe cel care
munce te, nu pe cel care î i plimb ochii pe carte.
Prin urmare, dac e vorba de ziua de mâine, din dou una: Ori
neamul are parte de un adev rat om de stat, iar acela, din prisosul
energiei sale, d ruie te i altora putere de munc [...]; ori, dac lipse te
omul de stat, singura n dejde a unui popor e o bun cre tere i un
regim de munc atât de bine întocmit, încât nici cârmuitorii cei mai
bicisnici s nu-i poat face prea mult r u.
Se poate a a ceva?
Faptele r spund da. Dovad unii str ini din ara noastr , care,
prin ,,regimul muncii`` lor colective, au sporit, pe când noi mergem
spre ruin .
Cu gândul deci la mintea cea de pe urm a românului, tip rim
din nou Alt cre tere - coala muncii, f când aceast scurt , dar
limpede socoteal :
Neamul românesc nu va putea birui greut ile de azi, decât
muncind mai mult i mai bine decât cei care îl du m nesc, i
întrecându-i prin moralitate.

28
 Natura nu sufer minciuna niciodat , nic ieri i de hatârul
nim nui. Cu sl biciune nu faci putere; cu eroare nu faci adev r; cu
viciu nu faci virtute.
Sau suntem mai puternici decât al ii, i vom tr i; sau suntem
slabi, iar atunci vom pieri.
Cine nu se împac cu acest gând, s - i încordeze puterile, s
munceasc înzecit i însutit, f r - s mai a tepte îndemnul cuiva.
Asaltul du manilor - i din afar i din untru - s se izbeasc
de noi, ca de ascu i ul unei s bii.
În mâna noastr st , a adar, i mântuirea i pieirea.

10 mai 1941

INTRODUCERE
PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI:

29
 1. Educa ia nu e atât art , cât tiin . - Istoria pedagogiei ajut pu in, c ci
mul i pedagogi vesti i au scris într-o vreme, când creierul nu era cunoscut mai deloc,
iar sufletul copilului era o tain . Abia Rousseau a b nuit drumul cel adev rat.
Pestalozzi îl urmeaz în educa ia sim urilor. Frobel ghice te însemn tatea muncii. În
sfâr it, etnografia modern a ar tat însemn tatea fundamental a conceptului de
munc pentru toat evolu ia omenirii i a individului care e în mare parte un produs
al muncii sociale.
2. tiin a pedagogiei are drept scop practic s dea cea mai mare i mai
armonioas dezvoltare energiilor s dite în fiecare ins, potrivit cu interesele societ ii
i ale individului. i fiindc via a trebuie mai întâi de toate tr it , educa ia e datoare
s fac din fiecare copil un ,,om de isprav `` în sensul însu irilor sale celor mai
favorabile, - s -l ajute adic s devin un om harnic i cu un caracter bine definit.
3. Caracterul nu e un dar, ci o sum de deprinderi tari, dobândite prin
munc . Primitivii au, de obicei, mai mult caracter decât oamenii civiliza i care, de
multe ori, nu înva deplin nici un fel de munc , ci r t cesc de la o îndeletnicire la
alta, pân se obi nuiesc a pune vorba în locul faptelor.
4. Jocul nu ine locul muncii. - Animalele se joac , omul munce te. Cartea i
abstrac iile, care sunt un joc al min ii, nu pot înlocui realitatea muncii.

CONCLUZIE: Doctrina educa iei trebuie s se sprijine pe înv tura

tras din munca întregii omeniri. Pedagogul i omul de Stat n-au alt drum spre
educa ie decât munca, fie c voiesc s formeze individul, fie c tind s îndrepte
obiceiurile unui popor n r vit.

,,Ofensiva na ional ``1) a fost gândul cel mai ap s tor al

genera iei care se apropie acum de sfâr it. De aceea, când am v zut
zdrobirea rii chiar din lunile dintâi ale r zboiului, ne-a izbit pe to i
nepotrivirea dintre sarcina pus pe umerii poporului i lipsa lui de
preg tire2), iar pornirea cea dintâi a fost spre critic . Dar cuvântul
singur e sterp; el nu poate vindeca o zgârietur , necum s lecuiasc
r nile unui întreg neam. De aceea, am l sat judecata pe seama
viitorului.
Pentru oamenii de etatea mea, anii câ i ne-au mai r mas pot fi
întrebuin a i mai cu folos la altceva: s d m tineretului o minte mai
chibzuit decât a genera iei trecute.
Se poate?

1
Soveja: ,,Ofensiva na ional ``, Bucure ti, 1912.
2
,,Intrarea României în r zboi a fost, din punct de vedere militar, foarte r u
preg tit ``. (Mare alul Foch)

30
 Credem c da: de teptând în p rin ii buni i în profesori (care
ar trebui s fie to i buni), un nou sim de r spundere fa de copii i o
vie dorin de a-i îndruma cum se cade. Iar asta nu-i cu putin dac nu
cuno ti firea copilului. Zadarnic te fr mân i sf tuind, îndemnând ori
pedepsind, dac sufletul cuiva nu e în stare s r spund gândurilor
tale. Degeaba ape i afar , la cap tul soneriei, când firul nu-i înc legat
în untru. Prin urmare, din capul locului, educatorul trebuie s - i dea
seama: ce se poate i ce nu se poate în fiecare etate. Dup cum
spi erul are ve nic la îndemân caietul re etelor, ca s nu gre easc
m sura, de asemenea, cel ce poart grija de educa ie trebuie s - i dea
socoteala an dup an de schimb rile copilului, a a cum le arat tiin a
pedologiei. Spre a nu r t ci îns calea, e nevoie s înl tur m chiar de
la început trei gre eli:

Mul i cred c educa ia ar fi numai o art , iar gândul lor e s se

ia pe urmele pedagogilor pe care îi laud istoria. Fire te, în irarea
doctrinelor pedagogiei î i are i ea folosul ei. Dar nu trebuie s uit m
c cei mai mul i dintre educatorii veacurilor trecute scriau într-o
vreme
când sufletul copilului era aproape necunoscut. Pân la Rousseau,
copiii erau privi i ca ni te oameni maturi, doar de un format mai
mititel. De aceea, li se da aceea i înv tur , din acelea i c r i, ca i
celor mari, - numai în por ii mai mici1) . Rousseau a fost cel dintâi
care a cerut p rin ilor s lase pe copii a fi copii. Cu toate c habar n-
aveau de anatomia i fiziologia creierului, el punea ca regul : s
urm m naturii i s ne amestec m cât mai pu in în via a copilului.
Unele pove e din vestita sa oper Emile sunt în adev r minunate; dar
altele sunt curate n zdr v nii. De altfel, pedagogul fusese el însu i un
biet hoinar, petrecându- i copil ria i tinere ea pe la u ile oamenilor,

1
ïn ara noastr , de pild , ucenicii treceau de la Bucoavn la Ceaslov, apoi la
Psaltire, cartea unde David î i m rturise te p catele i poc in a. Se rugau adic
bie ii copii, la 7-8 ani, s fie ierta i de ,,mul imea... f r de legilor`` lor... ! (Psalmul
50.)

31
iar, când a ajuns s aib i dânsul familie, i-a l sat vl starele pe mâna
str inilor, dându-le la azilul copiilor de pripas!
Mult mai aproape de adev r a p it Pestalozzi. El i-a dat
seama c nu oricine poate urma pova a lui Rousseau, adic s - i ia
dasc l acas pentru copii. De aceea, cu gândul la gloata poporului, el
încerc s aplice sfaturile lui ,,Emile`` într-o coal . Dar, cu toat
dragostea lui pentru copii, gre elile se in lan i la dânsul. Într-o
privire îns a nimerit bine: În educa ia sim urilor i a judec ii. ,,Tot
ce intr în mintea copiilor trebuie, zicea Pestalozzi, s fie limpede i
u or de v zut ca luna pe cer``. Elevii trebuie mai ales ,,s vad bine i
s în eleag bine``... De aci, grija sa pentru desen, calcul, intui ie i
alte mijloace care s ajute mintea a primi numai lucruri sim ite i în
adev r tiute.
Bun plan, dar neîndestul tor i acesta. Deoarece a vedea i a
judeca nu e de ajuns. Pentru des vâr irea omului, mai trebuie înc
multe; iar ,,omul deplin``, la care se gândea uneori Pestalozzi, nu
putea s se formeze într-o biat coal plin înc de dibuiri, cum era
cea întemeiat de el.
Abia Frobel a f cut un pas mai departe în calea adev rului. El
a b gat de seam c copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra, i a
spus marele adev r c nimic nu intr în sufletul copilului, dac nu se
leag cu aceast fireasc pornire spre lucru. De aici ideea ,,gr dinilor
de copii`` i o sum de m suri rânduite înadins: cântarea, jocul,
desenul, dansul i altele, pentru a da ocazia elevilor s - i încerce
puterile, fiind ei în i i activi.
Îns , chiar dup Frobel, educa ia a r mas tot pasiv . Lucrul
elevilor e i azi abia un simulacru. Dovad c mul i tineri înva fizica,
f r s poat drege o sonerie; foarte mul i ispr vesc botanica, f r s
poat altoi un cop cel; iar cei mai mul i cunosc zoologia numai din
tablouri de intui ie, f r s tie cum s îngrijeasc o pas re din curte.
Prin urmare, nici pân în clipa de fa nu ne-am încredin at c
singurul chip de a ti i a putea ceva e s lucrezi în adev r; ci r sfoim
operele pedagogilor vesti i, am gindu-ne cu închipuirea c educa ia e
o art în care izbutesc numai cei care au talent special, ca în pictur ,

32
sculptur , poezie i alte arte, unde numai oamenii excep ional
înzestra i ajung la izbând .
Aceasta este întâia mare gre eal , de care sufer cre terea
genera iei de azi. În locul ei trebuie s punem adev rul modest, c
înainte de a fi o art , educa ia începe a fi prin studiul creierului o
tiin exact , ca i fiziologia, iar me te ugul de educator se poate
înv a i trebuie s fie înv at, ca orice alt me te ug.
A doua gre eal e concep ia fals despre ceea ce numim
caracter. Cineva a spus un cuvânt plin de în eles: ,,Nu uita i c mai
mult decât talentele, caracterele hot r sc soarta popoarelor`` (Regele
Carol); iar un critic a formulat cunoscutul aforism: ,,Cu cât se adaug
experien a vie ii, cu atât pun caracterul mai presus de tiin i de
talent`` (Titu Maiorescu).
Dar ce e caracterul? - Nimeni nu- i prea d osteneala s ne
spun l murit. De aceea, pentru mul i, caracterul pare a fi un dar din
na tere, ca frumuse ea, talentul artistic ori de tept ciunea. Iar urmarea
se vede îndat : dup cum coala nu- i poate da frumuse e ori talent, tot
astfel i se pare c nu poate da nici caracter. Ai impresia c fiecare om
intr de la început în hotarele caracterului s u, ca într-o strad
înfundat .
De ar fi a a, adic : dac educa ia ar fi numai o art , iar
caracterul un dar de sus, de care nu te po i atinge, ar fi vai i amar de
sufletul celor ce- i iau sarcina de a cre te tineretul.
Din fericire, nici educa ia nu e numai art , i nici caracterul nu
e un dar tainic, cum ni se pare, citind via a eroilor lui Plutarh.
Adev rul e cu mult mai simplu i-l g sim îndat , dac l s m la o parte
pe Plutarh care ne înf i eaz numai câteva flori rare, i privim traiul
de toate zilele, la oricare dintre neamurile p mântului.
S ascult m, de pild , ce spune Nansen despre eschimo ii din
Groenlanda:

E vreme rea: o furtun cumplit r scole te oceanul. Cei ce plecaser de

diminea la vân toare se z resc pe valuri abia ca ni te puncte negre. Îi sim i cum
vâslesc din r sputeri c tre mal. Dar, zadarnic. Furtuna i-a ajuns. Vântul biciuie te
apa de-o face numai spum , iar cei din kaiac simt uraganul în spate, ca pe un uria
care îi ridic i-i zvârle înainte. Talazurile aci se înal în chipul unor turnuri, aci se

33
rup i pr v lesc peste ei. Aproape fiecare creast de val îi îngroap sub ap ; nici nu
mai v d de mul imea stropilor, iar din mijlocul spumei abia se mai z resc câteva
capete, câteva mâini ori vârfuri de lope i.
În sfâr it, iat unda cea mare: Valul se ridic , se ridic mereu... În dep rtare
nu se mai vede decât negru i pu in alb. Cerul aproape a pierit. Repede, vâsla ii
leag lopata de curea, apleac trupul înainte... Iar muntele cel pr p stios îi
cople e te... Totul a pierit... În curând, se arat îns un kaiac... Înc unul... Dar
acesta e cu fundul în sus. Pedersuak s-a r sturnat. Iute, vecinul îi sare în ajutor, îns
un alt val îi cuprinde într-o clip i fiecare trebuie s se gândeasc la sine. Prea
târziu! Iat , s-au r sturnat amândoi. Ci îndat , unul se scoal , iar cugetul cel dintâi e
la tovar ul lui, spre care se îndreapt , ca s -i dea ajutor. Împinge kaiacul al turi,
sprijin lopata, punând-o curmezi peste amândou luntrile i cu o smucitur
zdrav n , trage sus pe cel scufundat, a a c poate i el s apuce vâsla. Cât te-ai
terge la un ochi, a i îndreptat kaiacul... când tocmai soseau i al i tovar i. Aceia
prind lopata pierdut i apoi se îndreapt cu to ii c tre mal``.

Au caracter eschimo ii? Nansen spune c scene de acestea se

petrec zilnic, i zilnic eschimosul î i pune via a în primejdie pentru
tovar ii s i. Cât prive te tiin a lor, adic priceperea la vân toare,
me te ugul de a cl di case de z pad i îndemânarea la vâslit ori la
construirea kaiacului i altor unelte, este iar i mai presus de orice
critic . Amundsen, alt martor vrednic de crezare, nu se putea îndestul
mira de în elepciunea, statornicia i cumin enia obiceiurilor lor. Pân
i ciucurii de la poalele hainelor au un rost hot rât: ei împiedic
marginea pieptarului de a se r sfrânge de umezeal , ceea ce ar face cu
neputin purtarea hainei.
i acela i e cazul cu to i s lbaticii, de la pol pân la p durile
calde de la ecuator i în mijlocul pustiurilor africane, australiene i
asiatice. To i umbl pe c i bine cunoscute de tovar ii traiului lor.
Întrebarea e: cine a dat acestor s lbatici obiceiuri atât de
înr d cinate, încât tii mai dinainte cum vor lucra în anume
împrejur ri - chiar dac fapta lor i-ar costa via a?
R spunsul e scurt i l murit: tiin a lor i deprinderile lor nu se
înva din c r i, ci din munca adev rat , începând chiar din copil rie.
Îndat ce poate s - i lege bernevicii, eschimosul începe a prinde pe te.
La 6 ani, inte te cu arcul în p s ri i apoi an cu an se îndeamn la
vânat tot mai mare. Iar îndeletnicirea asta nu e o glum . Când unul
lunec sub ghea s-a dus..., dac nu i-ar s ri în ajutor tovar ii, - ni te

34
omule i de 7-8 ani ori. De aceea, a s ri în ap , ca s mântui pe altul,
nu li se pare vreo isprav mare, ci obi nuin de toate zilele - adic
drumul cel mai drept spre caracter. C ci munca, oricare ar fi, las
urmele ei nu numai în palm , ci i în creier: de teapt anumite sim iri
i aduce pe buze anume cuvinte, potrivite cu gândurile, dup cum
haina se ml diaz , potrivindu-se dup trup. Cum munce ti, a a
gânde ti i tot a a vorbe ti.
De aici urmeaz c singura cale pentru a dobândi o înv tur
temeinic i caracter sigur e munca efectiv . Iar adev rul acesta, pe
care etnograful îl sprijin cu mii de dovezi, e înt rit i de pedagogie
adic de cunoa terea tiin ific a copilului. Cine î i d seama de felul
cum lucreaz creierul, vede c nimic nu poate p trunde în sufletul
nostru, dac n-a trecut mai întâi prin sim urile noastre i îndeosebi
prin mâna, tovar a oric rui sim . C ci ea ,,mânuie te`` lucrurile spre
a fi v zute mai bine de ochi; ea le love te spre a în tiin a urechea
despre sunetul lor; ea le duce la gur spre a fi gustate, i la nas ca s
fie mirosite; tot ea le pip ie, le salt i le ridic spre a ne încredin a de
t ria ori moliciunea, de c ldur ori r ceal , de u ur tate ori greutatea
lor. De aceea, numai muncind ( i îndeosebi, muncind cu bra ele) po i
împuternici trupul i creierul, l ca ul sufletului. Numai muncind în
adev r, po i cunoa te deplin lumea dimprejur, po i pre ui valoarea
lucrurilor sau a oamenilor i po i fi tu însu i gata a trece de la vorb
la fapt - adic po i dobândi caracter1). C ci, caracterul nu e numai
decât un dar de sus, ci un obicei sau o sum de obiceiuri, îns a a de
tari, c nu po i lucra altfel, decât într-un chip tiut mai dinainte de to i
cei care te cunosc. Cum ziceam, eschimosul nu st o clip la îndoial ,
s sar în ajutorul tovar ului, m car c dedesubtul lui se deschid
genunile oceanului.
Prin urmare, educa ia nu-i vreo art misterioas , ci e o tiin ,
iar filosofia ei se m rgine te la atât: s îndrumi pe copil, potrivit cu
dezvoltarea creierului, c tre munci adev rate, spre a-i forma
deprinderi tari. Încolo, se îns rcineaz natura s -i spun pas cu pas ce
e adev r i ce e minciun , - dovad c eschimosul i atâ ia s lbatici
tiu bine ceea ce tiu, i fac cu deplin tate ceea ce trebuie s fac
1
Defini ia aceasta se l mure te în paginile ce urmeaz . Vezi capitolul XV.

35
potrivit cu mediul lor geografic; pe când europeanul adeseori nu tie
exact nici ce tie, nici cât poate. Iar când nu trece de la vorb la fapt ,
atunci zicem c n-are caracter, f r s ne d m seama c este absurd
s -i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodat s lucreze.
Hot rât, a sosit timpul s-o l s m mai domol cu Plutarh i chiar
istoria pedagogiei. Nu doar c ne-am gândit s reedit m paradoxele
bietului Rousseau, i s îndemn m pe oameni a se întoarce în p dure
spre a c p ta tiin i caracter. Nu. Dar a venit vremea s în elegem
c istoria sistemelor pedagogice este pân azi în mare parte în irarea
unor încerc ri pornite din concep iile individuale. De aici caracterul ei
mai mult biografic i mul imea erorilor legate de via a cut rui ori
cut rui reformator.
Din contra, adev rata doctrin a educa iei trebuie s plece de la
antropologie, fiziologie, pedagogie, etnografie i etnopsihologie, c ci
experien a omenirii întregi este neasem nat mai instructiv decât
experien a câtorva individualit i - mai ales în faza magic i
metafizic a cuget rii omene ti. Via a unui eschimos, a unui bakair
sau botocud te înva în unele priviri mai mult pedagogie decât
Seneca, al c rui ucenic a dat foc Romei, i decât Bacon care a sfâr it
mi ele te luând mit , ori Rousseau care i-a p r sit copiii pe
drumuri...
L sând deci la o parte pe cei ce privesc educa ia numai ca o
art practicat de câ iva arti ti, s ne punem înainte o int mai
modest : s consider m cre terea copiilor ca un me te ug, pentru care
trebuie nu numai inspira ie, ci cât mai mult tiin exact . S
cunoa tem mai întâi schimb rile prin care trece trupul i mintea
copilului an cu an, i apoi s -l deprindem a lucra efectiv.
Întâi s muncim, apoi s citim, - s urmeze adic fiecare
individ calea pe care a mers omenirea întreag de la început i pân
azi1 , deoarece omul s-a ridicat din treapta animalit ii mai ales prin

1
Asta nu înseamn c el va repeta munca omenirii întregi, ci, al turi de partea
general , comun tuturor grup rilor etnice, copilul se va lega îndeosebi de tradi ia
neamului s u, deoarece prin educa ie se în elege mai întâi de toate, cum am spus,
integrarea individului în na iune.

36
munc i unealt , ca s ajung unde îl vedem acum. Aceasta ni se pare
a fi calea adev rat , iar nu întoarcerea spre pustiet ile codrilor2).

*
* *

Dar, din capul locului, s lu m seama la o gre eal : s nu

confund m munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Cât timp copiii
erau privi i ca ni te oameni mari, jocul era socotit un p cat i
pedepsit... De când a început a l sa pe copii mai în voie, ni s-a p rut
c activitatea copilului e numai joc i juc rie. Iar i r u. De aici a ie it
tând leala din gr dinile frobeliene i lipsa de roade practice a marelui
principiu pe care-l pusese înainte Frobel: educa ia întemeiat pe
activitatea copiilor.
A venit vremea s observ m c jocul e numai o îndrumare
spre munc . La început, zburd lnicia este ceva animalic. Mai toate
viet ile, când sunt s tule i s n toase, cheltuiesc prisosul de putere
zbenguindu-se - îndeosebi puii, - i chiar dobitoacele adulte. La om
îns , starea aceasta se vede numai prin pruncie. Copilul de câteva luni
gângure te, mi c mâinile, î i apuc piciorul, se zbate ca un pisoi care
se joac cu vârful cozii. Dar, îndat ce înceteaz pruncia, copilul, spre
deosebire de dobitoace, se îndrum instinctiv spre munc . Creierul
omenesc, de la cei dintâi ani, e capabil de a combina reprezent rile i
începe a crea, adic a închipui lucruri noi, - ceea ce animalul nu
poate. Leul b trân, ca i puiul de leu, sare, d cu laba, scoate unghiile,
mârâie i love te cu coada, când e s tul. Atât. Pe când puiul omenesc,

2
Se în elege, i în direc ia aceasta, a muncii efective, pe lâng tiin a metodelor
pedagogice i deprinderea de a le aplica, are însemn tate i arta, adic îndemânarea
superioar a unui adev rat talent de educator. Atâta numai c talentul e un lucru rar.
De aceea ni se pare necesar s ap s m îndeosebi asupra laturii tiin ifice a educa iei
moderne, care se poate câ tiga aproape de orice om, prin silin i luare aminte, ca
orice me te ug. C ci e mai bine s ai profesor bun - f r talent - decât un om de
talent, dar profesor mi el, adic o piatr a scandalului pentru tineret. De o mie de ori
e mai de laud un me te ugar serios decât un artist cârpaci, adic un închipuit care,
sub pretext de ,,crea ie`` i ,,concep ie personal ``, nu respect regulile consacrate
ale muncii sale profesionale.

37
prin simpla lucrare a creierului s u plin de energie nervoas , se simte
atras spre o activitate original i începe a modela într-un chip
propriu natura înconjur toare, adic începe a munci. Fire te,
activitatea aceasta îi face pl cere i astfel jocul devine început de
munc serioas . Dovad c un copil, cât de mic, se crede foarte cinstit
s ia parte la lucr rile celor mari. (Ce feti nu se amestec s fr mânte
aluatul împreun cu mama ei, i s - i fac un col cel mic?)
Dimpotriv , simulacrul de munc , începând cu falsitatea multor jocuri
frobeliane (adev rate caricaturi) i sfâr ind cu înv tura verbal din
colile secundare i chiar superioare, e calea cea mai sigur nu numai
spre ignoran , dar i spre lipsa de caracter. A înlocui deci munca cu
un surogat; a simula cu creta ori cu creionul ceea ce po i face din plin
cu mâinile, e o mare i primejdioas gre eal . Astfel de încerc ri nu-s
,,lec ii de lucruri``, ci intui ii false, adic începutul minciunii, al
ne tiin ei i al lipsei de caracter.
A adar, ca s nu gre im cumva drumul, trebuie s pornim în
orice etate, pe cât se poate, de la munci adev rate. Acest îndreptar e
cel mai sigur dintre toate acelea, pe care etnografia i etnologia
(adev rata filosofie a istoriei) le-a pus la îndemâna pedagogiei i
moralei. Pe u a fiec rei locuin e omene ti, i mai ales pe u a colilor,
ar trebui s stea scrise aceste cuvinte:
Atâta tii i atâta po i, cât munce ti. Munca este izvorul
obiceiurilor fiec rui popor - adev rata sa constitu ie, iar - cine nu
schimb felul i rostul muncii, acela degeaba mai schimb legile.
Prin urmare, oamenii de stat i educatorii nu trebuie s mai
stea o clip la îndoial , c utând alte leacuri, acolo unde e unul singur,
dovedit i r zdovedit prin toate p aniile omului din perioada
paleolitic i pân azi. În loc de legi multe, - ne trebuie coli de
munc direct spre a îndruma tineretul. Iar pentru cei maturi, în loc de
predica oficial , care de multe ori e cu totul stearp , e de o mie de ori
mai bine s deprinzi pe oameni a munci chibzuit. Cine s-a deprins a
altoi copaci i tie ce înseamn s a tep i, pân ce dintr-un mugure va
ie i un pom întreg, acela nu va mai rupe niciodat copacii sem na i pe
marginea drumului, necum s vat me ultoana din gr dina vecinului.
De asemenea, cine i-a dat osteneala s îngrijeasc de aproape o

38
pas re, o vit sau alt dobitoc folositor omului, acela, sim ind c
dragostea - dragoste aduce, nu va mai înjura, nu va mai bate ori
blestema nici o vietate, dezb rându-se pentru totdeauna de aceste
apuc turi uricioase.
Cine a în l at munca pân la iubire, acela a coborât raiul pe
p mânt.
Încheiere: Caracterul nu e un dar, ci o sum de deprinderi tari.
(Pascal zicea c firea nu-i decât un obicei vechi, dup cum obiceiul e o
a doua fire.) Îns deprinderile nu se pot c p ta decât prin munca cu
rost, iar nu prin carte sau alt surogat al muncii.
Fire te, uneori i vorba are mare înrâurire în educa ie. Când un
copil e atât de sim itor, încât dintr-un cuvânt s r mân sugestionat i
deci cu o anume deprindere pentru toat via a, asta e un mare dar al
naturii, ca i talentul muzical al celui care prinde dintr-odat cu
urechea o întreag melodie. Dar astea sunt excep ii, nu reguli.
În orice caz: Cre terea copiilor, înainte de a fi o art , e o
tiin , i anume o tiin cu caracter regional în ce prive te partea de
aplica ie, cea cu adev rat hot râtoare1) .
Iar regula general e aceasta: adev rata coal a unui om i
chiar a unui neam este munca lui de toate zilele. Înv mântul - f r
munc efectiv - e o am gire care aduce dup sine, ca ori i ce
minciun , c derea i pedeapsa mincinosului, fie c e vorba de un
individ, fie c e vorba de un popor întreg.

CARTEA INTÂI

EVANGHELIA IUBIRII: COPILUL ÇI FEMEIA

Un popor care înjur i bate. B taia-i din rai.

O genera ie mai bun nu poate ie i din coala iubirii.
Numai iubirea pentru al ii ne poate înv a cum s ne
iubim pe noi în ine.
Dimpotriv , ura e un venin care sl be te i ucide mai
întâi pe cel care ur te - fie c e vorba de un om, fie c

1
Vezi Discordan e geografice i antropogeografice, cu solu ia ,,alt regim de
munc ``.

39
 patima s-ar întinde asupra unui neam întreg.

1. Românii de azi înjur cumplit. B trânii nu înjurau. Obiceiul e luat în

mare parte de la igani. Popoarele cu bun cre tere nu cunosc înjur turile.
2. Românii bat vitele i le îngrijesc r u. - Pilde din vremea r zboiului.
,,B taia-i din rai``. coala i cazarma au înt rit aceast idee. Popoarele civilizate nu
bat vitele.

La o lec ie de etnografie, unde se vorbea de teatrul turcesc i

de m sc rici (karaghioz), profesorul Luschan a pomenit i de
înjur turile române ti. Le g sea extraordinare i cu neputin de
t l mcit1). Se în elege, românii, care erau de fa , au plecat ochii în
p mânt.
Dar adev rul e c nu totdeauna poporul nostru a avut obiceiul
acesta grozav. B trânii din vremea când biserica era într-adev r ,,Casa
Domnului``, iar omul î i preg tea din vreme pân i c ma a cu care
avea s se îngroape, nu cuno teau sud lmile i alte vorbe spurcate.
Când vreun mo neag se sup ra pe cineva, vorba cea mai aspr era:
du-te la t tarii! Ce t tarii f cu i? Iar când venea vorba de colindul ori
comândul cuiva, asta era lucru mare...
Fire te, nici pe atunci nu erau to i stâlpi de biseric . Al turi de
cuvinte blajine, se auzeau i altele mai aspre. Dar cei care le spuneau
nu erau ,,oameni ac t rii``, ci ,,spurca i la vorb ``, ,,modorani``,
,,l ie i``, ,,cioare pulpe e``... iar gura lor era ,,curat ca un cuib de
pup z ``... Erau, adic , ni te blestema i, de care cucernicii no tri
str mo i se mirau c -i mai ,,rabd p mântul``.
De la o vreme îns , pupezele s-au înmul it, iar ast zi sunt
multe de tot. Când ar pricepe un suedez, danez, norvegian, elve ian
francez, german, englez sau alte na ii binecrescute, ce în eles au zecile
i sutele de înjur turi care se aud pe la noi pe toate c r rile, ar r mâne
tr snit. E destul s le scrie cineva pe hârtie i se îngroze te.
Întrebarea e: cum de s-a tic lo it pân într-atât poporul nostru?

1
In Europa e o zon întreag , unde înjur turile sunt destul de dese. Ea cuprinde:
Rusia, Ungaria, rile de la Dun re i se prelunge te spre Mediterana. Din contra,
Apusul i rile nordice sunt aproape lipsite de acest obicei.

40
 Dac inem seama de cuprinsul înjur turilor, se vede
numaidecât c pecinginea asta am luat-o din atingerea societ ii turco-
levantin - dovad e teatrul scârnav al karaghioz-ului. Iar cei care au
l it îndeosebi molima au fost iganii. Avem m rturii sigure c în
epoca fanariot i chiar mai târziu, iganii cur ilor boiere ti umblau la
s rb torile de iarn din cas în cas cu Paia a - un fel de teatru de
p pu i - i, ,,cu perdea`` sau ,,f r perdea``, împr tiau în auzul
tuturor, spurc ciunile imagina iei lor greco-turce ti i ig ne ti, atât de
bogat în perversit i i vorbe neru inate. Când iganii au fost
dezrobi i i a eza i prin sate, cu ocazia împropriet ririi lui Cuza,
molipsirea s-a întins mai departe.
Dar e treaba etnografiei s arate cu de-am nuntul cum i când
n ravul înjur turilor s-a r spândit asupra neamului nostru. Pentru noi,
lucrul de c petenie e c poporul românesc înjur azi cu o adev rat
pornire. Pentru un lucru de nimic, înjur tura e gata. Ce auzi la munca
câmpului, în pia , prin fabrici, la caz rmi i chiar în preajma colilor
i a bisericilor te înm rmure te. Pân i în împrejur ri grele când ai
crede c fiecare cuvânt trebuie s fie cânt rit, românul tot n-a ispr vit
cu înjur tura i cu vorbele rele.
Câteva fapte din iarna anului 1916 - 1917 pot sluji ca dovad .
Pân în s rb torile Cr ciunului, nu c zuse un fulg de z pad .
Era soare i bine ca prim vara. Din partea asta, nem ii i tovar ii lor,
bulgarii i ungurii au putut înainta în bun voie. Abia în ziua de Sf. Ion
(7 ianuarie 1917) a început a fulgui, apoi s-a a ternut de-a binelea pe
ninsoare i a nins, i-a nins în ir, ziua i noaptea, de a troienit str zile
i cur ile, c abia mai puteau ie i oamenii din cas .
Ce-i de f cut?
Merinde avea fiecare cât putuse aduna în prip i cât mai
r m sese pe urma o tirii române ti i ruse ti, pornit spre Moldova.
Greul cel mare era s cape i de undeva pâine. De pe la miezul nop ii,
lumea începea s se adune în fa a brut riilor, a teptând scoaterea celui
dintâi cuptor. Ca la denii, oamenii de toat mâna: femei, b rba i, copii,
st pâni i slugi forfoteau pe întuneric, îngr m dindu-se pe str zile
unde erau brut rii. Dar unii peste al ii, se c lcau, plângeau, ipau - cei
mai slabi le inau - dar a teptau pân diminea a, având doar o singur

41
team : ca nu cumva s se ispr veasc pâinea, înainte de a le veni i lor
rândul. Cine se nimerea mai spre coad , se întorcea acas cu mâinile
goale.
Dup ce s-a înte it frigul, s-a mai ad ugat la foame i alt
urgie: lipsa de foc. Lemne nu se pomeneau nic ieri. De aceea, lumea a
t b rât pe garduri. Locurile virane au r mas îndat dezgr dite, - parc
se l rgise ora ul. Iar dup garduri, a venit rândul schelelor de la casele
neispr vite i al copacilor de prin gr dini. În sfâr it, s-au pornit pe
lemnele din pivni e, începând cu casele de unde st pânii fugiser .
Slujba ii prim riei se a ezau cu cântarul la poart i vindeau pe
apucate, l sând fiec rui gospodar, cât se îndurau. Unde st pânul
lipsea, vindeau tot. N v litorii, se în elege, intrau unde vreau i luau
tot f r nici o plat .
S fi v zut acum irul de femei i de copii, a teptând ceasuri
întregi i îmbulzindu-se în fa a caselor unde se auzea c s-au g sit
lemne! Necazul cel mare era îns altul: cum s - i duc fiecare lemnele
acas ? C ru e nu se mai z reau pe nic ieri; birje - nici de leac. Doar
unde i unde întâlneai câte o hodoroag veche, cu vreo mâr oag de
cal, s -i plângi de mil . De aceea, cump r torii puneau lemnele în
saci. Cine era voinic, umfla sarcina în spinare. Femeile - unele cu
man on i ghete cu c lcâie înalte - se întov r eau câte dou - trei,
legau sacul cu o funie i-l târau prin z pad ... Noroc c nevoia te
înva me te ug. L di e de lemn, r sturnate în chip de cioacl ca un
curmei, erau s nii minunate. B ie ii, care avuseser anul trecut
s nioare de dat pe ghea , au prins a veni în ajutor. Ca s - i duc un
bra de lemne dintr-o strad în alta, chirigiii cei de 10 - 12 ani luau nu
mai pu in de patru sau cinci lei! Abia atunci au v zut i bucure tenii
ce munc blagoslovit fac în toate zilele vitele de ham i de jug.
Dar, spre ru inea poporului nostru, unii n-au în eles nici atunci.
Pu inele c ru e, care mai duceau încoace i încolo c rbuni, f in sau
alte merinde, aveau ni te cai ca vai de ei. S rmanele dobitoace abia
înotau prin z pad ; roatele se înfundau pân în butuc, iar când se
în epeneau de tot, n dejdea era la bici: poc, poc, poc... i înjur turile
curgeau ca ploaia. Îns nim nui nu-i venea în minte s pun um rul,
s salte pu in greutatea...

42
 A trebuit porunc anume de la comenduirea german , ca s nu
mai bat nimeni bietele animale... Nici porunca asta n-a folosit pân
pe-acolo, c ci omului n r vit nu-i vine minte cu una cu dou . Pe
strad , c r u ii se mai înfrânau; pe din dos - b teau în toat voia. O
pild între altele: Într-o curte cunoscut , aud doi copii ipând:
- Vino, vino, c -l omoar ...
St pânul s-a gr bit s vad ce se întâmplase. Un b ietan
desc rcase ni te c rbuni i b tea un cal, care c zuse din ham, lunecând
pe ghea . B lanul era i orb de un ochi. C ru a ul se s turase
pesemne de plesnit cu biciul i acuma lovea cu c lcâiul cismei, ceea ce
speriase pe copii.
- De ce ba i vita, tinere, nu te hr ne ti cu ea?
- Eu îi dau de mâncare, eu trebuie s -i dau i b taie, r spunse
ar gos fl c iandrul.
- Ce fel, numai tu câ tigi chiria? Nu te-ai ajutat i cu munca
bietului dobitoc?
C ru a ul t cu.
- Nu te gânde ti, m i b iete, c simte i el s racul ? Uite, e slab
de i se v d coastele, ba i-a t iat i piciorul în ghea . Ce-i de vin el
c ghea a lunec ?
- Hei, domnule? sta nu-i cal, e zmeu. Acuma începe a s ri ca
la alerg ri... Hi, boal , c te fac piftii... i începu a-l plesni din nou.
Nesim irea asta l-a scârbit peste m sur pe cel ce o privea. A
întors i el foaia:
- Nu fi câine, fl c ule; spuneai c ai frate la r zboi. Apoi mai
e i-o judecat pe lumea cealalt ...
- Din partea asta n-avea grij dumneata; pe mine nici iadul nu
m prime te... Hi, haram!
Cu chiu, cu vai, b lanul s-a ridicat pe picioare, cl tinându-se
ca un om beat. Cum c zuse, tot oldul dind r t era julit, iar sângele
ro ise ghea a sub el.

*
* *

43
 Am intrat în cas , s nu mai v d.
S lb ticia c ru a ului mi s-a p rut în clipa aceea mai grozav
decât r zboiul. Atâta smintenie - i înc sub ochii bulgarilor, al
turcilor i altor str ini - nu m a teptam... Socoteam c m car în
ceasul umilin ei i al suferin ei va birui dreapta judecat .

Zadarnic. Realitatea era mai trist decât b nuisem. tiam eu de

mult c la noi vitele sunt un fel mucenici. Dar nu mi-a fi închipuit
niciodat , c în vreme de atâta lips i necaz, cel ce- i inea casa cu
ni te mâr oage vl guite de munc i lihnite de foame s le mai i
schingiuiasc ho e te, lovindu-le, fiindc ghea a e lunecoas , cum a
fost i va fi în vecii vecilor orice ghea .

*
* *

Cum de a ajuns poporul nostru a a de buimac? i ce mai po i

a tepta de la omul care, de diminea pân seara, nu mai contene te cu
blestemele ori cu sud lmile, i c ruia nimic nu i-a r mas neînjurat de
la ,,Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor... pân la cruce,
arhanghel, nafur , icoan , botez, parastas, grijanie``... i tot ce poate
avea fiin , între cele v zute i nev zute? Nu cumva n ravurile astea
atât de gre oase sunt i ele de vin pentru urgia care a c zut asupra
noastr 1).

E v dit lucru c astfel de apuc turi î i au urm rile lor în via a

unui popor. Ceea ce faci mereu devine sistem. B taia, de pild , e
privit la noi ca un fel de lege. Calul e înte it, la c l rie cu biciul;
juncanii sunt pu i la jug cu de-a sila, sub amenin area pr jinii, furcii,
toporului ori str murari ii, iar celelalte dobitoace dimprejurul casei
sunt domestice numai cu numele: câinele e toba b t ilor - nu
z bove te odat în calea st pânului, f r s se aleag cu o lovitur de
picior ori cu o scurt tur de lemn, care îl face s fug în trei labe;
1
Ianuarie 1917

44
pisica de asemenea: se ine numai cu zilele; g ina, ra a, gâsca... sunt
ve nic zbur t cite. A a c între om i vie uitoarele dimprejurul
gospod riei st ve nic legea b ului . Folos mult i cât mai pu in
îngrijire... asta pare a fi socoteala cea mai bun pentru mul i dintre
locuitorii satelor noastre. Iar când bietul dobitoc nu mai poate birui
foamea, se înva i el n r va : boul sare gardurile în gr dinile cu
sem n turi; g ina scurm straturile; câinele colind cuibarele; pisica
m nânc puii, iar vitele de ham rabd pân cad sub greutatea poverilor
ori se s lb ticesc i cap t obiceiuri rele: boul se las pe tânjeal , calul
cap t meleac, se sperie, zvârle ori mu c ...
Ce urmeaz de aici?
Mai întâi, o însemnat pagub material . Am auzit c t b carii
str ini pl tesc mai pu in pieile vitelor noastre, fiindc au prea multe
dungi i locuri slabe de pe urma ve nicei b t i a bietelor dobitoace de
munc ! Nici c se poate mai grea m rturie în fa a lumii întregi! Cât
despre lipsa de chibzuin a unei astfel de purt ri, aceea întrece toate
marginile; c ci a bate calul ori boul, când greutatea e prea mare i n-o
poate urni din loc, e tot atât de nerod lucru, ca i cum ai bate pietrele
din drum. Atâta numai, c la n tângie, se mai adaug i cruzimea, -
deci pagub moral .

Totu i, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, înjur i

blestem : Hi, haram! Hâis, boal ! Ho-chi, pastram ! mânca-te-ar lupu`
s te m nânce! Da-r-ar g lbeaza, t unii, splina, holera, ciuma,
dalacul!... Toate pl gile Eghipetului sunt chemate asupra vitelor, -
ba ca de sud lmi 1) i b t i cu ghiotura.
E atât de încredin at românul de binecuvât rile b t ii, încât are
i o vorb : b taia-i din rai! De aceea, sistemul nu se m rgine te la
vite, ci trece i la om.

1
Uneori, înjur turile ajung la adev rate abera ii verbale: ,,nea boal ... crestoma ia...
cui te-a vândut``! (13 oct. 1919. La Rugin ). Probabil, un fel de augmentativ fa de
numele lui Cristos, dar f r nici o leg tur cu ceea ce numim crestoma ie.

45
 Mai întâi, trebuie b tut femeia: ,,muierea ne b tut - ca moara
neferecat ``. Apoi trebuie ,,sc rpina i`` copiii i cine se mai întâmpl
sub acela i acoperi , c ci ,,unde d tata, cre te carnea...!``
A adar, b taia ridicat la în l imea unui principiu! Un cântec
de nunt spune miresei aceste ademenitoare cuvinte:

Pe unde stau florile

Cum or s stea palmele!...

Iar de la o muncitoare v duv , am auzit odat un cuvânt de un

umor cu neputin de uitat: S racul b rbatu - meu! Dumnezeu s -l
ierte... Când m b tea, nu da niciodat cu mâna goal ...
i-ar veni s râzi, dac n-ar fi acela i timp covâr itor de trist
incon tien acestui obicei s lbatic. i- i st mintea în loc, când afli c
lipsa b t ii e privit uneori chiar drept semn c lipse te dragostea
dintre so i! De aici lauda femeii cu vân t ile i fala b rbatului c - i
pecetluie te nevasta, b tând-o uneori în curte ori pe drum, ca s -l vad
i al ii...
Fire te, a a ceva se petrece, de obicei, când b rbatul e
,,aghezmuit`` i numai pe treapta de jos, unde omenia se schimb în
ig nie. Cât prive te pe modorani i l ie i, la unii ca aceia, b taia
de teapt în suflet chiar un fel de sentiment estetic. Bu elile n-au haz
decât cu larm i ipete, s aud tot c tunul: iar r fuiala în stil curat
ig nesc e atunci, când cei înc iera i zvârl unul în altul nu numai cu
bolovani, ci chiar cu propriii lor copii...

*
* *

Fa de atâta c dere, s-ar fi cuvenit ca îndat ce am sc pat de

jugul turcesc i am început a ne dezmeteci din paragina în care
cufundaser fanario ii i al i str ini ara, s fi alungat mai întâi b taia
din obiceiurile noastre. Gârbaciul turcesc, knutul musc lesc, p lciile,
butucul i celelalte unelte de chin ar fi trebuit s lase în sufletul
românului o scârb ve nic fa de cei cu purtare mojiceasc .

46
 Dar molima sufletelor se lecuie te mai greu decât toate bolile
trupului. coala, care ar fi trebuit s ne lumineze, s-a sprijinit i ea la
început tot pe b taie. La coala din satul S., vergile erau nelipsite din
fereastra domnului1) . Cele de salcie - calea valea. Erau îns unele de
mesteac n, ml dioase ca biciul i tari ca sârma. Îns cele mai cumplite
erau cele de prun: nodoroase i grele ca fierul. S race mâini! s race
degete spintecate pentru gre eli m runte, pe care un înv tor cu inim
de p rinte le-ar fi îndreptat zâmbind! S p zeasc Dumnezeu i pe
du mani de coala hinghereasc prin care au trecut mul i din genera ia
mea, care vis m i azi la ceasurile acelea de nesfâr it triste e.
Cât despre o tire, acolo cel pu in b taia era în reglemente.
Solda ii trebuiau a eza i în ir, ca un gard împrejurul vinovatului
a ternut la p mânt. Doi îl ineau de cap, doi de picioare, iar al i doi se
a ezau cu vergile de o parte i alta, lovind pe rând: pac-pac, pac-pac...
pân ce â nea sângele, iar carnea se f cea piftie.
- Valeo, domnule c pitan! Iart -m , domnule c pitan!...
De la o vreme, glasul se înmuia: cel le inat era ridicat i dus pe
sus în dosul rândurilor.
E drept c s lb ticia asta se întâmpla odinioar i în alte ri.
Bastonada francez , agul prusian, knutul rusesc, stroiul i alte
mijloace de chin, erau pân nu demult metode recunoscute în educa ia
militar . Atâta numai c al ii s-au dezb rat mai devreme de astfel de
obiceiuri.
tim apoi c pentru uciga i s-a p strat în unele ri chiar
pedeapsa cu moartea; pe cei greu vinova i, îi închid pe via , iar cei
înd r tnici sunt pedepsi i cu b taia în fa a lumii, ca s -i cople easc
ru inea i s se îndrepte. În coal îns , în o tire i chiar în via a
casnic , b taia e osândit peste tot. i nu numai fa de oameni, dar i
fa de dobitoace. Cine ar îndr zni în: Elve ia, Norvegia, Suedia,
Olanda i alte ri luminate s bat boul sau calul cu care se sluje te la
munc ? Unde se pomenesc pe acolo blesteme i vorbe de ocar , cum
e: boal , haram i multe altele, care se aud la noi pe toate c r rile?
Dimpotriv , e o pl cere s vezi aiurea ce nume de mângâiere (nume

1
Vezi Ethnos, Foc ani 1941.

47
de flori i nume omene ti) se dau vitelor i ce purtare blând au
oamenii fa de ele.
În acele ri, b taia nu-i din rai, ci e semn de s lb ticie, i de
aceea legea o pedepse te cu asprime. E pedepsit chiar i cel care
încarc prea mult c ru a ori înham r u, a a c treangurile jupuiesc
pielea dobitoacelor. Când o vit e sperioas , asta e o ru ine i o
dovad c st pânul e prost ori n tâng. Cine e de tept i omenos, acela
îndrum calul i boul numai cu vorba. Despre câini, nici nu mai
vorbim. Cei ciob ne ti aproape nu mai latr , ci se în eleg cu omul prin
semne. P storul arat de pild o linie de paz . Îndat ce turma ajunge
pân în dreptul ei, dul ul porne te ca s geata din arc, iar oile se abat
pe loc, a a c vezi în stânga ima p scut, iar în dreapta se întinde iarba
de coas , f r s fie vreo urm de oaie prin ea.

Cum de s-a f cut schimbarea aceasta? Pe ce cale au ajuns

unele popoare s pun cuvântul în locul ciomagului? Nu cumva al ii
au izbutit s ghiceasc graiul dobitoacelor i s le t lm ceasc
gândurile lor?
La întrebarea aceasta e mai bine s r spundem cu câteva fapte,
despre care se poate încredin a oricine.

CE SPUN FIARELE

1. Animalele nu-s ma ini, ci au i ele priceperea lor i graiul lor. Fiecare

specie are menirea ei. Aproape toate s lb ticiunile sunt blânde, când nu le cau i
pricin . Omul le-a speriat i le-a înr it pe multe.
2. Hagenbeck - un fel de Pestalozzi al viet ilor s lbatice. Noua metod
de îmblânzire. ,, coala`` pentru fiare. Raiul de la Stellingen. P rerea
vân torului de lei Gerard.

Odinioar se credea c animalele sunt un fel de ma ini

(Descartes). Cum merge ceasornicul, dac e întors, a a merg i ele:
m nânc , dorm, tr iesc i mor ca într-un fel de vis.

48
 Adev rul e altul. Fiecare vie uitoare are obiceiurile ei, nevoile,
bucuriile i suferin ele ei i se lupt cu traiul, când mai u or când mai
greu, întocmai ca i omul. B trânul Fabre, care o via întreag a
pândit mereu, s vad cum tr iesc gâng niile m runte: furnici,
p ianjeni, greieri i altele la fel cu acestea, a r mas înm rmurit câte
me te uguri i cât îndemânare se poate g si în lumea f pturilor celor
mai neb gate în seam . Astfel, de unde pân acum ne deprinsesem a
privi pe om ca un fel de cunun a crea iei, azi începem a vedea cu al i
ochi. Nu mai zicem, bun oar , ca acum o sut de ani, c omul este
oglinda universului i c celelalte vie uitoare sunt un fel de imita ie
dup trupul omenesc. (Viermii se credea pe atunci c închipuiesc
ma ele; scoicile ar fi întocmite dup chipul ficatului; meduzele ar fi un
fel de inimi, etc.). Închipuirea asta nu s-a dovedit cu totul de art .
Dimpotriv , tim c fiecare soi î i are tiparul lui deosebit. Iar
progresul speciilor nu ne mai pare ca o scar cu multe trepte,
deasupra c rora ar sta fiin a omeneasc . Din contra, fiecare specie,
dup cum are un trup deosebit, are i un drum deosebit în via , adic
suie pe o scar deosebit i poate ajunge în felul s u la o în l ime,
unde nici un alt soi de animale nu se mai poate ridica. De pild ,
p ianjenul. Cum simte el prada, cum î i ese pânza i cum plute te
prin v zduh, ca un arhitect n zdr van, care î i scoate materialul
cl dirii chiar din trupul lui; asta e o m iestrie pe care nici o alt
f ptur n-o mai poate imita. i-ar trebui ochi, ureche, picioare i minte
de p ianjen, ca s te po i lua la întrecere cu el. Despre pânza lui,
poporul nostru spune c gângania cea iscusit s-ar fi luat la r m ag
chiar cu Maica Domnului! i cât este Ea de puternic între Puternici,
biruin a tot de partea p ianjenului a r mas...
Gândul acesta cuprinde simbolic un adev r de mare pre . i
anume, c fiecare soi de vietate are apuc turile sale i mintea sa, pe
care n-o d pe a nim nui. Iar pentru om, adev rata dib cie ar fi s
caute a pricepe graiul celorlalte vie uitoare i s le apropie cu bini orul
pe toate câte-i pot fi de folos.
Cu atât mai mult, cu cât sunt gata de tov r ie, iar unele îl
poftesc chiar ele. Livingstone, un suflet drept ca Fabre, poveste te
despre cucul african ceva minunat: ,,Ce pas re ciudat i cucul-

49
c l uz ! Cine i-a spus lui i tuturor soiurilor din neamul lui, c
oamenilor - fie albi, fie negri - le place mierea? Îndat ce te z re te,
dr gu ul de el, alearg i te cheam din toat inima, s vii la stup.
Zboar într-acolo, se opre te apoi pe un copac i prive te înd r t, s
vad dac -l urmezi; i când s-a încredin at c vii, porne te iar i.
Astfel, zburând din creang în creang , te duce pân la locul unde este
tiubeiul. Iar dac cumva nu vrei s te iei dup el, st ruie i pune atâta
râvn s te ademeneasc spre l ca ul albinelor, pe cât de gr bite sunt
alte p s ri s te alunge pe lâng cuibul lor``. (Explorations du
Zambeze). C prioarele din p durile Canadei cu ce încredere se apropie
de vân tor? Dar castorii? Dar p s rile din Galapagos, despre care
Darwin spune c veneau s se a eze pe eava pu tii.
i totu i, ca un n tâng, omul n-a priceput câ i tovar i prielnici
i-ar fi putut aduna pe lâng el. Pe unele animale, e drept, le-a
îmblânzit; dar pe altele le-a speriat i chiar le-a stins s mân a cu totul.
Ca un copil ar gos, a c utat s le mu truluiasc dup toanele lui.
Dovada cea mai bun sunt menajeriile, unde de frica pistolului, a
fierului ro u i altor unelte de tortur , bietele s lb ticiuni sar prin cerc,
se culc , se scoal i joac dup cum nu le e voia.
Abia în timpurile din urm , un în elept în felul lui Fabre i
altor observatori ai naturii, a b gat de seam c omul a apucat o cale
gre it în socotelile sale cu celelalte viet i. Acest b rbat minunat a
fost Hagenbeck. Numele lui poate fi al turi de al lui Rousseau,
Pestalozzi i altor pedagogi vesti i, iar via a lui e vrednic s fie
povestit de un nou Plutarh i pomenit cu cinste chiar în istoria
pedagogiei.

*
* *

Hagenbeck s-a n scut la 1844, în Hamburg. Taic -s u era

negustor de pe te. Îns curtea lui era plin de p s ri: nu numai de
g ini, gâ te, ra e i porumbei, ci de p uni, papagali i multe rarit i
precum i de capre, vaci i alte dobitoace. De carte, nu f cea mare haz.
,,Pop n-o s ajunge i, dar a scrie, a citi i a socoti... tot trebuie s

50
înv a i``, zicea el c tre cei apte copii ai s i, punându-le înainte ca el
munca i rânduiala. De altfel, copiii lucrau de-a valma cu dânsul i
primeau plat regulat , ca orice lucr tor.
Într-o bun zi, pescarii tocmi i s aduc la pr v lia lui
Hagenbeck ,,tot`` ce prind, au vânat ase foci. Ce s fac negustorul cu
ele? S le hr neasc cu pe te de cump rat? Asta nu era o socoteal .
Încaltea, s - i fi scos singure hrana lor... atunci îi veni o idee: s le
arate la lume - pe plat . Le-a a ezat deci în ni te ciubere cu ap i a
pus 10 bani intrarea, pentru cine ar vrea s le priveasc .
Afacerea cu focile a ie it bine. Iar unul dintre copiii lui
Hagenbeck, având mare dragoste pentru animale, începu a cump ra i
alte soiuri de s lb ticiuni, aduse de marinari, cine tie pe unde. Astfel,
încetul cu încetul, negustoria de pe te s-a schimbat în negustorie de
fiare pentru menajerii.

Nu putem în ira aici cu de-am nuntul ispr vile lui Hagenbeck.

Destul c azi, menajeria lui este cea mai mare din lume. S lb ticiunile
cuprind, lâng Hamburg, cu gr dinile, iazurile, lacurile i coliviile lor,
o întindere de peste 140 de pogoane. Trenuri lungi i cor bii întregi
duc i aduc aici tot felul de viet i, din toate inuturile globului. Întâia
dat de când e p mântul p mânt, vie uitoarele împr tiate din corabia
lui Noe... s-au întâlnit iar i la un loc. Cine n-a auzit de Hagenbeck i
cine trece prin Hamburg, f r s se abat pe la marele negustor de
fiare!
C tre b trâne e, i-a venit în minte s - i povesteasc singur
p aniile vie ii lui i a scris o carte 1) vrednic de citit i de meditat de
orice om doritor de înv tur i, mai ales, de cei ce au în sarcina lor
cre terea tineretului. Abia când cite ti povestirea unui om care a tr it
zeci de ani cu fiarele, bagi de seam ce minciuni prost nace ni se spun
în copil rie, cu chip de înv tur . Dup ce ai aflat din cartea de
lectur c elefantul doarme în picioare, iar vân torii ferestruiesc
copacii, pentru ca elefan ii s cad seara (întocmai ca i cum ar fi de
lemn...), ascult ce spune Hagenbeck despre greutatea vân rii

1
Von Tieren und Menschen, Erlebnisse und Erfahrungen, Berlin 1908.

51
elefan ilor i vei pricepe c astfel de ispr vi se fac cu fier str ul...
numai în cartea de citire.
câte alte lucruri minunate nu afli din gura omului, care a
v zut i a p it atâtea! Dar lucrul cel mai de seam din cartea mai sus
pomenit nu-i povestirea primejdiilor de vân toare i a întâmpl rilor
din menajerie, ci o mare idee pedagogic : chipul nou de a îmblânzi
animalele, f r nici un pericol. Gândul acesta i-a venit lui Hagenbeck
astfel :
La 1892,când cu marea expozi ie din Chicago (pentru a
s rb tori patru sute de ani de la descoperirea Americii), Hagenbeck
f cuse o învoial cu doi americani s întocmeasc acolo o gr din
zoologic , iar cumnatul s u, ca îmblânzitor, s dea reprezenta ie cu
fiarele. S-a întâmplat îns c îmblânzitorul s-a îmboln vit de tifos.
Ce era de f cut? - mai ales c contractul era foarte aspru...
Nu- i r mânea decât s in el locul cumnatului. A intrat deci în cu ca
fiarelor i a început chiar el figurile anun ate publicului, mu truluind,
dup cum ar ta programul : lei, tigri, ur i, leoparzi i alte fiare
primejdioase. Izbânda a întrecut toate a tept rile. Menajeria ajunsese
minun ia întregii expozi ii.
Aici îns , trebuie l murit îndat un lucru. Dac Hagenbeck ar
fi intrat netam - nesam în cu ca leilor, ca un speculant care nu vrea s
piard câ tigul unei afaceri, ai zice doar atât : ia, un îndr zne !...
ahtiat dup bani pân într-atâta, c i-a pus chiar via a în primejdie.
Adev rul era îns altul : fiarele îl cuno teau mai dinainte pe st pânul
lor .
Cum?
Pân la Hagenbeck, cei care intrau în cu ca leilor i a tigrilor
nu l sau pistolul i biciul din mân ; erau ni te meseria i îndr zne i,
care se jucau în adev r cu via a lor. Fiarele erau st pânite cu b taia, cu
epu i de fier, cu c ngi înro ite în foc i de alde astea. Când animalul
era îngrozit destul, b t u ul se încumeta s intre în colivie, iar
s lb ticiunile, de team , s reau peste obstacole împinse prin gratii de
sluga care sta afar , ori prin cercul inut de mâna îmblânzitorului.
Dar, ce mai sfor ieli! Ce pocnete de bici! Ce priviri fioroase
din partea tigrului, a leului ori a hienei! sfâr itul era mai totdeauna la

52
fel: într-o bun zi, cel cu pistolul era sfâ iat de ghearele fiarelor care,
într-o clip de neb gare de seam , se repezeau asupra du manului lor,
r zbunându- i toate r nile fierului înro it în foc.
Socoteala asta i s-a p rut lui Hagenbeck cu totul neroad . S-a
gândit a a: dac omul e ucis, dânsul e de vin , nu fiara. B tut i
schingiuit mereu, biata s lb ticiune e în ,,legitim ap rare``.
Mul i s-or fi mirând, zice el, c din miile de fiare cu care am
avut de-a face, nu m-a r pus nici una. De bun seam a fost i paza i
dib cia mea, c nu m-a sfâ iat vreun tigru, nu m-a strop it vreun
elefant sub piciorul lui, nu m-a str puns cu cornul nici un rinocer i nu
m-a sugrumat nici un arpe cu încol citurile lui... Dar iar i li se face
o nedreptate s lb ticiunilor, când se zice c au ,,caracter r u``.
Dimpotriv : ele sunt a a, dup cum e i st pânul care umbl cu
ele.
,,Pute i s m crede i: între lei, tigri i pantere, am avut mul i
prieteni buni, cu care umblam tot a a de f r grij , ca i cu un câine
de cas . Iar dragostea era nu numai din partea mea, ci m-am bucurat
din partea fiarelor de o prietenie îndelungat . Leg turi credincioase au
r mas între mine i ele mult vreme, chiar dup ce ajunseser unele
în ri dep rtate``.
C ci inerea de minte a fiarelor e într-adev r uimitoare. ,,Acum
vreo patruzeci de ani, cump rasem ni te pui de tigri. Unul se
îmboln ve te îns de r ceal i cap t albea la amândoi ochii. Luni
de zile a trebuit s -l îngrijesc i c utam s -i u urez via a, pe cât
puteam. M târam în fiecare zi în cu ca bolnavului, fiindc altfel nu
puteam ajunge pân la el... A a s-a înfiripat o leg tur de încredere
între noi, iar la urma urmei am fost r spl tit pentru osteneala mea,
deoarece tigrul s-a f cut s n tos... Mai târziu, l-am vândut la Berlin
împreun cu perechea lui, dar mie mi-a p strat pân la moarte cea mai
credincioas prietenie...``
,,Trecuse mult vreme, f r s -l mai v d. Când am c l torit pe
acolo, a fost de ajuns s aud din dep rtare glasul meu i l-a cuprins
îndat o nelini te i o mare bucurie. Cum m-am apropiat, a început a
mieuna i a toarce în felul pisicilor, ca s m cheme spre dânsul i nu
s-a potolit, pân ce nu m-am al turat s -l mângâi.

53
 Lumea sta împrejur cu gura c scat i nu- i putea da socoteala
ce s însemneze aceast întâlnire``.
Dar leii l-au cunoscut pe Hagenbeck pân în adânci b trâne i!
Dar r m agurile pe care le-a câ tigat vechiul lor st pân, bizuindu-se
c , chiar dup lung desp r ire, ei tot îl vor recunoa te!...
Care e taina unor astfel de prietenii?
R spunsul e simplu de tot: Hagenbeck se purtase bine cu toate
fiarele sale. Î i d duse seama c s lb ticiunile sunt rele numai când
omul e r u fa de ele. Altfel, chiar cele prinse de curând, din codru,
pot fi puse pe calea cea dreapt . Iat o dovad care nu mai las nici o
îndoial :
,,Cel mai fioros tigru, dintre câ i am v zut, îmi venise din India
pe la începutul anului 1890. Era un tigru din Bengal, cel mai mare i
mai greu din câ i am cunoscut. Fusese prins abia de câteva luni... În
ziua întâi, când m-am apropiat de colivie, s-a repezit spre gratii i i-a
întins ghearele, cât a putut, s m înha e... Dar s lb ticia lui nu m
speria i-am voit s i-o dovedesc: în fiecare zi m apropiam s -l
privesc i începeam s mârâi ca tigrii, cum s-ar prinde: s vorbesc în
limba lui. Zi cu zi se ar ta i el tot mai potolit; s rea îns spre gratii,
dar nu mai întindea labele dup mine. Peste opt zile, am început s -i
arunc câte o bucat de carne, c ci ,,drumul spre inim trece prin
stomac``, chiar i la fiare. Peste patru s pt mâni, ajunsesem s -l ating
cu mâna, dar cu cea mai mare paz , c ci aceast mi care îl f cea
uneori s întind ghearele spre mine. În sfâr it, dup trei luni a în eles
c nu-i vreau nici un r u; venea singur lâng z brele, se tol nea i se
l sa s fie sc rpinat``.
i Hagenbeck ad uga: aici era vorba de o fiar prins dup ce
cunoscuse apuc turile vie ii de codru. Când începi îns cu pui mici,
s lb ticia lor e doar o închipuire a omului. Dimpotriv : ,,Toate fiarele
de prad , f r excep ie, când le iei de tinere, i când te por i cu ele
cum se cade, pot fi crescute întocmai ca viet ile dimprejurul casei``.
Se în elege, po i da uneori i peste câte o fire s lbatic , deoarece în
fiecare vie uitoare, ca i în om, e i bine i r u, iar binele poate fi
înmul it, dup cum i r ul îi poate fi împu inat. De aceea, gândul cel
dintâi al îmblânzitorului trebuie s fie acesta: s cerceteze caracterul,

54
adic apuc turile fiarelor cu care umbl , cu alte vorbe, s fac coal
cu ele.
Cum?
Întâi i întâi, trebuie s dai ocazia animalelor cu care vrei s
lucrezi înaintea publicului, s lege cuno tin unele cu altele. În acest
scop, coliviile lor vor fi puse al turi, s se poat vedea. C ci dac le-ai
da drumul la un loc, chiar în ziua întâi, s-ar încinge între ele o b t lie
stra nic ... Din contra, dup ce au stat câtva timp aproape, fiarele se
deprind împreun , î i spun în limba lor necazurile i bucuriile, pe cât
le îng duie gratia de fier, iar în vremea asta nici îmblânzitorul nu st
degeaba, ci, privindu-le mereu, începe s cunoasc pe încetul
apuc turile fiec reia.
Dup ce s-au deprins a tr i al turi, ca buni vecini, vine ziua
întâi de coal : le d adic voie s intre toate într-o singur cu c , -
fire te, în fa a înv torului.
Ce s fac ? Întocmai ca la coal , în ziua întâia nu se face nici
o lec ie. colarii au mare poft s se joace împreun ori cu înv torul,
cu care de altfel s-au jucat înc de mici în cu tile lor. Îmblânzitorul
trebuie s fie îns cu ochii în patru: s opreasc certurile i
înc ier rile, deoarece la fiare, ca i la copii, de la joc i pân la b taie
e un singur pas. De pild , un urs alb se apropie t p l gos de un leu i
ar vrea s -i mângâie pu in coama; dar leul pricepe r u gândul
tovar ului i-i arde îndat o lip peste bot... Înv torul trebuie s fie
numaidecât între ei i, printr-un ghiont prietenesc, îi d a în elege
leului, c aici trebuie s fie cu bune purt ri... Sau se întâmpl altceva:
unui tigru cam ar gos îi vine în minte s -i dea o lab leopardului, care
tocmai trece de-a fuga pe lâng el. Leopardul îndat se zbârle te, se
face ghem - gata s sar în capul tigrului... Dasc lul trebuie s fie
iar i la îndemân spre a-i desp r i. i astfel, de la lec ia întâia, el
poate ghici multe din apuc turile fiec rui colar.
Vine apoi lec ia a doua. Se aduc în cu c toate uneltele:
scaune, sc ri, cercuri, frânghii i tot ce mai e nevoie pentru figurile de
înv at. (Cum s-ar zice se aduc b ncile în clas i trebuie deprins
fiecare elev s stea la locul s u). Grea treab s îndupleci pe un tigru
s stea pe scaun ori s se suie pe un poloboc! Dar tocmai aici se vede

55
priceperea i r bdarea îmblânzitorului. Cu bici orul într-o mân , în
alta cu traista de buc i de carne, el cheam pe fiecare ucenic la locul
lui, îl a eaz pe scaun, pe scar sau unde îi va fi slujba, ar tându-i
buc ica de carne. Îns nu i-o d , pân nu se suie singur, de bun
voie... Se în elege c o astfel de lec ie, le place i colarilor. Unii sunt
mai grei la cap; al ii sunt mai zburdalnici... abia s-au a ezat pe scaun
i, cum trece înv torul la alt banc , ei sar iar i de la locul hot rât.
De aceea îi trebuie dasc lului o r bdare îngereasc , pân ce-l deprinde
pe fiecare s stea frumos în banc i s vin la loc, îndat ce aude
numele lui strigat ca la catalog...
În sfâr it, încep lec iile cele grele. Dar pân atunci cei
înd r tnici i cei grei de cap au fost da i afar din clas . Îmblânzitorul
e gr bit de negustoria lui i alege numai pe cei de tep i i cu bune
purt ri. Apoi, înadins nici nu vrea s fie aspru cu cei neînzestra i, ca
s nu deprind r u pe cei ce ascult de bun voie. Mai bine las
repeten i pe to i cei netrebnici i trece clasa a doua numai pe cei
pricepu i i cu apuc turi de laud .
Acuma e acuma. Cum s faci pe tigrul s se urce pe un butoi
care se pr v le te, iar tigrul s nu sar jos, ci s schimbe mereu labele,
a a c el însu i s învârteasc butoiul, împingându-l de colo pân colo
prin colivie? Sau cum s faci pe un elefant m t h los, s se suie pe
fundul unui vas?
Dar, cu r bdare, cu blânde e i b gare de seam , toate
greut ile sunt biruite. Orice fiar poate fi astfel îmblânzit , iar dovada
e c nici un îmblânzitor nu mai e sfâ iat. S-a adeverit deplin dreptatea
metodei lui Hagenbeck, care se cuprinde în dou cuvinte: S biruie ti
s lb ticia prin blânde e.

*
* *

Îns reforma lui Hegenbeck nu s-a m rginit numai la atâta.

Pentru ca colarul s înve e, cuvântul bun nu-i de ajuns. Mai trebuie i
hran potrivit i aer cât se poate de bun. Nu-i adev rat cruzime s
ii gogeamite leu închis într-o colivie de câ iva pa i? i cum s nu fie

56
ar gos tigrul, care casc de plictiseal i str nut mereu de mirosul
cel greu al coliviei?
A adar, ca i Rousseau, Hagenbeck a zis: înd r t spre natur !
s d m i fiarelor libertatea care li se cuvine. Din fire, ele sunt bune. Ia
s le vedem în aer liber, vara, ca i iarna, s vedem ce vor face...
Zis i f cut. Îmblânzitorul, care începuse odinioar cu cele ase
foci, cump r o mo ie lâng Hamburg i se apuc de munc : sap
iazuri pentru p s rile de balt ; ridic coline i gr mezi de stânci pentru
s lb ticiunile care pasc; alc tuie te pe teri pentru lei, crânguri pentru
tigri... i scobe te ni te an uri adânci, pentru ca fiarele s nu poat
s ri de la unele la altele. Astfel, cine intr acuma în ,,raiul de la
Stellingen``, d cu ochii de elefan i, lei, tigri..., i tot soiul de
s lb ticiuni care crezi c în dou s rituri te i înha . Adev rul e c
nici nu se gândesc la a a ceva, deoarece tiu bine hotarul peste care nu
pot trece. Cât despre s n tatea lor, e minunat . Stru ii din pustiurile
calde ale Africii se t v lesc iarna prin z pad ; girafele, care în ara lor
nu tiu ce-i ninsoarea, s-au deprins s petreac aproape toat iarna f r
foc, în schimb, p rul lor s-a mai lungit pu in; c prioarele se ca r pe
stânci; renii, potrivit obiceiului, se suie pe culmea colinelor s stea în
b taia vântului, spre a se ap ra de ân ari. A a c fiecare vietate î i
alege locul care-i place; iar când e vremea rea, intr în ad posturile ce
le stau la îndemân .
Urmarea a fost c , de unde la început Hagenbeck vindea pe an
abia o pereche-dou din fiecare soi de animal, azi vinde cu sutele i
chiar cu miile. Odat a primit o comand de 2000 de dromaderi!
Munca sa, ca orice activitate pornit din judecat dreapt , i-a fost
r spl tit nu numai de dragostea animalelor, care se îmblânzeau
repede i se bucurau s -l vad aproape de ele, ci i-a adus i un mare
spor de avere, precum i un renume împ r tesc. Hagenbeck este i va
r mâne cel mai mare pedagog al f pturilor necuvânt toare, - e un fel
de Pestalozzi al animalelor.
Urmând pilda de la Stellingen, mai în toate rile civilizate, s-
au f cut gr dini zoologice la fel i, în acela i timp, s-au luat m suri s
se opreasc vânatul soiurilor amenin ate cu stingerea. Atât în Europa,

57
cât i în celelalte p r i ale lumii, sunt azi p duri i esuri întinse,
cru ate de cruzimea i de l comia omului.
De abia acum începem s ne d m seama c o ar nu poate
produce locuitorilor ei tot folosul cuvenit, pân ce omul nu încearc s
creasc plantele i animalele cele mai potrivite cu clima ei.
(Hagenbeck a dovedit-o cu fapta. Fazanii de pe mo iile proprietarilor
englezi sunt azi mult mai grei, de pe urma încruci rii cu fazanii adu i
de el tocmai din mijlocul Asiei). Urmând aceast cale, se vor
îmbun t i cine tie câte soiuri de animale domestice, precum i cele
de p dure, care sunt bune de vânat. De aceea, odat i odat , numele
lui Hagenbeck va fi de bun seam pomenit printre marii binef c tori
ai omenirii.
În orice caz, el este i r mâne un mare pedagog. Prin fapta i
înv tura lui, ne-a deschis ochii asupra unui adev r pe care mul i nu-l
în elegeau deplin cu privire la om. i anume:
coala adev rat porne te de la blânde e i de la iubire.
Mai mult decât oricare, el a dat de minciun proverbul
românesc c ,,b taia-i din rai``. Dimpotriv , fiarele îmblânzite de
Hagenbeck dovedesc f r putin de îndoial , ,,c b taia nu-i din rai,
ci din prostie i din n r vire``.

*
* *

P.S. Pentru a fi drep i fa de cei care au avut ini iative bune,

se cade s pomenim aici i p rerea vestitului vân tor de lei, Gerard.
Tot colindând mun ii Algeriei, g sise odat un pui de leu, pe care l-a
adus la cazarm i l-a crescut. Hubert, a a-l chema pe leu, se f cuse
mare i se juca cu Gerard i al i solda i, f r s se slujeasc de gheare
ori de din i... În octombrie 1874, a fost pornit spre gr dina zoologic
din Paris.
,,Ajungând la Toulon, a trebuit s ne desp r im... Cu toat
bucuria mea de a-mi vedea p rin ii, sim eam c -mi lipse te ceva...
Peste câteva s pt mâni, când m-am întors la Marsilia, s -mi v d
ucenicul, nu l-am mai g sit cum îl l sasem. Dup cea dintâi scânteiere

58
de bucurie, care a însufle it o clip capul lui cel frumos, mi s-a p rut
trist, bolnav i ab tut. Privirea lui parc -mi zicea: De ce m-ai p r sit?
Unde sunt? Unde m duce? Iaca, ai venit acum, dar r mâi cu mine...
Îmi p rea atât de r u s -l v d nenorocit, c n-am avut puterea
s lungesc ederea mea, ci repede am plecat.
Pe când m dep rtam , odat îl aud s rind în cu c i urlând cu
furie.
M-am gr bit s m întorc. Z rindu-m iar i, s-a lini tit, s-a
culcat în lung lâng gratii, ca s -l pot mângâia cu mâna.
Peste câteva minute adormise, i-am plecat, mergând în vârful
degetelor, de team s nu-l de tept...
..........................................................................................................
Peste trei luni, am ajuns i eu la Paris... A doua zi, m-am dus la
,,Jardin des Plantes`` întov r it de Bertrand, directorul gazetei
Journal des Chasseurs i de fata lui, care vrea s fie de fa la
întâlnirea mea cu Hubert. Intrând în galeria ,,fiarelor s lbatice``, am
r mas mirat de îngustimea carcerelor, unde bietele f pturi sunt
osândite a tr i într-o trând vie ucig toare. Mai ales m-a izbit putoarea
înciumat care iese din colivii i duhoarea pe care hienele (f pturi
murdare i spurcate) de bun seam c o pot suferi dar care - f r nici
o îndoial - trebuie s omoare pe lei i pantere, viet i cu bl nuri linse,
care sunt cur enia încarnat .
..........................................................................................................
Smintenia asta m-a îndemnat s spun marelui înv at Geoffroy
Saint-Hillaire câteva observ ri i chibzuiri, pe care el le-a ascultat cu
mare bun voin . i m gr besc s adaug c , dac n-ar fi venit
revolu ia din 1848, Hubert i cei de o seam cu el ar fi dobândit ceea
ce cerusem pentru dân ii.
Pe când m îndreptam astfel am rât, c tre cu ca leului meu, el
sta culcat i pe jum tate adormit, privind cu nep sare pe cei ce treceau
înaintea lui.
Deodat ridic capul; ochii se deschid mari; o mi care
nervoas îi încre e te mu chii fe ei; vârful cozii începu s se zbat :
z rise uniforma de Spahiu, dar nu recunoscuse înc pe vechiul s u
st pân.

59
 Totu i, cu privirea nelini tit , începu a m m sura de la cap
pân la picioare, ca i cum ar fi c utat s - i aduc aminte ceva.
Atunci, m apropiai i, nemaiputând s m st pânesc, întind
mâna printre gratii.
Doamne, a fost o clip ... în adev r zguduitoare i pentru mine,
i pentru cei ce erau de fa .
Sorbindu-m mereu din ochi, Hubert i-a lipit botul de mâna
mea i a început s m miroase cu sete. La fiecare r suflare, privirea
lui se limpezea i se f cea mai prietenoas . Sub uniforma pe care o
recunoscuse de la început, începea acum s - i cunoasc prietenul.
În elesei c ar fi de ajuns un singur cuvânt, ca s pun cap t
tuturor îndoielilor.
- Hubert, i-am zis, netezindu-l, dragul meu tovar !
Nici n-a mai a teptat s mai adaug ceva. Cu o s ritur furioas
s-a izbit de gratiile care trosneau de zguduitura lui puternic .
Tovar ii mei, speria i s-au ferit grabnic înl turi, îndemnându-
m s fug... Dar Hubert se ridicase în dou labe i lipit de z brele,
c uta s sparg grilajul care ne desp r ea, urlând de bucurie i de furie
în acela i timp. Era vrednic de v zut.
Limba lui aspr lingea cu nesa mâna, pe care i-o l sasem în
voie, i labele lui uria e c utau s m trag înceti or spre dânsul. Dar
îndat ce se f cea vreunul c se apropie, pe Hubert îl apuca o furie
groaznic ; iar când se dep rta, s ne lase singuri, se potolea iar i i
m mângâia.
..........................................................................................................
N-a putea s spun, c grea mi-a fost desp r irea de el în ziua
aceea. De dou zeci de ori m-am întors, s -l fac s priceap c o s ne
vedem iar i, i de fiecare dat , când m dep rtam, zguduia toat
colivia cu salturi i zbierete îngrozitoare.
Câtva timp, m duceam des s v d pe bietul prizonier i
adeseori petreceam ceasuri întregi numai amândoi. Dar, de la o vreme,
b gai de seam c e trist i sl be te. Paznicii ziceau c -i face r u
întâlnirea cu mine. Cu greu, îns , m-am hot rât s nu mai vin a a de
des.
Într-o zi, în luna lui mai, m-am înfiin at ca de obicei.

60
 - Domnule, m întâmpin paznicul întristat: nu mai veni,
Hubert a murit``

*
* *

Întâmplarea asta dovede te c gândul lui Hagenbeck l-a avut i

altul înainte de el. Statul francez s-a ar tat îns z bavnic. A a c , abia
dup jum tate de veac, prin silin ele negustorului din Hamburg, a
ajuns la împlinire ideea de a se înlocui metoda asprimii printr-o
purtare blând i a da fiec rui animal un mediu potrivit cu acela în
care s-a n scut.

Nici o întâmplare îns n-a minunat mai mult pe pedagogi decât

cea cu caii lui Rolf din Elberfeld (care tiau s fac socoteli) i mai
ales cea cu câinele din Mannheim.
Un avocat avea un câine, Rolf. Pe când so ia lui f cea lec ie cu
copiii, c elul privea, ca i cum ar pricepe. Într-o zi, mama copiilor,
voind s glumeasc , zice câinelui: ,,Dar tu, Rolf, tii cât fac 2 i
cu 2?``
Care n-a fost mirarea femeii, când a v zut c Rolf d de 4 ori
cu laba peste mâna st pânei sale!.
Îndat , so ia avocatului a f cut alte încerc ri i a aflat c
martorul cel mut al lec iilor urm rea în capul lui socoteli destul de
grele: adun ri, înmul iri, sc deri...
Atâta i-a trebuit i, f r z bav , munca profesoarei s-a
îndreptat c tre acest nou colar. Dar, cum s se în eleag cu el? A fost
nevoie s -l înve e a citi, f cându-i un alfabet anume, ca la telegraf.
A a de pild , pentru a, d cu laba odat ; pentru b, de 2 ori, i a a pân
la 25 de litere... În sfâr it, Rolf a ajuns s priceap din b taia mâinii
orice întrebare i s r spund i el, b tând din lab , întocmai ca un
telegrafist care spune ceva altuia, la alt sta ie. A ajuns s scrie i
scrisori... C ci, dup ce s-a aflat minunea asta, au venit mul i înv a i
s -l vad (între al ii profesorul Claparede din Geneva i Makensie din
Genua).

61
 Când a sosit Makensie, Rolf l-a întrebat: wr d? adic wer du?
cine e ti tu? (Ca s nu mai piard vreme, câinele în ir numai
consonantele, ca stenografii!) Iar dup ce Makensie i-a spus numele i
a început s -i povesteasc , cum c i lui îi plac câinii; c dorea mult s
vad pe Rolf... câinele a r spuns: lib ht Lol dich (lieb hat Lol dich),
adic i Lol (a a se alinta Rolf) te iube te pe tine.
Dar astea erau mici banalit i de conversa ie. Oaspe ii au putut
constata c acel c el n zdr van poate face unele socoteli (cu r d cina
p trat i cubic !) mai repede decât colarii i mânuie te numerele cu
o îndemânare mai mare decât un om obi nuit.

Avem, a adar, dovada pip it c sunt animale geniale - mai

de tepte uneori i decât oamenii! Împrejurarea asta trebuie s cufunde
în cea mai grea ru ine pe n tângii care chinuiesc alte vie uitoare i
îndeosebi vitele de munc , tovar ii care se ostenesc pentru noi i
sufer , f r s aib cui spune mâhnirile lor.

*
* *

În anii din urm , au ie it la iveal fapte tot mai numeroase,

care arat c omul, s lb t cit prin ,,vân toare``, a ajuns s se împace
acum iar i cu viet ile p durii. Peste tot, în rile cu adev rat
civilizate i culte, se las pe seama animalelor nedomesticite inuturi
întregi, unde ele pot tr i în voie, urmând obiceiurile str vechi ale
speciei lor.
Povestea Americanului Grey Owl este una dintre cele mai
interesante, fiindc nu e o poveste, ci fapt pip it. N scut dintr-un
englez i o indian (dintre pu inele piei-ro ii care au mai r mas în
Canada), vân torul acesta tr ia din nego ul cu piei de castori i de alte
s lb ticiuni. Împreun cu so ia sa, deprins , ca toate pieile-ro ii, cu
via a aspr a vân torilor, r t cea de colo pân colo prin nesfâr itele
p duri ale Canadei, punând capcane, cum e obiceiul, spre a nu strica
blana, împu când vânatul. Dar Anahareo (a a o chema pe nevasta lui)

62
sim ea o mare mil , când g sea bietele animale zb tându-se între col ii
de fier ai capcanelor, t v lite în sângele lor...
Într-o sear , Grey Owl vâslea împreun cu so ia sa pe un lac,
s caute o capcan pus în ajun. Când s-o scoat din ap , nimic.
Castorul rupsese laba i fugise, dar din apropiere se auzea scâncetul
pui orilor r ma i fl mânzi... I-au luat i i-au dus la colib .. Iarna era
grozav de grea; cât pe-aci s moar de foame, c ci vânatul era rar. Dar
nu s-au îndurat s lase în p r sire bie ii pui, iar ei s-au deprins cu
st pânii, întocmai ca ni te pisoi alinta i... Urmarea îns a fost
nea teptat : Grey Owl n-a mai avut curajul s pun capcane...
A ezându-se cu cei doi castori blânzi în apropierea unui lac, unde mai
g sise câ iva s lbatici, de la un timp s-au împrietenit i cu aceia. N-a
mai l sat apoi pe al ii s pun capcane în acel loc i num rul castorilor
a sporit, iar guvernul canadian i-a venit în ajutor, sprijinindu-l s
întind pacea mai departe. Astfel, colonia castorilor a crescut i partea
cea mai nea teptat e blânde ea lor. Când fostul vân tor cu capcane,
pleac cu luntrea peste lac, castorii, nu numai c nu se sperie, dar unii
se apropie de luntre, ba se las s fie sui i al turi de cel care vâsle te i
chiar s m nânce din mâna lui. ,,Când înoat în lac, castorii se joac
pe lâng el, ca i cum Grey Owl ar fi i el din neamul castorilor.
Fericirea lor nu mai e tulburat acuma de nici o fric ``.
Dar nu numai castorii, ci i alte s lb ticiuni se împ rt esc din
aceast pace. Veveri ele i p s rile au aflat c Owl e rud cu ei to i.
Gai ele i se a eaz pe um r i ciugulesc semin e din palma lui. Puii de
veveri se coboar din copaci i se adun pe lâng el. C prioarele
sunt blânde ca mieii, iar ursule ii se in de ghidu ii pe lâng colib .
Dar cel mai mare dintre to i prietenii lui Grey Owl este un elan care
cânt re te vreo jum tate de ton , dac nu i mai mult. Uria ul acesta
doarme ceasuri întregi aproape de s la ul vân torilor de odinioar , ba
se apropie de colib i flutur din coarnele lui falnice, când vân torul
nu-l ia în seam , s -i întind o creang cu frunze... De câteva ori pe
an, când inima cerbilor simte dor de via nou , oaspetele cel puternic
î i pierde urma în dep rt rile codrului, apoi, dup un cârd de vreme,
iar i-aduce aminte i se apropie de lacurile i poienile unde
s l sluie te Grey Owl i Anahareo, ca Adam i Eva în raiul de

63
odinioar . ,,Dintre toate rezervele (adic inuturile unde vân toarea
este pentru totdeauna oprit ), aceasta e cea mai minunat . Owl i
nevasta lui sunt un fel de rege i regin a s lb ticiunilor; uneori ei sunt
cerceta i de naturali tii înv a i sau de prieteni care vin anume s -i
vad cum tr iesc... E aici un fel de al doilea ,,Rai pe p mânt``, dup
risipirea i paragina celui dat odinioar lui Adam.

*
* *

Dac povestea nu s-ar lungi prea mult, ar trebui s în ir m i

întâmpl rile din via a lui Bellchambers, n scut la 1858 în Londra i
statornicit apoi în Australia, la Humbug Scrub (un fel de P durea lui
P cal ). Vân torii ora ului vecin cu Adelaida stârpiser aproape toate
viet ile dimprejur. Cump rând un petec de p mânt, unde bietele
f pturi nu mai erau prigonite de nimeni, mo ioara lui Bellchambers
ajunsese un fel de ad post. P s rile veneau pân în cas i se a ezau
pe umerii st pânului. Într-un timp de secet mare, o codobatur
istovit de sete, cu aripile l sate jos de oboseal , s-a orit în palma lui i
a b ut din linguri a lui ceai... Ce n-a aflat el, stând de vorb cu neamul
zbur toarelor i luând seama la felul lor de trai! Isprava cea mai mare
a fost descoperirea clocitului artificial. Leipoa, numit i curca
p durilor, este o pas re foarte sfioas ; tr ie te în tufi urile cele mai
dese i rar cine o vede. Totu i, în Hambug Scrub a venit i o leipoa,
a a c st pânul p durii a putut-o privi pe îndelete. Astfel a putut afla
c pas rea cea sfioas lucreaz aproape ase luni pân î i preg te te
cuibul, s pând în p mânt un cotlon de 1,80 în l ime i 2,70 m l ime.
aici adun apoi frunze i ierburi uscate, f când un cuibar moale, în
care a eaz ou le, acoperindu-le cu nisip. În acest chip, localnicii au
deprins s fac i ei clocitori, f r ajutorul p s rilor.
Ce-a mai înv at st pânul cel blând de la alte p s ri i de la
s lb t ciunile adunate împrejurul lui, nu e locul s povestim aici.
Destul c ,,p durea lui P cal `` a ajuns vestit în toat lumea, iar
c l torii vin tocmai din Europa s-o vad .

64
 *
* *

Cam la fel s-a petrecut lucru cu marele parc de la Yelowstone,

pe care Statele Unite l-au p strat numai în st pânirea animalelor
s lbatice. E aproape cât Bucovina de mare. C l torul poate trece f r
team printre s lb t ciuni. Cerbii, ur ii, renii, muflonii, bizonii...
tr iesc în pace. Cireada bizonilor num r peste o mie de capete.
Lebedele, pelicanii i gâ tele s lbatice acoper lacuri întinse... iar
hotelurile unde poposesc turi ti, peste noapte vin cete de ur i, care
r scolesc în cutiile de gunoaie, s m nânce resturile de mâncare, cum
fac câinii în ora e... E destul s spunem c peste 5 milioane de c l tori
vin în fiecare an numai din Statele Unite, s vad mai de aproape
inuturile unde vânatul e oprit, a a c fiarele p durii s-au deprins cu
omul i-l întâlnesc, f r s -i fac r u.
Îns minun ia cea mai mare este parcul lui Kruger în Africa
de Sud, unde vân toarea e oprit pe o întindere de dou ori mai mare
decât Bucovina. În 1931, tr iau aici în pace cam 100 de elefan i, 10
rinoceri negri, 200 de girafe, 200 de hipopotami, 800 de bivoli, vreo
50 de lei i peste 120.000 de gazele, gnu, zebre etc., etc. Pe la sfâr itul
lui august, când începe prim vara australian , a a c frunzi ul i
ierburile nu împiedic vederea, po i privi la 50 metri dep rtare fel de
fel de s lb ticiuni, ad pându-se laolalt , f r s - i fac vreun r u una
alteia, afar de prada cuvenit carnivorelor. Maimu ele umplu p durea
cu sfada lor ve nic , s rind dintr-un copac într-altul, iar leii dorm s tui
în mijlocul drumului, a a c automobilul trebuie s dea semnal de
departe, ca s -i de tepte. Seara îns , dup apusul soarelui nu mai
c l tore te nimeni...
Faptele acestea arat în destul ori icui c fiara cea mai
fioroas este cea cu dou picioare. Unde omul a început a se purta
mai blând, urmând pilda lui Hagenbeck, chiar s lb ticiunile se
îmblânzesc.

CE M RTURISESC COPIII I S LBATICII

65
 1. Copiii iubesc toate animalele i îndeosebi puii. Copilul e cel mai bun
îmblânzitor.
2. S lbaticii, de asemenea, leag repede priete ug cu tot felul de viet i.
Colibele lor sunt adev rate menajerii!

Ceea ce spune în eleptul îmblânzitor de la Hamburg

m rturisesc i copiii tuturor neamurilor p mântului. Nu-i copil care s
nu se bucure, când vede un miel, un pui de g in , de ra sau de alt
pas re i s nu doreasc a pune mâna pe el. Când g sesc în tufe sau în
mijlocul ar turii un cuib cu trei-patru ou oare sau cu ni te pui gola i,
le tremur inima de bucurie, mai mult decât zgârcitul care ar g si o
comoar .
De aceea, copiii afl calea spre sufletul animalelor mult mai
repede decât omul matur. Iat câteva fapte observate de aproape.
Cea dintâi vietate, cu care au f cut tov r ie ni te copii
cunoscu i scriitorului acestor rânduri, a fost o broasc estoas . O
g siser pe drum, cu easta pe jum tate strivit ; - de bun seam ,
fusese c lcat de vreo c ru . Cu toat înf i area ei nepl cut , copiii
au primit-o în gr din , ca s-o scape de alte primejdii. S-a pierdut apoi
în tufi i s-a vindecat singur , cum se vindec toate s lb ticiunile.
Îndat îns ce s-a f cut s n toas , ne-am pomenit cu ea pe c rare. În
fiecare zi, o întâlneam aci pe o potec , aci pe alta. De la o vreme, ne
privea f r nici o sfial , se oprea locului, apoi începea s ciuguleasc
firele de iarb . i a a r t cea de colo pân colo prin gr din i prin
curte, pân toamna, când pierea ca s ias iar i prim vara. Ar tarea ei
sub o tuf de liliac ori de lemn câinesc era atunci vestit tuturor celor
din cas , ca o noutate de seam i era primit cu aceea i bucurie, ca i
sosirea rândunelelor. Astfel, a r mas ani de-a rândul pe lâng noi, f r
s treac în alte gr dini; pân ce într-o bun zi, am aflat c pribeaga
i-a dat ob tescul sfâr it.
Dar, în amintirea ei, copiii au adus de la Techirghiol o broscu
de acela i soi. Cu asta, jocul a ajuns un fel de coal . Kara-Kara (a a o
chema pe col ri a cea nou ) venea s m nânce iarb chiar din mâna
st pânei care o îngrijea. Fiind îns mutat la vie, în locuri cu totul
necunoscute i, poate neprielnice neamului bro tesc, într-o zi s-a

66
r t cit prin iarba prea mare i astfel n-am putut urm ri pân unde ar fi
mers prietenia cu piticul cel hazliu, care asculta cu mare luare aminte
tot ce auzea, i privea îndelung cu ochi orii ei negri tot ce-i ie ea
înainte, chibzuind dac trebuie s se apropie ori nu.
La ispr vi i mai mari ajunsese Tuti. Tuti era un pui de canar
cump rat de ziua feti ei, în locul altuia care p rea obosit de b trâne e.
Me te ugul b trânului fusese s deschid singur u a coliviei. F cea ce
f cea, i-l g seam zburând prin camer . Tuti fiind numai de 6 luni, era
la început sfios. Când se apropia cineva de colivie, fâlfâia din aripi i
zbura din col în col . Primind îns mereu buc ele de smochine, sfiala
a pierit. Dup vreo câteva s pt mâni, când mica lui îngrijitoare îi
întindea degetul, Tuti venea acum s-o ciupeasc , ceea ce însemna în
limba lui un fel de ,,bun ziua``. C nu era vreun gând de ap rare, s-a
dovedit deplin mai târziu, când u a coliviei a fost l sat deschis , iar
pufule ul cel galben venea s se a eze pe degetul feti ei, ciugulindu-i
unghia cu mult ciripit i larm .
Îndr zneala a crescut apoi repede. Diminea a, când copiii se
sp lau, Tuti f cea un t r boi cât zece. Zbura de colo pân colo prin
odaie; se a eza pe marginea oglinzii, unde vedea alt p s ric galben ;
se certa pu in cu aceea, s rea pe cuier, pe sob i unde-i venea la
socoteal . Într-o zi, a avut ideea n zdr van s se a eze chiar pe capul
st pânei lui, s vad ce are s fie! i, fiindc seme ia asta i-a dat prilej
s - i înc lzeasc picioarele într-un p r neted i moale, Tuti a întins
prietenia lui i asupra altora cu p r mai pu in ademenitor. Se a eza pe
spatele i umerii goi ai celor ce se sp lau i f cea toate ghidu iile: îi
ciupea, îi gâdila i-apoi zbura, ciripind cât îl ajuta glasul, ca unul ce-a
f cut cine tie ce isprav . Astfel, Tuti era st pânul acelei od i i, drept
s spun, era geniul bun al ceasurilor de diminea pentru to i cei ce
veneau s se spele spre a începe obi nuita munc zilnic . (Moartea lui
a fost o p rere de r u nu numai pentru copii). De bun seam , în
c p orul lui cât o alun , se de teptaser gânduri i sentimente mai
vrednice decât ale multor f pturi care se cred lucru mare pe lumea
asta.
Al patrulea la rând a fost uc - un pisoi care venise cine tie
de unde i mieuna jalnic, ca unul ce fusese osândit la moarte prin

67
foame. Dup oarecare dosire într-un co (c ci regulile casei nu
îng duiser pân atunci nici o pisic ) de ziua feti ei a venit rug ciunea
nea teptat : s primim ,,un pisoi care miorl ie de foame``...
O astfel de cerere ar fi fost ori icând respins f r mult vorb .
În elepciunea celor mai b trâni din cas ar tase copiilor din vreme, c
pisica e un dobitoc murdar, f r credin i stric tor : perii cad în
mâncare, stofele sunt zgâriate, chiar i oftic poate da omului. Toate
faptele rele ale neamului pisicesc fuseser încondeiate cu
de-am nuntul.
Când a auzit atâtea groz vii pe seama pisoiului ascuns, un nor
de mâhnire s-a coborât pe ochii celei ce se rugase i, cât pe ce s
înceap ploaia. O lacrim se i ar tase în col ul ochiului. Poftim
bucurie de ziua na terii!
Pribeagul a fost deci îng duit în cas , dar cu chez ie : la cea
dintâi zgârietur pe mâini ori, Doamne fere te, la ochi ; la cea dintâi
dovad de rele purt ri avea s fie zvârlit, f r nici o mil . Iar
deocamdat vagabondul trebuia s doarm jos, la buc t rie, într-un
col hot rât.
Atâta str nicie ar fi trebuit s z d rniceasc orice încercare de
apropiere. Iubirea îns e me terul me terilor. Peste câteva s pt mâni,
ne-a fost dat s vedem minunea, c pisoiul cel jig rit, ciufulit i
s lbatec se f cuse o ,, uc `` cu p r lins, vioaie, gata de joc i cu
obiceiuri de o punctualitate exemplar ,- începând cu ceasul, când
venea diminea a la u a copiilor, strigându-i în limba ei. Iar dup ce i
se deschidea u a, itinerariul era tiut : întâi la patul din stânga, unde se
oprea o clip , mu uluind pu in cu botul pe cel ce dormea ; apoi la
dreapta, în alt pat, unde încerca toate mângâierile pisice ti, spre a
de tepta pe adev rata ei proteguitoare. i când o mân somnoroas o
dep rta, uca se ducea tocmai la picioare, unde se a eza în col ul
patului, a teptând lini tit ceasul de primire...
Cât despre jocurile ei de peste zi, acelea erau f r sfâr it. Pe
lâng multe s rituri f cute dup îndemn, ca la circ, uca avea i
meritul de a nu tulbura cu nimic pe ceilal i locuitori ai casei, dându- i
parc seama c fusese numai îng duit i c orice gre eal ar putea- o
arunca iar i pe drumuri. Cât prive te necredin a pisicilor, necur enia

68
 i alte ponosuri, în irate de cei mari, cu bun credin , dup cum le
auziser ei de la al ii, toate au r mas de ru ine, clevetiri curate.
Vedeau acum i cei ce se împotriviser la primirea pribeagului, c
acele învinuiri se potrivesc numai cu ,,pisicile r u crescute``, în casele
unde oamenii nu tiu decât s le zbur tuiasc cu m tura i cu v traiul
ori s le înt reasc cu un câ , care le face s intre în p mânt de spaim .
Aceasta a fost cea dintâi lec ie, pe care ni te copii f r tirea
lor, o d duser unor oameni trecu i de jum tatea vie ii i totu i
st pâni i de o prejudecat vrednic de râs.
E de prisos s mai în ir m alte întâmpl ri, cu alte dobitoace
dimprejurul casei. R posatul Haret a povestit cu privire la câini unele
lucruri pline de interes. Despre b trânul Ursu, câinele care p zea o
cas la ar , pot da m rturie, c era mai în elept - în orice caz mai
credincios - decât to i chelarii pl ti i neasem nat mai mult, pe când
bietul dobitoc avea parte numai de o cu c cu trei pere i i o bucat de
m m lig .
Privirea lui Ursu era plin de bun tate i de tept ciune. Cred
c avea no iuni de o fine e moral deosebit . Când chelarul venea
beat, Ursu îl l tra ca pe un str in i nici mâncarea nu-l potolea. Numai
odat s-a în elat în socotelile lui. Într-o toamn , v zând pe ai casei c
pleac de la vie, s-a furi at sub pat - cu gândul, pesemne, s p zeasc
el gospod ria pân la întoarcerea st pânilor! Sentimentul datoriei i al
iubirii a fost mai puternic decât sim ul de prevedere. Astfel, a r mas
închis patru zile i a fost mântuit ca printr-o minune de servitorul care,
nimerindu-se pe acolo, a auzit un scheunat în bu it, i, sp rgând u a,
l-a g sit aproape mort de foame. Dac o fi adev rat ce cred budi tii, c
sufletele oamenilor intr în trupuri de animale, îmi vine s cred c în
capul lui Ursu se r t cise sufletul vreunui în elept care, din neb gare
de seam , va fi gre it i el cine tie ce. Dar, într-o via viitoare, sunt
încredin at c drept-credinciosul paznic va fi iar i în rând cu cele mai
bune i mai des vâr ite f pturi dintre câte a purtat pân acum
p mântul. Ca un adev rat bodisatva, el va fi atunci iert tor fa de
bipezii prost naci, care l-au legat de atâtea ori în ploaie i-l vor fi l sat
fl mând, cât a tr it în loca urile acestea de isp ire.

69
 Dup Ursu, s-ar cuveni s încheiem. Vom pomeni totu i înc o
întâmplare din vremea r zboiului, fiindc a fost prilejul acestor pagini.
Dup ce a început ninsoarea cea mare, g inile abia se mai dau
jos din cote . Apa înghe a îndat în strachin , iar ou le cr pau de ger.
P s rile din curte, fiind proprietate personal a celei ce ia ap rarea
tuturor f pturilor, st pâna lor a adus pe Pufulone (o g in mo at ) s
ou în cas , la c ldur . Peste câteva zile, nu numai Pufulone, dar i
Alba, Crestu a i Pitulicea se deprinseser a veni la fereastra
buc t riei, dând tire la geam despre gândul lor. Iar când g seau
cumva u a deschis , se suiau pe scar i se a ezau la col ul hot rât,
unde primiser la început i oarecare tain de gr un e. Pentru fiecare ou
care se ad uga în cuibar, cotcod cind în tiin a pe to i cei din cas la ce
tocmeal se învoiser ni te proaste de g ini. i, spre a dovedi i mai
mult m rginirea lor, nici una nu voia s ias din cas , pân nu li se da,
în chip de gr un e sau firimituri de pâine, plata f g duit atunci...
când cu învoiala de la început! În capul cel ciufulit, Pufulone, Pufu ori
Pufuloanca (unde e dragoste mult , e i mult alintare) î i f cuse
pesemne din ziua întâia socotelile sale, îndat ce a v zut c e mai bine
s se ou la c ldur , ba înc s mai primeasc i plat . De mirare îns ,
cum a înduplecat i pe celelalte tovar e, s caute, când le vine rândul,
acela i cuibar.
Dup lec ia auzit de la Hagenbeck, pilda aceasta, dat pe
negândite de ni te copii, m rturise te l murit c dobitoacele nu-s
proaste, ci au fiecare mintea lor i apuc turile lor, pe care trebuie s te
sile ti a le pricepe, dac vrei s te în elegi cu ele.
Legea b ului e cea mai neroad dintre toate legile. Ea
dovede te c nu lighioanele sunt proaste, ci omul e n tâng, când se
bizuie pe b .
i ce spun copiii, m rturisesc la fel i s lbaticii (tot un fel de
copii i ei). Încredin a i c toate viet ile au suflet, ei încearc s
t lm ceasc gândurile tuturor viet ilor. Cu vorb bun i
dezmierdare, dobitoacele s-au adunat împrejurul lor, ca împrejurul lui
Adam. Colibele negrilor de pe la Izvoarele Nilului sunt adev rate
menajerii. Pieile-ro ii, tot a a, au nu numai g ini, capre, câini, dar i
papagali, maimu e, ba i erpi, care in loc pisicilor, adic prind

70
 oareci... Uneori g se ti în cortul indianului tot atâtea maimu e, câ i i
oameni. Pe cele mici, femeile le in în bra e, cum obi nuiesc cucoanele
din Europa s in c ei. Noaptea, când e frig, maimu ele se lipesc de
st pânele lor, torcând ca i pisicile... Tucanii, aranii i multe neamuri
de papagali stau pe pr jini, sau se ca r unde pot... Fiecare m dular al
familiei are între maimu e ori p s ri favoritul s u cu care se joac ...
Copilul indianului, t cut de felul lui, se bucur , privind mi c rile
menajeriei: mama, mai vorb rea , i b ie ii mai mari se silesc ceasuri
întregi s înve e pe papagali a vorbi, iar copila ii se hârjonesc cu toate
viet ile care le stau în cale. (Martius) .
Asta dovede te mai presus de orice îndoial dreptatea lui
Hagenbeck, c toate viet ile, dac sunt luate cu bini orul, se apropie
de om. Atârn de el ca s fie în adev r domnul sau m car tovar ul
lor, al tuturor.
Pentru ce n-a izbutit? Nu cumva fiindc omul a pus mâna pe
ciomag?
La întrebarea asta, vom r spunde l murit, numai dac privim
deosebit purtarea femeii i purtarea b rbatului.

FEMEIA - EDUCATOAREA GENULUI OMENESC

1. Copiii i femeile au îmblânzit cele dintâi animale.

2. Începutul îmblânzirii nu-i folosul, ci jocul. Femeia adun semin e, le
seam n i începe agricultura. Tot ea are paza focului i pune temeiul industriei:
ol rit, esut etc. Buna purtare cu vitele la cei dintâi plugari.

Pentru a l muri procesul dintre om i celelalte viet i, ar trebui

s urm rim pas cu pas toate dibuirile omului din starea lui de
s lb ticie i pân acum. Dar a a ceva e aproape cu neputin .
C rturarii, pân mai ieri-alalt ieri, aveau obiceiul s înf i eze via a
omului ca trecând prin trei stadii: întâi ar fi fost vân tor; dup aceea,
a îmblânzit animalele i s-a f cut p stor; apoi, cultivând pomi, legume

71
 i alte ierburi, a ajuns lucr tor de p mânt. Azi, închipuirile acestea ni
se par adev rate copil rii. Privind traiul s lbaticilor de la un pol la
cel lalt, etnografia ne arat c cele trei faze sunt departe de fiin a
adev rului. Astfel, în mijlocul Africii, g sim negri care lucreaz
minunat p mântul, f r s fi visat m car de p storie. De alt parte, în
America, nefiind pân acum 400 de ani nici vaci, nici oi, nici cai, nici
capre, unele neamuri (mexicanii de pild ) ajunseser la agricultur cu
iriga ie, f r s cunoasc p storia, - necum nomadismul.
Adev rul e c , în fiecare inut, omul i-a croit via a cum a
putut. De felul s u, nefiind prea aleg tor la hran , a încercat s
m nânce din tot ce g sea: a cules r d cini, a adunat poame, a scotocit
scorburile, s g seasc cuibarul p s rilor: a r scolit mu uroaiele
furnicilor, s-a b l cit prin lacuri i b l i, dup scoici sau pe ti. Într-un
cuvânt, omul a fost la început un culeg tor: strângea hrana unde-o
g sea i cum o g sea, întocmai cum fac lupii, cerbii, iepurii i celelalte
s lb ticiuni. Abia mai târziu, a început a produce i el ceva,
întov r indu-se cu unele plante i animale care, în schimbul ostenelii,
i-au dat hran . Atunci a ajuns cultivator, adic a trecut din rândul
animalelor la starea de civiliza ie.
Îns , trecerea asta nu s-a f cut la fel în toate locurile. Unii au
ajuns de la culegere direct la agricultur ; al ii la p storie; al ii numai la
vân toare. (Laponii au îmblânzit renul, pe când eschimo ii îl vâneaz
i azi.) A a c nu e popor care s nu fi amestecat în gospod ria lui mai
multe îndeletniciri în acela i timp1 ).
Dar, m car c nu putem deslu i azi pas cu pas c r rile pe care
a mers omul în fiecare inut, totu i din ce vedem acum la cei mai
s lbatici dintre s lbatici, ghicim o bun parte din via a omenirii de
odinioar . La început, b rbatul, femeia i copiii culegeau, cum culeg
puii unei clo ti: fiecare pentru sine. Piticii din p durile inutului
Congo n-au nici acum a ez ri statornice. Nu seam n nimic, ci merg
din loc în loc, dup cum îi ademene te vânatul. Dac poposesc undeva

1
La munte, de pild , ranul român e înc culeg tor: adun bure i, zmeur , jir,
alune, mere i pere p dure e; e p stor: ine oi, capre, vaci etc.; e vân tor (merge la
pescuit i la vânat). Face plug rie i se îndeletnice te pu in i cu industria (ol rie,
esut, lemn rie etc.).

72
câteva s pt mâni sau luni, asta e mult... Când nu vâneaz nimic, culeg
bure i, r d cini i poame s lbatice. Tr iesc în adev r ca p s rile
cerului. Tot a a i bo imanii din pustiile lui Kalahari. Dar, pentru
ace tia via a e neasem nat de grea: trebuie s alerge nu numai dup
vânat, ci s caute i ap , i ceva verde uri. De aceea, ,,fiul pustiei`` nu
mai alege, ci într-adev r culege: m nânc tot ce-i iese înainte i bea tot
ce curge - afar de veninul erpilor. Dar nici pe acesta nu-l leap d , ci-
l p streaz spre a muia în el vârful s ge ilor. Semnul cel mai v dit al
vie ii lor de culeg tori e punga, care nu lipse te niciodat din mâna
femeii bo imanului.
Împrejurarea asta ne pune pe cale s dibuim îndat o mare
cauz de progres: împ r irea muncii. Într-adev r, dup ce omul a
n scocit marea minun ie care se cheam unealt , i s-a ridicat astfel
mai sus decât toate animalele, b rbatul i femeia au apucat de la o
vreme c r ri deosebite. B rbatul, fiind mai puternic, a început a culege
cu de-a-sila, adic a vâna. Femeia, ca una care e mai pl pând i mai
avea i grija pruncului neajutorat, a trebuit s se mul umeasc cu
poame, cu r d cini sau viet i m runte: oareci, l custe, melci, ou de
furnici etc., care se las a fi culese f r împotrivire. Pe când b rbatul
n scocea arme, femeia se gândea la unelte propriu zise. Femeia
australianului, pe lâng un co (care aminte te punga so iei
bo imanului) poart ve nic un b lung (cam de 2m.) i ascu it. Cu el
se ajut s scoat r d cini, cu el scotoce te pietrele în râu, scoicile în
balt , mu uroaiele de furnici etc. B ul acela e semnul vredniciei unei
femei m ritate; de aceea, gospodina nu-l sl be te din mân , nici chiar
la ospe e sau la dans. B ul e puterea femeii i d t torul de hran al
copiilor; c ci b rbatul, de i e vân tor stra nic, dar adesea m nânc pe
loc tot ce vâneaz ; carnea e pentru dânsul , iar femeia trebuie s se
mul umeasc cu poame i verde uri, ba s - i hr neasc i copiii.
i a a e mai la to i s lbaticii.

*
* *

73
 Întrebarea care se ridic acum, în chip firesc, e urm toarea:
Cine vrea s fie mai mare în gospod rie: b rbatul, ca vân tor, ori
femeia, ca adun toare de hran m runt ?
Lucrul ar fi r mas, poate, îndoielnic, dac n-ar fi venit în
sprijinul femeii un tovar puternic - focul. De unde l-a luat, nu e locul
s ar t m aici. Destul c peste tot (afar de câteva ostroave calde),
omul se sluje te de foc, iar grija pentru p strarea jarului a c p tat-o
femeia. Împrejurarea asta a dat sexului slab o mare însemn tate în
c snicie. Într-adev r, femeia culege r d cinile, femeia le coace,
femeia frige vânatul; tot ea înc lze te pe tera, îngrije te de copii..., ea
e st pânul gospod riei; b rbatul e mai mult un musafir. Unde mai pui
c , sprijinindu-se pe hran vegetal , femeia era mai la ad post de
foame, decât b rbatul care se întorcea uneori de la vânat cu mâinile
goale.
Çi nu numai atât. V zând c unele r d cini smulse din p mânt
se p streaz i se prind din nou, dac le înfigi în p mânt umed, iar
sâmburii poamelor mâncate, r sar i fac pomi la fel, femeia a ajuns la
gândul fericit de a sem na unele plante înadins.(De bun seam , cele
dintâi cur turi vor fi puse în locuri mai dosite, s le scape de ochii
b rbatului i al copiilor, cum se face i pân azi în Africa.) Iar
deprinderea asta i-a dat femeii un mare pas înainte fa de b rbat.
Femeia e n scocitoarea agriculturii, deci a uneltelor de lucrat
p mântul i a chipului de a p stra i g ti legumele i poamele. Dintr-o
singur nevoie, ie ir deci dou arte deosebite: buc t ria i
agricultura.
Ca preg titoare de bucate, ea se bizuie nu numai pe foc, ci a
trebuit s n scoceasc mijloace anume pentru a alunga veninul din
unele semin e v t m toare (manioc); iar ca p str toare a merindelor,
tot ea a n scocit i industria.
De la punga i co ul în care culegea hrana, ajutat i de copiii
mai m ri ori, ea a trecut la împletituri mai me te ugite, apoi la esut i
cusut. În acela i timp, focul a ajutat-o s inventeze ol ria. Pentru a
aduce ap , s-a slujit mai întâi de cojile unor legume cum sunt dovlecii;
ori de nuci de palmier i de tivde... apoi co ul de nuiele în care aduna
provizia. Dar, ca s nu se scurg apa, a trebuit, fire te, s -l lipeasc cu

74
lut. Nevoia îns a f cut ca astfel de co uri ori tivde lipite cu lut s fie
puse lâng foc spre a înc lzi apa. Atunci, lutul s-a înt rit, s-a r scopt,
i asta i-a dat femeii gândul de a face oale. Ceramica a fost o art
feminin , ca i esutul i împletitul. Iar originea ei o dibuim i mai
bine, dac observ m c cele dintâi linii de împodobire ale oalelor sunt
i azi la s lbatici, o imita ie a împletiturilor str vechi, pe care se lipea
lutul, spre a p zi nuielele co ului de para focului.
Astfel stând lucrul, în elegem i mai u or de ce femeia a apucat
înaintea b rbatului în gospod rie. Umblând dup vânat, el venea doar
când i când la colib , aducând pu in carne pentru a primi ceva din
mâncarea preg tit de femeie. B rbatul era mai mult un oaspete. În
Madagaskar, chiar i azi, averea femeii este desp r it de a b rbatului.
,,Tot ce are o femeie: vite, robi sau alt bog ie, r mâne pe seama ei i
dup c s torie... So ul are datoria s poarte grija nevestei, ba s mai
încaseze i ceva oc ri`` (von Steinen).

*
* *
Tot femeii îi dator m în bun parte i îmblânzirea animalelor.
Dar aici i-a ajutat mult i copiii.
În adev r, când prive ti viet ile dimprejurul casei, gândul cel
dintâi e c omul le-ar fi chemat pe lâng sine pentru folosul ce-l putea
scoate din ele. Ce e mai aproape de cugetul europeanului, când vede
oaia, vaca ori capra, decât s gândeasc la lân , lapte i carne...
În fapt , lucrul nu st a a. Mul i s lbatici nici nu se ating de
lapte; al ii nu m nânc nici carnea vitelor. De pild , dinka, un neam de
negri din valea superioar a Nilului, au cirezi mari de vaci, dar nici nu
gust laptele i carnea. ,,Niciodat nu taie o vit : pe cele bolnave, le
îngrije te cu mare luare aminte, punându-le în grajduri mari, f cute
înadins pentru asta; numai cele care cad sau se spetesc... sunt mâncate.
Mâhnirea unui dinka pentru pierderea unei vite nu se poate spune; de
asemenea nici p rerea de r u pentru moartea ei ori furarea ei de
niscavai tâlhari. Când se întâmpl a a ceva, un dinka e gata s fac
jertfele cele mai mari, numai s - i dobândeasc ce pierduse; vaca îi
este mai scump decât femeia i copiii... Când îns o vit se beteje te

75
 i moare, ea nu e îngropat , ci este mâncat ... Vecinii privesc o astfel
de întâmplare ca un noroc pentru ei, c ci fac atunci un osp de se
duce pomina. Dar numai oaspe ii. St pânul vitei, din contra, e prea
mâhnit ca s întind i el mâna la scumpele r m i e ale r posatei... i
nu rareori vezi pe un astfel de st pân, stând în t cere i clocind zile
întregi jalea lui (Schweinfurth)``.
i dup cum dinka nu gust laptele, de asemenea unele piei-
ro ii i al i s lbatici nu s-ar atinge, Doamne fere te, de ou , de carnea
g inilor, a gâ telor sau a altor p s ri. Ceea ce dovede te c nu folosul
l-a împins pe om s îmblânzeasc viet ile dimprejurul lui, ci alte
gânduri. De bun seam , cei dintâi oaspe i ai gospod riei au fost puii
s lb ticiunilor. Când mama lor a fost vânat , r ma i f r ajutor, au
fost prin i de vii i adu i la colib , iar puii mai tuturor viet ilor sunt
dr g la i i gata de joc. Femeia i copiii, ca cei ce stau mai mult
împrejurul vetrei, erau, fire te, mai în m sur s se bucure de
ghidu iile puiului de maimu , de îngânarea papagalului, de zburdatul
mieilor, vi eilor, m g ru ilor i, mai ales, al dr cosului de ied, care se
suie peste tot i are mereu chef i voie bun . Astfel, pe nesim ite,
coliba a ajuns o mic menajerie. Jocul i simpatia c tre alte f pturi au
fost cei dintâi pa i c tre îmblânzirea s lb ticiunilor. Copiii au ajutat
mai mult cu jocul, iar femeia - cu însu irea ei fireasc de duio ie.
Dovad e c australiencele îng duiesc c eilor s sug la pieptul lor,
împreun cu copiii, iar femeile din neamul Aino (Sahalin i Iezo)
al pteaz chiar i pui de urs!
Ce-a ie it din aceste fapte ale femeii i ale copiilor, vedem azi,
când privim sumedenia de animale supuse voin ei omului. Cel dintâi
tovar a fost câinele. Din puiul de lup sau de acal, a ajuns azi
prietenul cel mai credincios al gospodarului: spre poli, e animal de
povar (f r câine, via a eschimo ilor ar fi cu neputin ); în p duri, el
ajut la vânat, adulmecând urma fiarelor; în stepe, e cioban - p ze te
turmele; în inuturile cu plug rie, el e straja de zi i de noapte a casei,
a averii i vie ii st pânului; în mun i, caut pe cei r t ci i ori înfunda i
în z pad ; în ora e, face slujb de poli ist... Putem zice c , în slujba
omului, câinele i-a schimbat i trupul i obiceiurile, ajungând o
f ptur cu totul nou , departe de lup i de acal, ca cerul de p mânt.

76
Unii sunt mici ca un ghemule ; al ii mari ca mânzatul; unii ui la trup
i iu i ca vântul - ogarii; al ii au un miros fin de tot - copoii... i câte,
i câte rase i variet i n-a creat omul prin împerecheri i anume
îngrijiri. Dar isprava cea mai mare a câinelui e alta: de dragul omului
i de nevoia de a se în elege cu st pânul, câinele a c p tat un fel de
grai: l tratul lui este o vorbire. Câinii s lbatici nu latr , iar cei
domestici, dac sunt l sa i în p dure uit repede l tratul. Din contra,
lâng gospod rie, l tratul, ca grai al câinelui, se manifest dup
împrejur ri. Unul e l tratul de bucurie; altul e chiaunatul de foame, de
plictiseal etc. Iar despre câinii dresa i, se tie câte lucruri grele în eleg
i cum le împlinesc spre folosul omului.
E de prisos s mai în ir m i pe celelalte animale. Toate au
venit s se joace; apoi, sub privegherea omului, unele s-au înmul it i
au c p tat anumite însu iri care i-au fost lui prielnice. Cum? Pe de o
parte - prin încruci are, pe de alta - prin fireasca schimbare a tuturor
animalelor îmblânzite. C ci, îndat ce scap de grija hranei i a
ad postului, trupul vie uitoarelor domestice se schimb cu o iu eal
nea teptat . A a, pe când lupul nu i-a schimbat p rul, câinii au
c p tat o blan foarte variat : alb , ro ie, neagr , vân t , galben sau
împiestri at în chipul cel mai felurit. Unii au p r cre i lung, ca lâna
oilor; al ii aspru ca al caprelor; al ii aduc cu blana lupului; al ii sunt cu
des vâr ire gola i. Tot a a porumbeii. Str mo ul lor din p duri
(Columba livia) are pene vinete, iar din acel porumbel s lbatic au ie it
azi sute de soiuri cu fel de fel de fulgi. i acela i e cazul cu caii. Din
mânzocul murg, care pa te i azi în pustiile ierboase din mijlocul
Asiei, omul a scos o sumedenie de rase: unele pitice (ca poney din
Islanda); altele uria e, ca soiul normand, a c rui copit e cât un
dovleac; unii sprinteni ca ogarii, buni de fug ; al ii greoi, potrivi i
numai s târasc greut i... Î i vine s zici c natura se joac , iar omul
prive te i repet tipurile care-i plac mai mult. Îndat ce se na te un
mânz, un vi el, un câine sau un alt dobitoc cu o însu ire deosebit , el
îl cru , îl hr ne te bine i îl împerecheaz cu al ii la fel, pân ce o
nou ras se statornice te. Astfel s-au n scut i se nasc sub ochii no tri
soiuri cu însu iri tot mai variate, dup nevoia i gândul st pânului.
Jocul i folosul au mers mân în mân . Dar a trebuit s treac vreme

77
îndelungat , pân ce omul s-a dumerit destul de bine, la ce-i poate
sluji fiecare soi de animale. Din coala blând a femeii i a copiilor,
unele variet i au trecut în coala mai aspr a b rbatului. Pe când cele
mai multe p s ri au r mas în curte, sub ochiul gospodinei, una din ele,
oimul, a plecat la vânat cu st pânul; alta, cormoranul, ajut la pescuit;
calul, elefantul i boul au luat parte la r zboaie; taurul a ie it în aren
etc. (La început îns , b rbatul s-a purtat i el blând cu toate, urmând
pilda femeii i a copiilor, mai ales c omul nu prea f cea mult
deosebire între sine i celelalte f pturi1).
În felul acesta, nu e de mirare dac , pân mai ieri alalt ieri,
popoare de înalt cultur cinsteau i îngrijeau cu mare b gare de
seam vitele dimprejurul casei i, îndeosebi, pe cele care ajut la
munca ogoarelor. La romani, era pedepsit cu moartea cel care ar fi
t iat boul de jug. Egiptenii mergeau mai departe: se închinau la boul
Apis. Regii babilonieni i asirieni ineau menajerii mari i pl teau
doctori deosebi i pentru animale. De altfel, nu-i nevoie s mergem a a
de departe. Chiar acum, în Birma, cine ar înjunghia un bou, e pedepsit
cu moartea. Vechii arieni, ca i dinka de azi, aveau adev rat evlavie
fa de neamul blând al vitelor cornute i, îndeosebi, fa de vaci.
Mongolii au atâta r bdare cu vitele, încât c mila cea mai înc p ânat
devine în mâinile lor blând ; iar calul cel mai s lbatic a ajuns un
tovar ascult tor.
Dac s-ar fi urmat calea asta, de bun seam , omul ar fi
îmblânzit mai toate fiarele p durilor. Romanii aveau îmblânzitori
anume (mansuetarii) i ajunseser s pun la ham lei i tigri. Marcu
Antoniu, prietenul lui August, se plimba prin Roma într-o c ru tras
de pantere. C ci cine nu se înduplec la pace, dac vede la cei
dimprejur numai gânduri pa nice! Se zice, de pild : mut ca un pe te.
i totu i, unde pe tii sunt hr ni i cu rânduial , r spund i ei la
chemarea omului venind spre mal la ceasuri hot râte, îndat ce aud
clopotul de mas , întocmai ca i porumbeii, g inile, caii i alte

1
Multe triburi cred i azi c se trag din p s ri, lupi, cerbi sau alte s lb ticiuni, pe
care le privesc ca str mo i ai lor i socot c , dup moarte, sufletul lor se va întrupa
iar i în acele animale. Chipul animalului ales le sluje te ca steag (totem) i nu se
ating de el, Doamne fere te.

78
animale cu creier mai înzestrat. Chinezii, care sunt foarte r bd tori, au
f cut din pe te un animal domesticit; iar asta se dovede te i din
u urin a cu care se pr sesc în China soiuri noi de pe ti, deosebite ca
form i culoare. De altfel, în b trâna Asie, viet ile apelor au avut
parte i în alte ri de îngrijirea omului. Xenofon poveste te c în râul
Chalos (Siria) a v zut ni te pe ti mari i foarte blânzi, fiindc
localnicii îi socoteau sfin i i nu îng duiau s li se fac vreun r u.
E deci v dit, c fiecare f ptur are mintea i graiul ei i, dac
tii cum s te por i cu ea, osteneala nu e zadarnic . Pân i pe tele -
mutul mu ilor, vine i el, s se în eleag cu omul. Ar fi fost destul ca
b rbatul s fi urmat calea blajin a femeii i a copiilor, pentru ca mai
toate viet ile codrului s vin împrejurul omului i s c p t m din
fiecare, prin varia iile pe care le aduce domesticirea, fel de fel de
specii folositoare vie ii omene ti. Dac din acal am f cut atâ ia câini
(dintre care unii trag poveri), cine tie ce soiuri am fi scos din
puternicul urs care, de felul lui e vegetarian. S-ar fi împlinit vorba din
pove ti, când F t-Frumos pune chiar ur ii la jug...
Cine e de vin c s-a întâmplat altfel, vom spune în paginile ce
urmeaz .

ISPRAVA B RBATULUI

Din culeg tor, b rbatul ajunge vân tor. Descoperind uneltele, b rbatul
începe un ,,r zboi în sprit``. Fala lui sunt armele. Unele specii de animale pier, altele
ajung sperioase. Vân toarea ajunge ,,arta de a ucide pentru a ucide``.

Când a început împ r irea muncii, b rbatul a luat partea

blestemat .
La început, era i el destul de neajutorat. Culegea ce g sea, ca
s - i astâmpere foamea: r d cini, poame, semin e, ou de p s ri, de
furnici i de broa te, l custe i alte viet i m run ele. Mai ales pe
marginea lacurilor i a m rii, unde scoicile stau pe stânci, ca bure ii de

79
ciuturugi, hrana era destul de înlesnit . Astfel, încetul cu încetul, a
ajuns pescar. Dar prinderea pe telui, a l custelor i a altor gâng nii ca
acestea nu putea s de tepte în sufletul lui boldul cruzimii. Iar a lupta
cu animalele mai mari nu se încumeta înc . Ghearele tigrului, col ii
mistre ului ori coarnele atâtor patrupede uria e erau arme grozave, fa
de unghiile moi i din ii m run i ai omului. Un pui de urs l-ar fi pus
pe goan .
A venit îns vremea, c omul a n scocit câteva unelte.
Descoperirea asta a fost norocul i începutul puterii lui. Bolovanul1)
luat în mân a f cut din pumnul omului o m ciuc , mai tare decât laba
i unghiile leului; lancea a întrecut în t rie chiar col ii cei mai tari ai
fiarelor setoase de sânge, iar s geata, care zboar i love te mai
departe decât lancea, a ajuns înmiit mai primejdioas decât ghearele
tigrului. Muncind astfel s - i in via a, cel slab la virtute, dar
iscoditor i neastâmp rat la minte, a g sit chipul s ajung mai
puternic decât puternicii i mai me ter decât viet ile cele mai
îndemânatice.
Atunci, bizuindu-se pe arme, b rbatul rupse pacea cu toate
f pturile care îi ie eau în cale, adic se f cu vân tor.
Aceasta a fost r spântia de la care a început r t cirea omului.
Pentru dezvinov irea lui, trebuie s m rturisim c vân toarea,
adic r zboiul, e legea cea mai veche a p mântului i cea mai greu de
înfrânt. Întocmirea naturii e ciudat . La o singur mas , ea cheam
totdeauna înmiit mai mul i oaspe i decât locurile pe care le are.
Semin ele unui singur mesteac n ar putea s umple numai într-un
singur an o împ r ie întreag , dac nu s-ar împotrivi semin ele altor
copaci sau ierburi. Iar împotrivirea înseamn lupt : care mai de care
caut un locu or pentru r d cin i cât mai mult c ldur i lumin la
soare. Unele plante sunt adev ra i asasini, adic strâng pân în bu
chiar copacul cel mai falnic, c zând pe urm cu el cu tot la p mânt.
Dar-mi-te lupta dintre animale, care nu-s priponite locului ca ierburile
i copacii. Din înaltul v zduhului pân în mijlocul codrilor, în fundul
pe terilor i sub genunea întunecat a oceanului, se s vâr esc în

1
Eolitul.

80
fiecare clip cele mai grozave asasinate. Lupt i iar lupt , ucidere i
iar i ucidere...
Cine va aduce pacea?
Trebuia o minte cu adev rat în eleg toare i o inim plin de
mil . Opera cea mare a p cii au început-o femeia i copiii; dar
b rbatul, dimpotriv , îndat ce s-a bizuit pe armele sale, a început a se
împodobi cu din i de fiare, cu piei i pene de la animalele ucise i a se
mânji cu sângele lor în chip de podoab ! A pornit apoi un r zboi
neadormit împotriva tuturor viet ilor care-l stinghereau i chiar
împotriva celor nevinovate. Urmarea a fost o cumplit pustiire a
planetei, mai ales în veacurile din urm . Elefantul, cel mai puternic i
mai cuminte dintre to i tovar ii omului (atât de în elept, c poart de
grij ca o d dac de pruncii st pânului), uria ul acesta atât de folositor
la aratul ogoarelor, la c ratul butucilor, al pietrelor i altor sarcini
grele, pentru care e nevoie nu numai de virtute, ci i de pricepere, e pe
cale de a pieri. Odinioar , tr ia pân în p durile din nordul Africii; azi,
abia se mai g se te în p durile din mijlocul acestui continent, unde e
ucis cu zecile de mii în fiecare an. Tot a a e pe cale de a pieri i
uria ul m rilor - balena.
Când Laperouse a trecut pe lâng ara-Focului (în ianuarie
1787), oceanul era plin de balene. ,,Corabia nu le speria deloc: la o
b taie de pistol, ele înotau falnice...``. Iar lâng rmul chilian, ,,toat
noaptea am fost înconjurat de balene; înotau atât de aproape, încât, la
fiecare r suflare, azvârleau apa pe puntea corabiei``, nici un localnic
nu încercase s le vâneze. Vestitul navigator adaug îns proorocia, c
st pânirea balenei în acele m ri va d inui pân la ivirea pescarilor
dinspre Spitzberg i Groenland, unde neamul blând al balenei era înc
de pe atunci foarte strâmtorat.
i vorba lui s-a împlinit. Azi, speciile cele mai mari de balen
sunt aproape stinse. Unul din cele mai bogate izvoare de hran a fost
neghiobe te risipit. (Gândi i-v : de la o singur balen , puteai lua pân
la 150.000 kilograme de untur , adic atâta cât s-ar lua de la o ciread
de boi!) Dar cerbii cu arm tura falnic a coarnelor lor! Dar zimbrii,
dar castorii i zecile de alte soiuri binecuvântate, care f r mil au fost
nimicite! De când omul alb a n p dit în esurile ierboase dinspre

81
Mississippi, cirezi întregi de bizoni au fost stârpite, f r ca m car
carnea ori pielea lor s fi folosit cuiva. Von Steinen spune c pe
malurile lui Paranatinga (Brazilia), c prioarele erau a a de blânde,
încât a teptau s te apropii de ele pân la 30 de pa i, iar cele împu cate
porneau întâi la fug , apoi se opreau s - i ling r nile i priveau
mirate la omul care venise s le tulbure traiul.
Rezultatul: din blânde, cum erau la început, multe viet i ale
stepei i ale codrului s-au s lb t cit, au ajuns sperioase i, îndat ce
v d chipul omului, fug de- i iau lumea în cap. Îns , nici fuga nu le
poate ocroti, c ci me te ugul i viclenia vân torului sunt nem rginite.
Bo imanul, cât e de slut i de pipernicit, se ascunde, ca un diavol, sub
pielea unui stru jupuit, îi sprijin gâtul i capul pe un bo , plecându-l
i ridicându-l mereu (cum fac p s rile, când ciugulesc), iar cu mâna
cealalt , împieli atul î i g te te arcul i s ge ile. Apoi, când s-a
apropiat îndestul, zvrr... o s geat i biata pas re cade gr mad la
p mânt. De aceea, stru ul a ajuns grozav de sfios: se teme pân i de
chipul lui, tiind iretlicul omului. Dar nici sfiala nu-l ap r îndestul.
În curând, s-ar putea ca stru ul s fie stins de pe fa a p mântului,
r mânând doar ca o închipuire de pove ti, cum ni se par azi uria ele
estoase din Galapagos, Moa din Madagascar, Dronta i alte p s ri
gigantice, despre care ai crede c au tr it pe vremea zmeilor. i totu i,
nu de mult, stru ii erau la o palm de loc, lâng Europa. Xenofon i-a
v zut în Siria i în esul Eufratului. ,,Pe lâng m gari s lbatici, se
vedeau i mul i stru i. Apoi întâlneai i dropii, i gazele, iar c l re ii
porneau uneori s le prind . M garii, când îi goneai, se dep rtau, apoi
se apropiau iar i c ci fug mai iute decât caii. Dar, îndat ce vân torul
pornea spre ei, începeau iar i acela i joc, a a c nu era chip s -i
ajung , decât a ezându-se mai mul i c l re i în locuri deosebite i
dându-le goan f r r gaz... Dar stru i nimeni n-a putut prinde.
C l re ii care îi goneau s-au oprit îndat , c ci, stru ii fugeau, alergând
nu numai cu picioarele, ci ajutându-se la zbor cu aripile întinse de care
se slujeau ca ni te pânze``(Anabasis). Azi, pe locurile acelea nici urm
de stru ori de m gari s lbatici1).

1
Sus, pe podi ul Tibetului, Sven Hedin a g sit înc unele priveli ti, ca cele acum
dou mii i jum tate de ani.

82
 Tot a a s-au r rit aiurea cerbii, fiind vâna i f r cru are. Dup
cum bo imanul se ascunde sub pene de stru , de asemenea pieile-ro ii
am gesc cerbii, furi ându-se pân aproape de ei, îmbr ca i în piele de
cerb! Milosul Laperouse poveste te astfel o vân toare: ,,V zusem un
indian, cu un cap de cerb legat peste al s u, mergând în patru labe i
f cându-se c pa te. Cu atâta îndemânare a urmat jocul acesta, încât
vânatorii ar fi fost în stare s trag în el chiar la o dep rtare de 30 pa i,
dac n-ar fi tiut mai dinainte cine este. Cu acest me te ug, ei se
apropiau de ceata cerbilor i-i ucideau cu s ge i``.
Dar pilda cea mai potrivit pentru a ar ta cum viet ile p durii
au ajuns sperioase i prostite de pe urma omului, e castorul! Ce
minunate z gazuri f cea el în râurile Americii! Copaci întregi erau
scurta i numai cu din ii i târâ i uneori pân la marginea apei, pe uluce
s pate înadins. R mâneai crucit s vezi cu cât chibzuin legau iazul,
burdu indu-l în susul albiei, ca s domoleasc puterea ivoiului.
Adev ra i ingineri! Cât prive te colibele lor, cu unele înc peri
deasupra apei, iar altele sub ap , i cu cotlonul care s le îng duiasc
fuga la vreme de primejdie, î i st mintea în loc cât prevedere i cât
de tept ciune dovedea via a unor f pturi atât de m runte.
Acum îns , de când vân torii au n p dit în p durile Canadei,
castorii s-au r rit mult, iar cei care au r mas, s-au prostit. Me terul
inginer i arhitect de alt dat va ajunge, de bun seam , soarta
castorului european, care era foarte numeros odinioar i tr ia în cete,
ca i cel american; dar, fiind mereu prigonit, s-a împu inat i a ajuns s
tr iasc singuratic, ca un pusnic. Ca orice gospodoar nec jit, nu mai
are îndemn la lucru. Pu ini castori, care se mai g sesc prin Rhon i
Elba, fac g uri în p mânt, ca obolanii. Din palate, cu mari înc peri,
au ajuns la bordeie! Se zice c unii castori au lacrimi în ochi -plâng ca
orfanii i to i obijdui ii vie ii...
A adar, pustiire i s lb t cie, iat isprava b rbatului. În loc de
a fi frate mai mare i un bun tovar m car pentru viet ile pa nice, el
a ajuns prigonitorul i spaima lor. Când lupul ucide, chiar dup ce e
s tul, poate fi b nuiala c s-o fi gândind la vreme de foamete. De
aceea, e i vorba: unde a mâncat odat , lupul vine i a doua oar .
Singur omul ucide, f r s se gândeasc la foame, ci numai pentru

83
pl cerea de a omorî - mai r u decât lupul i decât tigrul. El a ajuns un
fel de artist al cruzimii.
A adar, pe când femeia i copiii cl deau cu dreapta, b rbatul
risipea i risipe te înc cu stânga.
În loc de legea iubirii, el a adus legea b ului - vân toarea,
adic arta de a ucide pentru a ucide...1).

B UL ARE DOU CAPETE

Speriind i stârpind unele animale, omul i-a îngreuiat singur via a.

Cruzimile vân torii l-au f cut pe b rbat crud fa de femeie i de copii, apoi fa de
propriul s u sex. Omul devine c pc un, m nânc pe semenii s i.
R spândirea canibalismului. Trecerea de la canibalism la robie u ureaz
soarta femeii. Robia aduce ideea de cast , care scufund pe om în p cate tot a a de
mari, ca i canibalismul. Dispre ul pentru paria. P catul mânje te. Înjosirea robilor
igani a trecut asupra ranului român.

Sângele îndeamn la v rsare de sânge; p catul na te totdeauna

alt p cat. C ci e o vorb : b ul are dou capete.

1
Spre ru inea timpurilor noastre, sunt ri în care femeile - a a zise ,,civilizate`` - î i
arat vrednicia mergând la vânat spre a ucide p s ri, c prioare i alte f pturi
nevinovate!

84
 Într-adev r, stârpind unele soiuri de animale i speriind pe
altele, vân torul i-a t iat singur creanga de sub picioare. Astfel, în
unele inuturi neprielnice, via a e grozav de grea numai din vina
omului. Pe când laponii, îmblânzind renul, i-au înlesnit mult traiul,
eschimo ii r t cesc ca vai de ei din loc în loc, vânând reni s lbatici,
când se întâmpl s le ias în cale, i fl mânzind cumplit, când renul
sau alt vânat le lipse te. Atunci tr iesc s pt mâni i luni numai cu
zilele. Amundsen, str b tând cu o corabie prin ghe urile din nordul
Americii, a cunoscut foarte de aproape pe locuitorii acelor regiuni
aspre. El poveste te c a v zut pe un eschimos, furi ându-se în dosul
unei colibe i alegând ce se mai putea alege din excrementele câinilor!
Cât despre bo imani, e tiut: când foamea îi r zbe te de tot, ei strâng
pântecele cu o curea spre a potoli sfâr eala pe care o simt în stomac...
Dar urmarea cea mai rea a s lb ticiei omului n-a fost
înfometarea lui, ci alta i mai grozav : schingiuirea femeii. De bun
seam , la început, b rbatul i femeia trebuie s fi tr it destul de
apropia i, dup cum se vede mai la toate soiurile de viet i. Leul, de
pild ap r leoaica; taurul se bate cu taurii, nu cu vacile; coco ul
p ze te puii i g inile... Deoarece, mai la toate vie uitoarele, femeia e
mai slab i apoi are i o mare greutate asupra-i: luni de zile trebuie s
poarte pruncul, iar dup na tere s -l i hr neasc , ferindu-l de
primejdii. De aceea, la toate animalele superioare, b rbatul
împ rt e te i el aceste griji. Un colibri, cât e de mic, dar se face
f râme când te apropii de cuibul lui. Ca s - i scape puii, unele
s lb ticiuni, chiar dintre cele care n-au putere, se reped în lancea
vân torului i se tânguiesc în limba lor. Cât despre animalele
puternice: lei, ursi etc., nici nu mai pomenim. R pirea puilor le
înt rât în a a chip, c nu stau o clip la îndoial de a-i ap ra chiar cu
jertfa vie ii lor.
Numai la om s-a întâmplat un lucru în adev r blestemat: cu cât
b rbatul s-a înarmat mai bine, cu atât a ajuns mai aspru i mai crud cu
cei dimprejurul gospod riei lui. Australienii, de pild , bat i r nesc a a
de cumplit pe femeile lor, încât mai toate sunt pline de semne. În
multe p r i, ele n-au voie s m nânce cu b rba ii i nu-s primite nici în
adun rile tribului. Iar în Noua-Guinee, desp r irea merge atât de

85
departe, c nici n-au voie s intre pe aceea i u cu b rbatul: casa are
dou u i, una pentru femeie, alta pentru b rbat. În sfâr it, la Niam-
Niam (canibali dinspre izvoarele Nilului) chiar dup moarte se
p streaz semnul des vâr itei înjosiri a femeii: trupul ei este
înmormântat cu capul spre apus; numai al b rba ilor e pus cu capul
spre r s rit.
Cât prive te greut ile gospod riei, acelea cad mai toate în
socoteala so iei. De unde odinioar (pe vremea matriahatului) femeia
tr ia în voie, fiind sprijinit de copii (care o cuno teau numai pe ea) i
de fra ii ei, rezemându-se pe agricultur , buc t rie, esut i alte
industrii, (iar b rbatul era ca cioara în par), dup ce s-a înarmat ca
vân tor i a prins încrederea în puterea lui de a ucide, el a ajuns
ciocan în capul femeii i, astfel, so ia a c zut tot mai jos. Australianul
p e te înainte cu lancea, bumerangul i alte arme, iar biata nevast
vine din urm , înc rcat cu toate lucrurile gospod riei, ba i cu copii
în bra e sau în spinare. Ea are grija focului, ea adun lemne i culege
r d cini, ea aduce ap ... e un fel de dobitoc pentru toate poverile i
muncile.
Dar atât nu-i deajuns. De ar fi vorba numai de o pereche, ai
crede c , pe lâng un b rbat mai s lbatic, poate fi altul mai blând.
Vân toarea îns a adus înjosirea sistematic a femeii. Pentru lupta cu
unele fiare mai puternice sau mai iu i la fug , b rba ii au trebuit s se
întov r easc mai mul i. Tov r ia asta s-a p strat apoi i dup
vân toare, când se întorceau în colibele lor. i astfel, g sim mai la to i
s lb ticii, în fiecare sat, o ,,cas a b rba ilor``, un fel de ur , unde
intr numai ei, iar tuturor femeilor le este oprit intrarea sub pedeaps
de moarte. În clubul acela, b rba ii î i pun ni te m ti care închipuiesc
fiarele vânate...; fac jocuri, imitând vân toarea, cânt , se osp teaz i
d n uiesc dup anumite reguli.
i astfel, într-o sut i o mie de chipuri, femeia a fost aproape
peste tot dat la o parte i obijduit . Din so ie a ajuns roab .

Un p cat îns întotdeauna aduce altul. Cel care scoate sabia

împotriva altora, de multe ori se r ne te i pe sine. Punându- i fala lor
în arme, b rba ii au trebuit s intre în coala schingiuirilor: le-a venit

86
în minte, ca ceva firesc, s a eze i pe tineri i chiar pe copii, dup
irul et ii, s tr iasc împreun cu ei, preg tindu-i prin anume
deprinderi, pân ce se vor ridica la vrednicia de a fi i ei primi i în
,,casa b rba ilor``. i a a, de unde copiii crescuser mult vreme pe
lâng mam , în coala blânde ii, de la un timp au trebuit s se
îndrume spre coala aspr a b rba ilor. La unele neamuri, desp r irea
asta începe de pe la 6 ani, iar b ie ii sunt preg ti i dup anume reguli
s calce pe urmele lupt torilor. (De obicei, al turi de mânuirea
armelor, se pune mare pre pe deprinderea de a suferi dureri mari, f r
s plâng . Li se ia, de pild , fâ ii de piele de la um r pân la cot i n-
au voie s crâcneasc , necum s ipe; sau îi pun la o încercare ca
aceasta: le str punge mu chiul de la picior cu o epu , apoi bag prin
gaur o a tare, îi înnoad capetele i atârn de ea o piatr , pentru ca
a a s frece mereu rana i s împiedice vindecarea... Astfel, r mâne
pân ce putreze te ori sfoara, ori carnea, iar piatra cade de la sine).
Hot rât: nici o f ptur de pe fa a p mântului, fie mare, fie
mic , n-a ajuns s se chinuiasc pe sine în chip a a de smintit, cum
face omul, de pe urma obi nuin ei sale cu v rsarea de sânge i cu alte
cruzimi ale vân torii.
Fa de astfel de chinuri dr ce ti, tatuarea e floare la ureche.
Totu i, numai cel ce- i scrie pielea cu în ep turi, o scrijele te i o
puncteaz cu ghimpi i alte unelte, ar putea s spun suferin ele
tatu rii. Pentru a urma acest obicei, eschimo ii î i trec un fir pe sub
piele, întocmai ca i cum ai coase o pânz sau o ruf ...
i nici atât n-a fost de ajuns. De la chinuirea altora, apoi a
propriului s u trup, omul a trecut la ceva i mai grav: uciderea i
mâncarea semenilor s i. A devenit c pc un sau canibal i, cu aceasta,
a întrecut i pe fiarele cele mai însetate de sânge. Tigrul nu m nânc
tigri, uliul nu m nânc ulii, maimu a nu m nânc maimu e. Singur
omul s-a l comit la carnea celui de un chip i o f ptur cu dânsul,
c zând astfel pe treapta erpilor i altor bestii crude care se înghit
unele pe altele. i, dac s-ar fi întâmplat asta numai într-un loc i
pentru scurt vreme, ai zice c e, poate, o alunecare. Dar obiceiul
acesta gre os a fost r spândit odinioar peste tot. De la o vreme,
neamurile mai înaintate n-au mâncat carne de om, ci rezervau jertfa

87
omeneasc numai în cinstea zeilor! Se poveste te c grecii, neputând
s plece la r zboi împotriva Troiei, fiindc vântul era neprielnic
cor biilor, preotul cel mare al lor a trebuit s înjunghie o fat pe altar,
spre a îndupleca pe zeul vânturilor... Dar nu e nevoie de pilde a a de
vechi. C ci chiar acuma vreo dou mii de ani, cei ce locuiau prin
Anglia, Germania i Fran a de azi aduceau înc jertfe omene ti.
Germanii de pild , tr iau pe vremea lui Traian, cam cum tr iesc azi
pieile-ro ii. Femeile lor se îmbr cau la fel cu b rba ii (ca la
eschimo i), se ad posteau peste iarn în bordeie de p mânt, acoperite
cu b ligar, iar vara colindau de colo pân colo la vân toare i la
r zboi. Pace aveau rareori, când zei a Ertha (adic P mântul) ie ea din
p durea unui ostrov de la marginea rii, s se plimbe de la un neam la
altul. Iar atunci, germanii îi aduceau, ca prinos la începutul serb rii,
sângele i carnea unui om.
Atât de înr d cinat a fost obiceiul antropofagiei, încât i azi,
unele neamuri negre m nânc carne de om, beau sânge de om, se
împodobesc cu din i de om, pe care îi în ir în chip de m rgele, i
beau din tivde omene ti, în loc de pahare; iar pielea smuls , cu p r cu
tot dup c p ân , o poart la brâu, ca un fel de basma, spre a se terge
la gur . Niam-Niam m nânc pe orice du man prins în r zboi i pe
orice str in care le cade în mân . Uneori, m nânc i pe cei mor i.
Când cineva moare f r rude, e mâncat de ceilal i (Schweinfurth).
Adev ra i c pc uni!
Astfel, blestemul sângelui l-a urm rit pe om pân în zilele
noastre. i a fost un mare noroc i o adev rat u urare, când unele
neamuri au p r sit obiceiul cumplit de a ucide pe du manul prins în
r zboi i l-au p strat ca rob, punându-l s munceasc .
Se în elege, câ tigul era mult mai mare, deoarece carne puteau
dobândi de la vitele dimprejurul gospod riei, pe când munca unui rob
câte foloase nu aduce timp de o via întreag ! Câte vite, câte p s ri
nu poate pr si un sclav i câte legume nu poate sem na pentru st pânii
s i!
De aceea, robia, oricât de amar ar fi, e socotit totu i ca un
mare progres fa de canibalism. Îndeosebi, ea a u urat soarta femeii.
În loc de a mai fi un dobitoc împov rat cu toate muncile, sarcina

88
lucrului a c zut de aici înainte i pe umerii robilor. E drept c r zboiul
nu s-a împu inat, ci a d inuit mereu. Când Niam-Niam pleac la
r zboi, ei strig i azi carne-carne... Cei, care se lep daser de
obiceiul antropofagiei, porneau acum r zboaie pentru a câ tiga robi i
cruzimea era aproape tot a a de mare. Robul, chiar la romani i la
greci, putea fi b tut, slu it, ba i ucis. Unii aruncau carne de robi în
iaz, ca s îngra e pe tii... Dar ce s mai pomenim de greci i de
romani, când chiar acum câteva zeci de ani, francezi, spanioli,
portughezi, englezi i alte na ii bisericoase f ceau nego cu sclavi! În
Africa, se întocmea vân toare în toat regula. Sute de mii de negri
erau h itui i ca fiarele, prin i, lega i i târâ i spre malul m rii de unde
cor bii anume îi treceau oceanul spre America. Pân s ajung acolo,
piereau s rmanii ca mu tele, mai ales femeile i copiii. Câ i sc pau,
erau vându i ca vite de munc . Vai de via a lor! Atât de grele erau
chinurile acestei munci silnice, încât bie ii robi î i luau uneori lumea
în cap i fugeau în p duri, s tr iasc cu jaguarii, erpii i alte jivine,
mai blânde decât st pânii lor. Dar bunii cre tini cu pielea alb i cu
evanghelia în mân deprinser câini anume pentru a g si urma
fugarilor, hr nindu-i cu carne de negru, spre a-i deprinde cu mirosul
robilor...
La atâta tic lo ie s-a coborât neamul omenesc, dup ce
ascultase 18 veacuri cuvântul lui Christos! Iar ru inea e cu atât mai
mare, cu cât negustorii de robi au pustiit cu r zboi inuturi întregi,
chiar acolo unde negrii erau pa nici, lucrau p mântul i nici nu- i mai
aminteau de canibalism.
Blândul Livingstone poveste te urm toarele:
,,S-a întâmplat s trecem într-o zi prin mai multe sate din
Kaful i Zungul. Localnicii (negri) ne trimiteau soli înc rca i cu
bucate, în chip de dar. Ziceau c nu pot îng dui s treac str ini pe la
casa lor, f r s primeasc nimic. i nu rareori auzeam pe cineva din
câte-o colib , strigându-ne s z bovim pu in, s ne aduc de b ut.
C l toria noastr p rea o s rb toare. Intram i ie eam din sate înso i i
de chiotele de bucurie ale localnicilor. B rba ii b teau din palme, iar
femeile se ploconeau i cântau: pace, pace!``

89
 A adar, omul alb, ca un frate mai mare, ar fi putut spori binele,
ajutând pe ace ti negri: cu semin e, cu vite, unelte i alte me te uguri
europene. Dimpotriv , ca o fiar s lbatic , t b rî asupra bie ilor negri,
spre a-i târî în robie. Pân s prind zece, omorau sute. A a c robia a
fost un blestem tot atât de greu, ca i antropofagia, - doar numai c
lipsea mâncarea c rnii de om.
Îns , ce s mai vorbim de robia din Africa, din America i din
alte inuturi, când, pân mai ieri-alalt ieri, am avut i noi pe p mântul
rii noastre robi cu pielea neagr , pe iganii sosi i acum cinci sau ase
sute de ani dinspre Egipt i Grecia. Obâr ia lor era India, iadul bie ilor
paria. Iat ce poveste te un martor al vremurilor robiei: ,,Orice igan
trebuia s fie rob al vreunui boier, iar dac cumva se iveau igani f r
st pân, pribegi i din alt ar , aceia erau socoti i îndat robi ai
Domnului i supu i la d ri i munci atât de grele, c nu puteau duce o
via mai u oar decât ceilal i``.
Boierul avea asupra robului o putere nem rginit ; putea s -l
pun la orice munc i la orice pedeaps : s -l bat , s -l închid , s -i
pun coarne, s -l chinuiasc , s -l slu easc , s -l lege, s -i ia tot ce are,
chiar so ia i copiii, putea s -l vând , s -l schimbe, s -l d ruiasc , s -l
trimit i la ocn ...
Averea boierului se socotea dup num rul iganilor: cu cât
st pânea robi mai mul i, cu atât se zicea c e mai bogat i mai
puternic... Din igani se alegeau arga ii, v carii, herghelegiii, bivolarii,
porcarii, salahorii, pr itorii, secer torii, apoi buc tarii, pitarii, vizitiii,
surugiii, gr dinarii, croitorii, cizmarii, fierarii, brutarii etc. (G.Sion)
Cât despre tratament, era vai de capul lor! Numai pielea lor
tia num rul vân t ilor. Zile i s pt mâni întregi umblau cu coarne de
fier pe cap, având un clopo el atârnat în coarne: s pt mâni întregi stau
lega i cu lan uri la poart , în gerul iernii, mai r u decât câinii. Iar când
îi punea la falang , spune Sion, c -i b tea cu nuiele, pân ce ,,c dea
carnea de pe t lpi... pân ce le inau``.
i înc ace tia aveau m car un ad post tiut, fiind igani de
vatr 1).

1
Mai to i robii boiere ti sau mân stire ti erau meseria i sau servitori pe la casele
st pânilor, unde slujeau ziua i noaptea, îmbr ca i sau dezbr ca i, mânca i sau

90
 iganii de laie erau îns ca ni te câini ai nim nui; iar mai r u
decât ace tia erau neto ii. ,,Oamenii f r cas i f r atr , nomazii
umblând în cârduri, cu capul gol, netun i, despleti i, nepiept na i,
înveli i cu câte o otreap de rogojin sau un ol vechi, rupt i soios...
ducând copii în cârc sau în glugi: furau ce puteau i mâncau ce
g seau, hoituri împu ite, câini, pisici i mort ciuni...``. Evident, ace tia
erau paria indieni.
Cu adev rat f pturi dezmo tenite, îndurând toate umilin ele i
suferind toate b t ile i obijduirile. Un paria n-are mai întâi voie s
intre în nici un sat, ci trebuie s poposeasc afar , într-un loc deosebit;
n-are voie s calce pragul oamenilor de o treapt mai înalt decât a lui;
n-are voie s priveasc în fa pe al ii, c ci i privirile lui sunt
spurcate. De aceea, to i paria poart clopot la gât, ca s aud de
departe cei cura i, când se apropie un necurat; dar nu ca s se fereasc
drume ul, ci tot bietul dezmo tenit, îndat ce prinde veste c vine
cineva, trebuie s fug în l turi, s se ascund în tufe sau s se piteasc
în vreun an . Altfel, este ucis pe loc, deoarece suflarea lui ar spurca
aerul pe care îl respir omul de o clas mai înalt !
Pân i umbra unui paria este privit ca ceva murdar.
..........................................................................................................

Dac lupii, tigrii, hienele i alte fiare ar putea afla toate

groz viile pe care omul le-a putut n scoci i s vâr i împotriva celor de
un chip cu el, de bun seam toate s lb ticiunile codrului s-ar ru ina
s se asemene cu o f ptur a a de crud ca omul!

Astfel s-ar dovedi c b ul are dou capete. S geata, pe care o

îndrep i cu r utate c tre pieptul altuia, se întoarce s te loveasc în
inim . i chiar în inim a fost lovit biata omenire, dac stai s
socote ti toat înjosirea femeii, toat asprimea c tre copii, toate
chinurile robilor i ale obijdui ilor p mântului. Poate fi o ru ine mai
mare, decât s vezi c dobitoacele ascult de cuvânt i se îmblânzesc
cu bini orul, iar pentru om se folosesc unii de b i de schingiuiri?

nemânca i, dar totdeauna descul i i b tu i``. - Ion Ghica (Scrisori c tre Vasile
Alecsandri).

91
 E v dit lucru c b taia i înjur tura, care e tot un fel de b taie,
e o urm a p catului vechi i, deci, un semn de s lb ticie. Un popor
care bate vitele i înjur ve nic, trebuie s isp easc vreun p cat
str mo esc. La noi, lucrul se poate urm ri destul de u or. Din firea lui,
românul nu-i nici crud, nici spurcat la gur . coala cruzimii i a
neomeniei a început din cur ile boiere ti. Dup venirea iganilor,
boierimea român a ad ugat lâng vite ori alte dobitoace din curte i o
pr sil de robi, f r alt lege decât voia st pânului. Urmarea a fost c
boierii s-au n r vit i, încetul cu încetul, s-au deprins a fi neomeno i.
Pentru un lucru de nimica, robii erau b tu i cumplit, li se puneau
coarne de fier, lan uri de picioare i erau chinui i în fel i chip. Un
boier, care mai tr ie te înc , m rturise te ,,c a v zut cu ochii, în al
treilea sfert al veacului trecut (adic pe vremea lui Cuza), s vâr indu-
se de c tre cei puternici, fapte mai crude decât cele povestite în
P catele Sulgerului i nu pe ici pe colea, în chip izolat, ci în toat ara.
,,B taia, voi zice chiar schingiuirea iganilor, erau obiceiuri
ob te ti...`` (Radu Rosetti). Iar cine s-a deprins a chinui o f ptur
omeneasc , acela e gata a silnici pe oricine îi iese înainte. De pe
spinarea iganului, biciul a alunecat repede pe spinarea românului. La
Curte, vechilul f cea biciul în patru pentru igani; acas îl încerca apoi
pe spinarea femeii i a copiilor.
Astfel, ca un blestem, b taia i cruzimea s-au întins asupra
tuturor, înflorind, se în elege, mai ales între cei lipsi i de frâul ru inii,
între igani. Dintre ei ies tâlharii i uciga ii (Hauterive) Raicevici, un
bun observator, spune l murit: ,,Am b gat de seam c uciderile sunt
rare, iar criminalii sunt aproape totdeauna igani. Dimpotriv , spre
munte, unde nu erau mo ii boiere ti i lipseau iganii, obiceiurile sunt
ceva mai blânde. Ciobanul, de pild , bate vitele mai pu in decât
plugarul de la es. Numele date oilor sunt mai dezmierdate decât cele
date vitelor de plug i chiar câinii ciob ne ti sunt mai bine inu i decât
cei din sat.
E drept c aici se adaug i alt împrejurare: munca ciobanului
e mult mai în voie, decât a plugarului. El are vreme s mai vorbeasc
i de ,,miori e``, pe când munca nelegiuit , la care era supus ranul de
pe mo iile boiere ti, unde c zuse aproape în rândul iganilor, nu-l

92
putea duce decât la înr ire, înjur turi i blesteme. (Asculta i, de pild ,
arga ii boiere ti sau plugarul care ar în sil , s vede i cum înjur i
cum î i descarc necazul pe spinarea bietelor dobitoace!) Evident,
robia - robie aduce, p catul aduce p cate. Blestemul faptei rele e c se
întinde mai departe, ca o pecingin .
Fire te, nimeni n-a stat s numere loviturile de bici ori
înjur turile dintr-un sat, spre a le compara cu cele din satele vecine.
Dar nu poate fi nici o îndoial c , acolo unde munca e mai r u
întocmit i mai nedreapt , i obiceiul sud lmilor i al b t ilor e mai
înr d cinat. iganul de azi, urma al vechilor robi, e mai spurcat la
vorb decât cl ca ul vechilor boieri, iar acesta rareori se ridic în
vrednicie al turi de mo nean i r ze , care n-au cunoscut o înjosire
atât de mare. (R ze ul moldovean ine, ca o laud , s nu intre în
cârcium al turi de cl ca i i s nu suduie ca ei; iar unde înjur i bate
vitele, e semn c s-a p c to it i el prin atingerea cu al ii).
In orice caz: dup cum dragostea - dragoste aduce, chiar când e
vorba de fiarele p durii; de asemenea, s lb ticia - s lb ticie na te,
chiar când e vorba de femeie i de copil. Deoarece, de când e lumea
lume, b ul are i va avea totdeauna dou capete.

LECUIREA DE P CAT

1. Speciile stinse nu le mai putem învia. Na iunile nimicite nu le mai

putem scula din mormânt. Putem cru a i p stra pe cele care au mai r mas. M suri
de ocrotire. Omul se simte vinovat.
2. Vita e a a cum e omul. Îngrijirea de pomi i de vite este semn de bun
cre tere. coala cea mai temeinic este cea pornit din gospod ria p rinteasc .

93
 Poate omul s mai vindece r ul pe care l-a f cut prin s lb ticia
sa?
Unele pagube sunt cu neputin de împlinit. De pild ,
neamurile stinse prin cruzimea r zboaielor, stinse r mân pentru vecie.
E drept c unii se mângâie de pierderea lor: ,,Dac cutare sau cutare
popor s-a pr p dit, asta înseamn c era p c tos i deci trebuia s
piar ... Bine c a l sat locul altora mai vrednice...!``
În elepciunea aceasta, care pune puterea brut drept m sur a
pre ului unui neam, ni se pare îns cu totul de art . În adev r, s-ar
putea ca biruitorul s fie un tic los, iar biruitul s fi avut în sufletul
s u cine tie ce comori de bun tate i de putere, pe care moartea le-a
risipit pentru totdeauna, f r nici un folos pentru nimeni. Iat o pild
mai de curând.
La miaz zi de Australia, e o insul minunat - Tasmania unde
omul se poate bucura de toate înlesnirile unei clime foarte blânde. E
un mic rai pe p mânt. Locuitorii ei erau ni te oameni cu pielea neagr
i nu urâ i, ba pruncii lor chiar destul de frumu ei. Tr iau ca ni te
adev ra i fii ai naturii. Se aflau abia în zorile civiliza iei, neavând nici
unelte, nici arme multe, ca unii care nu trebuiau s se lupte în acel
ostrov cu niscaiva animale de prad . Privirea le era bun i deschis ...
Marele naturalist Wallace spune: ,,Aci era un popor cu pornire spre
progres, care a g sit ocazia s se dezvolte tocmai când era prea
târziu``.
Pentru ce târziu?
La 1803, englezii, st pânii Australiei, g sesc de cuviin s
fericeasc acea insul , aducând în ea o parte din pu c ria ii Londrei.
Era adic tot una, ca i cum ai da drumul unor lupi în mijlocul unui
arc de oi. Abia pe la 1821, au început a se a eza în Tismania i
emigran i mai de treab , spre a lucra p mântul. Dar ace tia au fost
pentru bie ii tasmanieni o pacoste i mai grea. B tina ii au trebuit s
fug din calea lor, cum fuge vânatul dinaintea vân torului. Veneticii
sosiser cu pu ti, iar localnicii n-aveau nici m car bumerangul (b ul
strâmb ca o cociorv ) cu care se ajutau vecinii din Australia; n-aveau
nici arc, nici s ge i... ci abia ni te bricege cu leafa de piatr , topora e
tot de piatr i be e ascu ite la un cap t!

94
 Urmarea a fost c bietele oi s-au l sat s fie sfâ iate de lupii
englezi, f r nici o împotrivire. Abia pe la 1826, ura împotriva
du manului cu piele alb i-a împins la r zboi. i ce r zboi? Zvârleau
s rmanii de ei t ciunii (wing-wings) cu gândul s dea foc ad postului
veneticilor ori pres rau ghimpi pe potecile i drumurile umblate de
albi! Fire te, asta a înt râtat i mai r u pe vagabonzii cei lacomi de
p mânt, iar guvernatorul a hot rât s fac o h ituial în toat regula,
ca la vân toare de fiare s lbatice. A strâns deci 3000 de pu ca i i a
rânduit ca s îngr m deasc tot vânatul omenesc la o margine.
Vân toarea a costat cam 2 milioane de lei... Cu rânduiala asta, de vreo
8000 de suflete, r m seser pe la 1835 numai 111, iar la 1876 a murit
i Trucanini, cea din urm f ptur din neamul tasmanian. De acum, cât
va fi p mântul p mânt, în insula binecuvântat de lâng Australia, va
putea avea ori ice, numai neamul tasmanianului, n scut i crescut
acolo de mii i r smii de ani, nu va mai putea învia din mormânt.
i tocmai aici e întrebarea cea grozav : nu cumva ace ti copii
ai genului omenesc, care se aflu înc la abecedar i n-avuseser timp
s - i arate toate darurile firii lor, nu cumva ar fi fost cu vremea mai
buni decât venticii care i-au stârpit? Nu cumva, m car într-o privire
tasmanienii ar fi ajuns la îndemân ri pe care englezii nu le vor putea
ajunge niciodat ? Îndoiala aceasta va fi totdeauna cu putin , deoarece
nici un om cinstit nu poate afirma c pruncul din fa este inferior
cut rui om matur, cât timp nu-i dai i pruncului putin a s creasc i
s - i arate puterile. Un gu at, ajuns în vârsta b rb iei, poate sugruma
foarte u or o mie de genii, care stau în leag n.
Se poate deci, prea bine, ca omenirea s se fi ciuntit pe sine
îns i, ucigând sub ochii no tri atâtea neamuri arhaice, dar cu
posibilit i de progres, pe care le m rturisesc chiar unii din neamul
uciga ilor. Blândul Darwin i Wallace sunt cei dintâi care au osândit
cruzimea omului fa de sine însu i.
Dar p catul trebuia pl tit: cine s-a deprins a v rsa sânge, a se
mânji cu sânge i a se l uda cu omorul trebuia, de la o vreme, s
isp easc crima chinuindu-se pe sine însu i... Atât doar c a înv at i
ceva smerenie. Azi, Nansen nu se sfie te a m rturisi c eskimo ii sunt

95
mai de treab decât mul i cre tini i a cerut s fie cru a i de atingerea
cu roadele civiliza iei noastre.
De aceea, se iau acum m suri pentru îndreptarea r ului i în ce
prive te prigonirea speciilor prea strâmtorate de om. În toate
inuturile, unde pot fi luate hot râri interna ionale, vân toarea începe a
fi îngr dit cu reguli. Poate c unele soiuri de balene pot fi mântuite;
elefantul, de asemenea, poate va sc pa... Peste tot unde omul a deschis
ochii i s-a poc it, r ul începe a fi vindecat. Castorul, bun oar , pare
a- i veni în fire, unde nu mai e prigonit. La Pilawin (în Polonia), un
mare mo ier a oprit 3600 de hectare numai pe seama viet ilor p durii.
Poienile r mân necosite, huceagurile ner rite, apele netulburate,
z voaiele neînfrunzite, iar cerbii, zimbrii, elefan ii i alte soiuri, stinse
ori strâmtorate aiurea, tr iesc aici în voie. Între acestea sunt i castorii,
care au început a se întov r i în colonii, ca cei din Canada i a cl di
colibe în acela i fel. E o adev rat minune, cum bietul dobitoc, prostit
în Europa de atâta h r uial , i-a adus acum aminte de obiceiurile
str vechi ale speciei sale! E v dit pentru ori icine, c pacea i
blânde ea au readus dup ele iar i de tept ciunea i îndemânarea din
timpurile când Europa, plin de p duri, îng duia castorilor o via
ticnit .
Dar pilda aceasta cuprinde i o mare înv tur pentru om.
Purtarea castorului ne spune l murit:
Dobitoacele sunt proaste, rele i s lbatice, numai acolo unde
omul este el însu i prost, r u i s lbatic. Dimpotriv , unde st pânul
p mântului se apropie de ele cu blânde e i chibzuin , acolo se
g se te repede vreun chip de bun în elegere.
Ce urmeaz de aici?
De aici, putem scoate unele reguli sigure în judecarea rilor i
a neamurilor:
I. Cum sunt vitele, a a sunt i oamenii din acea ar . Dac
viet ile casei sunt bine hr nite, curate i blânde, po i fi încredin at c
gospodarul acela e harnic, de tept i cu bun rânduial în toate. De
asemenea i întregul popor al inutului sau al rii cu vite frumoase.
Din contra, unde vitele sunt slabe, pline de noroi, de p duchi i alte
necur enii, s fii încredin at c i st pânii acelor dobitoace sunt

96
murdari, f r judecat i f r spor în gospod rie. C ci ce câ tig po i
a tepta de la o vit , al c rui sânge e supt de p duchi, a c rei piele e
b tut de ciomag i a c rei carne e mistuit de ger? Ba mai mult: unde
vita e obijduit i ciom git , po i fi încredin at c b ul de pe spinarea
boului alunec i pe spinarea femeii i a copiilor. B taia i sudalma
zilnic a dobitoacelor, duc - f r doar i poate - la b taia i înjurarea
celor din cas .
Dovada acestui adev r o poate g si ori icine. Lua i numai
seama la via a celor dimprejur ori compara i via a popoarelor între ele.
În mijlocul ora ului Graz e o colin . De jur împrejur sunt mun i cu
p duri. Dar a a de blânde sunt p s rile, c mierlele vin i- i fac cuib în
ora : umbl ca vr biile pe strad i prin cur i, ba vin s ia mâncare
(pinoli) din mâna oamenilor. Tot a a în Elve ia, Fran a, Germania,
Anglia, Olanda... i alte ri cu bun cre tere: nu numai p s rile din
curte, ci i cele din p dure tiu c omul i-a pierdut cruzimea i nu se
mai sfiesc de el. Ba chiar i s lb ticiunile cele mari s-au îmblânzit.
În Thuringerwald i în câte alte inuturi, c prioarele î i ies
înainte, te privesc cu ochii lor roura i, ar tând mai mult mirare decât
fric . Pân i codrul d m rturie c omul s-a îmblânzit.
2. A doua regul e i mai însemnat : Dac vrei s mântuie ti
un popor de p cate, mai ales într-o ar de plug rie, cel dintâi pas e
s -l deprinzi a cre te cumsecade vitele i or t niile dimprejurul casei,
precum i tot ce are în gr din : legume, flori i pomi. Cine s-a
desprins a plivi un strat, acela înva r bdarea i luarea aminte: cine
va uda la timp un cop cel, acela se va deprinde cu grija i rânduiala;
cine va stârpi din timp culcu urile de omizi de pe crengi, acela se va
obi nui cu cur enia; cine va p zi ca ochii din cap mugura ul prins la
altoire i apoi ml di a din prim vara viitoare, din care iese mai târziu
un pom întreg, acela niciodat nu va fi a a de câinos la inim , s rup
ultoana vecinului, deoarece tie ce înseamn grijile a tept rii. Din
contra, va fi cu aceea i luare aminte i la pruncul omenesc, al c rui
suflet înmugure te, se dezvele te, înflore te i rode te întocmai ca al
pomu orului din gr din . Apoi, de la sine se în elege, c cine s-a
obi nuit a mângâia vi elul, mielul, mânzul i boul de jug, ad pându-i
la vreme, p zindu-i de p duchi i de c pu e, de râie ori de alte

97
necur enii, cru ându-i când sunt osteni i, ap rându-i de frig, de
foame, de r ni i alte neajunsuri, acela nu mai poate fi s lbatic în
purt ri cu so ia ori cu vecinii. Înc o dat ; cum e st pânul, a a e i
gospod ria lui, începând de la femeie i copii, pân la viet ile
dimprejurul casei, pomii gr dinii i chiar lucrurile neînsufle ite:
uneltele i alte m run i uri. La spovedanie, singur ranul tie ce spune
preotului; e îns o m rturisire, pe care o aude toat lumea: e casa,
curtea, gr dina, ogorul, vitele, copiii i femeia sa. Pomii cu omizi
strig în gura mare c st pânul lor e murdar i mâncat de p duchi.
Stratul neplivit, ogorul r u arat, r u gr pat, r u sem nat strig oricui
trece pe acolo, c plugarul acela e prost i lene . Boul ros de jug, calul
b tut de a sau r nit de ham, spune oricui îl întâlne te, c femeia i
copiii cut ruia sunt b tu i i înjura i, întocmai ca i dobitoacele. Altfel
nu se poate s fie, c ci omul n-are dou suflete, ci numai unul.
Iat de ce, dac vrei s ridici pe muncitor, trebuie s începi cu
capul, nu cu stomacul. În nici un caz cu cartea! c ci nu cerneala i
hârtia sunt începutul colii, ci via a cea de toate zilele din casa
p rinteasc . Abecedarul adev rat i catehismul cel dintâi al fiec rui
copil e vatra, ograda, casa i gr dina p rinteasc împreun cu toate
viet ile dimprejurul ei. Cea dintâi intui ie nu e cea din clas , ,,la
domnul``, ci acea din marea coal , care se nume te gospod ria
p rinteasc . Cea dintâi lec ie de aritmetic i de geometrie nu se înva
la tabl , cu creta în mân , ci în gr din , num rând r sadurile i
m surând straturile, ca s - i ajung s mân a. Cea dintâi lec ie de
istorie nu e cea din cartea de lectur , ci povestirea tat lui, bunicului i
a bunicii, despre vremurile apucate din b trâni; cea dintâi lec ie de
geografie e pasul dintâi, pe care îl face afar din sat ori din ora , când
copilul e numai ochi i urechi, întrebând mereu: da, ce sat, e acela? da,
colo ce ora e? da, cum se cheam apa asta, muntele acela, dealul
cel lalt?... În sfâr it, cea dintâi îndrumare spre moral nu e rug ciunea
bucherit în abecedar i gâng vit pe de rost de frica vergii, ci e
purtarea blând cu p s rile cur ii, cu cuibul rândunelelor de sub
strea in i al zbur toarelor din gr din i din p dure, cu vitele de
munc i cu celelalte f pturi apropiate de om. Zadarnic merge la
coal , zadarnic scrie i cite te, zadarnic înva aritmetic , istorie,

98
geografie, gramatic , rug ciuni i multe de toate, copilul unui p rinte
care înjur lucrurile sfinte, bate vitele, suduie so ia i p lmuie te
copiii.
Alfabetul poate schimba sufletul. Copilul deprins de mic a fi
hingher i b t u , murdar la trup i spurcat la gur , cu greu mai poate
fi îndreptat; iar dac cumva nimere te la coal cu vorbe rele, b t i i
alte apuc turi mojice ti, atunci r ul nu numai c nu scade, ci spore te:
blestematul, care acas bate pisicile, iese din coal hingher adev rat,
gata s sparg i capetele oamenilor.
A adar, trebuie s începem coala de la cap tul ei cel adev rat:
vatra p rinteasc , iar mântuirea poporului trebuie s-o începem nu de
la stomac, ci de la inim i minte, c ci numai capul poate îngriji bine
i de stomac. Dac voim s ne lecuim de p cat, trebuie s începem a
cere iertare mai întâi de la aceia fa de care am p c tuit: de la pomi i
de la viet ile dimprejurul casei. Pov uitorii satelor s aib nu numai
vorbe frumoase, ci i gr dini frumoase, cur i curate, gospod rii
întemeiate i apoi s îndemne copil retul i tineretul satelor a se
întov r i cu gând de îndreptare.
De pild : ,,Eu (cutare) fiu de plugar f g duiesc s nu mai las
niciodat pomii cu omizi, gr dina f r straturi i straturile f r plivire.
F g duiesc s nu mai bat i nici m car s mai oc r sc vitele
dimprejurul casei ori sa-mi spurc gura cu înjur turile, c ci vorba rea e
un îndemn la fapta rea, atât pentru mine cât i pentru al ii care m
aud. Legea vie ii mele vreau s fie: ridicarea, nu c derea i voi s
ridic cu mine toate f pturile dimprejurul meu. Voi s di pomi, cum
f ceau b trânii spre a le fi de pomenire i cum fac p rintele N... din
sat, domnul I... înv tor i al i frunta i; voi îngriji de vite i le voi face
s asculte de cuvânt, nu de ciomag, tiind c ciomagul e o ispit spre
cruzime; voi spori împrejurul meu binele, s n tatea, cur enia i
averea``.
i tot a a:
- ,,Eu, fiu de or ean, voi c uta s sporesc binele i frumuse ea
m car sub acoperi ul meu i în petecul meu de gr din i de curte. O
pas re se poate ine ori iunde. Pentru un cop cel sau m car pentru o
floare, se g se te totdeauna un col de p mânt ori m car un pumn de

99
 rân , ca s o a ez într-o oal la fereastr . Voi p zi apoi gura mea de
vorbe spurcate; voi p zi ochii mei de vederea petrecerilor murdare i
nes n toase. Voi p i peste gunoiul omenesc, f r s m asem n i s
m amestec cu el. C ci oricine poate face un pas-doi în via ; iar dac
nu voi ridica o scar la cer, cel pu in nu vreau s am pe suflet, c
mi-am f cut singur scar de coborât la iad, prin vorbe scârnave, care
sunt totdeauna tovar ele faptelor scârnave...``
Dar, pentru ca astfel de ,,tov r ii de tineri`` (cum sunt în toate
rile înaintate) s poat lua fiin , mai trebuie ceva: fapta - nu numai
vorba - celor maturi i, mai întâi de toate, a celor pu i în capul
poporului: preo i, înv tori, profesori i cârmuitori ai vie ii de toate
zilele. Cum s a tep i îndreptarea copiilor i a tinerilor, când cei pu i
ca pild înaintea lor bat sau înjur ca ni te l ie i?
Odat pentru totdeauna, trebuie s în elegem c p catele nu se
iart , ci numai se isp esc. Alt chip de a sc pa de ele n-a fost i nu va
fi în vecii vecilor. Pentru lecuire, trebuie isp ire. Numai atunci omul
î i va sp la sufletul de p catul pe care l-a s vâr it, ucigând i speriind
vie uitoarele dimprejurul s u, când, prin bune purt ri, le va aduce din
nou împrejurul casei, îmblânzindu-le i îngrijindu-le cu omenie. Grija
de al ii va de tepta bucuria de roadele acestei îngrijiri, apoi i grija de
sine însu i. Din mintea astfel înnoit , va începe o via nou ; cu
ajutorul pomilor, al r sadurilor i al florilor, cu spijinul p s rilor de
curte, al vitelor de munc i al tuturor dobitoacelor îmblânzite i bine
îngrijite. Omul va fi atunci nu numai st pân pe foamea pântecului, ci
va avea i vreme destul spre a îngriji i de ale sufletului.

UN NOU MATRIARHAT

100
 Pentru a ne lecui de p cat, femeia poate ar ta calea mai u or decât
b rbatul. Ea nu înjur , nu bate, nu bea i nu fuge din biseric . Între femei, cea
mai bun educatoare e ranca, iar la ora - so ia meseria ului i a muncitorului.
Încheiere: femeia trebuie s dea tonul educa iei. Oamenii mari au avut
totdeauna mame cu însu iri alese, iar valoarea unui neam se judec mai mult dup
femei, decât dup b rba i. Spre un nou matriarhat.

Dac blânde ea e singura cale spre a îndrepta relele n scute din

s lb ticia b rba ilor, urmeaz de la sine c educatorul cel mai puternic
va fi acela care are în sufletul s u un izvor mai bogat de iubire, adic
femeia. C r i despre cre tere au scris, ce-i drept, mai ales b rba ii; dar
cre tere bun au dat pân azi îndeosebi femeile, începând chiar din
pruncia omenirii. E destul s privim neamurile negre din centrul
Africii. Între toate s-au ridicat mai mult acelea care au intrat în coala
feminin a gr din ritului, nu în coal masculin a vân toarei. Un
c l tor m rturise te c nic ieri n-a g sit mai mult dragoste pentru
familie i pentru copiii, ca la negrii diur. Dar e caracteristic c tocmai
femeile acestui neam lucreaz p mântul cu mai mare h rnicie i in o
mul ime de lighioi împrejurul colibelor, de care îngrijesc nu numai
ele, ci i b rba ii lor. De aceea, pe când niam-niam sunt canibali, diur
nu numai c îngrijesc cu iubire de copii, dar i pe b trâni îi cinstesc
(Schweinfurth). De asemenea, la popoarele civilizate, acelea s-au
ridicat la virtu i mai înalte, unde femeia a avut însu iri superioare.
Matroana roman a r mas pân azi simbolul gospodinei serioase, gata
de a înfrunta toate greut ile. i e tiut, din vechime pân în vremurile
de fa , c mai to i oamenii de seam au avut mame cu însu iri alese.
Despre maic -sa, Carlyle zice: ,,hot rârea de a fi vrednic de o mam
ca a mea e la mine sim irea cea mai obi nuit i cuprinde în ea ceva
sfânt... Sunt mândru de mama mea, cu toate c nu-i nici bogat , nici
înv at ... Dar dac e ceva bun în cele ce am spus, spre a fi auzite de
lume, e glasul t u, mam , care a vorbit prin gura mea``.

A adar, pentru a îndrepta educa ia unui popor, cuvântul cel

dintâi trebuie s -l spun mamele. Fiindc femeia a fost cel dintâi
muncitor i ea este cea care a unit pentru întâia i dat în fiin a ei cei
doi mari factori educativi: munca i iubirea; ea are i azi pasul întâi

101
în educa ie. E a a de neînl turabil rolul femeilor, încât putem afirma
c orice ar face biserica, coala i toate organele statului, dac mamele
nu vor fi bune, zadarnice vor fi toate silin ele.
Din fericire, în neamul nostru, în multe priviri, femeia este
superioar b rbatului: nu înjur , nu bate, nu bea i n-a p r sit înc
biserica. A adar, de la femei a tept m s porneasc îndreptarea.
Trebuie s acord m femeii un fel de matriarhat moral, ca o urmare a
matriarhatului de odinioar , pe când b rbatul nu se s lb ticise înc
prin cruda îndeletnicire a vân torii i prin alte p cate care i-au urmat.
Dup cum odinioar , îmblânzind animalele i cultivând unele plante,
ea a fost educatorul genului omenesc, tot astfel i acum, ea se cuvine
s pov uiasc pa ii cei dintâi ai copilului. În ce fel?
Natura îns i arat drumul. Dup cum pruncul str bate de la
z mislire i pân la completa dezvoltare a trupului toate fazele de
odinioar ale speciei sale, de asemenea i în educa ie, omul trebuie s
suie toate treptele, pe care s-a suit omenirea de la început pân azi.
Sub ochii mamei, el trebuie s înceap a îngriji i a iubi plantele.
Plivind cu dragoste un strat de legume i ar tând copiilor ei cum firul
de ceap , cartoful, m rarul, p trunjelul sau alte verde uri de folos
sufer i mor, dac nu le strope ti la timp, mama d b ie elului sau
feti ei de lâng ea o mare lec ie despre via . O singur fapt le va
spune mai mult decât o sut de vorbe cu privire la grij , mil ,
prevedere i alte însu iri. De asemenea, cur irea unui pom de omizi
sau ar tarea unei crengi r mas f r frunz ori f r roade le va spune
mai mult decât toate înv turile din gur despre cur enie i h rnicie.
Astfel, înainte de a ti ce e cartea i de a fi v zut m car un abecedar,
mama poate s di în inima copilului ei sim iri care îi vor cârmui toat
via a i poate împ rt i cuno tin e, pe care nici o carte din lume nu le-
ar putea înlocui. Când, între straturile de legume, micul gr dinar va
pune i el într-un col câteva r saduri i va vedea cum dintr-o iarb cu
dou frunzuli e se ridic s pt mân dup s pt mân ni te frunze late
i cre e, apoi un mac ro u ca focul ori dincolo o vine ic , o mic unea,
o crei sau alte podoabe care minuneaz ochiul i îmbat mirosul,
copilul va pricepe o sumedenie de lucruri, care r mân tain închis cu

102
 apte pece i pentru cei ce cunosc florile numai din pahar, iar legumele
numai din farfurie.
Dup marea lec ie din gr din , va urma alta tot atât de mare, în
curte: îngrijirea i îmblânzirea vie uitoarelor de pe lâng cas . Mama
în eleapt (fie ea o muncitoare cu palmele, fie bog ta a bog ta elor)
va face mult pentru viitorul copiilor ei dac îi va deprinde m car cu
îngrijirea cuibului unei clo ti. Un ou are coaja prea tare; puiul nu
poate s rup g oacea i trebuie ajutat s nu moar în bu it; pe altul,
de abia ie it, îl apas prea tare clo ca; altul, c ci sunt i între lighioile
m runte destui nenoroci i, s-a n scut cu picioarele strâmbe... Grij i
iar grij . Întâi, trebuie pus fiecare pui or la c ldur , pân se usuc ;
apoi trebuie sco i to i la soare, p zi i de uliu, de pisici n r va e, de
ploi reci... Câte boli, câte primejdii i câ i mor! Numai cel ce i-a
îngrijit tie ce înseamn o pas re la casa gospodarului. De aceea,
copilul, care se îndeamn al turi de mama lui la astfel de trebu oare
potrivite cu puterile acestei vârste, afl o mul ime de lucruri noi. Puiul
cela... care c dea în brânci, iar acum i-a îndreptat picioarele i alearg
ca un titirez, e pentru el o lec ie de n dejde i de st ruin : vi elul
oblojit i vindecat de el, de asemenea; mielul, iedul, c elul ori alt
dobitoc îmblânzit de el, venind în grab la chemarea lui... sunt tot
atâtea ocazii de a sim i lumea dimprejur i a o cunoa te. Munca
aceasta în tov r ia mamei îi d copilului cea dintâi dovad pip it c
tie i el ceva, c poate ceva, c are i el socotelile lui cu via a. Fa de
aceste fapte tr ite, n scociri ca cele din cartea de lectur cu ,,Tudorel
i M rioara`` sunt lucruri serbede, o mâncare f r gust, f r miros i
f r putere de hran . O mie de cetanii din carte nu-i pot de tepta în
suflet atâta mil , cât piscuitul unui pui or pe care i l-a furat pisica
vecinului! Când b iatul alearg cu lacrimile pe obraz, s spun mamei
c Gulerata i-a luat pui orul, se pare c însu i cerul se va întuneca de
atâta nenorocire! A adar, via a real , nu cartea îi d ,,lec ii de
lucruri``, iar via a copilului e mai mult de 99 la sut împrejurul mamei
lui. i, fiindc vrând-nevrând, ea este cel dintâi dasc l al copilului, de
ea atârn ca mintea lui s fie îmbog it i sim irea lui îndrumat .
Dimpotriv , a amâna educa ia copilului pân la vremea colii,
închipuindu- i c sufletul lui a teapt ca o camer goal , pân ce

103
înv torul va sosi cu mobila, e cea mai p gubitoare gre eal dintre
câte se pot închipui pentru aceast etate.
Mamele deci, s ia seama: ele nasc nu numai trupul, ci i
sufletul copilului. Ele sunt cel dintâi i cel mai mare înv tor al
copiilor. Ceea ce se adaug mai târziu la coal e foarte pu in lucru,
fa de ceea ce fapta i vorba din casa p rinteasc dau fiec ruia pe
drumul vie ii, în ,,cei apte ani de acas ``.
Iar din acest punct de vedere, e un noroc c aproape 80 la sut
dintre români sunt plugari. Prin felul vie ii lor, femeile de la sate au
prilej s dea copiilor o minunat preg tire pentru via . Ele sunt
simbolul muncii. De mic , feti a poart în bra e pe fra ii mai m run ei,
inându-le loc de mam . Na-ni, na-ni... taci cu mama!... (Mama e de 6
ori de 7 ani.) Ca fat , ajut la gospod rie, p ze te vitele, lucreaz la
câmp i face toate muncile casei. Ca so ie, e adev rat topor de oase; ea
cu copiii... ea la treburi peste zi; ea preg te te hrana seara când se
întoarce de la câmp; ea adoarme copiii i vegheaz ., când ceilal i ai
casei se odihnesc; ea se de teapt cea dintâi diminea a. Munca ei în
gr din , în curte, în p dure i la câmp e o ve nic înv tur . Cu
oarecare b gare de seam , putem da plugarului nostru multe din
însu irile care au f cut odinioar puterea poporului roman fa de
negustorii cartaginezi i greci. C ci, cu toate p catele i c derile aduse
în mare parte de str ini, s-a p strat înc în el destul fond s n tos, mai
ales în depinderile femeilor. Un roman cu mult dragoste de plug rie
(Varo) spune c a v zut în Iliria femei, purtând o sarcin de lemne în
spate, iar în bra e având unul sau doi copii. Str buna aceea n-a pierit
f r urma i. Pe potecile mun ilor no tri, po i întâlni i ast zi femei cu
furca în brâu, cu copilul în spinare i cu traista sprijinit de um r,
întocmai ca la str mo ii veni i din Iliria. Atârn numai de noi s
întocmim o cre tere cât mai chibzuit i mai vrednic , în mijlocul
vie ii noastre de plugari. Iar prin lipsa înjur turii, a brutalit ii i altor
sc deri, românca de la ar poate fi un mare sprijin pentru ridicarea
unui tineret, care s ne izb veasc de urgia în care am c zut.

104
 * *

Aici m a tept la o întâmpinare: oare numai so ia plugarului

poate fi o mam bun ? Numai cea care se pleac pe un strat de legume
i îngrije te de g ini, de ra e, vi ei i alte dobitoace, muncind de-a
valma cu b rbatul, numai ea poate îndruma pe copii c tre h rnicie,
blânde e, rânduial , cinste i celelalte însu iri ale adev ratului om?
R spund f r pic de îndoial , c nici cea mai bun cre tere
or eneasc nu poate înlocui s n toasa i bogata disciplin pe care o
d copiilor activitatea ve nic creatoare a muncitorului de p mânt.
Creeaz , se în elege, i croitorul, cizmarul, stolerul i to i me te ugarii
din ora ; dar crea iile lor sunt mai totdeauna mute: haine i iar haine,
ghete i iar ghete, mese i iar mese... de diminea i pân seara, de
vara pân iarna. Ce s mai zici de munca func ionarului care ade
mereu cu ochii în registre, din care copilul nu câ tig nici un îndemn
i nici o înviorare?
Cu toat larma i mi carea lui, ora ul este un cimitir, fa de
via a satului, unde natura îmbie mereu pe om la lupt i la observare.
Dar nici or eanca nu e atât de lipsit de mijloace educative,
dac iei bine seama. Oare cine nu are, chiar în ora , un petic de
gr dini spre a sem na un strat de legume ori de flori, sau n-are un
cote spre a cre te câteva p s ri? La nevoie, chiar o colivie poate da
mamei prilej s de tepte în sufletul copiilor dragostea pentru vie ile
dimprejurul casei. St deci în mân oric rei mame adev rate, s ajute
preg tirea unei lumi noi, iar metoda e tot cea veche de la începutul
omenirii: munca direct , îngrijirea plantelor i îmblânzirea animalelor,
nu vorbele de cic leal sau citirea c r ilor pân la toceal .
De aceea, fie bogat , fie s rac , femeia din ora e care se
gânde te la cre terea copiilor s i trebuie din când în când s ia drumul
spre marea ,,Academie de educa ie``, care se cheam Satul i
Gospod ria s teasc . Mai ales cele care au bucata lor de p mânt i
s-au mutat în ora , poart o mare vin i o mare r spundere. Viciul
feminin al luxului, care împinge pe femei c tre ora e, îndeosebi c tre
ora ele mari, e o cumplit meteahn , care face din femeie o adev rat
du manc a neamului. Risipa material i c derea moral , provocat

105
de lux, e uneori mai p gubitoare chiar decât înjur turile, be ia,
brutalitatea i alte p cate b rb te ti.
Iat dovada: mai întâi, ademenit de mod , femeia osânde te
portul vechi al p rin ilor i al str mo ilor. Or eanca porne te înainte,
iar pecinginea se întinde apoi i asupra rancelor. Sunt sate unde
b rbatul poart înc suman ori mintean, iar femeia se poce te,
punându- i pe cap aluri i alte tren e cump rate din târg. i lucrul
acesta are o mare însemn tate nu numai economic , ci i cultural .
C ci arta unui popor, împreun cu limba lui sunt cei doi stâlpi pe care
se reazem via a sa na ional . Când un popor î i pierde portul i limba,
e pe vecie pierdut, haina e zidul cel dintâi care-l desparte de str ini.
Înainte de a auzi glasul str inului, te izbe te îmbr c mintea lui, care î i
spune c acela e altfel i altcineva...; te izbe te ca ceva deosebit i mai
totdeauna ciudat i chiar sup r tor, adic în afar de gustul t u. De
aceea, cine p r se te haina p rin ilor î i p r se te ara (chiar dac
r mâne în hotarele ei). Luând portul altuia, te-ai f cut robul lui;
m rturise ti c gustul lui e mai bun decât al t u, ochiul lui mai ager
decât al t u i judecata lui mai puternic decât a ta.
i dac ar fi într-adev r a a, n-ai avea nimic de zis, deoarece
adev rul trebuie s înving totdeauna. Dar ce adev r poate fi în
purtarea negrului care se îmbrac cu frac peste pielea goal ,
închipuindu- i c -i st mai bine decât înf urat cu pânza lui larg ,
potrivit cu clima cald i cu frumuse ea trupului negru? Ce adev r i
ce frumuse e poate fi în chipul r ncii noastre, care i-a p strat fota,
iar împrejurul capului î i înf oar o pocitur de al cât o ciuturug , în
loc de tergarul alb, care întinere te pân i fe ele zbârcite de
b trâne e?
Prin urmare, p r sirea portului e o abdicare. Ora ele
române ti, afar de câteva din Oltenia, Transilvania, Maramure ,
Bihor i Banat, sunt centre de dezna ionalizare. Toate privesc c tre
Bucure ti, ora ul cel mai f r caracter al rii. Iar cele mai fermecate
de îmbierile acestui ora sunt tocmai femeile.
De aceea, nu numai în interesul cre terii copiilor, dar chiar
pentru a se mântui pe sine de p cat, or eanca i, mai întâi de toate,
cea bogat trebuie s se întoarc m car vremelnic cu fa a c tre sat.

106
Numai via a de la ar o poate sc pa din z p ceala i lipsa de caracter
etnic în care a c zut. i fiindc vorbele acestea pot p rea aspre, e
nevoie s st ruim pu in asupra lor.

Care e deosebirea cea mai hot rât între ranca adev rat i
ranca pe jum tate pocit cu haine or ene ti sau or eanca
înstr inat cu totul în port? Cea dintâi, prin gustul ei format de veacuri
în potrivirea cus turilor i a formelor, î i poate ar ta talentul, creând
ceva original. Fiecare fat coase cu drag iia cu care va ie i la hor , iar
când vin Pa tele, ochi s ai, ca s prive ti... Dimpotriv , ranca
neghioab , care începe a se împopo ona cu haine din târg, precum i
or eanca ajuns roaba modistei, nu mai poate întrece pe altele decât
prin pung i închinându-se proste te jurnalului de mod . Iar urmarea
se vede îndat : punga se de art , gospod ria se îngreuiaz i se
cufund . Cine s mai m rite fetele al c ror merit e doar întrecerea în
,,mode`` i deci în cheltuieli? i cum s mai reziste ispitelor rele ni te
sec turi care nu mai produc, ci consum !
Al turi de ruina material , vine aproape sigur ruina moral .
Prin urmare, putem zice c femeia care i-a p r sit portul, în loc de a
fi reazemul unei bune educa ii, e, dimpotriv , uciga ul neamului, atât
din punct de vedere moral, cât i material. Femeia mo ierului care- i
mut gospod ria la ora , e adev rat tr d toare de ar . În loc de a
r mâne lâng s teni i a spori munca, adic produc ia, ea r pe te
roadele câmpului spre a le risipi pe lux, nimicind avu ia i destr mând
sufletul. Venirea la ora e, a adar, cel dintâi pas spre expatriere din
port, din limb i din mijlocul neamului care te-a n scut.
De aceea, dac cerem s se dea femeii vrednicia social a
matriarhatului de odinioar i, potrivit cu progresele vremii,
îns rcinarea educa iei, e bineîn eles c aceast vrednicie nu poate fi
acordat roabelor modei, adic înstr inatelor de neam, de limb i de
obiceiuri, care formeaz p tura cosmopolit . Acestea sunt ni te biete
frunze uscate, o pleav inutil din punct de vedere na ional. i inutil
e înc prea pu in. Ca i robii igani de odinioar , care au adus cu ei
atâtea obiceiuri spurcate, roabele modistelor r spândesc i ele în masa
poporului tot felul de apuc turi primejdioase. Nu. De influen a robilor

107
 i a roabelor suntem s tui. Numai româncei întoarse cu toat inima
spre sat, adic spre obiceiul p mântului, putem s -i încredin m grija
de a ridica o ,,nou genera ie``.

*
* *

Se poate îns da educa ie deplin în sat? Aici vine a doua

întâmpinare: vrei s m îngropi la ar ? Ce fac cu cre terea copiilor?
(ipocrizia începe cu acest pseudo-argument). Ce fac cu nevoile mele
de o via intelectual mai bogat ?
Pentru copii, ne-am în eles. Temeiul cre terii lor, adic
educa ia pân la 10-12 ani, e neasem nat mai solid la cel crescut în
sat decât la copilul or eanului, care e o biat pas re închis în colivie.
(De altfel, în toate rile înaintate, colile fug ast zi de ora e. Fetele,
îndeosebi, ar putea s nu vad ora ul în veci i ar fi cu atât mai
destoinice pentru marea lor menire, ca mame i gospodine.) Cât
prive te obiec ia cu via a intelectual , f rnicia e v dit : nu cultura, ci
nevoia de lux i obiceiurile rafinate atrag în ora e pe cei ce fug din sat
ca dintr-un loc de pedeaps . Iar aici, punem degetul pe ran : lipsa de
ocupa ii serioase i de ideal moral atât la femeie, cât i la b rbat, iat
buba cea mai primejdioas a societ ii noastre. De aici izvor te
veninul care otr ve te din capul locului educa ia tineretului.
Iar dovada este hot râtoare. E destul s amintim c cei cu
avere fug numai de la mo ie i din sate, ci fug i din ora e însemnate,
cum sunt Ia ii, Craiova, Gala ii, Clujul i altele... Ce lipse te Ia ilor?
Vechea capital are un teatru luxos, cum nu se g sesc nici în
str in tate, în multe ri; are universitate - lucru destul de rar în orice
stat; are biblioteci, muzee, conservator de muzic , pinacotec ,
societ i de sport .a., .a. i totu i, ie enii fug de Ia i, emigreaz spre
Bucure ti pân i profesorii universitari!
Argumentul cu nevoia de via intelectual e deci o vorb de
mântuial . Altul e adev rul. Dac ar fi vorba de cultur , omul bogat la
suflet poate chiar într-un sat înfundat în mijlocul mun ilor s tr iasc o
via sufleteasc foarte bogat . Pentru câ iva lei, poate chema lâng el

108
pe to i filosofii p mântului. Iar de când s-au înmul it mijloacele
tehnice în popularizarea operelor de art , po i avea la îndemân vederi
de tablouri i alte rarit i, de care înainte vreme nu se învredniceau
nici regii. Ce s mai zicem de radio care î i d zilnic concerte i- i
spune ce se petrece pe toat fa a p mântului!
Dar, înc o dat , nu de asta e vorba; nu de tiin de art i de
filosofie, ci de lux i de ademenirile traiului rafinat, inevitabile pentru
cel care are avere, f r s aib îns i o ocupa ie serioas în via . C ci
de-ar avea în adev r dragostea muncii i un ideal moral, i-ar da seama
c scena pe care se poate ridica cineva la cea mai mare distinc ie e
tocmai satul. Un mo ier, care salt prin fapta i vorba lui un col de
ar , e un mare reformator, ca i înv atul apostol Paul sau al i oameni
cu chemare divin pe p mânt. Iar femeia lui, în loc de a se chinui s se
ia la întrecere în moda cu heterele sau s cheltuiasc nebune te spre a
trece drept ,,regina`` adun rilor deochiate, numite baluri, ar putea fi,
f r nici o cheltuial , suverana adev rat a femeilor unui sat întreg.
Dar, pentru asta, trebuie ideal moral singura unitate de m sur
a valorii i a culturii cuiva. Iar fa de acest criteriu, pentru orice
femeie, care a îng duit so ului ei s - i mute gospod ria de la sat la
ora , chestiunea se pune astfel:
Ori ine într-adev r la copii, i atunci nu-i decât un drum: s se
întoarc grabnic la via a de sat, lâng mo ia ori petecul s u de p mânt;
ori nu ine, i atunci însu irile ei negative: lipsa de înjur turi, de be ie
i de brutalitate sunt de pu in folos c ci devine i ea, cu vremea, un
element negativ i chiar primejdios în cre terea copiilor, înconjura i de
toate ispitele ora ului.
Întrebarea e: mai poate românca îndrepta r ul printr-o nou
educa ie dat tinerei genera ii? i de unde anume ar trebui s
porneasc ini iativa? M rturisim c nu ne putem gândi aici la a a
numitele asocia ii feministe. N-avem nici o n dejde în femeia
masculin , care î i bate capul cu egalitatea sexelor, cu ma in ria
votului i de alde astea.
Asemenea, nu n d jduim nici în creatura subfeminin care
tr ie te numai pentru a se împodobi, adoarme cu gândul la juvaere, se
de teapt , respir , se bucur i se întristeaz dup evanghelia

109
croitoreselor. Aceast categorie e neasem nat mai rea chiar decât
femeia cu apuc turi masculine. Astfel de femei sunt la fel cu s lbaticii
din p durile Africii i Americii. Ca s te încredin ezi, e destul s
cite ti în descrierile de c l torie, cum acei s lbatici se mânjesc cu
unsori albe sau ro ii, sau de alte culori; cum î i vopsesc p rul; cum î i
g uresc urechile, buzele i nasul; cum se piapt n , aci gr m dind
p rul în cre tet, aci ducându-l la ceaf , aci întorcându-l spre tâmple i
sucindu-l în fel de fel de chipuri.
De la r t cirile acestea ale modelor s lbatice, femeia n-a putut
trece nici azi la o via cuminte. De altfel, pân mai ieri, chiar i
b rba ii se împopo onau s le plângi de mil . Ce peruci pe cap! Ce
funte la genunchi! Ce de horbote la mâneci i la guler! Ce de
marafeturi i de împiestri turi!... Dar, de o sut i ceva de ani,
smintelile astea s-au dus de la b rba i. Singure femeile f r ocupa ie le
mai p streaz . Ca i bakairii i zulu ii sau al i s lbatici, ele se mânjesc
înro indu- i buzele, înnegrindu- i sprâncenele, sulemenindu- i fa a i
pieptul, pe care-l dezgolesc, ca iganii... De la barbaria murdar de
odinioar , am trecut la barbaria pudrat de azi, care, în fond, e tot o
murd rie.
Prin urmare, de la unele ca acestea, nu se poate a tepta vreo
îndreptare. Sunt îns femei, c rora li se poate încredin a iar i rolul
matriarhatului; sunt cele care muncesc i tiu a pre ui munca. Astfel de
femei au f cut mai întâi un progres însemnat în îmbr c minte. În loc
de a schimba de patru-cinci ori pe an, iar uneori de patru-cinci ori pe
zi costumele, aci scurtându-le pân la genunchi, aci lungindu-le ca pe
o coad de arpe i târându-le pe jos, femeile acelea î i lucreaz
singure o parte din haine i au ajuns s se îmbrace într-un chip potrivit
cu nevoile vie ii. Mamele, bunicile i str bunicile lor le-au l sat
modele de îmbr c minte, la care femeia harnic î i arat
de tept ciunea i talentul, îmbinând doar culorile i iscodind cus turi
i ales turi mai frumoase. i, cum nu se pocesc la port, dup cheful
str inilor, de asemenea nu- i slu esc nici fa a cu sulimane i otr vuri.
Ele tiau c obrazul cel mai frumos e cel sp lat cu ap , nu spoit cu
dresuri; piciorul cel mai frumos nu e cel bont, ca al chinezoaicelor, ori

110
coco at pe catalige, ci acela care a crescut slobod, deoarece adev rata
frumuse e e a s n t ii, nu a simulacrului i a minciunii.
În femei ca acestea ne punem noi toat n dejdea unei cre teri
mai bune a tinerelor odrasle. Fiind sc pate da faza barbariei, ele vor
putea duce i pe copii repede spre o via de h rnicie i vrednicie.
Vatra, masa i casa lor va fi ca un altar, c ruia i b rbatul i copiii îi
dau roat cu dragoste i respect. Numai unor astfel de femei, sfin ite
prin munca de toate zilele i în elep ite de încerc rile vie ii, li se poate
acorda matriarhatul moral. Fiecare pas al lor e cugetat, deoarece ele î i
dau seama c nu numai vorba i purtarea lor, ci i lucrurile dimprejur,
pân i cele neînsufle ite, înrâuresc cugetul i sim irea celor din cas .
Numai femei ca acestea vor putea ridica neamul românesc din
greut ile în care se zbate acum.
R posata regin Elisabeta a zis cândva: viitorul rii îl ese
femeia. E atât de adev rat, încât nu ne sfiim a afirma c adev ratul
caracter al unui popor se vede mai mult în femeie, decât în b rba i.
Între matroana roman i femeia greac , deosebirea era nu se poate
mai sim it . Dar, ca s nu gre im cumva, luând exemple din vremuri
de mult trecute, e destul s privim la popoarele de azi.
Cum e francezul? Care sunt însu irile lui cele mai
caracteristice? De vom r spunde c este inteligent, econom, vioi...
poate fi dup disput . Inteligen i sunt i englezii, vioi - italienii,
economi - olandezii etc. Dac vom zice îns c franceza e cochet ,
nimeni nu va t g dui c am nimerit o însu ire, pe care nici o alt
femeie din lume nu i-o poate disputa. De altfel, vorbele ar fi de prisos.
Suveranitatea Parisului în chestie de mode feminine e un fapt. O
Pompadour, o Dubary i atâtea altele care umplu cronica regalit ii
franceze sunt tipuri istorice. Cu totul astfel ni se înf i eaz femeile
altor neamuri. Italianca e, întâi de toate, o fiin cu pasiuni violente.
(Julieta amestec iubirea cu moartea). Englezoiaca e voluntar . Nu e o
întâmplare c din neamul englez a ie it o regin ca Elisabeta i o lady
Macbeth. Cât despre Margareta din Faust e semnificativ c Goethe
ne-o înf i eaz lipsit de orice urm de artificiu. Ingenuitatea i
simplitatea erau, pân mai ieri, însu irile tipice ale poporului german;
aceasta explic i faptul c pedagogia a fost pân de curând o tiin

111
german . C ci, f r duio ie i ingenuitate, nimeni nu se poate apropia
de sufletul copiilor. Pestalozzi e o dovad . ,,Mama mea, zice el, se
jertfea pentru educa ia copiilor ei...``, iar al turi de mam , marele
pedagog pune îndat minunata figur a Barbarei Schmid, o servitoare
cu suflet de apostol. ,,Iubirea acestei slujnice c tre copiii f r tat ai
st pânei sale, pe care o slujea cu adev rat din toat inima, o adusese la
atâta lep dare de sine, încât s-a lipsit de un m riti bun``. Toat
dragostea ei i-o rev rsa asupra copiilor pe care îi îngrijea nu numai
trupe te, ci c uta s le de tepte i sufletul, atr gându-le luarea aminte
asupra tuturor lucrurilor care puteau s -i intereseze.
Cât deosebire între Rousseau, care recomanda pentru
cre terea copilului un guvernor, i Pestalozzi care, crescut de maic -sa
i de biata Babely, cum îi zicea el servitoarei, î i pune toat încrederea
în femeia din popor, pentru a da o îndrumare într-adev r s n toas
copil retului unei ri!
Gândul acesta al lui Pestalozzi ni se pare adev rat, chiar dac
observ rile de mai sus asupra caracteriz rii unui neam prin femei ar fi
neexacte. Deoarece, bune sau rele, femeile sunt temelia educa iei în
fiecare genera ie; a a c , chiar dac ele n-ar fi încoronarea istoric a
fiec rui popor, sunt cel mai pu in începutul în l rii, ca i al c derii
lui. E un mare simbol faptul biblic c însu i Iisus, în loc de a veni pe
norii cerului, s cure e p mântul cu tunete i tr snete, a venit ca prunc
omenesc, în casa unui muncitor i sprijinit pe bra ele unei fecioare.
Iubire i munc , copil i femeie, iat calea spre izb virea din
p cat. Dar, pentru aceasta mai trebuie înc un lucru: viziunea limpede
a unui ideal, f r de care nu i se poate încredin a matriarhatul moral.
G sim acest ideal m car la femeia muncitoare? Sau, dac nu-l
are nici ea destul de clar în minte, cine s i-l dea?1

1
Ni s-a pus întrebarea: Dar b rbatul nu trebuie s aib nici un rol în cei dintâi ani ai
educa iei copilului?
Întrebarea e aproape de prisos. Se în elege de la sine c , direct sau indirect, tat l are
o parte foarte însemnat la îndrumarea copiilor. ïns , oricât ai dr mui influen a
fiec ruia dintre p rin i, e sigur c mama, ca una care din cele dintâi zile poart
pruncul la sân, are totdeauna câ iva pa i înaintea tat lui, în ceea ce prive te
înrâurirea asupra copiilor.

112
 CARTEA A DOUA

ÇCOALA MUNCII: PREOTUL ÇI ÎNV TORUL

Biserica vie

1. Numai biserica poate da înv tur unei muncitoare i îndrumare

spre ideal femeilor care nu tiu destul ce e munca. Îns nu prin rug ciuni
stereotipe, nici prin discursuri, ci prin pilda de iubire cre tineasc , dat de preot, i
prin munca sa pozitiv .
2. Dup cum mama este înv toarea copiilor, de asemenea preotul
trebuie s fie înv torul mamelor; predica trebuie s devin o lec ie de pedagogie
cu privire la educa ia fizic , intelectual i la formarea caracterului.

Desigur, îns , o bun împ r ire a muncii cere ca i tat l s - i ia partea lui de
r spundere chiar din cei dintâi ani ai copil riei. i aceasta, nu numai cu gândul de a
împ r i greutatea r spunderii, ci din nevoia de a împlini latura de munc potrivit cu
sexul s u.
ïntr-adev r, cl direa sufletului omenesc cere dou feluri de materiale: reprezent ri
i emo ii (c r mizi i ciment). Impresia i reprezentarea f r emo ie e slab i de
pu in însemn tate pentru via . De aceea, coala de azi, cl dind cu c r mizi f r
ciment sau cu pu in ciment, nu ajunge la nici o isprav .
Lucrând îns cu luare aminte, în cei dintâi ani, se pot înl tura multe neajunsuri:
Pentru materialul reprezent rilor poate avea i tat l un rol destul de însemnat, dar
cimentul emo ional îl d mai ales mama.

113
 Am ar tat în partea întâi c temeiul educa iei este iubirea. Prin
munc i îngrijirea care na te din iubire, i plantele, i animalele, i
omul s-au îmblânzit i s-au apropiat. Apoi, femeia, fiind mai
sim itoare decât b rbatul, era firesc ca ea s fi fost cel dintâi educator
al genului omenesc; iar azi, tot ea trebuie s fie cel dintâi înv tor al
fiec rei f pturi omene ti. Copilul e nu numai carne din carnea mamei,
ci i suflet din sufletul ei: din gura ei aude cel dintâi cuvânt; din mâna
ei prime te cele dintâi lucruri; din mângâierile ei începe a sim i ce e
bucuria; din glasul ei deprinde a în elege ce se cade i ce nu se cade.
La început, pruncul e un fel de prelungire a sufletului mamei lui.
Întrebarea e: poate în ara noastr femeia s împlineasc cum
se cuvine sarcina de a cre te o genera ie într-adev r destoinic ?
Cânt rind valoarea societ ii române ti, a a cum au f cut-o
împrejur rile, ajunsesem la încheierea c de la femeile p turii
suprapuse e pu in de a teptat, unele fiind str ine de neam, iar altele
str ine de munc . Ar fi necesar deci ca toate femeile s intre în coala
muncii, adic s se supun în chip con tient unui regim de via nou ,
potrivit cu nevoile societ ii moderne. (Sunt ri care au introdus legea
muncii atât pentru b rba i, cât i pentru femei, spre a le ar ta pe ce
cale s apuce în via , ca s fie de folos poporului din care s-au
n scut.) Îndeosebi, pentru popula ia rural , agronomii cu sim
pedagogic ar putea avea un rol hot râtor pentru educarea gloatei
poporului. Deocamdat îns , toat n dejdea e la mamele care cunosc
via a, începând cu ranca deprins cu toate ostenelile i pân la so ia
meseria ului, negustorului, slujba ului i a celui ce tr ie te, socotind
zilnic pâinea, lemnele, hainele i toate cele de nevoie unei vie i
strâmtorate. Cine cunoa te cât vitejie trebuie unei v duve, ca s in
casa cu acul, sau unei orfane care- i ajut fra ii mai mici, muncind cu
ziua ori ve tejindu- i obrajii la lumina unei l mpi, acela tie c , în
marea armat a femeilor care muncesc munca dreapt a vie ii, sunt
multe care pot sta în fa a copiilor ca înalt pild de coal a vie ii.
Dar i acestora le lipse te, dac nu idealul moral, pe care li-l d
biserica, cel pu in priceperea pentru a îndruma cumsecade dezvoltarea
trupeasc i sufleteasc a copilului. E destul s vezi cum îngrijesc
r ncile, chiar cele cu dare de mân copiii lor, pentru a vedea c

114
românca, atât la sat, cât i la ora , e foarte departe de ceea ce ar trebui
s fie, ca educatoare a copiilor. De pild , obiceiul s lbatec de a pune
copilul cu pielea goal pe p mânt e o adev rat crim . Mii de prunci
se sting în fiecare an numai de tetanos. Dar eresul de a ine copilul 3
zile nemâncat, dându-i pe gât fierturi b be ti, care-l ucid cu zile? Nici
o mirare c în România mor anual peste 100.000 de copii, iar jum tate
din ei pier chiar în luna dintâi! Putem zice c , pe cei care scap , i-a
cru at numai întâmplarea.
De aici urmeaz un lucru l murit: pentru a avea al i copii i
,,alt cre tere`` a tineretului, trebuie s avem mai întâi alte mame.
Educatorul acesta mai bunicel, femeia muncitoare, trebuie f cut în
adev r bun. Çi fiindc nu putem s strângem în vreo coal toate
femeile acestei ri, trebuie s leg m firul de acolo unde se poate lega,
de biseric . În adev r, pe lâng alte însu iri, care în ara noastr înal
pe femeie fa de b rbat, mai e una de foarte mare pre : sim irea ei
religioas . Pe când b rba ii sunt ademeni i de cârcium sau r mân
departe de Casa Domnului, urmând pilda rea a câtorva alb strei de la
prim rie i din casa proprietarului; pe când la ora cluburile,
distrac iile i pseudocultura opresc pe b rbat de a mai c lca pragul
bisericii, femeile, din contra, atât la sat, cât i la ora , n-au pierdut înc
bunul obicei de a veni duminica în fa a altarului. Nu putem ti la ce
gândesc ele acolo i dac sunt în stare s - i înal e îndestul sufletul, dar
aceea e singura coal de la care putem a tepta împlinirea educa iei
mamelor.
Pentru aceasta îns , ne trebuie o biseric vie, nu numai un loc
de cânt ri, oricât ar fi ele de frumoase i cucernice. Biserica lânced
de azi nu ne mai mul ume te, ci, dimpotriv , ne mâhne te. Datoria
preotului, cum am mai spus i alt dat 1 ) nu e numai s citeasc i s
liturghiseasc , deoarece Iisus n-a zis ,,merge i i citi i``, ci ,,merge i i
predica i``... Iar preotul nu e numai un b rbat cu p rul lung i dou
haine negre (una mai strâmt i alta mai larg ) sau vreun slujba
îns rcinat cu gl suirea unor cuvinte citite ori cântate. Nu glasul lui, ci
sufletul lui vrem s -l auzim.

1
C tre noua genera ie, edi ia a treia, 1928.

115
 Într-adev r, dac e vorba s repet m uneori mai rar, alteori mai
repede, iar câteodat pripit de repede unele rug ciuni, tocindu-le i
pronun area i în elesul, atunci sunt de o mie de ori mai în elep i
tibetanii, care au mori anume pentru rug ciune. C lare ori pe jos,
acas ori pe drum, treaz i în somn, mori ca se învârte te i rug ciunea
se pritoce te: ,,Om mani padme hum, om mani padme hum, om mani
padme hum``... Se poate mai mare z d rnicie decât gâng virea asta
ve nic a unor vorbe, al c ror în eles nici Dalai-Lama nu-l mai tie?
Nici icoanele f r num r ale lui Buda, nici c delni area la s rb tori,
nici m t niile neobosite, nici pomelnicele care flutur peste tot în
vânt, nimic - nimic din slujba bisericilor lamaiste - nu mai poate învia
sufletul, tâmpit prin repetarea ma inal a vorbelor. Atât de stearp se
face mintea, când omul dond ne te mereu, ca un n tâng, acelea i
vorbe, f r s se p trund de în elesul lor! Apostolul Pavel care a
muncit cu palmele, ca s întind înv tura lui Christos i a fost b tut
i ucis pentru credin a lui, cu spaima pe care o avea el de glossolalie
(cum am spune pe române te - limbari ), oare ce-ar zice azi, când, în
locul cuvântului viu, ar vedea iar i, ca i sinagogile evreilor, numai
forma de art din care a pierit orice cugetare? Pentru un cre tin
adev rat, Doamen miluie te de 40 de ori, care ajunge în gura psaltului
un singur cuvânt lung: tamle ttamle ttamle ttemle ti... e un adev r
p cat împotriva înv turii cre tine.
De aceea, în locul bisericii amor ite de azi, ne trebuie o
biseric vie. Nu cerem preo ilor cuvânt ri ca ale înv atului apostol
Pavel sau ale lui Crisostom i Bossuet. Darul cel mare al cuvântului
frumos se coboar rar capul pe capul cuiva. Noi ne-am mul umi cu
dou -trei cuvinte, dar spuse din inim , omene te i pe în elesul
tuturor. i, mai ales, am vrea ca servitorii altarului s de tepte în
mintea femeilor o înalt idee despre menirea lor în lume, c ci mama
este începutul colii. Din biseric se cade s porneasc cea dintâi lec ie
de pedagogie i pedologie.
Ce-ar fi de pild , dac , la Duminica Samarinencii, între altele,
preotul ar ad uga i câteva cuvinte cam în felul acesta:

116
 1. Menirea femeilor... ,, Lua i seama, ce sus a ridicat biserica
noastr pe femeie! Pân la venirea lui Isus Hristos, mai la toate
neamurile p mântului, so ia era roaba b rbatului, vita lui de munc .
Fiul Mariei, dimpotriv , nu s-a sfiit s stea de vorb cu o
samarineanc ; ba i-a cerut i de b ut. El tia cât duio ie i bun tate se
ascunde în sufletul femeilor vrednice i de aceea le-a privit cu aceea i
dragoste, ca i pe copiii cei nevinova i. Iar dragostea i-a fost r spl tit ,
c ci între ucenicii s i erau nu numai b rba i, ci i femei. Ba înc , în
ceasul din urm , ele au fost care l-au mângâiat de departe cu privirile,
când sta r stignit pe cruce, p r sit de to i, chiar i de vitejii care îi
f g duiser c nu se vor lep da de el pân în mormânt. Petru, cum
ti i, s-a lep dat i a fugit. Singur Maria lui Cleofa, Maria
Magdalena, Ioana, Salomia i altele câteva i-au alinat durerea, cu
lacrimile lor...
Acesta e adev rul. Dup cum femeia are o mare parte în
ridicarea neamului omenesc, prin munca p mântului, îmblânzirea
dobitoacelor i alte n scociri ale ei, de asemenea i în r spândirea
evangheliei, ea a fost din capul locului o lupt toare plin de vrednicie.
Dovad , marele num r al muceni elor i al sfintelor pe care le
cinste te pân azi biserica.
De aceea, b ga i seama: de la voi, femeile, biserica a teapt i
azi mai mult decât v închipui i, c ci pute i face într-adev r mai mult!
Mai întâi, în unele locuri femeia e mai cre tin decât b rbatul. E o
mângâiere pentru mine, preot, s v d atâtea mame, venite s asculte
cuvântul Domnului. i e o bucurie s tiu c ru inoasele înjur turi,
care batjocoresc numele lui Hristos, al crucii, al botezului i al altor
lucruri sfinte, nu pâng resc m car buzele femeilor din aceast ar .
Îns atâta nu e de ajuns. Menirea aceasta mare, de a crea
trupe te i suflete te o lume nou , n-o ve i putea împlini cumsecade
nici voi, dac nu ve i pricepe deplin r spunderea cea grea a chem rii
unui nou suflet la via ``...

2. S n tatea copilului. ,,Câte dintre gospodinele satelor i ale

ora elor noastre tiu cu ce îngr dire de grij i de bun purtare trebuie
întâmpinat pruncul chiar înainte de a vedea lumina zilei? Câte se

117
gândesc c o pic tur mai mult de b utur ame e te nu numai pe
mam , ci îmbat pruncul din pântecele ei, osândindu-l a apuca pe
calea grozav a be iei i a altor p cate? Câte î i dau seama c nop ile
nedormite, chefurile i alte petreceri ruineaz pentru totdeauna
s n tatea f pturii pl pânde, care mâine-poimâine va fi o pacoste nu
numai pentru familie, ci, uneori, o adev rat primejdie pentru to i cei
dimprejur...?
i, totu i, la astfel de lucruri, orice mam ar trebui s se
gândeasc , dac cuget cât de pu in la menirea ei. i e datoare s se
gândeasc nu numai din interes, ci i pentru alte temeiuri mai înalte.
C ci oricât de umilit ar fi o femeie - s zicem c e so ia celui mai
smerit plugar - ea nu trebuie s uite c darul lui Dumnezeu se poate
coborî pân la ieslea dobitoacelor. S nu uite c pruncul care va fi
purtat de bra ele ei poate s ajung lumina lumii i sarea p mântului...
Deci, lua i seama, mame i so ii! Pe cât de mare e menirea
voastr , pe atât de mare trebuie s fie grija de copiii vo tri, chiar din
clipa întâi a preg tirii lor spre via . Pe bra ele voastre se ridic lumea
de mâine; din sufletul vostru se va împ rt i cugetul genera iei de
mâine; prin gura voastr vorbe te trecutul cu viitorul. Cuvântul cel
mai scump, al celor ce dorm în cimitire, voi trebuie s -l spune i celor
ce deschid acum ochii spre via , pentru ca ve nic s r sune în
urechile lor, pân îl vor împlini. F r voi, lumea amu e te: firul vie ii
neamurilor se rupe; genera iile se r t cesc, întocmai ca irurile de
cocori, înv lm ite pe vreme de sear ... Voi sunte i inima i gândul cel
mai bun al neamului nostru; de la voi porne te binele i r ul.
Veghea i deci i iar veghea i, c ci e o mare m iestrie cre terea
unui copil. Tu, tân r mam , deschide ochii: haina neroad care
sugrum via a pruncului t u e o unealt de moarte, ca i la ul
c l ului... Învârtelile smintite ale dansului, care-l îmboln vesc înainte
de a fi în rândul oamenilor, sunt un p cat, ca i uciderea cu voin .
Vorba i fapta care tulbur lini tea c sniciei e o s geat înveninat , ale
c rei urme r mân în trupul i sufletul copilului t u. Ia seama!
P ze te-te i p ze te-l ca lumina ochilor. Unde nu te pricepi, întreab
pe cei ce tiu. Iar când un cuget greu te apas , nu uita s ba i la u a
bisericii... Atoate tiutor e numai Dumnezeu. Dar în m sura sârguin ei

118
 i a darului, avem i noi, slujitorii altarului, îndrum ri i îndrept ri
pentru to i fra ii no tri în Hristos... Veni i! Biserica v a teapt i v
prime te. Mântuitorul nu s-a sfiit s stea de vorb cu o biat
samarineanc ... Prin asta, cel n scut în iesle a voit s dovedeasc
lumii, c orice femeie poate fi un izvor de bine, care s mângâie i s
îndrepte un neam întreg i chiar lumea întreag .
Veni i, a adar, cu încredere înaintea altarului... Pentru fiecare
suflet nou, pe care îl d rui i bisericii, o lumin nou se aprinde în cer,
o n dejde nou se de teapt în sufletul neamului nostru, strâmtorat de
necazuri i un sprijin nou se adaug familiei... Dimpotriv , fiecare
prunc, care moare din vina voastr , e o candel care se stinge, o
sc dere pentru cei r ma i, o osând care va ap sa sufletul vostru în
ceasul mor ii.
Drept aceea, întoarce i-v ochii spre chipul luminos al Maicii
Domnului i fi i vrednice de menirea voastr ``...
- Crede cineva c astfel de cuvinte ar r suna cu totul în zadar? 1).
Sau ce-ar fi, dac preotul, dup ce a de teptat în sufletul femeii
credin a în menirea ei i în sfin enia pruncului, într-o bun zi, luând
prilej din evanghelia sem n torului care a ie it la câmp, ar face un pas
mai departe i ar l muri pe mamele care îl ascult , ce fel s p easc
în educa ia moral a pruncilor?

3. Purtarea fa de copii. ,,Ie it-a sem n torul...`` O,

Doamne, cât a vrea s v r mân , iubi ii mei, în cuget, c fiecare
dintre voi, vrând sau nevrând, e un sem n tor!... i, mai ales cât a
vrea ca gândul acesta s p trund în sufletul mamelor, spre care se
îndreapt ceas cu ceas tocmai ochii cei nevinova i ai pruncilor!
Iat , prin bun paz i îngrijire, copilul a venit zdrav n pe
lume. E ca o floare de care nu s-a atins m car un fir de noroi. Cre te,

1
ïn alt împrejurare, preotul va atrage luarea aminte c numai acolo cresc copiii mai
bine, unde sunt mai mul i; unde e numai unul, acela e rebegit i f r îndemn (un
singur pui la clo c ). P rin ii îl pândesc mereu, de team c -l vor pierde; îl corcolesc
i astfel îl p c to esc i trupe te, i suflete te. Ori îi caut în coarne i fac din el un
r zgâiat; ori, din prea mult grij , îi umbresc via a cu vorbe prea reci i cu apuc turi
nepotrivite, cu vârsta lui.

119
v zând cu ochii; se joac , prinde a vorbi i învioreaz casa cu
dr g l eniile lui...
Dar în cas , cine e? De jur-împrejur, stau ,, sem n torii``, îns
nu numai de semin e bune, ci i de neghin . Gândindu-te-ai, tu mam ,
s -l p ze ti de tina vorbelor cele rele? i, mai întâi de toate, p zitu-te-
ai tu îns i de astfel de vorbe?
tiu c sud lmile i înjur turile lipsesc din gura femeilor. Dar
tiu, i ti i toate c nu lipsesc uneori dr cuirile cele mai cumplite: Fir-
ai al dracului! Luate-ar dracii...
Ce crâncen blestem! Un copila nevinovat-menit de mama lui
s fie partea diavolului! S fie adic d ruit iadului i Satanei- chiar de
aceea care i-a dat na tere!... Se poate mai mare groz vie?
Mame, care ave i acest ru inos obicei, aduce i-v aminte c
feti a voastr va ajunge i ea mam i va dr cui; c b iatul vostru va
ajunge so i va sudui. Drept aceea, feri i-v ca de foc de a sem na voi
în iv s mân a p catului. Când auzi i înjur turi în gura b rba ilor, s
nu v mira i, deoarece chiar voi, care sunte i mai sim itoare i ave i
menirea de a vindeca r nile i de a alina durerile, chiar voi nu v-a i
st pânit îndeajuns limba, ci a i fost sem n toare de neghin în ogorul
cel curat al sufletului copil resc.
Ce s mai zic de mamele i mai n tânge, care nu- i st pânesc
nici mâna, ci bat odraslele lor, socotind c copilul trebuie crescut în
frica b t ilor...
Ce credin neghioab ! Sunt neamuri unde nimeni nu atinge un
copil i tocmai acolo copiii privesc pe p rin ii lor aproape ca pe ni te
sfin i. În Japonia, cartea cea dintâi de înv tur , cum ar fi la noi
Citirea, e toat plin numai de povestiri, unde se arat cum copiii
acelei ri sunt în stare s treac prin foc i prin ap , pentru p rin ii i
mai marii lor.
A i auzit cu to i ce fel s-au purtat solda ii japonezi în marele
lor r zboi cu ru ii. A i auzit c generalii, dup biruin , s-au dus cu
capul descoperit la mormintele p rin ilor lor, s se închine, dându-le
de tire c i-au îndeplinit datoria; iar când împ ratul - p rintele rii -
a murit, Nogi, vestitul o tean care a trecut i prin ara noastr i-a
urmat st pânul în mormânt.

120
 Pilde ca acestea ar trebui s dovedeasc oricui, c sufletele cele
mai tari se c lesc nu în fierbin eala b t ilor, ci în c ldura blând a
iubirii.
Feri i-v deci de neghiobul obicei de a lovi copiii. Dac a i
vedea c un muzicant se înfurie pe vioar i o trânte te, fiindc sun
fals, a i zice c e nebun i i-a i da sfatul s nu se nec jeasc în zadar,
ci s acordeze lini tit strunele. Ei bine, tocmai a a e sufletul copilului:
are i el coardele lui, unele trebuie l sate mai slab, altele trebuie
întinse. Apoi, caut s vezi i unde a eza i degetul. Dac te ia cineva
cu zorul, chiar tu, om mare, po i da un r spuns îng imat ori gre it. Ba
te i înro e ti de necaz, c nu nimere ti repede cuvântul potrivit ori,
din uitare, spui c ai f cut un lucru pe care abia te gândeai s -l faci...
Iar când în locul t u e un copil, care se înro e te, de-l prive ti int ,
iat c -l faci mincinos, viclean, afurisit...
Doamne, ce cumplit nedreptate! Dar, dac se mai adaug i
b taia... Ce s lb ticie!
C ci nu e vorba numai de dureri, ci lovirea pâng re te i
sufletul copilului, deprinzându-l a fi tem tor i în adev r mincinos.
Când stai cu varga ridicat i-i zici: ai f cut cutare ori cutare lucru?
Spune, c te iert; altfel... Nu vezi c spune i ce n-a f cut, numai s
scape de usturime! Pe vremea când judec torii schingiuiau, nu s-au
v zut oameni nevinova i, m rturisind crime de care ei habar n-aveau?
i nu e lesne de închipuit c nu po i a tepta b rb ie în luptele vie ii,
de la acela care s-a deprins s tremure de teama altora - chiar când are
dreptate!
Apoi, la fric se adaug i alte metehne. Cine e fricos, acela
ur te; cel chinuit va chinui mai târziu so ia; dac e fat , când va
ajunge mam , î i va chinui copiii, iar pân atunci, copilul, s lb t cit
prin b taie, va bate i va chinui animalele mai slabe decât dânsul.
Lua i deci seama: nu cu varga, ci cu vorba i cu pilda se îndrumeaz
pruncii. De aceea, orice cuvânt al vostru s fie pus cu mare b gare de
seam ; cine va sem na neghin , neghin va culege``.

121
 4. Puterea pildelor. ,,V-am spus rândul trecut, fra ilor, c
vorba, nu varga trebuie s îndrume pe copiii vo tri. Va zice îns
cineva: mijlocul acesta nu e prea slab? - Nu.
P rin ii au la îndemân ceva i mai tare decât cuvântul - au
fapta. E destul s te por i tu bine i s -l fere ti de pilda rea a altora,
pentru ca fiul ori fiica ta, când sunt de soi bun, s mearg pe calea cea
dreapt . E o mare gre eal s te porne ti cu cic leala asupra celor
dimprejurul t u, sf tuindu-i i iar sf tuindu-i. Poart -te tu bine i laud
cu însufle ire purtarea unui copil care- i place; vorbe te apoi cu scârb
despre purtarea care nu- i place la altul i vei vedea c copilul se
întoarce dup sfatul t u, cum floarea-soarelui se îndreapt dup soare.
Dimpotriv , numai de la b taie ori de la cioc neal s nu a tep i
nimic. Cât despre dr cuiri i alte vorbe rele, acelea nu trebuie s
spurce niciodat gura unei mame.
R mâne i m car voi, femeile, duioase i blânde, cum a i fost în
ziua r stignirii Mântuitorului, i credincioase iubirii pe care Hristos a
ar tat-o copiilor, chemându-i lâng sine. Nu uita i c privirea
mohorât a unei mame e pentru copil i pentru b rbatul bine crescut o
pedeaps mai grea, decât o mie de cuvinte aspre i de oc ri. Multe
poate privi omul cu nep sare, dar ochii mânia i ai unei mame îi sfâ ie
sufletul.
De aceea, în voi îmi pun n dejdea, ca s ridica i poporul nostru
din pâng rirea sud lmilor i altor obiceiuri rele, pe care le-au adus
atâ i oameni de pripas pe p mântul p rin ilor no tri. Nu uita i c bunii
i str bunii no tri au fost oameni cu mare cuviin în vorbe i în fapte.
Atârn de voi s ridica i o lume la fel, deoarece casa i gospod ria
voastr e adev rata coal a neamului. Pân la 7 ani, copilul înva
atât de multe încât ceea ce se adaug mai târziu e pu in lucru. Cine s-a
înv at lâng mama lui s spun numai adev rul, cinstit r mâne pân
închide ochii; cine s-a deprins curajos, curajos r mâne pân la
mormânt; cel blând cu animalele, blând i bun r mâne pân la
b trâne e, nu numai pentru f pturile necuvânt toare, ci cu atât mai
mult pentru semenii s i. Cine s-a obi nuit a ro i de vorba i de fapta
rea, pe acela s tii c te po i bizui ca mam , când vei fi b trân i
neajutat ; ca socru i soacr , dac îi vei lua de ginere i nor ; ca

122
tovar , dac vei intra cu el în afaceri... peste tot va fi om adev rat sau
femeie adev rat , deoarece pre ul cel mare al înv turii nu e în
mul imea lucrurilor înv ate de copil, ci în felul cum le afl de la
mama i tat l lui i cum le simte.
Iat de ce când v d p rin i în fa a altarului, gândindu-m la
pilda Sem n torului din evanghelie, o cald n dejde mi se coboar în
suflet. Când cuget la marea putere a unor mame bune, parc v d ara i
neamul acesta schimbat ca prin farmec.
E destul s vre i...
Gândi i-v în fiecare zi, m car o clip la menirea voastr .
Gândi i-v la cur enia pruncului purtat pe bra ele voastre i la viitorul
lui care e viitorul vostru.
Pune i înaintea cugetului vostru pilda unei vie i înalte i
purta i-v în a a chip, încât copilul s poat merge, cu ochii închi i, în
c ile pe unde a i mers voi.
Çi atunci, atât trupe te cât i suflete te, o lume nou se va
ridica chiar de mâine sub ochii vo tri, iar în ceasul cel mare, când ve i
încruci a mâinile pe piept, privind fiii i fiicele dimprejurul vostru ve i
în l a ochii c tre cer, zicând: Acum libereaz , Doamne, pe roaba ta.
În ogorul vie ii, am sem nat numai s mân a curat . Îndeplineasc -se
voia ta. Iar voi, dragii mei, nu uita i pe cea care va purtat în bra e...
Face i mai mult decât a putut face mama voastr . i ruga i-v pentru
dânsa``.

Dar nici atât nu ajunge.

Femeia, chiar p truns de menirea ei, e înc departe de
împlinirea datoriei sale de educatoare, dac i-ar închipui c e de ajuns
s se fereasc numai de oc ri sau b t i, m rginindu-se la aceast
atitudine negativ .
De aceea, citind evanghelia despre înmul irea talan ilor,
preotul poate face înc un pas în l murirea mamelor cu privire la
partea pozitiv a cre terii copiilor.

5. Puterea muncii - ,,Am pomenit alt dat , cu ce grij trebuie

s se fereasc o femeie de blesteme, dr cuiri, oc ri i alte vorbe urâte,

123
care mânjesc sufletul nevinovat al pruncilor. Dar nu a vrea s crede i
c e destul s înconjori astfel de gre eli i apoi s prive ti la copil, ca
la o floare pus în glastr , a teptând s înfloreasc de la sine.
Nu. Lua i seama c fiecare f ptur omeneasc are d ruit de la
Dumnezeu un talent, chiar din anii dintâi; c chiar de mic, omul poate
deprinde o sumedenie de lucruri. Cum? Mijloacele înv turii sunt
multe ca frunza i ca iarba; dar calea care st tuturor la îndemân , nu-i
decât una i bun - munca. Nici cel mai mare talent nu spore te m car
cu o f râmi , dac omul nu munce te.
Aici îns m a tept la o firesc întâmpinare: O, Doamne, dar
ce poate s munceasc un copil de câ iva ani ori? Nu e destul în vârsta
asta s -l priveghezi, p zindu-l de primejdii i ferindu-l de n ravuri
rele?
Nu, iubi ii mei, înadins am întrebuin at cuvântul munc ,
deoarece, chiar din vârsta cea mai fraged , f ptura omeneasc simte
nevoia de a munci. Pe când celelalte viet i, îndat ce sunt s tule,
dorm ori se zbenguiesc, singur omul înc din pruncie n scoce te
mereu în mintea lui lucruri noi i caut s le aduc la îndeplinire. De
când începe a umbla cop cel, iat -l c înnoad o basma, f când o
p pu ic , adic un om mai mic decât dânsul; apoi iese în curte unde
adun pietricele spre a face o cas ; i dup aceea, ajunge cu c l toria
lui pân în gr din , unde s de te trei crengu e i trei fire de iarb , ca
s - i fac el gr dina i straturile lui... De diminea i pân seara,
copilul e un muncitor neobosit, care cere mereu de lucru i d de lucru
celor dimprejurul lui.
Dar tocmai aici e marea tain a vie ii omene ti i deosebirea
dintre dobitoace i om. Ele au din ziua întâi toate îndemân rile: puiul
de cerb fuge de nu-i z re ti urma; r u ca de o zi înoat ca i mama ei;
albina î i destinde aripile i zboar întocmai ca cele b trâne... Numai
bietul om e f r seam n de neajutorat la început. Chiar dup ce
deschide ochii nu vede i nu aude nimic; aproape un an de zile zace pe
spate, pân se întoarce cu fa a în jos i începe a se târî; apoi încearc a
merge de-a bu ilea, i numai cu mare-mare greutate se ridic în
picioare i înva a umbla... De l-ai l sa de la început în p r sire, ar fi
mort ca to i mor ii.

124
 Cum biruie te el atâta sl biciune i umilin ?
Întâi, cu ajutorul p rin ilor, iar mai târziu, dup ce trupul i,
îndeosebi, creierul se mai împline te, copilul spore te repede în putere
i pricepere prin setea lui de a n scoci i de a munci.
Aici e semnul, darul cel mare al omenirii! Din capul locului,
natura pare a-i spune: Omule, toate celelalte f pturi r mân de la
na tere pân la moarte cu acelea i însu iri. Tu singur po i s - i
adaugi mereu priceperea i îndemânarea. C ci tu singur te-ai ridicat
la vrednicia de a munci cu unelte, care însutesc i înmiesc puterea
m dularelor tale. De aceea, urmeaz legea firii: munce te! Altfel
talentul t u nu va spori cu o f râmi m car.
i într-adev r, copiii muncesc chiar când nou ni se pare c ei
se joac . Iar obiceiul de a struni mereu copilul cu mustr ri: ezi! fii
cuminte! i de alde astea, e nu se poate mai gre it. E tot una, ca i cum
ai zice focului s nu ard i râului s nu curg ... Doar numai copiii
bolnavi sau cei din afar de sl b nogi stau pe loc. Cei s n to i se
odihnesc numai când dorm. Altfel, în orice clip , ei sunt gata s
n scoceasc ori s fac ceva.
Iat , ai preg tit f in s faci pâine... Mam , uit -te cu ce grab
feti a ta se sprintene te. E gata s aduc ap , s cearn , s înmoaie, ba
s i fr mânte... De aceea, n-o alunga i n-o mustra. Las-o s - i fac i
ea o pâini oar , al turi de a ta. Va înv a cu pl cere, nu cu sila. Ce
minunat prilej s o deprinzi cu rânduiala i cur enia! Dac -i dai i ei
o bucat de aluat, e în stare s - i spele mâinile pân le va face mai
albe decât f ina. Nici sculptorul care a teapt s cad pânza de pe
statuia dorit de mii de ochi, nu e mai mândru, decât feti a ta, când va
ie i din cuptor opera mâinilor ei de mic gospodin , care a fr mântat,
a rotunjit i a pus s se coac -o pâini oar !...
Dar cus turile! E drept c începutul se face de obicei la jocul
cu p pu a. Dar, în curând, când mama va fi zorit de treburi, surioara
se încumet s coas nasturele de la haina fratelui mai mic; când
mama ese, fata va face evi; când bunica toarce, hop i nepo ica cu un
be i or, de care leag o a , ca s -i fac o furcu ... Bunica,
îng duitoare, cum sunt b trânii care au v zut i au p it multe, tie ce
înseamn asta. De aceea, nu alung nepoata cea harnic , ci smulge

125
pu in din caier i torc toarea cea mic se a eaz pe lucru... C firul ei e
plin de gheomotoace, asta nici nu se mai întreab . B trâna zâmbe te i
apoi îl scarm n în ascuns înc o dat . Dar peste câtva vreme, iat ce
oblu curge firul din caier i ce spornic i lin se adaug împrejurul
fusului...
Çi a a e cu toate . A a e i cu b ie ii. Nu-s ei gata s
m run easc râna straturilor? Nu pun i ei în p mânt semin e de
flori, r saduri de legume... întocmai ca i cei mari? C ci au i ei
gândurile i planurile lor. Într-un col , tiut numai de el, prichindelul
înfige în rân un sâmbure de cirea , p strat cu grij în fundul unei
cutioare dosit de dânsul cine tie unde, înc din vara trecut ... Cât
despre paza vitelor i întov r irea la muncile câmpului, nici nu mai
pomenesc. O gâgâlice de b ie a duce vitele la gârl s le adape; le
ap r s nu pasc în locurile oprite... i câte trebu oare nu face el spre
marele folos al p rin ilor.
i toate astea sunt munci ie ite din jocurile copil riei, cum
rodul iese pe încetul din floare i floarea din mugur. De aceea, dragii
mei, bucura i-v de voiciunea copiilor vo tri... Ea e un semn c în ei
se de teapt multe puteri, iar datoria voastr e s înmul i i talantul,
ajungând i îndreptând munca m runt a copilului. Ceea ce vi se pare
joc, adic lucru netrebnic, e ,,munc copil reasc `` iar lucru nu ajunge
netrebnic decât atunci când p rin ii sunt n tângi i nu se pricep s ia
ca tovar i i pe copii la muncile adev rate. Dimpotriv , cine e
chibzuit, poate spori cu o mie la sut talentul i talantul copilului s u
chiar din cei dintâi ani ai vie ii. C ci tocmai ace tia sunt anii când
omul câ tig aproape trei sferturi din capitalul cu care va p i pân în
mormânt. Dac va ajunge la 7 ani, f r ca gura lui s fie mânjit de
vorbe nevrednice; dac s-a deprins a fi harnic, adic s ritor la treburi
i drept la vorb , gata s - i spun f r sfial cugetul lui, astea sunt
însu iri mari, de care i cerul se bucur , iar mâine, poimâine o ar
întreag se va folosi de ele.
Ferice de mama i de tat l care au putut îngriji astfel odrasla
lor i au sporit zi cu zi comoara ce se poate aduna chiar din pruncie,
într-un suflet omenesc, numai prin muncile m runte ale copil riei``.

126
 6. Roadele muncii - Va zice îns unul i altul: doar n-am cine
tie ce folos de munca unui copil!
,,Mare gre eal , dac va judeca cineva astfel. Afla i c , dac nu
ve i l sa un copil s munceasc în legea lui, dup puterile lui, creierul
nu cre te. Înv a ii au cercetat i au v zut c creierul n-are spor, pân
ce nu se dezvolt organele sim urilor i îndeosebi mâna i ochiul. De
aceea, pe copiii care se nasc tâmpi la minte, doctorii îi ademenesc s
munceasc cu mâinile, ca s pun în lucrare ochii, auzul, mu chii i
alte m dulare. i cu acest chip, îi de teapt . (Pe gângavi, de pild , îi
aju i sigur spre vindecare, dac -i pui s lucreze cu mâna dreapt .) A
sili deci pe un copil s stea locului, adic a-l lipsi de munca sa
copil reasc , e tot una, ca i cum i-ai fereca cu obezi mâna sau
piciorul, ca s r mân schilod! Ba e i mai r u, c ci cel dintâi care se
schilode te i se p r gine te e însu i creierul.

Al doilea, pe lâng c spore te creierul, munca îl i de teapt .

Într-adev r, nimic nu înva omul deplin, pân nu munce te. Degeaba
îi cân i la ureche: f a a sau a a. Pân nu pune mâna, s lucreze, s
gre easc , s se îndrepteze singur i s capete o îndemânare tot mai
mare, zadarnic e orice vorb . Chiar i filosofii m rturisesc c nimic
nu intr în mintea omului, dac nu trece mai întâi prin ochii, prin
urechile i îndeosebi prin mâinile lui; iar asta nu se poate decât
lucrând, c ci numai atunci întorci un lucru pe toate fe ele i-l cuno ti
cu adev rat. De aceea, cât e munca omului, atâta e i în capul lui;
când munca se opre te, i capul se gole te. (Cine n-a mai cosit de ani
de zile nu mai tie ce e coasa; cine a p r sit il ul nu mai tie ce e
fier ria; cine a z cut luni sau ani în pat acela uit i mersul, m car c
l-a înv at chiar din pruncie.)
De aici îns urmeaz un lucru de mare însemn tate i anume:
c trebuie s munce ti în fiecare zi - m car cât de pu in - ca s po i
p stra ce ai dobândit. L sa i deci pe copil s munceasc i deprinde i-l
cu gândul c , pân va închide ochii, omul trebuie s munceasc
mereu, fiind cu atât mai de tept, mai puternic i mai fericit, cu cât
munce te mai mult. Feri i-v îns de a întoarce cumva munca copiilor
în sil . Munca trebuie s fie totdeauna un dar, nu o pedeaps . Cum se

127
bucur feti a, când i-ai dat aluat s fac o pâini oar , o furc s toarc
sau un ac s coas , a a trebuie s se bucure copiii de orice prilej de a
munci în cas .
Într-adev r, munca nu numai c spore te i înt re te creierul;
nu numai c înt re te m dularele, i prin ele, mijloce te i adaug
înv tura, dar ne aduce un câ tig mai mare decât toate: ne d
caracter. E destul s fii cu b gare de seam cum cre ti copilul pân la
7 ani i po i s fii încredin at c ai pus în b iatul sau fata ta temelia
caracterului, care e semnul cel mai de pre al omului.
C ci ce este caracterul?
Cine crede c e un dar din na tere, cum e, de pild , frumuse ea,
se în eal . Dimpotriv , a avea caracter înseamn s ai obiceiuri tari.
Zici c cineva e om de caracter când tii mai dinainte ce va face în
cutare sau cutare împrejurare. Unul e tare în apuc turile lui, ca o elul.
Po i s -i încredin ezi cea mai mare tain i n-o spune m car de l-ai
pune pe c rbuni. Po i s -i la i în p strare o comoar i nu se atinge de
o para... Altul e un fleac, las -m s te las. Dac zici da, zice da; când
zici nu, zice i el nu; iar dac porne ti cu el vreo treab , vorba
românului, nu te po i bizui pe dânsul, nici cât pe un cui de tei...
De unde vine asta? Din felul cum a fost deprins a munci. Mai
întâi, cine a muncit de timpuriu i cu anume chibzuin are ochiul
ager, auzul ascu it, mâna îndemânatic , piciorul sprinten i toate
m dularele putenice. i numai cel care e mai puternic poate avea
caracter... Un sl b nog tremur ca fulgul în vânt; se sperie i de
umbra lui, iar când la adic , odat nimica. Ce s -i faci? E slab i, de
unde nu-i, nici Dumnezeu n-are ce lua.
Dimpotriv , cel care a muncit de timpuriu i s-a îndeletnicit cu
multe feluri de munci, acela a înt rit toate m dularele i are o sut de
s ge i la arcul lui. La orice munc i în orice împrejurare, el e gata, în
picioare. Te po i bizui pe dânsul, deoarece, f când de multe ori un
lucru, pentru el e o juc rie s -l fac din nou i-l face bine. Ba chiar
s -l rogi, nu-l poate face r u. De pild , feti a care s-a deprins a pune
mâna pe aluat i-a b gat de seam ce sil simte maic -sa când vede
mâini murdare, ia obiceiul de a se sp la cu mare grij , de câte ori
atinge lucruri de mâncare. Deprinderea ajunge apoi a a de

128
înr d cinat , încât po i fi încredin at c ori o vezi, ori nu, ea î i ine
obiceiul - are caracter. De asemenea, b iatul deprins a p stra mici
sume, ca un fel de casier al p rin ilor, s zicem pentru mâncarea
p s rilor, va c p ta obiceiul de a fi exact i a nu înstr ina o le caie din
ceea ce i-ai dat în primire - are caracter.
i tot astfel, în toate împrejur rile. Munca singur d
deprinderi i tot ea le pune la încercare, ca s te încredin ezi dac sunt
tari ori slabe. De pild : vrei s obi nuie ti pe copii a fi milo i fa de
p s ri? Ia cump r -le o p s ric s o îngrijeasc i vei vedea dac vor
mai îndr zni s ating un pui de vrabie, necum s strice cuiburile ori
s chinuiasc vreo vietate oarecare! Am v zut ni te copiii, care,
luându- i pe seam p s rile unei gospod rii, punând clo ti, sco ând
pui, îngrijindu-i cu untdelemn, usturoi i altele doctorii, când erau
bolnavi, au ajuns s dezmierde p s rile i s le îmblânzeasc în a a
chip, c nu-i mai l sa inima s taie din p s rile crescute de ei, nici pe
cele b trâne, ci le schimbau cu altele de la vecini, numai s nu le tie
ucise în curtea lor...
Ce înseamn asta? - un lucru lesne de în eles i anume: munca
singur , adic fapta, nu vorba, d deprinderi. Iar cine vrea ca vorba s
îndrume via a copilului s u e întocmai ca cel care ar privi un râu i i-ar
fluiera, îndemnându-l s - i strâng apele într-un singur vad. Nu. Asta
nu se poate. F r an bine adâncit, apa nu porne te într-o cale tiut ;
iar an nu face decât munca. Numai curgând vreme îndelungat în
acela i f ga , râul sap albia, adânce te i statornice te cumsecade
cursul s u.
Drept aceea, p rin i i mai ales mame - c ci mai ales voi ave i
grija copiilor pân la apte ani - lua i seama!
Mai întâi, bucura i-v de mare fericire, pe care v-a dat-o
Dumnezeu, d ruindu-v copii. C ci ce e mai trist decât pomul care d
umbr , dar roade niciodat ? Întreba i-i pe cei care ajung la b trâne e
singuri-cuc i simt c mor pe încetul, f r ca nimeni s le fi spus un
cuvânt din inim . Averea, casa i toate ale lor, vor r mâne pe mâini
str ine; la mormântul lor nu va îngenunchia nimeni i nu se va ruga
nimeni, iar pomenirea lor se va stinge, ca i cum n-ar fi fost vreodat
pe fa a p mântului. Întreba i-i pe ace ti mor i-vii i ve i vedea cât de

129
mare e am r ciunea lipsei copiilor. În tinere e, n-o prea simt; dar, mai
târziu, spre b trâne e, ea ajunge un adev rat venin. Întreba i apoi ce
grij (la fel cu o boal nevindecat ) e s ai un copil-doi i s tremuri c
dintr-o zi în alta po i vedea casa goal i pustie... Numai atunci ve i
sim i cum binecuvântarea unei case sunt copiii; c sprijinul b trâne ii
sunt tot copiii i c ei sunt fala întregii vie i. E drept c se poate nimeri
câte unul mai pl pând; dar, iat , ceilal i sunt voinici ca brazii, iar
fetele, slav Domnului, sunt ca trandafirul cu roua de diminea pe
dânsul. De câte ori le vede b trâna i mo neagul, simt c pot închide
ochii cu lini te, c ci n-au tr it degeaba. În anii mohorâ i, are cine le
deschide u a, s le aduc o raz de bucurie, iar în cesul din urm , vor
putea închide ochii în pace. Ei nu mor nici trupe te, nici suflete te:
chipul i numele, pomenirea i binecuvântarea lor vor trece din neam
în neam, de la fii la nepo i, i de la ace tia la str nepo i... Nici casa,
nici mormântul lor nu va fi pustiu.
De aceea, dragii mei, bucura i-v i iar i v bucura i de câte
ori Dumnezeu v d ruie te un copil. Poate c tocmai cel din urm e
norocul i bucuria voastr cea mai mare.
Dar, al turi de bucurie, ave i îndat grij s începe i înmul irea
talantului lor înc din pruncie. V-am ar tat cum: muncind, dup cum
ne pov uie te chiar firea noastr omeneasc , spre deosebire de a
dobitoacelor care nu tiu ce e munca cu uneltele.

M a tept aici la o întâmpinare: la ce s ne gr bim cu munca?

Vine ea i aceea...
Eu îns v spun: feri i-v de gândul cel lunecos al amân rii!...
Las c mai e vreme! Las mâine! Las poimâine...
Nesocotitule, nesocotitule! Dar cine e cheza c vei ajunge
m car pân desear ? Ori pân într-un ceas? Cum se cheam judecata
p rin ilor care zic: las c o s vin vremea colii?
Vai de copilul pe care coala trebuie s -l pun pe calea vie ii!
Vai i de trupul, i de sufletul lui. C ci cine va putea fi tat copilului
t u, dac nu e ti tu? i cine îi va fi mam , când cea care l-a purtat la
sânul ei, se leap d de dânsul? Ceea ce nu v d ochii p rin ilor de
diminea i pân seara, putea-va oare vedea în câteva ceasuri cei doi

130
ochi ai înv torului care prive te peste o gr mad de copii, în care al
t u se pierde ca un fir de iarb într-o paji te?
Omule! de datoria ta de p rinte nu te scute te i nu te poate
scuti nimeni pe p mânt. Mam ! duio ia inimii tale n-o vor putea
înlocui o sut i o mie de str ini. Tu ai dat via a pruncului t u, tu
r spunzi de sufletul lui. Tu e ti cel dintâi, cel mai mare i cel mai
ascultat înv tor al copiilor t i.
De aceea, nici vorb s nu fie de amânare. Via a e ca un
r zboi, iar la r zboi nu-i e îng duit nici unui om cuminte s amâne
m car o clip grija i preg tirea. Altfel, amar i vai va fi de capul lui.
Dimpotriv , cel vrednic trebuie s fie ca o straj ve nic treaz ,
iar regula cea mai bun a vie ii e aceasta:
Lucreaz astfel ca i cum în fiecare zi ar putea veni sfâr itul,
iar moartea s te g seasc gata.
De aceea, nu amâna i nimic în cre terea copiilor vo tri. Pe
lâng putere, înv tur i caracter, da i-le din frageda pruncie i o
adânc îndrumare moral ; face i din ei cre tini adev ra i.

7. Încununarea muncii : Caracterul moral. ,,V-am ar tat în

duminica trecut ce roade minunate poate da munca : Ziceam c
numai pe ea se poate cl di caracterul. i ad ug m c chiar via a
moral tot prin munc se îndrum înc din frageda copil rie. Cum ?
ve i zice : e oare copilul în stare s cuprind chiar din anii întâi,
adâncile înv turi ale moralei ?
Da, iubi ii mei! i calea e nu se poate mai u oar ; dac lua i
seama, e tot munca. Dup cum ea a fost calea spre adev r, tot ea e i
calea spre bine.
Mul i cred c cea dintâi datorie a p rin ilor e s înve e pe copii
o rug ciune pe de rost, s -i deprind a face o cruce - i s-a ispr vit.
Fire te, sunt rug ciuni i p r i de rug ciuni pe care i pruncii le
pot pricepe : ,,Pâinea noastr cea de toate zilele, d -ne-o nou ...``, asta
o în elege i copila ul care înc sâsâie te unele cuvinte...
Dar nu rug ciunea e începutul cre terii morale (c ci
rug ciunea e un cuvânt), ci fapta, adic tot munca. Iar lucrul e nespus
de u or pentru p rin ii cu judecat . C ci ce ne spune Mântuitorul? Cea

131
dintâi însu ire, care st la temelia oric rui bine în via , e împlinirea
poruncii: iubi i pe aproapele vostru, ca pe voi în iv ...
Aici e giuvaerul cel mai de pre al înv turii cre tine i marea
ei deosebire fa de înv turile dinainte de Hristos. Pentru p gâni, i
chiar pentru evrei, legea legilor se încheia într-atât: S fii bun pentru
ai t i! Ba, chiar între cei de un neam cu tine, era socoteala s lbatic :
ochi pentru ochi i dinte pentru dinte! Cât pentru str ini, oricine nu
era din neamul t u, era socotit ca un du man sau ca un câine...
Gândi i-v : ca s mearg în Galileea, iudeii treceau Iordanul i
înconjurau pe drumuri dep rtate i grele... numai s nu calce pe la
,,câinii`` de samarineni.
i a i v zut alt dat , ce pilde de bun tate i dragoste
omeneasc le-a dat Iisus: s-a oprit, a vorbit cu samarineanca i a l udat
pe samarineanul care îngrijise pe cel c zut între tâlhari, fiindc g sise
în sufletul lui mai mult omenie, decât în cugetul fariseilor i al
c rturarilor care bâiguiau rug ciuni multe, dar erau ca mormintele
spoite pe dinafar i pline de putreziciuni în untru.
Aici a fost, iubi ii mei, noutatea i puterea cea mare a
înv turii cre tine. Omule! iube te ca pe un frate, pe orice om, de
orice neam i din orice ar ar fi. Iar deprinderea asta o po i s di foarte
u or în sufletul copiilor. tiu o cas unde vin la zile hot râte anume
b trâni lipsi i. Dac s-ar fi poruncit copiilor s le duc ei poman , ar fi
privit-o ca o sarcin nepl cut : s ias în frig, s se apropie de oamenii
îmbr ca i... cum se întâmpl . Dimpotiv , mama copiilor da cu mâna
ei, pân ce într-o zi s-a întors c tre feti i i-a zis: drag , ia tu cheia i
d -i femeii care vine sâmb ta...
Copila s-a sim it a a de mare, în vrednicia ei, c poate d rui
singur b trânei care a teapt afar , încât sâmb ta urm toare a apucat
ea cu vorba înainte: m la i, mam , s dau eu babei?
De altfel, copiii crescu i cu luare aminte, din grija lor de p s ri,
de sem n turi i de alte viet i, se deprind u or a sim i mil . Am citit
undeva despre o feti , care atâta îngrijise de fratele ei înf at, s nu-l
bat lampa la ochi, încât întorcea i pietrele de pe drum, s nu le
dogoreasc soarele mereu pe-o parte!... E bun, nu e r u copilul când îi
dai o bun îndrumare prin fapt . i tot me te ugul e aici: s simt

132
via a prin el... Cel deprins a îngriji de al ii, a f cut un mare pas în
calea vie ii. El tie c a iubi nu înseamn a spune o vorb pl cut la
auz, ci a lucra în a a chip, încât s scute ti de suferin pe aproapele,
începând, fire te, cu cei dimprejurul s u. Iar când un astfel de copil va
ajunge în anii tinere ii, pentru nimic în lume nu va urî i nu va obijdui
pe al ii c ci toat via a omului nu-i decât o repetare mai pe larg (o
parafraz ) a copil riei.
Vede i dar c , chiar din pruncie, pute i da fiilor i fiicelor
voastre cea mai înalt îndrumare moral . Înc din anii prunciei, pute i
pune temelia pe care se sprijin mai târziu t ria rilor i m rirea
neamurilor, adic : iubirea adev rat pentru al ii, pe care biserica ne-o
pune mereu înainte când zice ,,s ne iubim unul pe altul, ca într-un
gând s m rturisim.

...............................................

Gâditu-v-a i ce m rg ritar de pre se ascunde în aceste pu ine

vorbe? Cuvântul bisericii spune i filosofului, i celui cu pu in
înv tur c nu în c r i i în legiuiri afl omul calea spre sufletul i
prietenia altora. tiin a e pu in o scânteie în mijlocul nop ii, iar legea
e slab . Chiar acolo unde legea zice da i filosofia zice iar i da, se
poate ridica totdeauna cineva s zic un nu, m car pe optite. Chiar
c rturarii cei mai mari m rturisesc c felurimea gândurilor omene ti e
atât de neistovit , încât mai despre toate poate fi s mân de vorb i
de zâzanie. Un singur lucru curm îndat toate îndoielile i certurile:
dragostea c tre cineva. Dac i-e drag, zici îndat ca el, m rturise ti
adic într-un gând cu dânsul... Iat marea minune a iubirii i marele
pre al înv turii lui Hristos! i iat , c chiar aceast rar s mân a
iubirii o putem s di în sufletul copiilor.
De aceea, lua i seama: s nu amâna i aceast sarcin nici m car
un minut. Copilul se înva a fi cre tin sau p gân chiar de când e în
scutec. Când s-a lovit cumva i începe a plânge, iar mama nechibzuit
se face a lovi scaunul: na, na!... las c l-a b tut mama... ea îi d o
pild , nu se poate mai rea. În loc s -l lase s simt c , dac s-a lovit,
singur el e pricina, îi de teapt ideea c altcineva e de vin i c fa

133
de acela trebuie s te r zbuni, pl tind lovitur cu lovitur , adic dinte
pentru dinte...
Se poate mai rea coal de asprime i de cruzime? Înc odat ,
lua i seama! Aduce i-v aminte c copiii sunt cre tini pe chez ia
voastr , a celor care i-a i inut în bra e la botez. Dar ei pot deveni
cre tini adev ra i, numai dac , pas cu pas i zi cu zi, v face i datoria
pe calea sfânt a muncii, deprinzându-i cu bune apuc turi. Va veni i
vremea ca ei singuri s fie r spunz tori de ceea ce fac ori nu fac cu
darurile ce le-au fost date din na tere. Dar pân atunci - i chiar
atunci- o mare r spundere ave i i voi, cei care i-a i privegheat în anii
nevârstnici. A voastr va fi vina, dac izvorul lor se va preface în
mla tina plin de jivine necurate.
Drept aceea, b ga i de seam s nu vi se poat zice: slug
lene i z bavnic , iat , i-am d ruit un talant nepre uit în copilul t u
i n-ai tiut cum s -l îngrije ti i s -l spore ti, ci l-ai l sat în
p r ginire... Culege acum mustrarea pentru p catele lui! Adun pe
fruntea ta ru inea faptelor s vâr ite de el. Coboar -te mâhnit i
pedepsit în mormânt! C ci adev r zic vou : celui ce are i munce te,
toate îi vor spori, iar celui ce se leneve te i z bove te, i se va lua i
ceea ce i se pare c st pâne te``.

*
* *

Departe de mine gândul c aceste câteva sfaturi puse în gura

unui preot, ar putea ine loc de predici. Dimpotriv , cea mai bun
t lm cire a Evangheliei e cea care se cuprinde în zece-dou zeci de
cuvinte spuse la timp. În irul duminicilor, pildele lui Iisus ajung de
repetate ori la urechea ascult torilor, iar preotul cu luare-aminte pot
lega de fiecare pild nu una, ci o mul ime de înv turi. Aici am
pomenit în rând ce mi-a venit sub condei, spre a dovedi c se poate
spune în biseric , în chipul cel mai simplu, i câteva adev ruri
pedagogice, dintre cele în irate în partea întâia a acestei lucr ri; c se
poate face nespus de mult în cre terea copiilor, dac preotul î i ia
asupr - i sarcina de a da îndrum ri mamelor. Altcineva, afar de

134
preot, nu poate lua acum aceast sarcin ; iar cine închide ochii asupra
anilor de educa ie din cas i- i pune n dejdea în minutele colii f r
s - i dea seama c scrisul, cititul i socoteala ajut numai jum tatea
stâng a creierului, acela, din capul locului, osânde te copilul i-i
primejduie te viitorul. Fiindc ceea ce n-a f cut cre terea sub ochii
mamei, coala poate numai cu greu cârpi i meremetisi.
Iat de ce, mai mult decât ori icând, pentru a avea al i copii,
trebuie ca îns i mamele s ajung altfel de cum sunt azi; iar pentru
aceasta ne trebuie numaidecât o ,,biseric vie``, a a cum a voit-o Iisus
i cum a f cut-o dup pilda Sa inimosul Apostol Pavel, care pân la
moarte nu s-a odihnit, predicând i pilduind cu propria sa via .
Çi aceasta se poate - oricare ar fi vârsta i înv tura preotului
- numai inim s aib . Citi i Popa Tanda, o pild a preo imi românilor
de peste mun i, i ve i vedea c se poate. Un sat întreg: i s rac, i
l turalnic, i p r ginit; cu oameni n r vi i, tr ind în cea mai
dobitoceasc nesim ire... învie numai din pilda preotului.
Care pild ? Cercase bietul om cu vorba; slujea cu evlavie,
citea, îndemna... Zadarnic! Cuvântul nu era îndestul tor. Cât pe ce
s - i ia lumea în cap, s fug cum fugiser i al ii din satul cel de
pomin - S r cenii. Când, o lumin i se f cu în minte, ca lui Paul pe
drumul Damascului. Stai! ,,Iubire adev rat nu pot s-o dovedesc
poporenilor mei, decât muncind pentru ei i al turi cu ei``. S-a apucat
deci s - i îndrepte mai întâi gospod ria lui. Iar din ziua aceea, totul a
pornit spre bine, pân ce o str lucit izbând a încununat toate silin ele
sale, schimbând colibele în case cu înf i are, iar pe s tenii cei s raci
i lene i în gospodari de laud .
Poate ca nic ieri cititorul român nu vede mai bine decât în
Popa Tanda c biserica nu sunt zidurile, c delni a, cânt rile i fumul
de t mâie, ci e cercetarea gospodarului în casa lui, e mângâierea i
îndrumarea orfanilor, e sfatul i mustrarea n r vi ilor, ajutarea
v duvei, privirea cu în eles în ochii bogatului... i câte altele sprijinite
nu numai cu vorba, ci mai ales cu fapta preotului.
Un astfel de preot va face biserica vie. i aici e marea n dejde
a ridic rii poporului nostru. C ci, dup cum cea dintâi coal a

135
copilului e casa p rinteasc , de asemenea, pentru mame, cea dintâi i
mai ascultat coal e biserica.

COALA - F R BOAL

coala trebuie s urmeze via a de acas a copilului, împlinind

sistematic ceea ce mama l sase neîmplinit. coli bolnave. O mare pild peste
Ocean. Booker Washington.
,, coala muncii`` mai presus de ,, coala c r ii``.

În loc de a înt ri trupul i a împlini mintea, coala de azi

schilode te copilul. Ca un r u care bate mereu în malul
stâng, ea se ocup mai toat vremea de jum tatea stâng a
creierului; vorbe i iar vorbe, scris i iar scris... de la
abecedar pân la Universitate.
coala noastr de azi e arta de a privi lumea pe hârtie.

S zicem c am ajuns cu bine la etatea de 7 ani. Mama a

ispr vit o bun parte din munca ei: copilul e voinic la trup, de tept la
minte, iar inima lui e curat ca apa izvorului în care razele soarelui
p trund pân în adânc. i nici nu se putea s fie altfel, dac mama l-a

136
p zit de vorbe rele, de minciun , de viclenie, s lb t cie i alte p cate.
C ci e tiut: cum vorbesc i cum lucreaz cei mai mari, a a gânguresc
i apoi gr iesc i cei mici. E tocmai ca la p s rile cânt toare: puii
deprind cântecul pe care îl aud, iar dac p rin ii lor lipsesc, împrumut
cântecul altor p s ri.
Acum vine rândul colii. Puii încep a se dep rta de cuibul
casei p rinte ti...
Ce va deprinde copilul de la înv tor, noul lui tovar i
ajut tor?
Din capul locului, r spundem hot rât: are s înve e ceea ce a
înv at de la p rin ii lui - a munci. Puterile care se de teapt rând pe
rând în f ptura omeneasc trebuie sporite i organizate în mod sigur,
adic s putem ti c , în cutare împrejurare, el va face cutare lucru, i-
l va împlini bine, chiar de ar fi în mijlocul codrului. Cu alte cuvinte,
ceea ce se obi nuise a face în casa p rinteasc , printr-o imita ie
întrucâtva pasiv , s devin acuma, în atingere cu lumea mai mare, un
obicei întemeiat pe hot rârea clar a voin ei.
Aceasta presupune îns dezvoltarea tuturor puterilor suflete ti
i trupe ti ale copilului. Ceea ce f cuse mama, ademenindu-l la
munc , dup nevoile întâmpl toare ale vie ii casnice, trebuie s fac
acuma cu tiut rânduial înv torul, spre a înt ri sistematic toate
organele sim urilor i prin ele s dea creierului cât mai mult vigoare
i înlesnire de a func iona repede i exact. Muncise copilul i în casa
p rinteasc , dar tot r m seser unele col uri ale gr dinii nelucrate i
nesem nate. Acum nu trebuie s r mân pârloag nici m car o parte
din creier. Copilul va împlini deci treptat multe feluri de munci, pentru
a exercita multe grupe de mu chi, multe leg turi ale organelor i a
dezvolta astfel cât mai multe sta ii (centre) din creier, precum i firele
de leg tur între ele, pân ce creierul va lucra ca un aparat de mare
precizie 1 ).
Se poate a a ceva în coala de azi?
Hot rât nu. Ea este mai degrab un mijloc administrativ de a
schilodi creierul copiilor. Dup cum unele râuri bat numai într-un
mal, a a i coala de azi se ocup , cum zisei, mai mult de partea
1
Vezi cartea a treia: Cum cre te i munce te creierul.

137
stâng a creierului: vorbe i iar vorbe; scris i iar scris - de la abecedar
pân la universitate. De aceea, coala e un fel de cas de chin - o
adev rat boal . Dovad c chiar târziu, spre b trâne e, nop ile cele
mai rele sunt acelea în care visezi c te-ai întors iar i la coal ...
Pentru ce?
Pentru c coala de azi se abate cu totul din calea înv turii
primite de copil acas . De unde copilul era în mijlocul familiei un mic
muncitor, luând parte i el la lucru i la toate r spunderile gospod riei,
ce face dup intrarea în coal ?
Scrie, cite te i procite te. Pisica pe care a pip it-o de o mie
de ori, când se juca cu ea lâng vatr , acum o vede i o descrie de pe
hârtie; legumele, pomii, buruienile i florile, pe care le-a sem nat i
îngrijit în gr din , acum le înva pe de rost, dup figuri tip rite ori
f cute cu creta pe tabl . Din muncitor totdeauna de tept, el ajunge
colar, adic ascult tor plictisit, ba uneori adormit.
Aici e marea deosebire dintre coala mamei i coala
înv torului. Acas , copilul lua parte, cu toat fiin a lui, la tot ce
f ceau p rin ii; iar coala, gândindu-se la examene, leap d mai mult
de jum tate din sarcin i las la voia întâmpl rii tocmai ceea ce face
pre ul omului - caracterul; iar din jum tatea cealalt , zvârle mai toat
intui ia vie a muncii, înlocuind-o cu cea moart (pasiv ) a simplei
vederi a lucrurilor ori a povestirii despre ele: intui ie de vorbe - adic
sl b nogirea înadins a min ii! i, fiindc vorbele goale nu pot fi inute
minte, deoarece cuvintele numai atunci au miez, când sim im nevoia
s îmbr c m în ele lucruri i fapte s vâr ite sau cunoscute de noi
în ine, urmeaz de la sine c minciuna vorbelor împinge pe copil la
înv area pe de rost, la copierea tezelor, la în el torii i alte p cate de
teama pedepselor. Cu alte cuvinte, lec ia devine un descântec ca al
babelor, un chin i ocazie de p cat. Dond nirea pe dinafar obose te
zadarnic creierul, iar câteodat îl îmboln ve te, dup cum o
înc l minte nepotrivit , în loc de a ap ra piciorul, îi c uneaz r ni i
b t turi.
Ce e de f cut? Un singur lucru: în loc de boal , coala trebuie
s ajung o prelungire a vie ii de familie; iar asta nu se poate decât

138
chemând pe copil la coal spre a munci, iar nu a vorbi i a în ira
mereu semne negre pe hârtie alb 1 ).

Scriind acest cuvânt - munca, pentru a nu tiu câta oar , m

a tept din partea unor dasc li de mod veche la întâmpinarea
urm toare;
- Dar socotelile pe care le fac eu la tabl , nu-s munc ? Dar
teorema mea de geometrie? Dar lec ia de gramatic ? Dar harta i
descrierea geografic ? Oare trebuie numaidecât peste tot munca cu
bra ele? Dac munca e o doftorie care t m duie te toate bolile, atunci
muncitorii au i tiin , i caracter, i s n tate i avere..., iar colile
trebuie închise i c r ile aruncate pe foc...
La o astfel de întâmpinare a omului sup rat e zadarnic s
r spundem cu vorbe. Aici numai faptele pot fi chemate ca m rturie. S
aducem deci fapte.

Acuma o jum tate de veac, când au fost dezrobi i la noi iganii,

li s-a d ruit libertatea i robilor negri din Statele Unite. Într-o bun
diminea , dup oarecare tulbur ri, s-a b tut toba i s-a dat de veste
tuturor c robia a încetat: fiecare negru poate face ce-l va t ia capul.
A fost un chiloman nemaipomenit: strig te de bucurie, ospe e,
l utari, jocuri... de se cutremura p mântul. Dar cheful n-a inut mult.
,,Pe drum, spre colib , poveste te un negru, despre care vom vorbi
îndat , b gam de seam c pornirea sufletelor a â ate atât de iute, se
mai schimbase. R spunderea c sunt liberi de ei i de familia lor... le
sta deasupra capului, ca un nor negru, care întunecase soarele mult
doritei libert i. Erau întocmai ca ni te copii de 10-11 ani, arunca i pe
valurile unei m ri pline de primejdii din care trebuiau s ias la liman
cum se vor pricepe``.
Îns groz via cea mai mare era alta: copilul are tot minte de
copil, chiar dac -l pui pe scaunul unui om mare. A a i negrii. ,,
Credeau c dac se vor împodobi cu haine scumpe i vor pune pe cap
un cilindru alb, va fi de ajuns s se fac i ei boieri. De aceea,
cheltuiau i cel mai de pe urm gologan, numai s - i cumpere un
1
Vezi, la sfâr it, capitolul despre Lucrul manual i coala muncii.

139
astfel de giuvaer; iar cât despre femei, ele au dat fuga la modiste, s se
împodobeasc cu p l rii dup moda fran uzeasc , pe care le pune de-
a-ndoaselea! To i, pân la unul, se gândeau la m riri: unii vreau s se
fac preo i; al ii judec tori, avoca i, ingineri i chiar c rturari.
Priveli tea cea mai trist , pe care am v zut-o, era un fl c iandru... care
sta într-o colib i se pusese s toceasc o gramatic francez ,
îmbr cat s rmanul de el cu ni te haine ponosite, tr ind în mijlocul
murd riei i neorânduielii, iar în gr dina lui - buruienile cât gardul,
n bu ind orice ar fi putut cre te acolo``.
Cel care poveste te lucrurile acestea e Booker Washington, un
rob negru, pe atunci un copilandru. Cum vedem, el nu cru deloc pe
ai s i, ci m rturise te c dezrobirea a aruncat pe negri în cea mai
cumplit tic lo ie: chefuri, lene, be ie, crime i multe alte p cate.
Atâta se z p ciser bie ii oameni, c r m seser muritori de foame,
p r sind mai to i munca câmpului. Erau s tui de plug rie. ,,Ia s mai
tr im i noi la ora , s vedem ce-o fi...``
Din fericire, se n scuser i între dân ii vreo câ iva oameni cu
scaun la cap. Unul din ei era tocmai acest Booker Washington. În
copil rie, lucrase la o ocn de sare. Dar, fiindc negrii n-aveau voie s
mearg la coal , bietul b iat f cuse ce f cuse i, strecurându-se într-o
coal de sear , deprinsese a citi. Ca s ajung acolo la timp, da ceasul
înd r t cu 10 minute pân ce, într-o bun zi, afl c ar fi undeva mai
departe o coal anume pentru negri i c cine intr acolo ca slug ,
prime te mâncare i poate înv a o meserie i ceva carte.
,,O astfel de coal mi se p rea chiar raiul pe p mânt. Nici
cerul nu mi-l închipuiam mai ademenitor decât coala de la Hampton
(în statul Virginia)``. Dar pân acolo e cale. Çi trebuiau bani... Ce s
fac ? Auzise s rmanul Booker c nevasta st pânului ocnei pl te te
servitorii foarte bine, dar e aspr , varga lui Dumnezeu. La ea, toate
trebuiau s mearg dup ceasornic. Un fir de praf s nu se g seasc ,
nici m car sub mobile ori în col urile cele mai ascunse ale od ilor.
De-ar fi aflat o unealt azvârlit sau o petic aruncat undeva, ori
m car o buc ic de hârtie, era sup rare mare... La mas , trebuia
musai s fie to i în aceea i clip ; culcarea, scularea, ca i orice munc ,
trebuia s se fac la timpul hot rât. I se dusese vestea.

140
 Totu i, ca b iatul n zdr van din poveste, Booker se încumet
s intre în slujb tocmai la st pâna cea hapsân . i nu-i fu degeaba. De
la dânsa înv el marea în elepciune: c fiecare lucru, m car cât de
mic, trebuie f cut la timp i cu cea mai stra nic îngrijire. Deoarece
tocmai aici, zice el, se vede deosebirea dintre s lbatic i omul civilizat.
S lbaticul nu tie ce e munca încordat i ce e rânduiala. (Eschimosul,
de pild , e minunat în felul lui; dovede te o r bdare îngereasc i se
nec je te de-i iese sufletul, pân face o andrea de os, mai ales c nu
are unelte de fier, ca s poat ascu i ori s taie i s g ureasc osul.
Totu i, dup ce coase haina cu andreaua, o azvârle unde se nimere te;
a a c , atunci, când îi trebuie iar i, o caut prin toate bulendrele pân
ame e te c utând...) De aceea, Booker m rturise te c deprinderea de
a lucra cu rânduial a fost cel mai mare câ tig al uceniciei la st pâna
cea aspr i cel mai mare noroc al vie ii sale.
Deocamdat , cu b ni orii din leaf , b iatul plec la coala din
Hampton. Iar când s-au ispr vit paralele de tren, a luat-o la picior:
muncea o zi, câ tiga cât trebuia pentru hran , apoi pornea mai departe,
dormind noaptea la marginea drumului, pe sub garduri, în uri i pe
unde se mai nimerea. Cu chiu, cu vai, a ajuns, în sfâr it, la poarta
colii.
- Dar dac nu m-o primi?... Se întreba în sinea lui. i sufletul
tremura în el de team .
- Fie ce-o fi. Am s intru. Dac voi ar ta c -s gata s fac orice
munc , doar n-are s -mi taie capul...
i, într-adev r, îngrijitoarea colii l-a primit, ca s -l pun
câteva zile la încercare.
- Uite, îi zise ea. Odaia de clas trebuie m turat , iar podelele
frecate. Ia m tura i începe!
,,Niciodat n-am ascultat de o porunc cu mai mult râvn i
mai mare bucurie. tiam c a m tura i a freca podelele e un me te ug
deosebit, în care ajunsesem maestru, - fusesem doar la gospodina cea
stra nic . i-apoi, sim eam bine c viitorul va atârna de impresia pe
care lucrul meu îl va face asupra celei ce-mi d duse îns rcinarea``.
Se în elege, a fost primit îndat în slujb i a ajuns s le fie
drag tuturor pentru h rnicia lui, iar din slug s-a ridicat, cu vremea,

141
între dasc lii colii; a a directorul acelui a ez mânt a ajuns a-l privi ca
urma al s u.
Dar Booker nu s-a mul umit numai s duc mai departe munca
altora, ci a pl nuit s croiasc o pârtie nou , prin osteneala i
chibzuin a lui. De aceea, se mut la Tuskegee (Albama). Aici, într-o
poiat de p s ri, lâng un grajd vechi i o andrama care slujiser
drept biseric unor metodi ti, vru s arate semenilor s i puterea
înv turii celei noi. În scurt vreme, adun pe lâng sine o sam de
negri i se apuc de lucru; a dres mai întâi acareturile i îndat s-a
sprintenit s se apuce de munca câmpului. ,,Dar planul acesta nu era
deloc pe placul colarilor. Ei nu puteau în elege ce leg tur putea s
fie între carte, coal i plug rie! Câ iva dintre ei, care fuseser , drag
Doamne, înv tori socoteau c nu-i vrednic de dân ii s se coboare
pân la munca ogorului...! Drept aceea, ca s -i lecuiesc de o închipuire
atât de neroad , am pus chiar eu mâna pe sap i cazma, pornind în
fiecare zi la munc ; iar când au v zut c nu m in de loc mândru, ci
vreau s -mi câ tig pâinea cu sudoarea fe ei, s-au înduplecat pe
încetul... Astfel, în scurt vreme, câteva sute de pr jini au fost arate i
sem nate... Dar, din capul locului m-am ferit s înstr inez pe ucenicii
mei, mai ales pe cei veni i din sate, de via a r neasc . Nu vroiam cu
nici un pre ca ei s plece de la sat spre a se a eza la ora e ori s
lunece în ispita de a tr i la întâmplare, din orice fel de munc .
Dimpotriv , vroiam s le de tept pofta de a se întoarce în inuturile
lor, la plug rie, spre a- i duce via a mai departe cu puteri mai mari i
apuc turi mai bune, ca s ridice neamul lor i suflete te, i ca
bog ie``.

Ce în eleapt chibzuin din partea lui Booker! El v zuse c

negrii se feresc de munca p mântului fiindc , pe atunci, numai robii se
îndeletniceau cu astfel de lucruri. A adar, tot me te ugul era s -l fac
s le fie drag munca i s o considere ca o cinste. Cum? L sându-i s
guste din bucuriile vie ii plin de h rnicie. De aceea, în loc de a-i pune
pe ucenicii s i în b nci, a le da un condei în mân i o carte dinainte,
deprinzându-i a în ira lucruri str ine de via a lor: ortografie,
gramatic , geografie, socoteli încâlcite i alte lucruri seci, fostul rob

142
începu omene te: Fiecare ucenic s - i poarte singur de grij . Cu
privire la îmbr c minte, era l sat ori icare în voia lui. Fetele veneau
împopo onate (în felul ig ncilor); dar, dup câteva luni, le era ru ine
s se poarte altfel decât tovar ele lor i- i f ceau toate haina obi nuit
de bumbac albastru. Apoi, v zând c regula casei e o cur enie
des vâr it , ucenicii i ucenicele c utau îndat s se spele, începând
cu cl tirea gurii. Cine n-avea perie de din i, nici nu era primit între
ceilal i. Pân i cei mai s r cu i f ceau ce f ceau i- i cump rau m car
o periu .
Atâta îns nu-i de ajuns. Dup ce ai mâncat, trebuie s ai unde
dormi. Fiecare colar c ta s - i închipuie cum va ti un pat; nu de
împrumutat de la al ii, ci f cut chiar de mâna lui: îl va ciopli deci
singur, cum se va pricepe. De va fi tare ori strâmb, e treaba lui; cum
î i va a terne, a a va dormi!
Astfel, pas cu pas, fiecare tân r înv a a fi om, î i deschidea
singur calea în via , lucrând, gândind, chibzuind i c p tând mereu
tot mai mult îndemânare. Iar pilda asta a lui Booker spunea l murit
oric rui negru: omule, asta e civiliza ie, nu cilindru cel alb, c ma a
cea scor oas i basmaua de m tase la gât, când punga e goal ,
stomacul gol, iar p duchii se in funie pe tine.
i truda nu i-a fost zadarnic . Unde era poiata i grajdul cel
p r sit, America a v zut ridicându-se o minune de coal a neamului
negru. Pe locul andramalei, se întinde acum un ora întreg: ferme,
ateliere, biblioteci, laboratoare, gr dini i muzee. În total: 125 de
cl diri, ie ite toate din mâna colarilor lui Booker. Împrejurul
gospod riilor pasc nu mai pu in de 1500 de vaci i 200 de cai. Cât
despre oi, porci, p s ri... e berechet. To i lucreaz i to i înva câte o
meserie: lemn rie, fier rie, turn torie, gr din rie, zid rie... ce pofte ti.
E o sec ie unde se preg tesc înv torii i preo ii meni i a lumina pe
negri. D sc limea p mântului vine s vad i ia pild de la coala de
educa ie a fostului rob. Fire te, cu atât mai mult vin s - i vad coala
lor, cei care au înv at acolo ucenicia muncii. Se întorc ca acas la
dân ii; g sesc întotdeauna o mas curat , flori pe mas , cur enie
des vâr it i mâncare dup ceasornic, adus la mas chiar de colari,
deoarece într-o cas unde to i muncesc deopotriv nu e nevoie de

143
slugi, ci to i iau parte cu drag, la tot ceea ce prive te bunul mers al
gospod riei.
Astfel, numele lui Booker a ajuns binecuvântat de tot neamul
negrilor i l udat de to i pedagogii p mântului.

*
* *

Acum s ne întoarcem la coala bolnav din ara noastr i s

ne întreb m: nu cumva fiul plugarului i al meseria ului, care
dond ne te fran uze te, latine te, algebr i altele ca acestea, e
întocmai ca tân rul negru pe care Washington l-a întâlnit buchisind în
coliba lui c r i franceze, spre a r mâne apoi muritor de foame? Nu
cumva împopo onarea ig neasc a femeilor negre i cilindrul alb al
b rba ilor are vreo asemuire cu moda maimu rit , care ruineaz
ora ele noastre i începe a se întinde acum ca o pecingine i asupra
satelor? Iar coala, în loc de a st vili r ul, nu cumva îl întinde i mai
mult, fiind ea îns i o mod de art i f r folos real pentru via ?
E v dit lucru, c în unele priviri, mul i români de azi în eleg
civiliza ia, întocmai ca i negrii.
Dup ce ranul, adic ,,românul``, a fost inut vreme
îndelungat sub ap sarea boierescului, ne-am apucat acum vreo
jum tate de veac s ticluim forme i reforme pentru o via nou i, cu
acest gând, am p r sit obiceiul p mântului, înlocuindu-l cu legi
fabricate aiurea: am desfiin at breslele 1 ); am l sat slobod n v lirea
str inilor; am trimis tineretul s înve e la întâmplare prin ri str ine,
iar acas am întocmit iute i degrab coli, punând dasc li pe cine s-a
nimerit...
Cu ce era s se foloseasc poporul nostru din atâta n mol de
legi i de forme noi? Ca i negrul lui Booker, am git de moda
fran uziei, am început i noi a înv a limbi str ine, a silabisi latine te
i grece te, a înnegri hârtia cu formule de algebr , a bâigui ceva fizic ,
chimie mineralogie... i altele ca acestea.

1
ïn 1939, ne-a venit mintea cea de pe urm a românului i le-am înfiin at iar i.
Când le ap rase P.P.Carp, el fusese considerat ca du man al progresului!

144
 Iar roadele se v d peste tot: de la ghiveciul programei primare,
unde copilul înva de toate, dar se alege mai cu nimic, am trecut la
ghiveciul secundar (unde se înva iar i de toate i se alege iar i cu
mai nimic); pentru a p i apoi la ghiveciul universitar unde fiecare
tân r înva în ramura lui multe de toate, iar când intr în via , nu e în
stare s fac aproape nimic cumsecade. Vorbe i iar vorbe; scris i iar
scris; citit i iar citit... Cât despre munca efectiv , singurul chip de a
cunoa te i de a deprinde ceva, aceea e l sat pe de l turi, fiind bun
numai pentru oamenii de rând!...
Pentru ce?
Pentru c ne-a intrat în cap sminteala c înv tura de carte e
totuna cu puterea.
Nu. Po i s tii multe i totu i s fii un bicisnic.
Lucrul de c petenie e s po i lucra bine i sigur ceea ce
trebuie, atât pentru tine, cât i pentru cei dimprejurul t u; - pentru c ,
vrând-nevrând, asta trebuie. i tocmai la asta nu vrea s se gândeasc
coala de azi, care nu e f cut pentru via , ci e întocmit , ca i cum ar
avea numai menirea s dea de lucru profesorilor! În loc s se întrebe
dasc lul ,,ce are s fac colarul pe lume?`` i s -l pun îndat la
lucru, spre a-l preg ti pentru chemarea lui, din contra, pierdem toat
tinere ea, urm rind abstrac ii, formule i al i cai verzi pe pere i. Ne-a
intrat în minte c omului îi trebuie cultur general 1), - adic s fie
întâi filosof, dup aceea om care se apuc de ceva cu dinadinsul!
Mai slut judecat nici c e cu putin : Ce-ai zice de-o albin ,
care s-ar apuca s filosofeze cam astfel în fa a tiubeiului:
,,Eu trebuie s adun miere din flori. Cea dintâi datorie a mea e
s înv botanica, morfologia plantelor, fiziologia i clasificarea lor în
variet i, specii, genuri, familii etc. Dar, fiindc în colindul meu de la
floare la floare, întâlnesc i fluturi, furnici i alte viet i, trebuie s
cunosc i zoologia : s am o idee general despre toat animalitatea.
Îns animalele i plantele sunt legate de scoar a p mântului, trebuie
deci s studiez i mineralogia, geologia, petrografia, paleontologia i

1
Iluzia aceasta ne-a procurat în anii din urm chiar proiecte de legi, în care filosofia
forma temeiul programelor .,,Teoria cuno tin ei`` - obiect de studiu pentru copiii de
liceu!

145
tot ce se leag cu tiin a despre pl smuirea litosferei. În sfâr it, fiindc
acest glob face parte dintr-un sistem de corpuri cere ti, care umbl
prin spa iul infinit i întunecat, cum r t cesc licuricii noaptea,
trebuie s -mi arunc ochii i spre astronomie, c ci toate se in în lume
i despre toate trebuie s am o idee general . Înainte de a m coborî la
urdini cu o pic tur de cear sau de miere, trebuie s cunosc filosofia
cerii i a mierii, pe temeiul cuno tin elor adunate în tiin ele exacte,
începând de la matematici i pân la sociologie, unde se l muresc
raporturile cu proprietarul gr dinii în care e a ezat tiubeiul. Aceasta e
numaidecât necesar... Deoarece, pentru a tr i via a, trebuie întâi s o
în elegi; iar pentru în elegerea fiec rui atom, ai nevoie de în elegerea
universului întreg, - m car în linii generale``.
O, s rman gâz ! R u te-a sf tuit cine te-a sf tuit. Mare i
crud b taie de joc din partea cui te-a îndemnat s înconjori universul
când e s înconjori tiubeiul i s te opre ti pe cea dintâi floare, de
unde s culegi ce trebuie vie ii tale i tovar elor tale! Ascult -m ! S
nu cumva s urmezi acel sfat c vei muri de un milion de ori, înainte
de a fi f cut m car câ iva pa i în genunea asta care se cheam tiin .
Ca s aduni un pic de miere, po i ori icând, dac vrei. De aceea,
îndat ce i-ai netezit aripile i sim i c e ti în stare a pluti pe marea
cea u oar a v zduhului, d - i drumul de la urdini în jos i-apoi f - i
vânt spre cea dintâi floare care î i iese înainte. O! dumnezeiasc
pl cere a celui dintâi zbor!... Parc te leag n o mân nev zut . Dar
bucuria c ai cules tu acea pic turic de miere inându-te voinice te cu
picioru ele tale de firicelul de iarb , care se clatin cu floare cu tot!
Bag de seam : dup fiecare zbor în lumea cea larg , te vei întoarce
tot mai puternic i mai tiutoare, deoarece numai c r u ia înva
minte pe c r u . În curând, vei ti minunat felul tuturor florilor bune i
rele; vei sim i de departe mirosul lor i vei deosebi culorile lor, pân la
cele mai fine. Çi asta trebuie întâi. Iar ce o fi mai departe - departe, la
marginea cerului, unde diminea a se arat focul cel grozav, care
dogore te p mântul, aceea nu e treaba ta s tii. ( Parc oamenii tiu?
Fac i ei fel de fel de presupuneri... Ba c ar fi eter care are întindere,
dar nu se poate împ r i; ba c ar fi materie compus din atomi, care nu
sunt divizibili i totu i exist - f r s aib întindere i form , c ci de-

146
ar avea s-ar putea împ r i!!... Te-apuc mila de în elepciunea bietului
om...
De asemenea: câte vor fi neamurile buruienilor de peste m ri i
ri, iar i nu-i treaba ta s afli, c ci sunt multe ca frunza i ca iarba.
Înv a ii î i închipuie c le cunosc. S-au întov r it unii dintre ei -
câteva sute de mii - spre a le num ra i descrie. Cu mare necaz, au
adunat chipurile ori numele lor în bucoavne mari, c de abia le ii în
bra e. Dar nu e un c rturar - unul al dracului - care s poat ine minte
tot ce st scris în acele c r i. Când au nevoie s afle câte ceva, caut
din condici în condici, dar ceea ce g se te unul aici, altul g sise mai
demult dincolo, dar îi d duse alt nume. De aceea se i gâlcevesc între
dân ii: ba c -i laie, ba c -i b laie...ba c specia asta se cheam stultitia
spiculifolia, ba c e o varietate sau chiar o specie nou stultitia
latifolia, cu peri pe dosul sepalelor, cu hlujanul în patru muchii i alte
însu iri însemnate ca acestea...
Çi, cum e cu buruienile, a a e i cu viet ile care umplu apa
m rilor, a râurilor, a ostroavelor i continentelor. Sute de mii de
soiuri! Abia dac le mai z re te ochiul prin microscop; i abia dac
scrisul le mai poate în ira numele i num rul lor. Pas de le mai ine i
minte...
Încaltea, astronomia te uluie te cu totul. Se sperie gândul de
adâncimea dep rt rilor f r sfâr it în care roiesc mii i milioane de
sori, planete, sateli i i nebuloase, fa de care p mântul nostru e abia
ca firul de polen pe care i-l aduci tu la fagure.
Drept aceea, s rman albin , r u te-a sf tuit cine te-a îndemnat
s înconjuri marea cu sarea i s atingi soarele cu picioarele...Gândul
acesta ori e o glum , ori e vicle ugul vreunui vr jma care vrea s - i
r pun capul... Ia- i mai bine seama: cultura general e, de obicei, o
am gire general , la care oamenii au ajuns numai din pricina colilor
bolnave în care î i irosesc tinere ea. i e u or de în eles cum de au
lunecat în astfel de r t ciri. Ieri-alalt ieri, fiind prea pu ine c r i, unii
se încumetau s le citeasc mai pe toate i vorbeau de omenire. În
timpurile din urm , n scocindu-se îns tiparul, num rul c r ilor a
sporit stra nic. Pe toate c r rile, vezi numai hârtie tip rit . Dar bie ii
oameni au r mas i acum cu obiceiul str mo ilor de alt dat i voiesc

147
m car s spicuiasc din toate... dac nu le pot birui cu cititul. De
aceea, încep a chinui pe copii de mici silindu-i s guste din toate
înv turile i s se deprind cu cât mai multe limbi. Ba înc , se
str duiesc s t lm ceasc i c r ile scrise în limbi pe care ast zi
nimeni nu le mai gr ie te. Parc le citesc? Doar unul-doi la câteva
milioane. Totu i, pentru atâta lucru, ei chinuiesc în unele ri to i
copiii, de- i vine s le plângi de mil , f r s ia în seam c omul nu
poate st pâni deplin nici limba pe care a înv at-o de la p rin i i nu
poate citi destul nici ce e tip rit în limbile moarte... Dar de chinuit se
chinuiesc vârtos i b ie i i fete. De mici se deprind a bâigui dou -trei
vorbe str ine. i asta e ceea ce numesc ei cultura general !... la care
mai amestec i pu in sos pseudo- tiin ific...! Îndr znesc s vorbeasc
de astronomie, (f r s se fi uitat m car o dat într-un telescop); de
fizic i de chimie (f r a fi f cut o singur experien ); de biologie,
botanic , zoologie i mineralogie (f r s fi determinat o singur
specie vegetal , animal sau mineral ). Çi astfel se ame esc cu vorbe
unii pe al ii, o bun parte a vie ii, pân ce, p r sind coala, încep a le
uita p strând doar din ele o amintire ca despre un vis r u prin care au
trecut în anii copil riei.
Asta e cultura general !
Drept vorbind, numai ame eala e general . Toat înv tura
noastr e arta de a privi lumea pe hârtie. Iar când scap din coal ,
tân rul e silit s întrebe pe muncitorii de rând: cum se ridic un zid,
cum se sap un pu , cum se face o sonerie, cum g se ti drumul
noaptea dup stele, cum se cârmuie te o luntre... i ar întreba i cum
se duce lingura la gur , dac n-ar fi apucat s înve e de la mam ...
Noroc c unii oameni au deschis ochii i, luând pild de la voi
albinele (care a i dezlegat prin munc pân i probleme fine de
geometrie, ca a economisirii spa iului în fagurele cu prisme
hexagonale) i-au zis: fiindc tiin a n-are nici un cap t, iar via a are
dou , foarte apropiate unul fa de altul, hai, s nu mai punem carul
înaintea boilor, ci s începem cu munca, înainte de a p i la specula ii
filosofice i tiin ifice. A a a f cut un oarecare vânz tor de ziare,
Edison, i, slav Domnului, nu i-a mers r u. Muncind mereu, a
n scocit mereu, pe când atâ ia, mii i mii dintre cei care mereu citesc,

148
n-au inventat nici m car fabricarea unui chibrit. A a au f cut i al ii
care, din lucr tori de laborator, din calfe de fabric sau muncitori de
câmp, au ajuns mari înv a i i podoaba tiin ei lor. Deoarece munca
dezvele te darul din creierul cuiva mai degrab decât o mie de c r i.
Cel înzestrat de Dumnezeu cu o pricepere deosebit , de la o vreme nu
mai face lucrul lui la fel cu al altora, ci n scoce te ceva nou; iar când
vede c n scocirea întâmpin greut i venite din ne tiin a lui, el se
apuc grabnic i de citit, înv ând cu mare bucurie ceea ce-i trebuie,
ca unul care tie bine c -i este în adev r de folos. i astfel, din
mijlocul muncii sale de toate zilele, ca un p ianjen, lucr torul cel
de tept se mut când spre un col , când spre cel lalt; aici înnoad un
fir, dincolo dezleag un nod, spre a lega altul, i peste tot ese mereu
acela i gând.
A a se preg te te specialistul adev rat1), adic omul care nu
numai tie sau i se pare c tie, ci poate în adev r. De la special, el
p e te spre general, urmând drumul firesc pe care a mers neamul
omenesc, de când omul s-a sculat în dou picioare i a pus mâna pe
unealta dintâi - eolitul, din care a scos apoi tot ce se g se te în
fabricile i arsenalele moderne. i tot a a face i copilul, cât e sub
ochii p rin ilor: înva cu dragoste numai ceea ce cuprinde cu mâna,
cu ochii, cu urechea, cu gustul i mirosul, adic cu munca, singura lui
cale spre tiin . Abia târziu, dup ce a p it pragul spitalului care se
cheam coal , începe a vorbi i despre lucruri ne tiute i neîn elese,
bâiguind în dodii i deprinzându-se a min i. Astfel, din ame eala
vorb riei generale a ie it, cu vremea, un fel de în el ciune neroad ,
care se întinde acum peste tot tineretul unui popor sub numele de
cultur general .

1
Din servitor de laborator, Faraday (fiu de potcovar) ajunge mare înv at;
Stephenson, n scocitorul locomotive, era un biet frânar; Thimonier, inventatorul
ma inii de cusut, a început ca croitor; H. Regnault, mare fizician, era b iat de
pr v lie; Edison - vânz tor de ziare... Copernic era b iat de porcar; Newton - de
ran; Shakespeare - de m celar; Kepler - de hangiu; Kant - de elar; Rousseau - de
ceasornicar; Diderot - de cu itar; Lineu - de cizmar; Claude-Bernard - de ran,
Pasteur- de t b car etc.

149
 i acum, pilda lui Booker Washington ne revine în minte ca o
adev rat mustrare: Ceea ce a f cut un negru, pentru ni te
dezmo teni i de robi, nu va pricepe nimeni s fac i pentru nec jitul
nostru popor, sc pându-l de coala bolnav a vorbelor i deprinzându-l
cu coala s n toas a faptelor?
Aceasta e întrebarea.
R spunsul e categoric: Dezvoltarea copilului i a genului
omenesc, a a cum ne-o arat antropologia, pedologia, psihologia,
pedagogia i etnografia, ne duce la o singur încheiere: în afar de
munc efectiv , toate c ile educa iei sunt false i, deci, primejdioase.
A venit, prin urmare, vremea s ie im din f ga ul formelor
seci. Finlandezii, împin i de s r cia rii lor, au g sit calea cea bun
înaintea tuturor. Suedezii, norvegienii, americanii i alte neamuri
luminate au intrat pe aceea i cale.
Proba e f cut . Cu toate c am trecut printr-o coal bolnav ,
tim i noi unde este doctoria. St , a adar, în mâna noastr s ne
folosim i noi cât mai curând de leacul încercat de al ii.
Cine va urma în coala român pilda lui Booker Washington?
Cine va îndr zni s zic : întâi s muncim i apoi s citim?

*
* *

Adaos. O pild str lucit , cât de bolnav e coala dep rtat de

munc i de aplica iile ei, putem da i noi românii. Nu demult, o foaie
englez (Daily Mail), vorbind despre un compatriot de al nostru,
compar lucr rile sale cu ale lui Galilei i Newton.
Cine e românul care o fi adus culturii apusene un spor a a de
însemnat? Este descoperitorul tiin ei sonice.
Cum a ajuns el la întemeierea acestei tiin e, e un lucru
aproape de necrezut. Un tân r (Gogu Constantinescu), înainte de
r zboi, dorind s alc tuiasc i dânsul niscaiva cântece la pian, a
început s dibuiasc (avea numai 17 ani) o teorie a acordurilor
muzicale pe baze matematice. Pentru aceasta, a încercat s studieze
vibra iile în trompete, în tuburi acustice i în alte instrumente. i,

150
lucrând astfel, s-a întrebat ,,dac o goarn mi c aerul pân unde
ajung sunetele ei, nu s-ar putea ca sunetul s mi te ceva în dep rtare
?`` Ce e o vibrare decât rezultatul ap s rii aerului? Pu cociul de soc
nu arunc dopul cât colo când strive ti dintr-odat aerul de sub dop?
Ce-ar fi dac ai mâna vibra iile acustice pe un tub (un fel de pu coci)
în loc s le la i s se risipeasc în toate p r ile, ca sunetul goarnei?
Dar aerul e prea elastic, mai bine ar fi s întrebuin m apa. i
aici vine lucrul de necrezut: tân rul afl din c r ile dasc lilor de la
universitate i ale tuturor înv a ilor c apa nu e compresibil sau c
a a de pu in încât asta s-ar putea trece cu vederea. Ciud enia i mai
mare era c fizicienii admiteau compresibilitatea o elului... A adar,
o elul se putea strânge prin ap sare, iar apa nu! Mare minune...
Tân rul n-a voit s cread . A încercat deci s verifice lucrul în
fapt i a g sit nu numai c apa se poate comprima, dar c e de 100 de
ori mai compresibil decât o elul! Deci, ap sând apa în tuburi, ai putea
- dac ap sarea e violent ca la pu coci - s arunci la cap tul cel lalt al
tubului o ghiulea. Astfel, în timpul r zboiului, tân rul român care se
afla la Londra a f cut un tun care arunca o bomb de 100 kg. la un
kilometru i jum tate - f r foc i f r zgomot! A n scocit apoi ni te
aeroplane care tr geau cu a a precizie, încât unul se putea lupta cu 4 -
5 avioane germane. (Englezii au comandat repede peste 40.000 de
ma ini de acestea. i putem spune c nu numai pe frontul r s ritean,
dar i pe frontul apusean, românii i-au avut partea lor de cinste în
hot rârea marelui r zboi.)
Acum se a teapt ca descoperirea tiin ei sonice s schimbe
pân în temelie munca industrial . Motoarele sonice vor elimina toate
transmisiunile prin curele. Atelierele nu vor mai avea nevoie de
zid ria grea, pe care o zguduie azi ma inile cu transmisie. Aeroplanele
vor fi u urate (motorul sonic de 180 cai putere cânt re te numai 20 kg,
pe când un motor electric cu aceea i putere ar cânt ri 1000 kg.) Cu
ma inile sonice, granitul e t iat ca o piftie... A a c facerea tunelelor
pe sub mun i va fi, de aici înainte, colosal u urat ... i câte, i câte alte
aplica ii practice.
Dar partea cea mai minunat e rezultatul tiin ific. Pe o
conduct sonic nu po i s trimi i vibra ii la întâmplare, ci, întocmai ca

151
la pian, vibra iile trebuie s asculte de acorduri întemeiate pe
raporturi de numere întregi. A adar, armonia muzicii aplicat la
industrie!
Cine tie dac în curând nu vom dibui c i combin rile
chimice au la baz vibra ii exprimabile în raporturi numerice? A a c
chimia ar fi i ea un fel de muzic aplicat : fenomene disonante i
consonante!...
Când te gânde ti la aceast minunat descoperire a b ietanului
de acum 23 - 25 ani, î i vine în minte vechea teorie a lui Pitagora
despre armonia sferelor cere ti care, în mi carea lor, produceau sunete
muzicale ca de harp .
Oricum ar fi, un lucru pare sigur: sonicitatea e cea dintâi mare
descoperire tiin ific pe care un român o aduce în istoria dezvolt rii
spiritului omenesc.
Dac englezii, care sunt atât seme i cu privire la ei i la ale lor,
al tur numele compatriotului nostru de ale lui Galilei i Newton,
aceasta e o verificare a credin ei celor care socotesc c poporul român
are o minte atât de fin , încât putem a tepta de la el cele mai înalte
manifest ri culturale.
,,Din acest substrat etnic, pl m dit atât de greu în timp de
aproape dou milenii, din acest popor capabil de a sim i armonii
superioare i ale înf i a în forma nepieritoare a artei (acum putem
ad uga i a tiin ei), dup cum a ie it Eminescu, de bun seam vor
mai r s ri i al ii, mul i al ii; iar cununa de aur se va coborî cu supusa
nevoire a neamurilor i a secolelor pe cre tetul unui geniu n scut din
neamul nostru 1)``.
Pomenirea acestei întâmpl ri are îns aici numai un interes
pedagogic: s arate de ce poate atârna o descoperire tiin ific .
C rturarii, ca oile, mergeau unii dup al ii, repetând ,,apa nu se poate
ap sa... apa nu se poate ap sa...`` Pe când sfânta metod a muncii i a
verific rii în fapt a r sturnat într-o clip eroarea aceasta atât de
copil reasc , spus îns de la în l imea catedrelor din coala bolnav a
vorbei i a autorit ilor verbale.

1
Prim vara literar , p. 17.

152
 Iat de ce, descoperitorul sonicit ii e i o minunat pild
pentru pedagog. El a spus un cuvânt care ar trebui s fie scris pe u a
tuturor colilor de toat fa a p mântului:
,, tiin a f r experimentare este un pericol ``.
coala f r munc este începutul celor mai multe boli ale
sufletului.

ALT PREG TIRE A PREO ILOR I A ÎNV TORILOR

Unde e turma - i p storul
Unde e ogorul, acolo i lucr torul.

Fiecare coal s fie a ezat în mediul social de care se ocup .

Preg tirea în ora e a înv torului i a preotului de sat e o absurditate.
Întoarcerea or enilor spre sat. ,,Cura de munc ``.

153
 Pentru a sc pa de coala bolnav de pân azi, ne-am în eles
asupra unui lucru: copilul, deprins a munci în casa p rinteasc , s
urmeze munca i dup ce a p it pragul colii.
Nu putem în ira aici cu de-am nuntul ce i cum are s lucreze.
Regula fireasc e aceasta: în fiecare inut, coala trebuie s
preg teasc pe copil a s vâr i, pe cât se poate, toate muncile cu care se
in oamenii în partea locului. Nu doar c fiecare om ar trebui s fac
de toate, ca primitivii, dar e bine ca tân rul s lucreze în fiecare
ramur m car atât, ca s poat cunoa te pre ul muncii acelora cu care
va tr i i de care va avea nevoie în via .
Apucând pe calea aceasta, a muncii potrivite cu inutul unde e
coala, ajungem la urm toarele rezultate:
1. - Copilul, deprinzându-se cu mai multe lucr ri, pune în
mi care mai multe organe, î i ascute sim urile i- i împuternice te
creierul.
2. - Comparând mai multe îndeletniciri, el î i poate alege pe
cea mai potrivit cu însu irile sale individuale.
3. - Înainte de a porni pe calea vie ii, cap t o cuno tin cât
mai întreag despre traiul p rin ilor, mo ilor i str mo ilor s i.
V zând lucrurile i mânuindu-le, le i d nume i astfel înva
cumsecade limba neamului s u. Lucrând, el judec împrejur rile
fiec rei lucr ri, simte împreun cu tovar ii cu care lucreaz , se
deprinde a trece de la vorbe la fapte, adic î i încordeaz voin a i o
disciplineaz . Prin urmare, o astfel de cre tere d fiec rui copil putin a
s fie în mediul s u la în l imea tuturor nevoilor.
i tocmai asta cere via a de la orice om.
Fire te, cei deprin i cu coala bolnav de azi vor g si c e greu
s faci într-o ar agricol plug rie i gospod rie s teasc , cu copii de
la 7 pân la 12 sau 14 ani. E mult mai u or s deschizi un abecedar, s
scrii câteva caiete i s umpli tabla cu iruri întregi de numere. Dar,
fiindc via a cere s lucrezi, nu s cite ti ori s scrii mereu i s
calculezi, orice coal , care nu minte, trebuie s înceap de la lucrul
manual. i anume: copiii m run ei de tot (ca o trecere de la joc i
munca copil reasc spre munci mai grele) trebuie s ticluiasc ei, în
legea lor, doar cu îndrumarea înv torului, tot ce-a n scocit neamul

154
nostru ca gospod rie. Fiecare colar s lucreze câtva timp, ca un mic
Robinson, repetând munca etnografic a genera iilor care l-au
precedat. De pild , a croi dintr-un petec de pânz sau chiar din hârtie o
glug , haina cea mai simpl i mai ingenioas dintre câte a descoperit
poporul nostru, e o întreag lec ie de gospod rie, de igien i de
istorie. (Gluga ine un loc de traist , de umbrel în vreme de ploaie i
ninsoare, de a ternut pe vreme de noapte i de multe de toate.) A face
un arc cu scripet e o lec ie de vân toare, de r zboi, de istorie i
etnografie ori chiar de fizic i de mecanic aplicat . Cine a lucrat un
arc i o s geat tie s pre uiasc pu ca însutit mai bine, decât cel care
pune dintr-o dat mâna pe arma de foc. Cine împlete te din mlaj o
leas de prins pe te acela cap t o lec ie de intui ie botanic , zoologic
i tehnic de cel mai mare pre pentru omul menit a tr i în lupt cu
natura. i, despre fiecare unealt , despre fiecare hain , fiecare pom i
fiecare legum , se pot spune lucruri de cel mai înalt interes educativ.
A a c gre e te cumplit înv torul care i-ar închipui c nu se poate
munci ceva chiar cu copii de 7 ani în treburile meseriei ori ale
plug riei. C ci ce e gr dina cu legume, decât treapta întâi a
agriculturii, n scocit de femeie i de copil?
Dar aici, cum am spus, nu ne propunem a ar ta în am nun ime
felul de lucr ri al colii întemeiate pe munc . Nu putem în ira nici
m car lucr rile pe care le pot face copiii unei coli de sat1 ), necum s
ar t m programa practic a colilor de ora unde sunt preg ti i
meseria ii, negustorii, inginerii, zidarii, doctorii i al i muncitori de
mare folos societ ii. Cu privire la preg tirea lor prin munca practic ,

1
Dasc lii inimo i pot lua pild de la o seam de harnici înv tori din jude ul Arge ,
Olt i Muscel, care au aplicat metoda muncii în colile lor i au ajuns la ispr vi
vrednice de laud . Au întocmit i c teva expozi ii (una în Pite ti, altele în Bucure ti
i aiurea) cu lucr rile f cute de copii. S-a v zut astfel c cei închina i înv mântului
pot s mearg i ei pe urmele lui Booker i altor pedagogi cu real dragoste de copii.
N d jduim c rezultatele acestor încerc ri l udabile vor putea fi clasificate i
publicate pentru îndrumarea tuturor celor închina i ridic rii poporului nostru. Iar
atunci, cei care voiesc s ispr veasc cu coala bolnav , s întrebe mai cu de-
am nuntul pe cei care au încercat noua metod . (Vezi lucr rile înv torului I.
Petrescu din Comarnic-Prahova.)

155
chiar din capul locului, i sprijinul teoretic pe care cartea îl poate
ad uga pe m sur ce simte nevoia de el, va mai fi vorba aiurea.
Deocamdat , fiindc partea cea mai mare a poporului nostru e
la sate i, fiindc dintre toate colile bolnave, cele mai vinovate sunt
cele s te ti, care dau plugarilor vorbe în loc de fapte, ne m rginim
acum la sat. Çi afirm m c ar fi o mare izbând , dac vom îndrepta
educa ia pân la 7 ani prin mame i preo i, iar de la 8 pân la 12 ani,
prin preo i, înv tori i agronomi.
Pentru aceasta, e îns nevoie ca în i i pov uitorii satelor s fie
preg ti i altfel de cum au fost îndruma i pân azi; s în eleag mai
întâi de toate ei, c tot ce e vorb f r munc , e o am gire i minciun ,
pagub i p cat; c nu va fi îndreptare pentru poporul nostru pân ce
îndrum torii lui nu vor trece de la coala c r ii la coala muncii i
pân ce, al turi de vorba bisericii: s ne iubim unii pe al ii, ca într-un
gând s m rturisim, pedagogul nu va ad uga: s muncim unii cu
al ii i

pentru al ii, ca într-un gând s organiz m via a satului i a neamului

nostru 1 ). Deoarece munca, adic fapta - nu vorba, e singura chez ie
pip it a iubirii i a felului de a gândi.
Dar a a ceva nu e cu putin în seminariile i colile normale
de azi.
Ce caut seminarul lâng fabrica de b uturi, lâng r spântii de
c ru a i, în prejma cârciumilor i altor locuri unde grâul e amestecat
cu atâta neghin ?
Ce caut coala normal în acele g ri lungi de c r mid ro ie,
cu coridoare asfaltate, cu mese de marmur , cu sp l tor de lux - ca la
hoteluri, cu calorifer i alte rafin rii... când copila ul venit de la sat e
menit s se întoarc iar i între fra ii lui la ar , cu gând s -i ridice la
vrednicia unor plugari i oameni deplini ?
colile acestea p c tuiesc mai întâi prin locul unde sunt
a ezate.

1
ïn 1939, Serviciul Social p rea gata a p i la aplicarea acestor norme de via
public . ïn acela i an, a fost desfiin at. (Nota la edi ia a VII - a).

156
 Prin firea lucrurilor, unde e turma, acolo trebuie s fie i
p storul; unde e ogorul - acolo i lucr torul. A adar, preotul i
înv torul trebuie s aib de la început sub ochi via a de sat, cu toate
greut ile ei reale. La sate e locul seminariilor i al colilor de
înv tori. Profesorii de coli normale, dac simt în adev r chemarea
lor de dasc li ai tineretului, s p r seasc ora ul, s se a eze împreun
cu ucenicii lor în mediul de care pretind c se ocup . Altfel, devin, cu
vremea, birocra i de ora . Profesor cu ,,ora``, care s se uite
ner bd tor la ar t torul ceasornicului, a teptând tr sura spre a pleca
mai repede de la coala normal la alt coal , asta a fost o n scocire
vrednic de nep sarea cu care zeci i zeci de ani am preg tit pe
pov uitorii poporului nostru. Astfel de oameni, chiar când nu sunt,
par ni te n imi i, ni te ,,gr bi i`` iar preg tirea unui preot sau a unui
înv tor nu poate fi o treab de f cut în prip , ci ea cere îndelung
r bdare i dragoste, ca a gr dinarului care tie c merele nu se coc la
para lumân rii, ci trebuie s a tep i lucrarea domoal a razelor
soarelui, a umezelii i c ldurii, a luminii i a umbrei, cum ai a teptat
deschiderea florilor din mugur i tainica împ rt ire a polenului de la
o floare la alta. Cine î i închin via a unei astfel de coli trebuie s dea
pild muncii, ca Booker Washington: lâng coal s - i fac veacul,
a ezându- i în apropiere toat gospod ria sa, pentru a privi pe colari
ca prelungirea familiei sale proprii1 ).
A a îns , cum au fost pl nuite pân azi, seminariile i colile
normale au fost un fel de atentat împotriva vie ii satelor. Cum turcii
luau copiii cre tinilor, ca s -i fac ieniceri, tot a a colile acestea iau
copiii s tenilor pentru a-i momi spre o via nepotrivit cu traiul lor de
la ar . În loc de a ocroti portul satelor, limba cea în eleapt a
plugarilor, obiceiurile din b trâni i a da fiec rui înv tor mândria de
a fi un ran deplin, mul i dintre înv torii ie i i din aceste coli s-au
întors cu un port schimbat, cu o limb p s reasc , cu obiceiuri
cosmopolite i au slujit astfel, nu spre înt rire, ci spre sl birea vie ii
poporului nostru.

1
Acesta fusese gândul din care porniser în 1918 ,, colile preg titoare``. însu i
numele lor era un semn c trebuiau s preg teasc pentru via .

157
 A venit deci vremea s ne întoarcem la calea cea fireasc :
coala preo ilor i a înv torilor trebuie s se a eze nu în mijlocul
ora elor i nici m car la marginea lor, ci de-a-dreptul în sate; iar
profesorii acestor coli de elit , unde se p streaz ca într-un templu tot
ce constituie partea caracteristic a unui neam, trebuie s fie cu toat
via a lor închina i satului. Prin munca lor, ei trebuie s stea pild
tineretului în toate privirile. Dac orice preot i orice înv tor trebuie
s fie un plugar foarte priceput, cu atât mai mult profesorii colilor
normale nu trebuie s fie debitan i de geografie, aritmetic , botanic ,
zoologie, istorie i alte cuno tin e teoretice, ci pild de via intens i
complet , începând cu propria lor gospod rie rural . Niciodat
dasc lul de matematic nu va explica mai bine matematica ori
geometria decât atunci, când va face explica ii de agrimensur , cotit i
alte lucr ri practice. Dimpotriv , când ar fi numai c rturar, dar cu
gospod rie f r rânduial în casa lui, adic , dup cum zice românul:
brânz bun în burduf de câine, unul ca acela s-ar dovedi îndat c nu
e potrivit ca profesor la Seminarul-Normal. Deoarece, la sat, chiar cea
mai bun brânz , îndat ce se pune în burduf... necurat nu se m nânc ,
ci e aruncat .
Profesorii Seminarului-Normal trebuie, a adar, s fie cele mai
alese personalit i ale întregii genera ii i oamenii cei mai st pâni pe
realit ile vie ii.
Dar oricât de buni vor fi, tot nu vor fi destul de buni, fa de
marea cinste ce li s-a încredin at de a îngriji de cre terea p turii celei
mai de pre a neamului lor - poporul muncitor.

Neo-umanismul. De aceea, lor le trebuie o preg tire cu totul

deosebit .
1. Mai întâi, s fie modele de s n tate fizic i moral . Cea
dintâi condi ie a unei vie i adev rate e buna stare a organismului. Prin
urmare, to i viitorii profesori trebuie s practice o riguroas igien ,
sus inut printr-o gimnastic ra ional . Cum s vorbeasc despre
putere un sl b nog ori despre cur enie un murdar! Gimnastica nu e
sport, ci o datorie. Scandinavii au reînviat în societatea modern ceva
din cultivarea corpului atât de cinstit la antici. A adar, cei care vor s

158
stea, ca modele de ,,umanitate`` înaintea tineretului, sunt obliga i s
dovedeasc în fapt c în eleg rostul unei discipline fizice exemplare.
În al doilea rând, to i viitorii educatori trebuie s practice
lucrul manual, fiind tiut c cel mai bun regim pentru p strarea i
înt rirea s n t ii e munca efectiv . Cum era înainte o fal s fie
cineva polihistor, azi e o necesitate educativ s fie politehnic, adic
me ter în cât mai multe lucr ri manuale. Vechiul ideal al dasc lului
sl b nog cu scufie pe cap i ochelarii ridica i pe frunte, un fel de
Doctor Faust, ros de molii, e demodat. Idealul de azi e un om iubitor
de oameni i de via , s n tos, viu i îndemânatec, care s dea în orice
clip impresia c e gata nu numai a gândi i a vorbi, ci i de a lucra
efectiv. Anahore ii din pe terile bibliotecilor sau din arhive nu mai pot
stârni entuziasmul nim nui - în orice caz, nu al tinerilor care au nevoie
în anii adolescen ei s tr iasc o via cât mai intens .
Dar nici munca cu mâinile nu-i de ajuns. Cine munce te e, în
felul s u, un creator: adic traduce imaginile din creier în anume
forme concrete. Iar, pentru a înlesni aceast proiectare a gândului, e
nevoie, de multe ori, s schi ezi mai întâi o form , adic s desenezi.
Lemnarul, croitorul, inginerul, pictorul, sculptorul, cartograful .a. tiu
ce înseamn a vorbi cu creionul în mân . i fiindc nimic nu
ademene te mai mult pe copil, decât desenul, to i educatorii trebuie
s - i fac educa ia propriului lor ochi, a mâinii i a creierului prin
desen. Poate s aud ori s scrie cineva de o sut de ori pe caiet
maxima ,,exactitatea este polite ea regilor``, dar tot nu va ajunge la
nici o isprav ; pe când acela, care se deprinde a construi exact figurile,
pricepe de o mie de ori mai bine ce pre uie te exactitatea în toate
rela iile vie ii. Dar sim ul de observare! Niciodat ochiul nu vede mai
bine o plant , un mineral, un animal sau un peisaj, decât cu ajutorul
mâinii care îi face chipul. Cât despre sim ul estetic, e de prisos s mai
insist m. A adar, to i viitorii profesori vor trebui s se deprind bine
cu desenul, c ci oricare ar fi ramura lor de predilec ie, to i vor avea
nevoie s deseneze i s înve e pe copii a desena.
În sfâr it, to i vor trebui s în eleag i s vorbeasc limba
universal a muzicii. Mijlocul cel mai direct de înviorare al muncii e

159
ritmul muzical. Nu numai pentru ureche, gât i pl mân, dar, în genere,
pentru suflet, melodia este un adev rat tonic.
Aceste patru îndeletiniciri: gimnastica, lucrul manual, desenul
i muzica sunt studiile umaniste cele mai însemnate. Numai prin ele,
putem ajunge la un nou umanism vrednic de vremurile noastre. Numai
pe calea aceasta vom putea înl tura din fa a copiilor caricatura fizic a
gubavului care, de pe catedr , tu e te: declin ri,conjug ri, cifre, nume
proprii i alte simboluri seci. Ascetismul din Evul Mediu i înmul irea
prodigioas a c r ilor în epoca modern au f cut pe bietul magister s
se cufunde din ce în ce mai adânc în hruba bibliotecilor i s târasc i
copiii dup dânsul, n zuind s -i fac i pe ei viermi de hârtie
(Bucherwurmer). E deci mai mult decât ori icând timpul s ne
întoarcem spre natur .
Numai astfel de oameni noi vor putea face din doctrina
educa iei un Novum Organum, schimbând vechea metod pasiv într-
o metod dinamic . Fiind el însu i îndemânatic i deprins a lucra,
profesorul va deprinde i pe copii cu munca efectiv i, astfel, va
înceta vechea eroare a pedagogiei ra ionaliste, care socotea c a ti i a
putea e totuna. Din aceea i eroare izvorâse obiceiul nerod al
memoriz rii - metoda ciocanului pe nicoval . Dasc lul spunea,
colarul asculta i repeta; profesorul poruncea, mustra, amenin a,
pedepsea... iar elevul, ca o nicoval , primea toate loviturile pentru ca
s ajung , prin cioc nire, înv at, puternic, moral etc., etc.!
Tr ie te înc un b trân dasc l de coal normal , care poate da
am nunte, cum candida ii, meni i s ajung înv tori, dond neau pe
de rost - pân i descrierea unei gai e...: ,,Gai a! - Gai a, gai a... este,
este, este... gai a este... un animal... gai a, gai a...`` - o ame eal
întocmai ca a lui Tr snea care bâlbâia, s racul, pe dinafar pronumele
din gramatica lui M c rescu: mi- i-ni-vi-li-me-te-il-ve-i-le... Vorba lui
Creang : ,,Cumplit me te ug de tâmpenie, Doamne fere te``!
În l turi deci cu verbalismul acesta z darnic. Dasc lii, fiind
mereu împreun cu ucenicii - ca Booker Washington, Tolstoi i al i
în elep i - i punând chiar ei mâna aci pe secure, aci pe coas , pe sap ,
pe cu itul de altoit ori pe altele unelte ale gospod riei rurale, vor
înv a i tinerii o mul ime de lucruri, iar cititul le va veni ca un adaos

160
 i o nou înviorare spre munc . În loc de o pedagogie static , una
dinamic , în loc de a mai mobila creierul individului cu sute de
cuno tin e, din contra, vom tinde s mobiliz m masa poporului spre o
munc rodnic , tiin ific organizat . Vom face adic pedagogie
social 1).
Astfel, din pilda vie, în mijlocul unei coli care seam n mult
cu casa r neasc , viitorul preot i înv tor va deprinde temeinic
toate muncile, pe care el le va încerca mai târziu cu copii s tenilor. Iar
când vom avea coli, în care cinstea cea mai mare s fie îndemânarea
la munc , poporul nostru va fi mântuit. În loc ca înv torul s fac ,
împreun cu preotul, proprietarul, arenda ul, primarul i perceptorul
un fel de mic oligarhie rural îmbr cat altfel decât s tenii, vorbind
altfel i pândind cea dintâi ocazie, s treac spre ora ori m car s - i
fac copiii lor or eni; în loc de a da goan dup slujbe, socotind
purtarea condeiului de la c limar la hârtie i de la hârtie la c limar
un lucru mai de cinste decât mântuirea secerii, coasei ori altei unelte,
viitorul preot i viitorul înv tor vor fi stâlpul cel mai tare al vie ii
na ionale i vor ajunge s încredin eze i pe or eni (pe cei care
muncesc meserii grele i, mai ales, pe trântorul care nu munce te
nimic), c s n tatea trupului i a sufletului cere în fiecare an o ,,cur
de munc `` la ar . Cu o astfel de educa ie, ogorul românesc, istovit i
batjocorit de to i veneticii, va fi din nou îndr git. Mândria mo ierului
va fi s stea la mo ie; fala cea mare a ranului va fi s se simt slobod
ca un împ rat i îndestulat pe petecul lui de p mânt, iar bucuria
or eanului va fi s - i agoniseasc i el în preajma ora ului un col i or
de gr din , unde s - i odihneasc b trâne ele, sc pând m car
duminica de strâmtoarea zidurilor ora ului. În loc de a n zui, ca negrii
lui Booker, spre mode fran uze ti, vom dobândi mândria de a fi i a
r mâne noi în ine pe p mântul nostru i în datinile noastre, care n-au
voie s fie lep date pentru ale nim nui. Va avea poporul acesta

1
Bulgarii au în eles mai bine acest adev r. Ei au p it hot rât spre coala muncii.
Ministerul instruc iei a oprit timp de o s pt mân (7-15 aprilie 1921) orice
înv tur de carte i-a scos pe to i copiii i profesorii la munca cu bra ele. Totodat ,
au f cut i o lege a muncii, care oblig pe orice bulgar (b rbat sau femeie) s fac pe
la 18 ani un fel de serviciu al muncii, cum ar fi serviciul militar.

161
mândrie pentru c va vedea la conduc torii s i fire ti, preotul i
înv torul, aceea i credin i aceea i purtare.
Iar de la str ini, vom împrumuta atunci numai ce se cade s
împrumut m: semin e mai bune, pomi mai buni, vite de soi ales,
unelte mai îndemânatice i tot ce poate ajuta în adev r munca omului.
Numai astfel vom putea avea i noi o r nime ca cea suedez ,
danez , norvegian , olandez i a altor ri care, de i mici ca întindere
i ca num r de locuitori, sunt mari ca cinste în lume, deoarece fiecare
ade pe picioarele sale, inând fruntea în sus în fa a ori icui.
Schimbarea atârn , a adar, de noi în ine. Va fi destul pentru
asta o mân de oameni: cei care vor preg ti pe preo i i pe înv tori.
Ei au pe seam soarta întregului neam românesc. Profesorii
seminarului-normal sunt - mai mult decât to i ceilal i profesori- ofi eri
de stat-major în lupta poporului nostru cu vecinii. În zece ani, ei pot
crea o lume nou , împr tiind în sate un tineret ie it din ,, coala
muncii`` adev rate.
Iar felul p mântului îi ajut mai mult decât pe educatorii din
alte ri, c ci ocolul inuturilor române ti este o pl smuire unic , prin
buna ei întocmire: munte, deal, es, lunc , p une, podgorie; cereale,
sare, petrol i b l i de pe te - deci tot felul de munci.
Unitatea limbii i valoarea literaturii populare îi ajut iar i. O
balad ca Miori a nu are nici un popor, nici vechi, nici nou.
Proverbele, colindele, legendele i basmele sunt m rg ritare, pe care
nu le d pe ale nim nui. Cine le cunoa te poate m rturisi f r sfial , c
sufletul românului1) ca i p mântul lui, e o gr din . A adar,
pov uitorii satelor n-au de ce se sim i umili i în fa a nici unui
pedagog dac voiesc s primeasc cu toat inima sarcina de a fi
reprezentan ii neamului nostru în limb , în port i în toate obiceiurile
lui caracteristice. Singuri iganii vor mai pune pe ei zdren e str ine; iar
al turi de igani, vor urma pild înstr in rii p tura cosmopoli ilor care,
neputând mânca toat renta între hotarele noastre, se duc s petreac
în alte ri ascunzându-se sub alt port i împrumutând alte obiceiuri.
Plugarul îns , crescut cu astfel de înv tori i preo i, va r mâne
credincios nu numai sufletului românesc, exprimat în limba i
1
Vezi, S. Mehedin i-Soveja, Cre tinismul românesc, 1941.

162
literatura poporului, dar i portului românesc care, ca orice port
na ional, ap r fiin a unui neam de amestecul babilonic cu to i
veneticii2) .

Încheiere: atârn de preo i i de înv tori - prin urmare de

profesorii seminarului-normal1) - dac noi, românii, mai putem fi noi
în ine în mijocul vârtejului care risipe te i amestec toate popoarele
slabe.
Numai cine va rezista acela va d inui, dar nu va rezista, decât
cel ce va fi preg tit s reziste, închizându-se ca într-o cetate în
obiceiurile care exprim personalitatea neamului s u.

MINUNILE MUNCII

Munca e cale c tre progres nu numai pentru omul normal, ci i pentru

cel c zut în r t ciri. Oskar Wilde.
De la literatur , Tolstoi se întoarce spre munc . Helen Keller scap din
osânda copil riei numai cu ajutorul mâinilor. Munca e atotputernic .
Însu irile muncii adev rate; ea trebuie s fie tiin ific , liber i
creatoare.

De la început i pân aici, am spus mereu c munca e metoda

tuturor metodelor. Cei care au p timit de pe urma educa iei false din
trecut pot s cad la b nuial :
Nu cumva o fi i asta o vorb , ca atâtea altele pe care le-am
auzit prin coli i de pe urma c rora nu ne-am ales cu nimic?
În loc s r spundem cu vorbe, s aducem mai bine m rturia
câtorva fapte mai semnificative.

2
ïn 1939, grecii au f cut planul de a da poporului lor un port na ional pentru a sc pa
de nevoi de a mai pl ti modele aduse din ri str ine.
1
Vezi coala Poporului (cu legile din 1918). Caracterizarea etnografic a unui
popor prin munca i uneltele sale, 1920. Profesorul, temelia oric rei reforme
colare, 1929.

163
 Era odat un om, pe care Dumnezeu îl înc rcase cu toate
darurile: putere, frumuse e, bog ie... i, pe deasupra, cu un mare
talent literar. C r ile lui erau citite în lumea întreag ; vorbele lui erau
ca ni te profe ii; el f cea vremea rea i vremea bun în ora ul unde
tr ia... Cei cu prisos de avu ie, care pre uiesc via a mai mult dup
m sura pl cerilor i a desf t rilor, se uitau la dânsul, ca la un rege,
c ruia îi lipsea doar coroana. Pân i nebuniile lui erau ascultate i
urmate. Dac i-ar fi tr snit prin minte s ias într-o bun zi cu un
picior gol pe strad , to i ar fi f cut la fel...
Vremea aceea nu-i tocmai veche - acum vreo patruzeci i ceva
de ani; ora ul acela nu-i vreun târgu or ascuns de ochii lumii, ci e
chiar Londra, capitala celei mai mari împ r ii dintre câte a v zut pân
acum p mântul; iar tân rul cel dezmierdat de soart era vestitul poet
Oskar Wilde.
Masa lui era ve nic ro ie de trandafiri i de vinuri scumpe.
Împrejurul lui roiau tinerii i femeile cele mai frumoase din nobilimea
englez . Parisul îl a teapt cu bra ele deschise. America îl poftise
anume, ca s -l vad i s -l aud ... primindu-l ca pe un cuceritor.
,,Tr iam, zicea el, numai pentru pl cere. Fugeam de suferin e i de
durere, oricare ai fi fost înf i area lor: pe amândou le uram;
hot râsem s nu in seam de ele, pe cât se va putea, consider ca o
lips de perfec iune. Nici una, nici alta nu intrau în socotelile mele.
Maic -mea, îns , care cuno tea via a mai de aproape, îmi
repeta adeseori versurile lui Goethe, scrise de mâna lui Carlyle pe o
carte d ruit chiar de dânsul i tot de dânsul t lm cite a a:

Cine n-a petrecut ceasurile nop ii,

A teptând în lacrimi zorile ce întârzie,
Unul ca acela nu v cunoa te înc , puteri ale cerului.

... Erau stihurile pe care mama le spunea adesea în ceasurile ei

de mâhnire, spre sfâr itul vie ii.
... Dar eu m împotriveam în chipul cel mai hot rât s -i dau
dreptate sau m car s fac cel mai mic loc în sufletul meu adev rului
cuprins în acele cuvinte. Mi-aduc bine aminte, îi r spundeam: n-am

164
deloc poft s m nânc pâinea mea în durere sau s -mi petrec nop ile
a teptând în lacrimi o diminea am rât ...``.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

,,Când eram la Oxford1), în anul din urm , plimbându-m pe

potecile strâmte de la Magalen College, în cântecul p s rilor, zicem
unui prieten: am s gust din toate poamele câte sunt în gr dina lumii i
am s intru în via p truns de dorul acesta pân în adâncul sufletului.
A a am intrat i a a am tr it``.
Unde a ajuns în goana asta dup pl ceri, nu putem în ira aici.
Destul c , într-o bun zi, seme ul care se credea atotputernic,
sim indu-se atins de ni te vorbe, a dat în judecat pe un fost prieten,
pentru clevetire. Dar adversarul nu s-a l sat cu una, cu dou , ci a
dovedit în fa a judec ii c Oskar Wilde c zuse în patimi nevrednice
de om. Urmarea a fost: doi ani de munc silnic (hard labour) pentru
poetul alintat pân atunci de toat lumea.
Tr snetul s fi c zut peste Londra i tot n-ar fi fost mai mare
uimirea. Dar legea e lege (în Anglia). Cu mâinile în fiare, cu hain i
chitie v rgat de pu c ria , la 13 noiembrie 1895, osânditul se
îndrepta spre Reading House locul unde avea s - i împlineasc
pedeapsa. M car c abia ie ise din spital, a trebuit s a tepte dou
ceasuri i jum tate în ploaie, pe peronul g rii din Clalam, sub ochii
c l torilor. ,,Dintre toate lucrurile, câte se pot închipui, eu eram
ar tarea cea mai grozav . Trec torii, v zându-m pironit locului,
începeau s râd . La sosirea fiec rui tren, to i gur -casc se adunau
împrejurul meu i nimic nu putea s covâr easc hazul lor. i înc
asta... atâta, cât n-au tiut cine sunt. Dar când au aflat, râsul i
chilomanul nu se mai ispr veau. Aproape o jum tate de ceas, am stat
înconjurat de mul imea care m huiduia. Un an întreg, în toate zilele,
la ceasul acela, plângeam cât timp inuse atunci batjocorirea mea...``

1
Universitate englez unde înva tinerii mai de neam.

165
 ,,S mor era singura dorin . Dup dou luni de z cere în
spital, când m-au adus aici2) i am sim it c merg spre vindecare, mi se
p rea c turbez. Hot râsem s m ucid...``
Îns o pedeaps nu vine niciodat singur , ci trage dup sine
multe altele. Dup trei luni, mama lui Wilde moare de ru ine i de
durere; nevasta e silit s fug din Anglia, iar copiii, potrivit legii,
erau opri i s -l vad pe tat l lor osândit. Ar fi fost, poate, o u urare, s
tr iasc singur, ca într-un mormânt. Dar nu. Poetul cel admirat de to i,
,,arbitrul tuturor elegan elor``, îmbr cat acum în haine de pânz de
sac, cu num rul 33 pe piept, sp la podelele închisorii împreun cu
ceilal i pu c ria i; trebuia s doarm pe un pat de scânduri; s
m nânce o hran gre oas i s scarmene capete de frânghie pân ce
vârfurile degetelor amor eau i începeau s sângereze... Doar moartea
dac ar mai fi putut aduce vreo alinare cumplitei tic lo ii în care
c zuse cel sl vit odinioar de o lume întreag .
i totu i, cine ar crede? Dup un an i mai bine de o durere,
care îl încremenise, o lumin nea teptat s-a f cut în cugetul s u cel
înnegurat:
- Nu, am s tr iesc. Vreau s întorc spre binele meu tot ceea
ce s-a întâmplat...
Sc rm nând capete de frânghie, ca s fac scam pentru
bolnavi, ajunsese s în eleag c munca de toate zilele e cel mai mare
noroc al vie ii.
Petecul de cer albastru, pe care îl z rea prin geam deasupra
capului, deodat s-a l rgit. A început s se gândeasc la patimile i
suferin a lui Hristos pentru p catele oamenilor. i, încetul cu încetul,
p gânul, care habar n-avusese ce e durerea i lacrimile, sim i c - i
pleac genunchii i se sprijini cu amândou mâinile de crucea celui
r stignit între tâlhari.
Ce minuni s vâr e te uneori umilin a! Atâtea veacuri au trecut
din când Iisus din Nazaret se suise pe Golgota i poate c nimeni -
afar de sfin i - n-a sim it pe Fiul omului atât de aproape de suflet i
n-a spus cuvinte mai de inim despre înv turile cuprinse în

2
ïn pu c ria de la Reading House.

166
Evanghelie, decât Wilde. Ca Paul pe drumul Damascului, pu c ria ul
din Reading a v zut dintr-odat lumea cu al i ochii. Umilin a îl
coborâse pân la muncile cele mai de rând, iar munca l-a în l at pân
la fericirea des vâr it .
Asculta i acum cu ce gând iese din închisoare artistul rafinat de
odinioar :
,,Sunt s tul de vorbele oamenilor... Un dor l untric m împinge
c tre lucrurile mari i simple... P storii, pescarii, plugarii, ranii i
cei de un fel cu dân ii nu tiu nimic despre aceasta i, totu i, ei sunt
sarea p mântului. Cine n-a cunoscut munca i n-a avut prilej s guste
suferin a acela degeaba a tr it pe p mânt. E ca un lunatec ce r t ce te
pe marginea unei pr p stii. Crede c p e te sigur, dar e de ajuns o
piedic nea teptat , un cuvânt, o toan de o clip i, iat -l, se treze te
în fundul abisului...
Dimpotriv cel care- i m nânc pâinea în durere, cel care a
petrecut m car o dat ceasurile nop ii, a teptând cu lacrimile în ochi
zorile ce întârzie, unul ca acela tie s pre uiasc toate bucuriile vie ii
- oricât ar fi de mici. Calea spre fericire îi este pentru totdeauna
deschis ...``

Cam a a a cugetat i Tolstoi. F r s fi c zut în p catele

osânditului din Reading, el s-a îmbr cat cu suman i a pornit la lucru
de-a-valma cu ranii. Din viforul vie ii i din îndoielile filosofice,
marele s u suflet i-a g sit alinarea numai muncind cu bra ele. Iar
dac Tolstoi pare cuiva un slav mistic, iat o pild , de care nimeni nu
va avea nimic de zis. Goethe, lini titul i întru toate m suratul Goethe,
dup ce pune pe Faust s fac ocolul tiin ei omene ti; dup ce-l face
s de erte cupa pl cerilor, schimbându-i pân i b trâne ea în tinere e,
nu-i g se te alt potolire a gândului i a sim irii decât tot în munc .
Cel doritor de a afla toate tainele tiin ei ispr ve te odiseea vie ii sale,
f când ce? - un z gaz la marginea m rii...
Ce seme fusese în tinere e! Înv ase filosofie, legi, medicin i
chiar teologie. Un moment crezuse, ca i al i tineri furtunatici din
aceea vreme (Sturm und Drang), c va putea descoperi secretele
universului, întorcând spetele tiin ei i privind f i Natura... Dar

167
când vede pe Duhul P mântului (Erdgeist), se sperie. Î i d adic
seama c nu-l poate pricepe, deoarece biata f ptur omeneasc e
numai un fragment din univers: o mic rela ie, în mijlocul altor rela ii,
infinit de multe i de împletite între ele. i atunci, dezn d jduit de
m rginirea tiin ei, socotind câte taine r mân înc necunoscute,
mâhnirea îl doboar , încât mai era s - i pun cap t vie ii. Cine-l
scap ?
Mai întâi, clopotele, de la biseric . Vestind Învierea, ele îi
opresc paharul cu otrav la buze. Amintirile din copil rie i bucuriile
vie ii nevinovate îl cuceriser din nou...
Dar, în curând, chinul sufletesc se rede teapt i atunci veni
însu i Necuratul s -l ispiteasc , trecându-i pe dinaintea ochilor:
tinere e, avere, slav , pl ceri i toate desf t rile. Îns Faust i le arunc
înd r t cu dispre :

Tu ai bucate care nu satur

Ai aur lucitor, care lunec printre degete ca argintul viu.
O loterie, la care nu se câ tig niciodat ...
O ibovnic necredincioas ...
Dar arat -mi pe lume o road , care s nu putrezeasc înainte de a o
culege?...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dac m vei vedea vreodat culcându-m lini tit,

Iat , în clipa aceea, poate i moartea s m cheme...
Dac vei putea s m ademene ti cu lingu iri
Încât s fiu mul umit de mine,
i de vei putea s m în eli c-o desf tare,
Aceea s fie ziua mea din urm !
Iac m prind.

MEFISTO. - Primesc.
FAUST. - D mâna...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

168
De voi zice clipei îmi e ti drag ,
R mâi, nu trece a a în zbor!

În lan uri tu atunci m leag ,

i voi putea atunci s mor!
S sune clopotul de jale
În loc r mâie ceasul-mut...

i, într-adev r, el gust din toate pl cerile, dar zadarnic,

deoarece tocmai pl cerea îl aduce la suferin , f cându-l s
ademeneasc la pierzare pân i sufletul unei fete nevinovate.
Întâlnirea cu Margareta, înnebunit în carcer , e culmea tragediei care
poate înc pea într-un suflet omenesc...
Se arunc atunci în vâltoarea luptelor politice, ajunge om de
stat. Dar nici puterea nu-l mai mul ume te.
În sfâr it, la adânci b trâne e afl alinare i mângâiere, dar nu
în tiin , în slav , în avere sau în pl ceri, ci în munc : el seac o
mla tin spre a o face loc de ar tur , ap rând-o cu un dig spre mare i
zice:

Asta e încheierea cea din urm a în elepciunii,

Numai acela e vrednic de libertate i de via
Care i le câ tig în fiecare zi...

Iar când vede lucrul ispr vit i prive te mul imea de lume
forfotind pe acel petec de p mânt, filosoful chinuit odinioar de
îndoieli, apoi înfrigurat de durerile iubirii, iar mai târziu ame it de
patimile politicii e acum a a de mul umit, încât strig :

Minutei acesteia pot s -i zic:

R mâi!... e ti prea frumoas !
Urma traiului meu p mântesc
În veacuri nu se va mai terge,
În gustarea unui astfel de mare noroc,

169
 M bucur azi de clipa cea mai înalt a vie ii...

Dar n-a apucat s ispr veasc vorba i, iat , Mefisto:

- Te-am prins!... Acuma vei muri i sufletul e al meu...
Gr be te-te!
Faust îns îi r spunde lini tit:
- Nu. Moartea nu m mai atinge. Eu voi muri, dar acum intru
izb vit în odihn sufleteasc , împ cat cu mine însumi...
i, într-adev r, b trânul închide ochii, îns cu inima plin de
bucuriile unui rai f r sfâr it...
De altfel, o presim ire a acestui deznod mânt se putea ghici
chiar din felul cum Faust cercase a tâlcui cuvintele evanghelistului
Ioan.
Im Anfang war das Wort... La început a fost cuvântul... Din capul locului
m-am oprit: poate cuvântul s fie izvorul lumii cu toate cele v zute i nev zute?
Cuvântul gol nu e nimic. Tot pre ul lui st doar în în elesul ce se ascunde dedesubt.
Trebuie s fi fost deci o minte, un cuget, care va fi n scocit lumea asta: Im Anfang
war der Sinn!
Dar i Cugetul singur ce isprav face dac înd ratul lui nu st o putere?
A adar, adev ratul început e Puterea: Im Anfang war die Kraft. Energia care pe toate
le face i le desface.
Totu i, i puterea e o biat iluzie, o am gire de art , cât vreme nu se
manifest în nimic pip it. Prin urmare, abia când vezi fapta, adic lucrarea, atunci
sim i c gândul acela poate ajunge la realizare. De aceea, scriu acum lini tit: La
început a fost Fapta - Im Anfang war die Tat.
i astfel, cu fapta începe b trânul Faust înnoirea sufletului s u; fapta, adic
munca, îl duce la împ carea cu sine însu i.

Fire te, ar putea întâmpina cineva, c toate astea sunt

literatur ...
Întâmpinarea ar fi îns nedreapt . Pu c ria din Reading i
îndreptarea lui Wilde nu-s deloc literatur ; via a lui Tolstoi la Iasnaia
Poliana nu-i nici ea literatur ... Dar, ca s înl tur m orice chip de
cârtire, iat câteva pilde în care minunile muncii izbesc i ochii celor
mai înd r tnici.
La 27 iunie 1880, s-a n scut în Tuscumbia (Statele Unite) o
feti : Helen Keller. Dup un an i opt luni, s-a îmboln vit de tifos, iar

170
când s-a îns n to it a r mas oarb , surd i mut . Pân la opt ani, a
tr it ca un bo de carne - atât doar c putea pip i i mirosi. Atunci, o
înv toare miloas i-a pus în gând s mântuie biata f ptur din atâta
întuneric. Dar greutatea era: cum s te apropii de sufletul ei? i apoi
ce suflet s fie într-o fiin care nu vorbe te, nu vede, nu aude, nu afl
nimic despre lume, afar de ceea ce-i spune pip itul i câteodat
mirosul! Îns , credin a înv toarei era tot a a de mare, ca i mila. i
s-a pus pe lucru.
Într-o zi, a dus pe oarba la ci mea i i-a întins mâna în apa care
curgea, apoi i-a scris cu degetul în palm : Water, f cându-o astfel s
priceap c a a se cheam ceea ce curgea din canea. i a a a urmat cu
toate lucrurile. Punea pe fat s le pip ie, apoi îi scria numele fiec rui
lucru. Chinuindu-se a a vreo doi ani, muta începu a vorbi, adic a
scrie cu degetul în palma înv toarei ceea ce vrea s -i spun , dup
cum i înv toarea îi scria tot în palm . Astfel n-a mai fost nevoie
nici de v z, nici de auz! Mâna inea i loc de ochi, i loc de urechi,
încât la 15 ani, Helen ajunsese s priceap ce zic al i oameni, punând
numai mâna pe gura lor, spre a pip i mi c rile buzelor. Cu acest chip,
copila cea oropsit de soart a putut la 17 ani s treac examenele de
limba german , francez , englez i elen ; a pornit apoi a scrie c r i, i
azi e una dintre scriitoarele cele mai cu nume, nu numai în America ci
în toat lumea.
Prin mân , a ajuns s - i deschid o cale nu numai spre o via
îndestulat , ci i spre slav ; de aceea, nimeni n-a spus despre mân
vorbe mai de laud decât Helen Keller. ,,Mâinile oamenilor vorbesc
pentru mine o limb plin de în eles. Unele mâini m ating ca i o
ocar . Am întâlnit oameni care sunt atât de lipsi i de orice bucurie în
via , încât apropierea degetelor lor reci îmi era totuna, ca i cum a fi
dat mâna cu vântul de miaz noapte. Dimpotriv , mâinile altor oameni
parc au raze de soare, a a c atingerea lor îmi înc lze te inima. E
destul ap sarea unei mâini de copil i pentru mine e tot atâta lumin ,
cât e la al ii într-o privire de dragoste...``

Cine cârte te i se plânge mereu de via s citeasc odat

câteva pagini de Helen Keller pentru ca s -i fie ru ine în veci c n-a

171
 tiut s pre uiasc nesfâr itele daruri pe care le d via a oric rui om cu
destul s n tate i ceva-ceva pricepere. C ci ar trebui s fii din cale
afar de n tâng s mai adaugi un cuvânt când auzi o m rturisire ca
aceasta: ,,sunt prea fericit aici pe p mânt, ca s m mai gândesc mult
la via a de dincolo!...``
S fii oarb , surd i mut i, totu i, s g se ti cu ajutorul
mâinilor raiul pe p mânt! Avea dreptate filosoful Aristotel când zicea
c mâna e unealta uneltelor. Ar fi putut zice: munca cu mâinile e
filosofia tuturor filosofiilor c ci de ea se leag tot sporul sufletului i
al trupului:
Mâna e dasc lul creierului, iar, prin creier, al întregii f pturi
omene ti.

*
* *

Va zice îns cineva: cu mâna ajungi cel mult la dobândirea

unei tiin e abstracte, cum e matematica ori la filosofie, sau la poezie,
ca Helen Keller. Lumea v zut î i r mâne îns pentru totdeauna
str in .
Nici asta nu-i adev rat. În Leeds tr ie te acum1) un b trân
care i-a pierdut vederile de la 22 de ani. De 42 de ani, n-a mai z rit o
raz de lumin . Cât p strase vederea slujea într-o pr v lie. Când a
orbit, nu tia de ce s se apuce. Dar l-a cuprins un dor nest pânit de
frumuse ile câmpului i ale p durii, pe care nici nu le luase în seam ,
când avea ochii s n to i.
Ce s fac ? Începu a pip i toate buruienile, câte îi ie eau
înainte. Le sucea i le r sucea în mân , ca i cum le-ar fi mângâiat, iar
pe maic -sa o ruga s -i citeasc regulat c r i despre via a plantelor.
Azi a a, mâine a a, pân ce, într-o bun zi, orbul bag de seam c el
poate deosebi dup pip it mai toate soiurile de copaci i de ierburi.
Strângându-le, cu mâna, mirosindu-le, iar la nevoie i gustându-le, el a
ajuns s descopere între plante deosebiri pe care nici nu le b nuiau cei

1
ïn 1920.

172
care se serveau de ochi. Urmarea a fost c Wilkinson, a a se cheam
înv atul cel orb, a ajuns s scrie o mul ime de c r i despre botanic .
Cine nu cunoa te acum în Leeds pe botanistul orb? Singur,
singurel, cercetând calea cu b ul, ca orice orb, colind împrejurimile
ora ului, se apleac i culege ierburi bucurându-se ca un împ rat de
frumuse ea florilor, de netezimea ori asprimea frunzelor, de mirosul
lor, de toate însu irile pe care le vede cu mâna, mai bine decât al ii cu
ochii deschi i. Azi, el este cel mai mare cunosc tor al plantelor
Angliei. Universitatea din Leeds i-a dat în 1915 titlul de doctor.
B iatul de pr v lie de odinioar e autoritate în tiin a botanicii -
dovad c mâna e în stare s cuprind cu aceea i înlesnire i tiin ele
concrete, ca i pe cele abstracte.
Dar, fiindc nu numai mâna munce te, ci i piciorul, d m aici
înc o pild despre minunile muncii fiindc întâmplarea aceasta a
ajuns i la cuno tin a rii noastre.
În vara anului 1917, când la M r ti i Soveja bubuia tunul, iar
de pe ,,frontul de fier`` curgeau mereu trenuri cu r ni i, a sosit la
Bucure ti o ar tare de om, pare-se chemat înadins, spre a da oarecare
mângâiere celor ce sc pau schilozi din spitale. Îl chema Untan (parc
i numele lui vrea s spun c -i Neom). În adev r, Untan era o f ptur
f r mâini, din na tere... To i ai lui îi doriser moartea. Dar bietul
dezmo tenit nu s-a l sat biruit de nenorocire. Ci i-a pus în gând s
fac cu picioarele ceea ce al ii preget s fac , chiar când au mâini
s n toase i puternice.
i a izbutit. Untan se sp la, se îmbr ca, mânca, întorcea foile
c r ii, ba cânta i din vioar cu degetele de la picioare! Astfel a ajuns
la 65 de ani, câ tigându- i via a cu munca lui, dând o mare pild celor
cu ochii - f r s vad , ori cu mâini - f r s lucreze... Când miile de
privitori, aduna i împrejurul bazinului de pe malul Dâmbovi ei, l-au
v zut pe ,,omul f r mâini`` înotând ca un ipar, i-au f cut cruce...

Asta nu mai e literatur , ci via a adev rat i lupt piept la

piept cu soarta. Cine are ochi, urechi, mâini, picioare... i totu i mârâie
c n-are încotro, acela e vrednic nu numai de osânda lui Dumnezeu,
ci i de scârba oamenilor. Tic losul vede deschis poarta raiului aici

173
pe p mânt, dar, de lene, nu vrea s fac nici m car un pas pentru a
trece pragul.

Î n c h e i e r e: fa de pilde ca acestea, nici un om cu judecata

dreapt nu mai poate sta o clip la îndoial , c munca este
atotputenic . Chiar i pe cel c zut în fundul iadului ea îl poate ridica
iar i la lumin i fericire.

Întrebarea e: orice munc ?

R spundem f r z bav i îndoial : ori icare. Numai s fie
bine în eles c nu orice trud e munc adev rat . Uciga ul care
a teapt ceasuri întregi în ger, pân înfige cu itul în inima drume ului,
se ostene te i el. Dar o astfel de osteneal nu e munc , ci blestem.
Pentru oamenii cinsti i, munca, spre a fi rodnic , trebuie s
aib aceste însu iri:
Mai întâi, s se întemeieze pe o judecat dreapt .
Eschimo ii, de pild , nu p r sesc corturile lor de var , i nu- i
fac colibe c lduroase pentru iarn pân ce ghea a nu e destul de groas
i luna nu ajunge la un anume loc pe cer... De aici r celi, bete uguri,
boal i moarte, m car c ei sunt de altminteri foarte îndemânateci la
cl direa colibelor. Ce lipse te? Judecata dreapt . Un eres îi duce de
râp , risipind munca lor de a- i coase haine de piele, de a vâna, a
aduna merinde etc. De asemenea, peruvienii, cu toate c erau me teri
la vânatul fiarelor, se l sau s fie mânca i de jaguar, socotind c el este
str mo ul neamului lor. Dar descântecele i toate smintelile care
încurc munca omului, chiar în rile cu oarecare civiliza ie!
Toate acestea dovedesc c omul, în n zuin a lui de a munci, n-
a nimerit totdeauna drumul cel drept. Când începe a ninge, ursul intr
în bârlog i nu r ce te: instinctul, adic deprinderea adunat de mii i
mii de ani în fiin a lui, îl mân spre ad post cum vântul mân valul
spre mal. Omul, din contra, lucrând cu unelte, trebuie mereu s
chibzuiasc cum s - i fac traiul mai înlesnit. Pe calea asta, ajunge s
fac colibe, bordeie, case i palate. A ajuns a a de n zdr van c într-o
jum tate de ceas, eschimosul poate s - i fac o colib de z pad atât
de c lduroas , încât s se poat dezbr ca în pielea goal , când

174
deasupra h ule te viforul, ridicând împrejurul fiec rui iglu ni te
n me i cât toate zilele. Dar tot el, luptându-se cu frigul, cu foamea i
b tându-se mereu cu gândurile, ajunge de se r zboie te cu închipuirile
sale i chiar cu visurile. Teama de lun îl face deci s tremure sub cort,
când ar putea s se ad posteasc la c ldur , în colib !
De aceea, omul nu s-a putut i nu se poate ridica, pân ce
munca sa nu porne te de la judec i drepte, adic de la cunoa terea
adev rat a lucrurilor dimprejur, a a cum o d tiin a. Când munca s-a
cur at de toate eresurile i a ajuns deplin tiin ific , adic tii la
fiecare pas s dobânde ti cu minimum de energie maximum de folos,
atunci munca aceea e aproape perfect 1 ).
Îns nici atâta nu-i de ajuns. O astfel de socoteal se potrive te
pentru ma ini. Dar omul nu-i nici locomotiv , nici ceasornic sau alt
mecanism brut. Muncind, el adaug lâng energia fizic a naturii, o
nou energie - cea vital , iar aceasta nu ajunge la deplina ei
desf urare decât cu o condi ie: s fie liber (adic al turi de
necesitatea fizic sau de obi nuin a de a munci, omul s aib
sentimentul intim c poate schimba oricând felul muncii, dac i s-ar
p rea c alta e mai rodnic ori mai pl cut ). Dimpotriv , când
muncitorul st lâng roata ma inii ori lâng coarnele plugului, f r
putin de odihn i f r n dejde în folosul muncii sale, o astfel de
munc e pentru cugetul lui ca un venin, chiar dac ar pricepe
ma in riile ca Edison sau agricultura ca Liebig i al i înv a i care au
legat plug ria de chimia agricol . Prin urmare, a doua însu ire
adev rat e aceasta: s fie liber i s învioreze pe muncitor cu gândul
la roadele ce voi ie i din munc .
Çi nici cu asta n-am ispr vit.

1
Pentru asta e îns nevoie ca i unealta s se perfec ioneze. Când mintea nu e destul
de vioaie, ca s n scoceasc unelte tot mai bune, se întâmpl c omul ajunge rob
muncii. Trebuin ele cresc mai repede decât puterea. Femeile din Peru î i petrec
aproape toat via a cu preg tirea turtelor de f in de porumb, pe când m cinatul,
cernutul, fr mântatul cu unelte bune merge aiurea foarte iute. De unde urmeaz c
munca î i creeaz singur condi ia de a fi rodnic , adic creeaz tiin a. Dar la unii
crea ia asta întârzie mult de tot i aici e rolul educa iei unui popor: s i se dea
putin a, printr-o munc nou , s vad gre elile muncii vechi i s în eleag mai iute
în ce sta vechea eroare de judecat , pe care se întemeiase munca rutinar .

175
 Pentru ca munca s fie deplin , i se mai cere înc o însu ire: s
fie creatoare. C ci tocmai aici e caracterul adev rat al muncii
omene ti, spre deosebire de lucrarea animalelor. Fiecare pui de urs
adun zmeur , întocmai cum au f cut i p rin ii lui. Din contra, omul
nu face niciodat un lucru aidoma ca al ii, ci mai schimb câte ceva i
astfel înlesne te munca. Cu cât e mai de tept, cu atât e mai inventiv.
Iar n scocirile acestea îi aduc totdeauna o mare bucurie. Cel care a
inventat întâia dat arcul i a putut arunca s geata la o sut de pa i, a
trebuit s simt o dumnezeiasc pl cere. i tot a a, n scocitorul ro ii,
al oalei i al tuturor uneltelor. A crea ceea ce n-a mai fost niciodat i
nic ieri e cea mai mare bucurie pentru un suflet omenesc. E atât de
mare, c omul uit de foame, de sete i se uit chiar pe sine... Asta e
binecuvântarea muncii perfecte.
De aceea, o astfel de munc nici nu se mai cheam me te ug ci
art 1 ). Cum jocul e încoronarea vie ii animalului, a a arta e
încununarea vie ii omene ti. (Ea este jocul adev rat al omului, nu
zbenguirea pruncului, care mi c mâinile i picioarele, întocmai ca
pisoii, mieii i alte animale tinere.)
În scurt: când munca e tiin ific , adic întemeiat pe judecata
exact a leg turilor dintre cauz i efect; când e liber i dreapt din
punct de vedere moral; i când e i creatoare1 ), adic apuc pe c i noi
i d roade noi, atunci ea este cea mai înalt manifestare a vie ii
omene ti, - e semnul cel mai sigur al ,,omeniei`` cuiva. Chiar geniul a
fost definit uneori ca o ,,lung r bdare la munc ``, deoarece sugestia

1
De altfel, toate artele: muzica, poezia, dansul, teatrul, pictura, ceramica etc. au ie it
din munc . Primitivii muncesc i azi dup cântec. Iar când lipse te cântarea, dansul
sau alte bucurii artistice, munca poate ajunge un chin - cum e în fabrici. Dimpotriv ,
munca creatoare na te totdeauna atâta pl cere, încât sufletul o manifest m car cât
de pu in i în chip artistic, cum se vede în arta popular , legat mai toat de munc .
Vezi: S. Mehedin i, Caracterizarea etnografic a unui popor prin munca i
uneltele sale, Buc., 1920.
1
,,Originalitatea`` i ,, crea ia`` trebuie luate cu relativitatea cuvenit . Ciobanul, care
ciople te un lemn pentru a face o furc de tors i o împestri eaz , poate fi original,
chiar când are înainte un tipar str in.

176
ceasurilor de munc este izvorul cel mai bogat i mai prielnic pentru a
ajunge la crea ii originale.
Iat de ce munca e nu numai începutul, ci e i sfâr itul, adic
încununarea educa iei. Alt cre tere mai bun decât cea pe care i-o
d munca nu-i i nu va putea fi cât lumea i p mântul. C ci înc o
dat : munca e atotputernic ; e o ve nic f c toare de minuni2 ).

REPETEN II LUI HAGENBECK

Nu toate vie uitoarele sunt deopotriv de educabile. Nici între oameni

nu au to i acela i îndemn spre bine. Pentru unii ca ace tia, e nevoie i de oarecare
constrângere. Dar întâi trebuie s -i desp r im de cei buni.

Pornind de la câteva fapte din via a unor copii iubitori de

animale i de la marea experien a lui Hagenbeck, am considerat ca
temelie a educa iei munca ajutat de iubire i de tiin 1). Înv turile
etnografiei ne-au dus apoi la aceea i încheiere.
Întrebarea e: ajunge blânde ea totdeauna? Nu cumva e nevoie
s încerci uneori i cu asprimea? Fire te, lumin f r umbr nu se
poate i nici lume f r de p cate. Chiar Raiul a fost de la o vreme
întinat prin r utatea arpelui, iar p catul s-a continuat în pornirea
s lbatic a lui Cain care a ucis pe cel n scut dintr-o mam cu dânsul...

2
De aceea, e mare i p gubitoare gre eal s prive ti munca drept simbol al
pedepsei. ,,ïn sudoarea frun ii sale vei agonisi hrana ta`` nu trebuie luat ca un
blestem, ci ca îndemn i un sfat; e ar tarea drumului c tre perfec iune nu numai
pentru cel care întâmpl tor ar fi gre it, ci pentru orice f ptur omeneasc , oricând i
oriunde; fiindc oricine poate gre i, dar niciodat nu e chip s scapi de gre eal ,
decât prin munca de reparare a acelei gre eli. ïn acest în eles, alungarea din Rai a
fost nu o c dere, ci începutul în l rii omului.

1
Amestecul iubirii în educa ie nu înseamn deloc c pedagogia înceteaz de a fi o
tiin spre a deveni numai o art , dup cum iubirea pentru flori i vegetale
(necesar pentru voca ia unui botanist) nu scade cu nimic caracterul metodei exacte
a botanicii.

177
 A adar, din capul locului, omul cu minte trebuie s ia seama c
natura d câteodat la iveal adev rate pocituri, fa de care iubirea i
blânde ea nu-s de ajuns, ci trebuie luate i alte m suri. Însu i
Hagenbek ne-o spune l murit. Cât era de bun i milos, dar n-are un
singur cuvânt blajin pentru erpi. A cump rat i a vândut mii i mii,
îns cu nici unul nu s-a putut împrieteni. Dimpotriv , câ iva erau cât
pe-aci s -l înghit . A a c blândul educator al tuturor viet ilor
m rturise te f r înconjur: ,,prietenia între târâtoare (reptile) i om e
cu neputin ... arpele st , ca s zic a a, al turi de crea iune; nici o
leg tur sufleteasc nu-l apropie de celelalte f pturi: el întâmpin
peste tot ori du mani care-l pândesc, ori fugari (care se feresc de
dânsul); prieteni - nic ieri... ,,Când a sc pat o dat în menajeria mea
un arpe mare (era în vara anului 1874) toate s lb ticiunile au fost
cuprinse de o nelini te grozav ... Era un python sosit din Africa într-o
stare cam rea!... I se preg tise o baie cald într-un ciub r a ezat
aproape de cu tile fiarelor. Dup vreo dou ceasuri, m-am pomenit cu
ipete de spaim . Balaurul ie ise din baie i da târcoale pe la coliviile
papagalilor i ale maimu elor. Am pornit de-a fuga i am g sit o
adev rat zaver între dobitoace. Toate, pân la una, erau într-o
cumplit turburare i se uitau numai spre el, atât cât puteau s -l
z reasc printre gratii. Leoparzii, leii i alte animale de prad p reau
apucate de n b d i i urlau zguduind gratiile, iar maimu ele i
papagalii ipau din r sputeri. Era un scandal ca în iad. Nici o vietate
nu vrea s aib de a face cu arpele``...
i cu drept cuvânt.
,,În via a mea, am f cut cuno tin cu mii de erpi, le-am
cunoscut de aproape firea, obiceiurile i traiul!... Cu multe s lb ticiuni
era s -mi primejduiesc zilele, dar cu nici unele a a de des ca cu erpii.
Traiul lor e al unor mânc i tâmpi i. Unui boa, sosit din America, i se
d duse seara un iepure. A doua zi, socotind c -i s tul, nu i-am dat
nimic. În diminea a cealalt l-am g sit eap n. Jivina înghi ise p tura,
dar fiindc postavul nu putuse luneca decât pân pe la jum tate, se
înecase...``

178
 Prin urmare, sunt pe fa a p mântului i f pturi de rând, care
tr iesc numai pentru pântece; nici o scânteie de cumin enie ori de
bun tate nu lumineaz via a creierului lor întunecat.
i asta e adev rat nu numai pentru târâtoare, dar i pentru alte
specii. În toate se pot na te uneori pocituri trupe ti sau suflete ti. Sunt
tigri poci i, hiene pocite, maimu e pocite i chiar oameni poci i; unii
la trup, iar al ii i la suflet. De pild , din p rin i be ivi se nasc copii
mu i, surzi, înseta i de sânge... i Dumnezeu mai tie cum. C ci taina
z mislirii i a cre terii pruncului e cât se poate de ascuns . E destul o
sperietur a mamei sau cine tie ce meteahn a tat lui, pentru ca
copilul s fie un ne-om.
De aceea, Hagenbek, dup ce ne îndeamn la blânde e,
întoarce foaia i ne pov uie te s mai p zim înc o regul : s alegem
înainte de a educa. Odat , din 20 de lei, el a g sit numai 4 potrivi i
pentru îmblânzirea deplin . Ceilal i i s-au p rut: unii pro ti, al ii
ar go i, al ii trândavi... Într-un cuvânt, lei de rând, cum sunt i
oameni de rând.
Ce faci cu ace tia?
Hagenbek îi l sa repeten i, adic îi da afar din coala de
îmblânzire. Repeten ie cu eliminare! Atâta numai c nu po i face tot
a a cu copiii oamenilor. Deci, ia seama : dac un copil e tâmp, e greu
de-o ureche ori e sl b nogit - cine tie de ce boal - el poate sta mult i
bine sub ochii t i; îns pasul cu cei înzestra i nu-l va ine niciodat .
Pentru unii ca ace tia trebuie, a adar, o coal deosebit i un
me te ug deosebit, ca s te po i apropia de sufletul lor. Iar calea este
aceea i: munca. Punându-i s munceasc , potrivit cu sfatul doctorilor,
ajungi s le îndrep i multe neajunsuri. Muncind în chip tiut cu mâna
dreapt , po i corecta, cum am spus, gâng via.
Cu cât mâinile, ochiul urechea i celelalte m dulare lucreaz
mai mult, cu atât creierul se înt re te. Apoi, s nu uit m c , al turi de
cre tere, se adaug , chiar i pentru copiii de tep i, ceea ce s-ar numi
dresajul, adic deprinderea de a face un lucru imitând pe al ii. Un
suflet ales, r posatul etnograf Schurz, spune undeva un cuvânt plin de
în eles: ,,Deoarece copilul nu poate vedea pricinile mai adânci ale

179
multor lucruri - ba uneori nici profesorul singur nu le pricepe - cea
mai mare parte a educa iei trebuie s fie curat dresaj``.
Cred c Schurz merge cu smerenia prea departe. Dar, drept
vorbind, nimeni nu poate t g dui c obi nuin ele din copil rie (chiar
când la început nu vin tocmai la îndemân ) au mare pre pentru
fericirea omului. Bun oar , cine s-a deprins a se scula de diminea ,
acela î i lunge te înc pe atâta via a. Cine s-a deprins a pune în
rânduial uneltele cu care munce te i apoi lucreaz în ceasuri tiute
acela economise te neasem nat de mult putere. Prin urmare, când
copilul nu pricepe înc deplin unele porunci sau când ucenicul nu se
d u or pe brazd , fie din pricina vârstei, fie din cauza m rginirii
min ii lui, po i chema în ajutor i dresajul, ba chiar oarecare asprime1).
dar, mai întâi s iei seama s nu cazi din lac în pu . Hagenbeck nu
întrebuin a niciodat biciul cu animalele înc p ânate, de team s nu
deprind r u i pe cele cu bun porniri. Al doilea, nu te gr bi. La
acest mijloc nu trebuie s ajungi decât dup ce ai încercat toate
ademenirile muncii i anume: ale muncii creatoare, care de teapt în
copil cea mai mare pl cere. Numai ispitindu-l lung vreme cu
desf t rile muncii, te po i încredin a de adev rata fire a unui copil.
Numai pândindu-l mereu s vezi dac se îndeamn singur la ceva sau
se înc p âneaz în trând vie, po i ghici dac ai în fa o fiin
spornic la minte ori un dobitoc lene , care ar vrea numai s ca te gura
i s înghit , ca arpele care a înghi it p tura.
De unde urmeaz c , în calea iubirii i a muncii, trebuie s
mergi pân la cap t. i numai când ai sleit toat dragostea i ai ispr vit
toate încerc rile de a pune pe ucenic în calea binelui, numai atunci ai
dreptul s b nuie ti c te afli în fa a unui dezmo tenit sau a unei
pocitanii z mislit într-un ceas r u.
Iar pentru unii ca ace tia nu mai r mâne decât paza i dresajul.
Dar, la drept vorbind, aici ie im din coal i pornim spre curtea
spitalului. Într-o ar îns , unde sute de mii de copii nici nu deschid
u a colii, nu de bolnavi i dezmo teni i trebuie s fie mai întâi vorba.

1
Vezi, S.Mehedin i, Trilogii, Buc. 1940, rolul ,,muncii preventive`` i Vindecarea
prin coala muncii. p.321.

180
 Datoria cea mai grabnic e s ne îngrijim de cei mul i i
vrednici, a a cum ne pov uiesc coala muncii i evanghelia iubirii 2).

2
Din fericire, avem i pentru copiii r i o coal aproape de Ia i. Rezultatele sunt
minunate, mai ales c cre terea acolo e întemeiat pe metoda blânde ii i a muncii
efective. S-a dovedit astfel c ceea ce se cheam copil r u, e uneori numai un copil
bun, dar r u-crescut i l sat în voia soartei.

181
 ROADELE EDUCA IEI: CARACTERUL OAMENILOR
I OAMENI DE CARACTER

Fericirea cea mai mare în via e s fii om

deplin; norocul cel mare e s ai, pe
deasupra, i
armonia unui suflet frumos, adic s fii o
personalitate.

Creierul nu e ca o coal de hârtie nescris . Copilul are anumite însu iri

din na tere, care pot determina m car o parte a caracterului. Alt parte se poate
ad uga prin educa ie.
Sufletul se poate altoi, ca i pomii.
Tipuri: vizual, auditiv, motor .a. Felurile caracterului: senzitiv, activ,
apatic. Infra-om i supra-om.
Cunoa terea caracterului cuiva prin ceea ce gânde te, ce cite te i dup
prietenii pe care îi are. Metode ajut toare: fizionomie, chiroman ie, grafologie...
Criteriul cel mai sigur: munca.

inta cea mai însemnat a educa iei e s formeze caracterul. Întrebarea e:

po i ti de la început dac vei izbuti ori nu?
Repeten ii lui Hagenbeck ne spun din capul locului c sunt unele bleavuri
din care n-ai s faci o el niciodat . Totu i, descoperirea asta nu-i tocmai veche.
Acum o sut i ceva de ani, erau oameni cu mult înv tur , care pretindeau c
educa ia e atotputernic ! Întemeia i pe o psihologie care afirma despre creierul
copilului c e ca o coal de hârtie alb (Locke), ei socoteau c po i scrie pe ea orice
vrei. Într-o carte despre suflet (Helvetius, De l`esprit) se spunea c , dac iei seama
ce prinde mintea unui copil, vei ghici îndat apuc turile lui. Cine î i încarc mintea
cu numere ajunge matematician; cine se îndeletnice te cu probleme de fizic ajunge
fizician; cine înva versuri va fi poet etc... Prin urmare, po i cre te un copil cum ai
îndopa un curcan. Po i face i un om de geniu dac , al turi de cuno tin e, izbute ti a
de tepta în sufletul lui o pasiune puternic ! (De aceea, Helvetius propunea ca statul,
printr-o îngrijire deosebit , s sporeasc num rul oamenilor de talent, ca pe al
viermilor de m tase, al fazanilor sau altor viet i de folos).
Dac lucrul ar sta a a, cum credeau pedagogii materiali tii ai veacului al
XVIII-lea, Europa ar fi azi plin de oameni geniali i de caracter. Adev rul sun îns
altfel:
E drept c ,,nimic nu e în sufletul nostru care s nu fi trecut prin sim urile noastre",
dar asta nu înseamn c creierul e ca o coal de hârtie, pe care po i s scrii ori ice.
C ci, chiar hârtie de-ar fi, i tot e deosebire: una prinde repede cerneal , alta nu; una

182
suge, alta l e te scrisul etc. Prin urmare, copilul vine i el cu anumit zestre de la
mam , tat , mo i i str mo i.

Nu voi uita niciodat înf i area unui copil dintr-o coal de orfani în
timpul r zboiului (1918). Abia împlinise 8 ani: taic -su era un uciga osândit la
munc silnic pe via . În mijlocul âncilor nevinova i, care l rmuiau în toat curtea,
odrasla ocna ului sta r zle ca o vietate s lbatic . Privirea ochilor lui era piezi i
încruntat ...1 )
De aici urmeaz c e de cea mai mare însemn tate pentru p rin i i
profesori s dibuiasc din capul locului ce însu ire aduce cu sine copilul din na tere.
Lucrul nu e u or, dar sunt totu i mijloace, ca s pip im însu irile cele mai r s rite
ale cuiva. De pild , unul are o mare agerime în ce prive te v zul. Nu numai c
deosebe te bine formele i culorile, dar le i ine minte cu înlesnire. Sunt pictori care
pot zugr vi chipul cuiva dup ce l-au v zut o singur dat . Astfel de oameni se zic
c au tipul vizual. La un examen de capacitate, un candidat a fost b nuit c a copiat
lucrarea în scris. Chemat la cercetare, candidatul a m rturisit comisiei c el poate
repeta cuvânt cu cuvânt nu numai capitolul cu pricina, ci tot volumul. i într-adev r,
comisia s-a încredin at c viitorul profesor putea reproduce ad litteram cartea
întreag (ceea ce, fire te, nu era deloc chez ie pentru valoarea lui profesional ). În
loc de lucruri i de idei, un astfel de creier memoreaz forma literelor.
Al ii au un auz foarte fin. Urechea lor e ca placa unui fonograf; ascultând o
singur dat un concert, pot transcrie din memorie o partitur întreag . (Vestitul
Barbu L utarul a minunat pe Liszt. Putea ,,fura" pe vioar orice improviza ie a
maestrului). Acesta este tipul auditiv.
În sfâr it, al ii se bizuie pe memoria mi c rilor mâinii. Se pomene te de
croitori care iau m sura numai pip ind corpul cuiva. Acest tip se nume te motor.
Astfel de vorbe dovedesc c pornirile înn scute au mare însemn tate.
Fiecare om este un amestec de însu iri mo tenite i altele dobândite cu vremea, a a
c numai închegarea lor în cursul vie ii î i poate l muri care este adev ratul fond al
caracterului unui individ. De unde urmeaz c încercarea de a caracteriza copilul e
cu mult mai grea, decât caracterizarea omului matur.

1
Faptele de ereditate sunt, de altfel, a a de bine cunoscute încât e de mirare c au
putut fi t g duite vreodat . Credin a materiali tilor în atotputernicia educa iei se
explic doar ca o reac ie în contra nativi tilor, adic a celor care socoteau c
însu irile suflete ti sunt toate de la na tere, iar educa ia nu adaug nimic. Pân i
ideea de Dumnezeu, iubirea de aproapele, cinstea i alte virtu i li se p reau
înn scute, f r[ s ia seama c ceea ce e cinstit la un neam, la altul e necinstit;
dreptatea unuia e la altul nedreptate etc.

183
 Totu i putem deosebi de timpuriu mai multe categorii1)
I. Oameni sim itori, adic aceia ale c ror suflete vibreaz foarte u or. i
anume:
a) Unii sunt slabi: tremur i de umbra lor, ca iepurele. N-au destul putere
fizic , nu-s adânci la cuget i n-au statornicie nici în ce zic, nici în ce fac. (De obicei,
felul acesta de sim ire se vede la unele femei.)
b) Al ii sunt sim itori i gândesc cu mare agerime; îns de prea, mult
gândire, r mân nehot râ i, nu p esc la fapt . Cum st barza într-un picior, a a stau
ei în contemplarea lumii, cânt rind mereu cugetul lor i al altora, luând seama s
noteze zi cu zi întâmpl rile traiului, ca i cum Universul s-ar învârti în jurul fiin ei
lor. (C lug ri, filosofi, ipohondri...)
c) În sfâr it, sunt oameni sim itori, care au i destul putere pentru a lucra,
dar lucrul lor e cu toane ca zborul liliacului: aci se avânt spre cer, aci se întorc spre
p mânt i ating abia o clip realitatea, pentru a se dezgusta de ea i a c dea iar i în
pirotire. În categoria aceasta intr mul i arti ti.
Din punct de vedere filosofic, oamenii sim itori sunt apleca i spre
pesimism. Pentru cea mai slab cauz de nemul umire, nervii lor vibreaz . O mic
suferin e în stare s le r scoleasc sufletul mai mult decât o mare bucurie.
Senza iile organice (interne) precump nesc asupra impresiilor din afar .
Se în elege, nici iepurii, nici barza, nici liliecii nu pot fi purt torii de steag
ai unui popor. Marea impresionabilitate a nervilor e întotdeauna semn de sl biciune
i de ruin cu o scaden foarte apropiat .

II. Temelia unei na iuni trainice o fac îndeosebi oameni cu destul putere,
adic energici (voluntari).
La ace tia, pornirea spre lucru e ceva statornic. De diminea pân seara,
muncitorul vrednic robote te când una, când alta. Odihna pare pentru el o greutate. E
semnificativ cuvântul unui plugar care, întrebat de ce mai munce te, dup ce
agonisise destul stare, a r spuns: muncesc s nu m g seasc moartea stând...
Omul care nu cunoa te odihna i la care munca porne te din plin tatea
puterilor trupe ti i suflete ti, întocmai ca apa din izvor, e tipul de caracter cel mai
pre ios pentru un stat.

Dar i în h rnicie, putem deosebi variante. Al turi de tipul s n tos, descris

pân aici, e i un tip vulgar, caracterizat printr-un apetit nem surat. Sunt oameni
care ve nic se agit i, neavând destul putere s creeze, ei caut s acapareze, dup
formula: obraznicul m nânc praznicul. De aceea, astfel de specimene se amestec
peste tot, pretind toate slujbele, se a eaz la toate mesele i-s gata s dea prin b ,

1
Deosebirea între temperament i caracter nu poate s fie relevat cu de-am nuntul
i nici clasific rile medicilor. Caracterologia a ajuns azi o însemnat ramur a
tiin ei.

184
numai s aib succes material ori de vanitate. Democra ia modern a scos la iveal
varianta aceasta în toate societ ile contemporane i, îndeosebi, în cele semiculte,
unde oamenii sunt pre ui i nu în raport cu meritele ci cu preten iile lor.

Exist îns i un tip de h rnicie superioar : a acelora care lucreaz f r s

urm reasc un interes personal. Ace tia sunt marii creatori (arti tii, oamenii de stat
i inventatorii). Goethe, Cavour, Pasteur... ar fi exemple caracteristice printre
moderni. Precum dintre senzitivi se ive te tipul fricos, iar din ceata harnicilor vulgari
iese tipul tiranic al celor care chinuiesc pe al ii, de asemenea, din categoria activilor
superiori se înal tipul optimistului senin, care potole te furtunile i îndreapt
sc derile epocii lor. Pentru toate neajunsurile l untrice, ei se desp gubesc cu o
activitate îndreptat spre o crea iune impersonal : art , stat, tiin etc. Caracterul cel
mai deosebitor al acestei h rnicii superioare este lipsa de vanitate.

III. În sfâr it, a treia categorie e a caracterului apatic sau cum îi zice
românul: moale. Deosebim i aici dou trepte de potolire sau nep sare:
- a celor sterpi, care vegeteaz - trândavii adev ra i;
- a celor cu oarecare putere de a lucra, iar uneori i cu o real putere de a
gândi.

Practic vorbind, în loc de cele 8 desp r ituri în irate pân aici, ne putem
mul umi cu trei:
Omul normal. Limba româneasc are un cuvânt frumos, omenie, ar tând
însu irea specific a omului în sens sufletesc. Când ai zis om de omenie, ai spus tot.
Din contra, când ai zis Ne-tot, ai afirmat din capul locului c ai în fa un exemplar
care st sub nivelul obi nuit al speciei umane. A adar, dup experien a condensat în
limba poporului nostru, ierarhia valorilor omene ti cuprinde aceste trepte:
a) neto i: sl b nogii, trândavii, infirmii, degenera ii i, în genere, cei lipsi i
de echilibru. Fire te, scara e lung i foarte variat . La un cap t stau tâmpii care,
numai prin caracterele somatice, pot fi pu i în rândul oamenilor. La cel lalt cap t
stau neto ii cu unele însu iri remarcabile i chiar extraordinare. Pentru un om
normal, trebuie oarecare gândire s socoteasc în minte cât pre uiesc 175 saci de
grâu, dac sacul se vinde cu 177 lei. Calculatorul-fenomen î i spune cu ochii închi i
câte fire de nisip se afl într-o lad de 376.891 metri cubi, admi ând c fiecare
centimetru cub cuprinde: 678.900 firi oare de praf. Dar, la atâta se m rgine te
puterea sufleteasc a omului ne-întreg. E ca un boa constrictor care, din timp în
timp, casc o gur cât o ur , înghite un mistre , apoi cade în nesim ire ca un
bolovan. Tot a a e cutare prestidigitator care imit trenul, vântul, zborul ciocârliei,
fumul, fulgerul, etc. sau mânuitorul de vioar ale c rui degete cu agilit i de
maimu scot scântei din strunele instrumentului. Ame e ti numai privindu-l... Dar,
încolo, butuc ca to i butucii... Cutare tic los superlativ nu unea pictura cu be ia,
excrocheria, omuciderea i toat hora viciilor i a crimelor? Medicii au o vorb
ciudat . Vorbind despre o ran complicat , un cancer sau o alt groz vie patologic ,

185
ei zic: un caz frumos! Adev rul e c oricât de extraordinare ai fi unele însu iri,
astfel de oameni numai ,,suflete frumoase`` nu pot fi; ci, dup toate regulile logice
ale clasific rii, ei sunt ne-to i, adic f pturi lipsite de întregimea i armonia care
caracterizeaz pe omul adev rat.
De aceea, din punct de vedere practic, educatorul trebuie s in în ve nic
observare pe to i neto ii, fie c sunt brute pasive, fie c în mijlocul dezechilibrelor
lor lic re te, ca ochiul arpelui, raza unei însu iri, pe care cel f r sim critic o
nume te îndat talent. (Cuvântul talent, ca i cuvântul inteligent1) sunt no iuni al
c ror în eles trebuie revizuit.) Pân atunci, socotim c to i tâmpi ii, to i s racii cu
duhul i toate sufletele lipsite de armonia s n t ii, exact vorbind, merit numele de
infra-oameni. To i ace tia, ca regim de cre tere, intr în categoria repeten ilor lui
Hagenbeck. Toat admira ia pentru virtuozitate - când este, dar imediat, toate
lan urile i z brelele, pentru a izola acel infra-om, botezat pe nedrept cu numele de
artist.
b) Mai sus, st omul normal, având atributul deplin al omeniei. Fie c e
muncitor cu palmele, fie c munce te cu gândul, el este axa împrejurul c reia se
învârte te zilnic tipul speciei omene ti: mijlociu în unele sau chiar în toate
manifest rile sale, omul normal are îns armonia care îl ajut s cuprind i apoi s
reflecteze lumea în propor iile sale juste. El e chez ia progresului omenirii. Înfra-
oamenii sunt elimina i, iar oamenii normali elimin pe neto i, dup cum stolul
p s rilor s n toase ciupe te i alung o zbur toare cu înf i are monstruoas . De
aceea, putem zice: fericirea cea mai mare în via e s te na ti om întreg.
c) În sfâr it, deasupra mijlociei simpatice, se ridic un tip mai înalt: lâng
întregime se adaug o mare putere, dar în acela i timp o deplin armonie între suflet
i manifest rile lui în afar . Astfel de exemplare se numesc personalit i. Ei sunt ca
zeii lui Homer: au toate însu irile oamenilor, îns ridicate la o treapt cu mult
superioar . Goethe, de pild . Frumoasa armonie a vie ii sale pururea activ , pururea
sim itoare la natura frumuse ii i statornic îndreptat spre progresul omenirii (pe care
îl confunda cu progresul s u zilnic) e o dovad c natura nimere te câteodat
îmbin ri de însu iri care ridic unele exemplare la nivelul omului-erou. Aici poate fi
vorba într-adev r de supraoameni, - ceea ce este norocul cel mai mare în via .

Se în elege, din punct de vedere psihologic, împ r irile în irate pân aici
sunt neîndestul toare. Cele opt nuan e de caracter cuprinse în categoriile: sim itor,
activ i apatic nu-s a a de simple. De pild , un om sau o femeie sim itoare poate fi i
harnic . Cutare g l gios poate fi, în acela i timp, fricos ca un iepure, zvâcnit ca un
liliac, egoist ca o reptil , iar câteodat poate fi fascinat ca un bondar frumos colorat.
E treaba artei s pun pe scen astfel de caractere paradoxale. ( i e treaba
pedagogiei experimentale i descriptive s clarifice tipurile cu cât mai mult

1
Poate fi cineva inteligent, f r s fie în elept. Unii criminali în eleg u or multe de
toate, dar via a lor e asemenea cu a s lb ticiunilor p durii.

186
nuan are.) Pentru educator i pentru omul de stat, e îns vrednic de notat: c numai
pe încetul, caracterul se încheag prin colaborare între însu irile mo tenite i cele
ad ugate în cursul vie ii. În copil rie i tinere e, se poate, a adar, vorbi cel mult de o
caracterizare provizorie; abia în mijlocul vie ii de dezvele te deplin caracterul
adev rat al fiec rui om.

*
* *

Întrebarea e: pe ce cale putem dibui caracterul cuiva? Pentru a ghici

însu irile determinante ale unui om, ar fi necesar s po i asculta gândurile lui cele
mai ascunse. Care sfer de idei îl preocup mai mult? i care e dorin a sa cea mai
arz toare? De ai ghici aceasta, ai pune mâna pe firul care te-ar duce pân în
penumbra sufletului s u, unde începe întunericul subcon tientului. Doamne, dac ai
putea urm ri m car o zi, tot ce trece prin cercul luminos al con tiin ei cuiva!
Dar astfel de constat ri directe sunt cu neputin . E îns un mijloc indirect
de a afla ce zace în sufletul omului. Dac acela e c rturar, e destul s vezi ce cite te
el cu mai mult evlavie. Însemn rile pe marginea unei c r i i paginile frânte sunt
uneori adev rate revela ii. E un fel de m rturisire tainic , pe care o ascul i, f r s te
vad nimeni. Închipuie- i c pe masa cuiva g se ti deseori pe Tacit. Foile cele mai
fr mântate sunt acelea unde se descrie via a lui Agricola, biografia cea mai duioas
i mai demn dintre toate câte s-au scris vreodat . Cu creionul ro u e subliniat: nunc
redit animus. (Dup tic lo iile lui Nero i ale altor blestema i, venirea lui Traian e
pentru seriosul Tacit ca un r s rit de soare.) Cele trei cuvinte: ne-a venit inima la loc
î i spun toat concentrarea sufleteasc i toat în l imea moral a seriosului scriitor.
Dar nu numai pe a lui. Ele sunt o pre ioas indica ie i cu privire la sufletul
cititorului care s-a oprit îndeosebi asupra acelui rând. Cât de cât, el trebuie s fi
vibrat cu Tacit, c ci altfel privirea sa ar fi lunecat mai departe.
Dar fiindc num rul celor care citesc cu temei e foarte mic, iat ai o cale i
mai u oar , ca s ghice ti sufletul cuiva. În elepciunea poporului zice: spune-mi cu
cine tr ie ti, ca s - i spun cine e ti... i, cu drept cuvânt, deoarece oamenii nu se
simt bine decât între cei de un fel cu ei.
Acesta e la primitivi punctul de plecare al form rii celor dintâi grupe
sociale: ceata b rba ilor, ceata tinerilor, ceata copiilor etc.) i tot acela i sentiment
r spunde i la civiliza i în leg turile de ordin mai ascuns, pe care Goethe le nume te
,,afinit i elective``.) Uit -te, a adar, la prietenii cuiva i vei dobândi un mijloc
destul de sigur pentru a-i dibui sufletul lui, ca i cum ai vedea acela i chip reflectat
în mai multe oglinzi. Întrebarea e: de unde po i ti care sunt prietenii adev ra i ai
cuiva?
Lucrul nu e u or. În elesul acestui cuvânt s-a cam tocit. Deseori, în
realit ile sociale, îl pronun m f r s leg m de el cel mai mic cuprins real:

187
 - Ascult , prietene! (Prietenul e un om întors cu spatele, care î i st în cale.
Nici nu i-ai v zut m car ochii.) Cum zic francezii: une maniere de dire... Totu i, cu
oarecare luare aminte, po i deosebi în sfera vie ii cuiva leg turile sociale mai
caracteristice pentru aplec rile sale suflete ti. Pe acela po i pune temei, c ci amici ia,
dup în elesul ei adev rat, e un consens între dou suflete pân în a a grad încât i
unul, i cel lalt privesc via a din acela i punct de vedere, e adic un singur suflet în
doi oameni.

Pe lâng carte i prieteni, sufletul cuiva se mai oglinde te i în tr s turile

fe ei, adic în fizionomie. Lavater socotise c a g sit mijlocul de a citi la chipul cuiva
caracterul. De atunci i pân azi, s-au f cut multe încerc ri. Însu i Darwin s-a ocupat
de ,,Expresia emo iilor`` care, desigur, las urme pe fa a ori icui. Dar alfabetul
acestei c r i e înc greu de descifrat.
Un alt semn dup care se poate dibui caracterul cuiva, e scrisul. E chiar un
început de tiin numit grafologia. Al ii caut în tr s turile palmei mijlocul de
caracterizare (chiroman ia). Îns toate aceste mijloace sunt înc empirice.
Educatorul, care vrea s p easc pe c i cât mai sigure, trebuie s - i dea
seama mai întâi de toate de partea de mo tenire cu care copilul vine pe lume.
Cunoa terea p rin ilor i a familiei întregi a unui colar e deci de mare însemn tate.
Uneori, un copil repet aidoma tatii, a mamei, a unui bunic sau alt str mo . E o
edi ie nou , la care tii mai dinainte ce-ar fi de corectat.
Al doilea, trebuie v zut care izvor al sufletului s u curge mai bogat i care e
mai s rac. Statornicia în purt ri ( i asta e însu irea de c petenie a caracterului)
atârn în bun parte de puterea memoriei. A ti deci care sunt reprezent rile care se
repet în creierul unui copil cu mai mare precizie înseamn a cunoa te un fir
important în es tura sufletului s u. Dac e, de pild , tip vizual, în partea aceasta se
va aduna capitalul cel mai bogat al deprinderilor sale, cele mai trainice.
Al doilea, dup ce cuno ti zestrea din na tere a unui copil, caut s legi
cele mai multe i mai vii emo ii de reprezent rile lui cele mai puternice. Ca s
de tep i mil într-un copil de tipul vizual, e destul s -i ar i un pui cu aripa rupt ori
plin de sânge.
- S racul! cum îl doare...
Expresia de durere pe fa a mamei poate aduce lacrimile în ochii copilului.
Un gemet poate fi pentru tipul auditiv o sugestie de groaz ori de scârb pentru toat
via a.

*
* *

Din contra, dup cum am ar tat mai înainte, metoda sfaturilor e cea mai
searb d i mai stearp dintre toate. Ra ionamentul rece e ca un r sad firav pus în

188
nisip uscat. Se p le te i se usuc în scurt vreme. Un pedagog elve ian, Girard1),
avusese naivitatea s cread c dac vei conjuga un verb la toate modurile, timpurile
i persoanele: eu iubesc pe Dumnezeu, tu iube ti pe Dumnezeu, el..., noi iubim..., noi
vom iubi..., iube te... etc., pritoceala aceasta de vorbe va l sa urme favorabile în
sufletul tineretului!
Nimic mai fals. Singura urm e sila i plictiseala.
Reprezent rile f r emo ii trec ca umbra norilor pe fa a unui lac2). De
aceea, tot me te ugul st aici: s legi emo ii vii de reprezent rile care pot fi
determinate pentru caracter. Iar metoda e relativ u oar :
Cel mai variat izvor de emo ii este munca. Începe deci cu jocul care st la
temelia muncii, mai în toate manifest rile copil riei. Din joc trebuie s ias :
a) Ml dierea i energia corpului. S n tatea i puterea muscular e cel
dintâi sprijin al unui caracter bine închegat. Curajul, de pild , e o virtute nu se poate
mai u oar pentru voinicul care î i simte încordarea mu chilor ca o pârghie de fier.
Pentru el, a împlini o f g duin , repetând ceea ce a mai f cut, e o juc rie; pe când
sl b nogul, care tremur la orice lovitur de ciocan i închide ochii ori de câte ori
fulger , e ca o biat frunz b tut de vânt.
b) Tot din joc, pot ie i o sum de însu iri morale. Aici se pot înv a
apuc turile de ordine (cine e atent la prinderea mingii, nu poate pierde i nu face pe
tovar i s piard partida); deprinderile de cur enie (cine nu s-a sp lat pe mâini nu
intr în anumite jocuri ca s nu murd reasc hainele vecinilor); cine e nep rtinitor e
luat ca judec tor în caz de neîn elegere etc.
c) De asemenea, din joc trebuie s ias pe nesim ite deprinderea de a munci.
Înc din anii cei mai fragezi, se ivesc uneori aplec rile cele mai pronun ate ale
individului. i fiindc pl cerea cea mai mare izvor te din exercitarea însu irii
celei mai bogate, cu b gare de seam , educatorul poate duce pe tân r spre anume
obiceiuri de munc , dup cum morarul mân apa pe jgheab f cut înadins1). Dar

1
Contemporan al lui Pestalozzi.
2
Aici a stat marea eroare a lui Herbart i a altor intelectuali, care reduc aproape
toat via a psihic la reprezent ri. Nu numai din punctul de vedere al vie ii, dar i
din punctul de vedere pur intelectual, al instruc iei, concep ia aceasta era steril , cum
în genere a fost steril întreaga concep ie fisosofic , de la Platon pân la Bergson,
întemeiat pe con tiin a conceptual . Cuno tin a imediat i integral (cu
reprezent ri, sentimente i acte voli ionale, a a cum o d munca) este superioar
con tiin ei intelectuale, dup moda platonician i, în genere, a filosofilor
conceptuali ti.
1
Iar când o mo tenire fatal îl apleac spre r u, de teptarea unor emo ii pl cute în
alte direc ii îl poate corecta. Sufletul se poate altoi, întocmai ca i pomii. De
asemenea, poate fi cur at de omizi i de crengi netrebnice (asociind emo ii de
scârb i de sil cu anume reprezent ri, care trebuiesc alungate din mintea copilului).

189
rezultatul nu e sigur decât atunci când deprinderea a ajuns atât de tare, încât s te
po i bizui pe ea, socotind-o ca parte constitutiv a caracterului.
Fapta, adic gândul exprimat prin munc (nu numai prin vorb ), e cântarul
care î i spune caracterul. In labore veritas - la munc se v d toate însu irile se seam
ale omului, dup cum la chef (in vino) se v d apuc turile cele p c toase. Ceea ce e
,,be ia`` pentru p cat, acela i lucru este ,,munca`` pentru virtute.

S lu m îns aminte: O fapt izolat nu dovede te înc nimic. Chiar un

n uc poate o clip s fac cele mai mari ispr vi. Dar a p stra aceea i direc ie în
via , adic a s vâr i aceea i fapt , în acelea i împrejur ri, asta n-o poate face decât
omul de caracter. Iar pentru aceasta trebuie nu numai deprindere, ci i voin
hot rât , la care nu poate ajunge decât acela care î i ancoreaz cugetul într-o
concep ie clar despre menirea existen ei sale. i anume, trebuie s fie deplin
încredin at c degeaba tr ie te, dac activitatea sa nu va corespunde adev rului, a a
cum i-l descoper tiin a, iar unde n-ajunge tiin a - sim ul s u l untric despre
interesele omenirii, începând cu interesul propriului s u neam. Când Kant zicea:
lucreaz a a, încât maxima voin ei tale s poat fi oricând temeiul unei legifer ri
generale, seninul cuget tor dep ea cu mult sfera vie ii de toate zilele. O regul mult
mai omeneasc (fiindc e mai smerit ) ar fi aceasta: lucreaz a a, omule, ca i cum
fiecare zi ar fi cea din urm a vie ii tale. Privindu-te i privind pe al ii din acest
punct de vedere, vei putea fi impersonal, dezvoltând i în tine i în cei dimprejur
toate puterile prielnice vie ii omene ti în genere. Se în elege c un astfel de
imperativ nu poate fi categoric decât pentru cel care poart în sufletul s u
convingerea adânc despre o armonie superioar , în care existen a individului se
confund cu un atom în sistemul universului moral. F r aceast unitate de el,
unitatea de direc ie nu e cu putin .

Astfel stând lucrurile, este v dit c adev ratul caracter nu se poate forma i
nici nu se poate ar ta decât în vârtejul faptelor vie ii, nu în construc iile cerebrale
exprimate prin cuvinte - oricât ar fi ele de frumoase. Între patru pere i, poate cre te
un bicisnic, un filosof sau un poet, dar erou al caracterului nu poate fi decât cel care
a trecut prin furtuna vie ii. De aceea, caracterul e o însu ire ce se încheag pe
încetul, potrivit cu etatea, sexul i mediul social. Unitatea de m sur nu poate fi
aceea i peste tot i la to i. Pedersuak- eschimosul - a s rit în ajutorul vecinului
r sturnat cu caiacul, fiindc e obi nuit i fiindc lucrul e de folos. Fricosul, care ar
sta la îndoial , n-ar mai fi primit de nimeni ca tovar de pescuit. La deprindere, se
adaug deci interesul. Când îns Jack, matelotul unui vapor, care trece în largul
Oceanului, sare s scape via a unui polinezian malaez, pe care nu l-a v zut i nu-l va
mai întâlni în veci, asta dovede te un caracter de un nivel superior celor întemeiate
pe simpla deprindere i pe boldul necesit ii. În astfel de cazuri, vezi c sufletul e
st pânit de un imperativ car îi d unitatea de direc ie oriunde ar fi i pe oricine ar
privi urm rile faptei lui.

190
 Concluzia: Numai munca poate închega deplin caracterul, iar fapta e
singura unitate de m sur pentru a pre ui dimensiunile unui caracter. Numai în
lumina acestui adev r, putem judeca exact o sum de maxime cu privire la însu irile
oamenilor. De exemplu: promettre c`est noble, tenir c`est bourgeois nu înseamn c
nobilii n-ar voi s - i in cuvântul, ci cu totul altceva: înseamn c nu pot; i nu pot
fiindc de obicei nu muncesc, adic nu au deprinderea de a se încorda pân la
traducerea gândului în fapt .
Tot a a i în limba noastr sunt vorbe minunate care arat c pentru român,
semnul caracterului e munca. Om de treab înseamn c e numai acela care poate
lucra; iar om de isprav e cel care ispr ve te, adic duce lucrul pân la cap t. Asta e
pe române te, dovada deplin a caracterului.

Dac toate cele în irate aici sunt adev rate, urmeaz de la sine c colile
bolnave, care se sprijin îndeosebi pe educa ia formal a vorbelor, sunt un fel de
institu ii de castrare a sufletelor. Iar certificatele de ,,studii`` sunt o form goal , care
te las nedumerit tocmai asupra chestiei capitale. Într-adev r, lucrul de c petenie nu-
s cuno tin ele unui tân r. Acelea pot spori u or i se adaug necontenit în cursul
vie ii. Partea cea însemnat e dezvoltarea înclin rilor bune din na tere, în bu irea
celor rele i înlocuirea lor prin altele prielnice societ ii. Prin urmare, în loc de note
la studii i o cifr neagr pe hârtie alb spre a ar ta conduita (?), ar fi de zece ori mai
folositor s afl m m car o scurt caracterizare spre a ti care este gradul de omenie
al tân rului i care au fost fazele dezvolt rii sale spre a putea ghici ceva i asupra
viitorului s u.
De pild , Ilie Pitoac are:
1. Dezvoltarea fizic bun . La 14 ani, a c p tat friguri tifoide. A r mas cu
auzul greu.
2. Înva mai mult cu ochii (tip vizual).
3. E moale (dar nu lipsit de pricepere).
4. St ruitor. Foarte exact la munc .
5. Nu mine niciodat . (Din lips de informa ie suficient , a f cut odat o
apreciere neexact despre un coleg. A a a fost de mâhnit, încât sufer de câte ori î i
aminte te.)
6. Aplicare deosebit spre fizic . Î i face singur multe instrumente.
Întocme te experien e i le execut cu mult pl cere.
7. Duios în raporturile cu familia. (Mare afec iune pentru mam ).
8. Nep rtinitor în rela iile cu colegii. Lipsit de orice spirit de vanitate etc.,
etc.
Cu alte cuvinte, educatorul ar scrie în ziua desp r irii de tân rul pe care l-a
crescut, un fel de diagnostic sufletesc, mergând pân la unele ipoteze asupra
viitorului. În loc de metoda oriental a zodierilor, care fac de la na tere horoscopul
cuiva dup crugul stelelor, ziua lunii i a anului, felul vremii i de-alde astea, metoda

191
 tiin ific ar cere tocmai la urm formularea câtorva judec i i prevederi asupra
colarului, - dac educa ia e o realitate, nu o tând neal zadarnic 1).
În adev r, pentru ce zici c ai crescut atâ ia ani, pe un copil i l-ai urm rit
în tot timpul adolescen ei, dac tu, pedagog, nu e ti în stare, la sfâr it, s -mi dai o
indica ie cât de aproximativ despre felul cum va lucra el în viitor?
A cere îns astfel de certificator-diagnostic ar însemna s pui dintr-odat pe
educatorii de azi în fa a superficialit ii procedeelor formale din prezent. Pe de alt
parte, p rin ii ar în elege c e folositor s lase, pe cât e cu putin , pe copil în aceea i
coal . Autoritatea colar ar în elege i ea, c nestabilitatea corpului didactic
(mut ri, concedii etc.) nimice te orice oper educativ serioas , iar directorul (în
calitatea lui de inspector educativ2) împreun cu dirigintele clasei (care urm re te o
serie de copii din anul dintâi pân la cel din urm ), ar fi pu i în fa a unei munci
delicate: s noteze mereu i s claseze an dup an caracteriz rile despre fiecare
elev, potrivit cu însemn tatea lor. Munca aceasta este indispensabil , deoarece
însu irile care alc tuiesc caracterul cuiva sunt uneori de o valoare foarte neegal . De
pild , al turi de o mare agerime de judecat , poate s stea o complet atonie moral ;
lâng o real putere de crea ie într-o direc ie, incapacitate toat în alt direc ie.
Caracterul deci e ceva poliedric sau, mai degrab , un lan cu multe verigi de m rimi,
forme, t rie i material deosebit. Lâng o verig de o el, alta e de tinichea sau o
leg tur moale, de bumbac. Ce siguran poate insufla un astfel de lan ?
Dar tocmai aici s-ar v di p trunderea educatorului i valoarea diagnozelor
sale. S ne arate m car atât: unde e veriga cea mai tare i unde e cea mai slab , care
ar putea s fac îndoielnic toat dezvoltarea ulterioar a tân rului? Ceasul din urm
la ie irea de sub acoperi ul colii ar fi pentru colar ca un fel de r mas bun de la un
p rinte sau duhovnic, care îi tie tot binele i tot r ul i-l îndrum pe fiecare tân r în
calea vie ii, dându-i cel din urm sfat, spre a ti cum s observe singur i cum s
înt reasc veriga cea mai slab a caracterului s u.
Se în elege, astfel de caracteriz ri ar fi deocamdat destul de aproximative.
Ele ar schimba îns dintr-odat centrul de gravitate al educa iei. P rintele i
profesorul ar privi pe copil, cum prive te pictorul un model, pe care vrea s -l prind
în aspectele lui cele mai caracteristice: - cu deosebire esen ial c pictorul ar fi în
acest caz i un modelator al exemplarului, pe care îl are în fa .
Ve nic i-ar sta înainte formula: adev rata încununare a cre terii este
formarea i fixarea caracterului. Iar în raporturile dintre cei mari i cei mici, în loc

1
Vezi m surile recomandate inspectorilor colari din 1919.
2
Din fericire, sub presiunea mizeriei produs de r zboi, dezideratul acesta începe a
fi urm rit tot mai de aproape atât în str in tate, cât i la noi. Vezi D. Teodosiu,
Aptitudinile i selec ia elevilor. Tot a a, ,,Eforiile colare``, aplicate la noi în 1918,
au fost introduse de ri de mare cultur , ca Germania.

192
de metoda ciocanului pe il u, s-ar introduce pe încetul metoda mult mai rodnic a
muncii dup principiile pedagogiei experimentale1).

ÎNCHEIERE

DECALOGUL MUNCII

Ispr vind aici sfaturile izvorâte din coala muncii, ar fi folositor s

strângem în câteva cuvinte regulile pe care trebuie s le urmeze educatorul, aplicând
munca efectiv la cre terea copiilor.
Ferice de acela care va în ira vreodat canoanele unei m iestrii atât de
înalte! Ar fi, într-adev r, un câ tig neasem nat de mare, dac
s-ar putea g si un fel de tabel pitagoreic pentru îndrumarea muncii i un sprijin în
silin a educatorului. Suedezii, dup cât se pare, au ajuns pe calea aceasta mai departe
decât toate popoarele...
L sând deci pe cititor s caute singur în operele privitoare la lucrul manual
(slojd) rezultatele dobândite în aceast direc ie, s ne fie îng duit a în ira aici numai
câteva sfaturi privitoare la munca în genere:

1. Munce te într-adev r. Taina educa iei e s munce ti în fiecare etate

numai munci adev rate. Nimic nu îmb rb teaz mai mult pe un copil decât o lucrare
serioas . Copiii oamenilor muncitori au mai mult miez la vorb , mai mult pricepere
i chiar mai mult putere decât cei ce ajung vârstnici, f r s munceasc .

2. Repet munca pân ce ajunge deprindere i caracter.

Floarea educa iei este caracterul, dar cine a ridicat munca pân la iubire acela a
coborât cerul pe p mânt; tr ie te între oameni ca i cu sfin ii în cer. Aceasta nu e o
însu ire întemeiat numai pe na tere, ci se cap t - sau cel pu in se modeleaz i se
înt re te - cu vremea. A avea caracter înseamn s ai deprinderi a a de tari încât s
fii st pânit de ele aproape f r putin de împotrivire. Atunci tii din vreme cum va
lucra în cutare împrejurare omul de care e vorba. Mi elul va apuca totdeauna la
stânga i omul vrednic totdeauna la dreapta.

3. Adaug muncii iubirea. Puterea caracterului st în dragoste. Numai

acela va lucra mâine cum a lucrat ieri i alalt ieri, c ruia tii c lucrul cutare îi place.

1
Cât de departe suntem de aceast treapt se poate vedea de acolo c 58% din
profesori dau note f r valoare. (Vezi, D. Muster, Asupra notelor colare, cercet ri
docimologice, Buc. 1940.)

193
De aceeea, ca s fii deplin încredin at de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care
o împline te el cu cea mai mare pl cere.

4. Înal munca ta pân la crea ie. Semnul muncii des vâr ite e fericirea.
Orice munc poate s te bucure, dar, când ajungi s realizezi repede i deplin gândul
t u i, mai ales, s pl smuie ti ceva nou, adic s creezi, atunci bucuria e în culmea
ei. Spore te deci munca ta pân la hotarul unde începe crea ia original , adic
m iestria. Atunci s tii c e ti cineva. Deci spune-mi ce munce ti i cum munce ti,
ca s - i spun cine e ti.

5. Munce te pân la uitarea de tine. Dovada c ai ridicat munca pân la

sfera artei e tocmai aceast uitare de tine i de ale tale. A s vâr i un lucru de dragul
lui, înseamn a face cel mai mare bine neamului t u i cea mai mare cinste rii în
care tr ie ti.

6. Munce te i pentru al ii. Dac vrei s tii ce pre uie te munca ta i cât
te-ai apropiat de perfec iune, munce te pentru al ii. Dac vei lucra i atunci tot cu
dragoste, fii încredin at c e ti sincer i c ai f cut doi-trei pa i în via . În acela i
timp, vei afla dac iube ti într-adev r pe aproapele, c ci numai atunci simpatia
pentru altul e curat când vei munci pentru el, ca pentru tine însu i.

7. Nu- i face ie chip cioplit. Nu te deprinde a în ela munca, deoarece te

în eli pe tine însu i. De când e lumea, nici o gre eal n-a r mas nepedepsit .
Superficialitatea e sinucidere. Când zici c ai f cut un lucru, am gindu-te i am gind
pe al ii cu un simulacru de munc , ai ie it din sfera caracterului: ai dat adev rul pe
minciun , puterea pe sl biciune i cinstea pe ru ine: ai rupt o verig din lan ul
sufletului t u; te-ai plecat i, potrivit cu legea gravita iei, vei c dea încotro te-ai
aplecat, adic în p catul care te va ucide.
Dimpotriv , a fi cinstit înseamn a crede riguros în cauzalitate i a porni
totdeauna pe drumul muncii corecte tiind c orice simulacru de munc duce fatal la
non-valori, adic la ruina vie ii.

8. Nu crede c po i s furi munca altuia. Po i privi o ve nicie pe cei care

înoat , dar me te ugul acesta nu-l vei înv a, pân nu vei s ri singur în valuri.
Munca e binecuvântare numai pentru cel care o împline te el singur, iar pentru cel
ce prive te numai i culege roadele ei, f r s se osteneasc , e un blestem. De aceea,
de la începutul istoriei omene ti i pân ai, vedem c munca robilor a ucis totdeauna
pe st pâni; i-a sl bit la trup - prin trând vie; i-a sl bit la judecat - prin lipsa de
încredere a min ii i le-a sl bit voin a - prin pl ceri. De unde urmeaz înv tura, c
nici o viclenie nu poate în ela munca, i nici o silnicie n-o poate fura, f r s
primeasc însutit pedeaps .

194
 9. Nu risipi munca nim nui. Cine împr tie spicele pe câmp e un risipitor
i un n t ng. Dar din risipa lui tot se poate folosi cineva: p s rile cerului ori poate
v duva Rut care vine s strâng pâine pentru copiii ei. Cine d îns o gr mad ori
zeci de gr mezi de grâu pentru un diamant acela nu e risipitor, ci uciga . El ia
pâinea de la gura muncitorului, îl fl mânze te i-l omoar , ca i ho ul care love te cu
cu itul. Ia deci seama: orice munc e sfânt , iar cine o risipe te e un tic los i un
p gân, chiar dac i-ar toci mâinile i genunchii, f când m t nii la icoane.

10. ase zile s munce ti, iar ziua a aptea odihne te-te cu gândul la
ceea ce-ai muncit i, mai ales, la ceea ce- i r mâne de muncit, pentru a te apropia
de ideal i a te îndruma spre marea armonie care st dincolo de marginea vie ii tale
p mânte ti. Munca e nu numai izvorul tiin ei, al puterii i al caracterului, dar e i un
semn c tr ie ti. Cât vreme te scoli diminea a cu gândul la cei vei mai munci a
doua zi, e dovad c via a, ca o ap bogat , umple mereu vadul traiului t u. Din
contra, când vei sim i c te gânde ti cu sila la munc , ori începi s nu te mai gânde ti
la ea, po i fi încredin at c se apropie apusul... i ,,nu-i mult pân departe...``

195
 ROADELE EDUCA IEI: CARACTERUL OAMENILOR
I OAMENI DE CARACTER

Fericirea cea mai mare în via e s fii om

deplin; norocul cel mare e s ai, pe deasupra, i
armonia unui suflet frumos, adic s fii o
personalitate.

Creierul nu e ca o coal de hârtie nescris . Copilul are anumite însu iri

din na tere, care pot determina m car o parte a caracterului. Alt parte se poate
ad uga prin educa ie.
Sufletul se poate altoi, ca i pomii.
Tipuri: vizual, auditiv, motor .a. Felurile caracterului: senzitiv, activ,
apatic. Infra-om i supra-om.
Cunoa terea caracterului cuiva prin ceea ce gânde te, ce cite te i dup
prietenii pe care îi are. Metode ajut toare: fizionomie, chiroman ie, grafologie...
Criteriul cel mai sigur: munca.

inta cea mai însemnat a educa iei e s formeze caracterul. Întrebarea e:

po i ti de la început dac vei izbuti ori nu?
Repeten ii lui Hagenbeck ne spun din capul locului c sunt unele bleavuri
din care n-ai s faci o el niciodat . Totu i, descoperirea asta nu-i tocmai veche.
Acum o sut i ceva de ani, erau oameni cu mult înv tur , care pretindeau c
educa ia e atotputernic ! Întemeia i pe o psihologie care afirma despre creierul
copilului c e ca o coal de hârtie alb (Locke), ei socoteau c po i scrie pe ea orice
vrei. Într-o carte despre suflet (Helvetius, De l`esprit) se spunea c , dac iei seama
ce prinde mintea unui copil, vei ghici îndat apuc turile lui. Cine î i încarc mintea
cu numere ajunge matematician; cine se îndeletnice te cu probleme de fizic ajunge
fizician; cine înva versuri va fi poet etc... Prin urmare, po i cre te un copil cum ai
îndopa un curcan. Po i face i un om de geniu dac , al turi de cuno tin e, izbute ti a
de tepta în sufletul lui o pasiune puternic ! (De aceea, Helvetius propunea ca statul,
printr-o îngrijire deosebit , s sporeasc num rul oamenilor de talent, ca pe al
viermilor de m tase, al fazanilor sau altor viet i de folos).

196
 Dac lucrul ar sta a a, cum credeau pedagogii materiali tii ai veacului al
XVIII-lea, Europa ar fi azi plin de oameni geniali i de caracter. Adev rul sun îns
altfel:
E drept c ,,nimic nu e în sufletul nostru care s nu fi trecut prin sim urile
noastre``, dar asta nu înseamn c creierul e ca o coal de hârtie, pe care po i s scrii
ori ice. C ci, chiar hârtie de-ar fi, i tot e deosebire: una prinde repede cerneal , alta
nu; una suge, alta l e te scrisul etc. Prin urmare, copilul vine i el cu anumit zestre
de la mam , tat , mo i i str mo i.

Nu voi uita niciodat înf i area unui copil dintr-o coal de orfani în
timpul r zboiului (1918). Abia împlinise 8 ani: taic -su era un uciga osândit la
munc silnic pe via . În mijlocul âncilor nevinova i, care l rmuiau în toat curtea,
odrasla ocna ului sta r zle ca o vietate s lbatic . Privirea ochilor lui era piezi i
încruntat ...1 )
De aici urmeaz c e de cea mai mare însemn tate pentru p rin i i
profesori s dibuiasc din capul locului ce însu ire aduce cu sine copilul din na tere.
Lucrul nu e u or, dar sunt totu i mijloace, ca s pip im însu irile cele mai r s rite
ale cuiva. De pild , unul are o mare agerime în ce prive te v zul. Nu numai c
deosebe te bine formele i culorile, dar le i ine minte cu înlesnire. Sunt pictori care
pot zugr vi chipul cuiva dup ce l-au v zut o singur dat . Astfel de oameni se zic
c au tipul vizual. La un examen de capacitate, un candidat a fost b nuit c a copiat
lucrarea în scris. Chemat la cercetare, candidatul a m rturisit comisiei c el poate
repeta cuvânt cu cuvânt nu numai capitolul cu pricina, ci tot volumul. i într-adev r,
comisia s-a încredin at c viitorul profesor putea reproduce ad litteram cartea
întreag (ceea ce, fire te, nu era deloc chez ie pentru valoarea lui profesional ). În
loc de lucruri i de idei, un astfel de creier memoreaz forma literelor.
Al ii au un auz foarte fin. Urechea lor e ca placa unui fonograf; ascultând o
singur dat un concert, pot transcrie din memorie o partitur întreag . (Vestitul
Barbu L utarul a minunat pe Liszt. Putea ,,fura`` pe vioar orice improviza ie a
maestrului). Acesta este tipul auditiv.
În sfâr it, al ii se bizuie pe memoria mi c rilor mâinii. Se pomene te de
croitori care iau m sura numai pip ind corpul cuiva. Acest tip se nume te motor.
Astfel de vorbe dovedesc c pornirile înn scute au mare însemn tate.
Fiecare om este un amestec de însu iri mo tenite i altele dobândite cu vremea, a a

1
Faptele de ereditate sunt, de altfel, a a de bine cunoscute încât e de mirare c au
putut fi t g duite vreodat . Credin a materiali tilor în atotputernicia educa iei se
explic doar ca o reac ie în contra nativi tilor, adic a celor care socoteau c
însu irile suflete ti sunt toate de la na tere, iar educa ia nu adaug nimic. Pân i
ideea de Dumnezeu, iubirea de aproapele, cinstea i alte virtu i li se p reau
înn scute, f r s ia seama c ceea ce e cinstit la un neam, la altul e necinstit;
dreptatea unuia e la altul nedreptate etc.

197
c numai închegarea lor în cursul vie ii î i poate l muri care este adev ratul fond al
caracterului unui individ. De unde urmeaz c încercarea de a caracteriza copilul e
cu mult mai grea, decât caracterizarea omului matur.
Totu i putem deosebi de timpuriu mai multe categorii1)
I. Oameni sim itori, adic aceia ale c ror suflete vibreaz foarte u or. i
anume:
a) Unii sunt slabi: tremur i de umbra lor, ca iepurele. N-au destul putere
fizic , nu-s adânci la cuget i n-au statornicie nici în ce zic, nici în ce fac. (De obicei,
felul acesta de sim ire se vede la unele femei.)
b) Al ii sunt sim itori i gândesc cu mare agerime; îns de prea, mult
gândire, r mân nehot râ i, nu p esc la fapt . Cum st barza într-un picior, a a stau
ei în contemplarea lumii, cânt rind mereu cugetul lor i al altora, luând seama s
noteze zi cu zi întâmpl rile traiului, ca i cum Universul s-ar învârti în jurul fiin ei
lor. (C lug ri, folosofi, ipohondri...)
c) În sfâr it, sunt oameni sim itori, care au i destul putere pentru a lucra,
dar lucrul lor e cu toane ca zborul liliacului: aci se avânt spre cer, aci se întorc spre
p mânt i ating abia o clip realitatea, pentru a se dezgusta de ea i a c dea iar i în
pirotire. În categoria aceasta intr mul i arti ti.
Din punct de vedere filosofic, oamenii sim itori sunt apleca i spre
pesimism. Pentru cea mai slab cauz de nemul umire, nervii lor vibreaz . O mic
suferin e în stare s le r scoleasc sufletul mai mult decât o mare bucurie.
Senza iile organice (interne) precump nesc asupra impresiilor din afar .
Se în elege, nici iepurii, nici barza, nici liliecii nu pot fi purt torii de steag
ai unui popor. Marea impresionabilitate a nervilor e întotdeauna semn de sl biciune
i de ruin cu o scaden foarte apropiat .

II. Temelia unei na iuni trainice o fac îndeosebi oameni cu destul putere,
adic energici (voluntari).
La ace tia, pornirea spre lucru e ceva statornic. De diminea pân seara,
muncitorul vrednic robote te când una, când alta. Odihna pare pentru el o greutate. E
semnificativ cuvântul unui plugar care, întrebat de ce mai munce te, dup ce
agonisise destul stare, a r spuns: muncesc s nu m g seasc moartea stând...
Omul care nu cunoa te odihna i la care munca porne te din plin tatea
puterilor trupe ti i suflete ti, întocmai ca apa din izvor, e tipul de caracter cel mai
pre ios pentru un stat.

Dar i în h rnicie, putem deosebi variante. Al turi de tipul s n tos, descris

pân aici, e i un tip vulgar, caracterizat printr-un apetit nem surat. Sunt oameni

1
Deosebirea între temperament i caracter nu poate s fie relevat cu de-am nuntul
i nici clasific rile medicilor. Caracterologia a ajuns azi o însemnat ramur a
tiin ei.

198
care ve nic se agit i, neavând destul putere s creeze, ei caut s acapareze, dup
formula: obraznicul m nânc praznicul. De aceea, astfel de specimene se amestec
peste tot, pretind toate slujbele, se a eaz la toate mesele i-s gata s dea prin b ,
numai s aib succes material ori de vanitate. Democra ia modern a scos la iveal
varianta aceasta în toate societ ile contemporane i, îndeosebi, în cele semiculte,
unde oamenii sunt pre ui i nu în raport cu meritele ci cu preten iile lor.

Exist îns i un tip de h rnicie superioar : a acelora care lucreaz f r s

urm reasc un interes personal. Ace tia sunt marii creatori (arti tii, oamenii de stat
i inventatorii). Goethe, Cavour, Pasteur... ar fi exemple caracteristice printre
moderni. Precum dintre senzitivi se ive te tipul fricos, iar din ceata harnicilor vulgari
iese tipul tiranic al celor care chinuiesc pe al ii, de asemenea, din categoria activilor
superiori se înal tipul optimistului senin, care potole te furtunile i îndreapt
sc derile epocii lor. Pentru toate neajunsurile l untrice, ei se desp gubesc cu o
activitate îndreptat spre o crea iune impersonal : art , stat, tiin etc. Caracterul cel
mai deosebitor al acestei h rnicii superioare este lipsa de vanitate.

III. În sfâr it, a treia categorie e a caracterului apatic sau cum îi zice
românul: moale. Deosebim i aici dou trepte de potolire sau nep sare:
- a celor sterpi, care vegeteaz - trândavii adev ra i;
- a celor cu oarecare putere de a lucra, iar uneori i cu o real putere de a
gândi.

Practic vorbind, în loc de cele 8 desp r ituri în irate pân aici, ne putem
mul umi cu trei:
Omul normal. Limba româneasc are un cuvânt frumos, omenie, ar tând
însu irea specific a omului în sens sufletesc. Când ai zis om de omenie, ai spus tot.
Din contra, când ai zis Ne-tot, ai afirmat din capul locului c ai în fa un exemplar
care st sub nivelul obi nuit al speciei umane. A adar, dup experien a condensat în
limba poporului nostru, ierarhia valorilor omene ti cuprinde aceste trepte:
a) neto i: sl b nogii, trândavii, infirmii, degenera ii i, în genere, cei lipsi i
de echilibru. Fire te, scara e lung i foarte variat . La un cap t stau tâmpii care,
numai prin caracterele somatice, pot fi pu i în rândul oamenilor. La cel lalt cap t
stau neto ii cu unele însu iri remarcabile i chiar extraordinare. Pentru un om
normal, trebuie oarecare gândire s socoteasc în minte cât pre uiesc 175 saci de
grâu, dac sacul se vinde cu 177 lei. Calculatorul-fenomen î i spune cu ochii închi i
câte fire de nisip se afl într-o lad de 376.891 metri cubi, admi ând c fiecare
centimetru cub cuprinde: 678.900 firi oare de praf. Dar, la atâta se m rgine te
puterea sufleteasc a omului ne-întreg. E ca un boa constrictor care, din timp în
timp, casc o gur cât o ur , înghite un mistre , apoi cade în nesim ire ca un
bolovan. Tot a a e cutare prestidigitator care imit trenul, vântul, zborul ciocârliei,
fumul, fulgerul, etc. sau mânuitorul de vioar ale c rui degete cu agilit i de
maimu scot scântei din strunele instrumentului. Ame e ti numai privindu-l... Dar,

199
încolo, butuc ca to i butucii... Cutare tic los superlativ nu unea pictura cu be ia,
excrocheria, omuciderea i toat hora viciilor i a crimelor? Medicii au o vorb
ciudat . Vorbind despre o ran complicat , un cancer su o alt groz vie patologic ,
ei zic: un caz frumos! Adev rul e c oricât de extraordinare ai fi unele însu iri,
astfel de oameni numai ,,suflete frumoase`` nu pot fi; ci, dup toate regulile logice
ale clasific rii, ei sunt ne-to i, adic f pturi lipsite de întregimea i armonia care
caracterizeaz pe omul adev rat.
De aceea, din punct de vedere practic, educatorul trebuie s in în ve nic
observare pe to i neto ii, fie c sunt brute pasive, fie c în mijlocul dezechilibrelor
lor lic re te, ca ochiul arpelui, raza unei însu iri, pe care cel f r sim critic o
nume te îndat talent. (Cuvântul talent, ca i cuvântul inteligent1) sunt no iuni al
c ror în eles trebuie revizuit.) Pân atunci, socotim c to i tâmpi ii, to i s racii cu
duhul i toate sufletele lipsite de armonia s n t ii, exact vorbind, merit numele de
infra-oameni. To i ace tia, ca regim de cre tere, intr în categoria repeten ilor lui
Hagenbeck. Toat admira ia pentru virtuozitate - când este, dar imediat, toate
lan urile i z brelele, pentru a izola acel infra-om, botezat pe nedrept cu numele de
artist.
b) Mai sus, st omul normal, având atributul deplin al omeniei. Fie c e
muncitor cu palmele, fie c munce te cu gândul, el este axa împrejurul c reia se
învârte te zilnic tipul speciei omene ti: mijlociu în unele sau chiar în toate
manifest rile sale, omul normal are îns armonia care îl ajut s cuprind i apoi s
reflecteze lumea în propor iile sale juste. El e chez ia progresului omenirii. Înfra-
oamenii sunt elimina i, iar oamenii normali elimin pe neto i, dup cum stolul
p s rilor s n toase ciupe te i alung o zbur toare cu înf i are monstruoas . De
aceea, putem zice: fericirea cea mai mare în via e s te na ti om întreg.
c) În sfâr it, deasupra mijlociei simpatice, se ridic un tip mai înalt: lâng
întregime se adaug o mare putere, dar în acela i timp o deplin armonie între suflet
i manifest rile lui în afar . Astfel de exemplare se numesc personalit i. Ei sunt ca
zeii lui Homer: au toate însu irile oamenilor, îns ridicate la o treapt cu mult
superioar . Goethe, de pild . Frumoasa armonie a vie ii sale pururea activ , pururea
sim itoare la natura frumuse ii i statornic îndreptat spre progresul omenirii (pe care
îl confunda cu progresul s u zilnic) e o dovad c natura nimere te câteodat
îmbin ri de însu iri care ridic unele exemplare la nivelul omului-erou. Aici poate fi
vorba într-adev r de supraoameni, - ceea ce este norocul cel mai mare în via .

Se în elege, din punct de vedere psihologic, împ r irile în irate pân aici
sunt neîndestul toare. Cele opt nuan e de caracter cuprinse în categoriile: sim itor,
activ i apatic nu-s a a de simple. De pild , un om sau o femeie sim itoare poate fi i
harnic . Cutare g l gios poate fi, în acela i timp, fricos ca un iepure, zvâcnit ca un

1
Poate fi cineva inteligent, f r s fie în elept. Unii criminali în eleg u or multe de
toate, dar via a lor e asemenea cu a s lb ticiunilor p durii.

200
liliac, egoist ca o reptil , iar câteodat poate fi fascinat ca un bondar frumos colorat.
E treaba artei s pun pe scen astfel de caractere paradoxale. ( i e treaba
pedagogiei experimentale i descriptive s clarifice tipurile cu cât mai mult
nuan are.) Pentru educator i pentru omul de stat, e îns vrednic de notat: c numai
pe încetul, caracterul se încheag prin colaborare între însu irile mo tenite i cele
ad ugate în cursul vie ii. În copil rie i tinere e, se poate, a adar, vorbi cel mult de o
caracterizare provizorie; abia în mijlocul vie ii de dezvele te deplin caracterul
adev rat al fiec rui om.

*
* *

Întrebarea e: pe ce cale putem dibui caracterul cuiva? Pentru a ghici

însu irile determinante ale unui om, ar fi necesar s po i asculta gândurile lui cele
mai ascunse. Care sfer de idei îl preocup mai mult? i care e dorin a sa cea mai
arz toare? De ai ghici aceasta, ai pune mâna pe firul care te-ar duce pân în
penumbra sufletului s u, unde începe întunericul subcon tientului. Doamne, dac ai
putea urm ri m car o zi, tot ce trece prin cercul luminos al con tiin ei cuiva!
Dar astfel de constat ri directe sunt cu neputin . E îns un mijloc indirect
de a afla ce zace în sufletul omului. Dac acela e c rturar, e destul s vezi ce cite te
el cu mai mult evlavie. Însemn rile pe marginea unei c r i i paginile frânte sunt
uneori adev rate revela ii. E un fel de m rturisire tainic , pe care o ascul i, f r s te
vad nimeni. Închipuie- i c pe masa cuiva g se ti deseori pe Tacit. Foile cele mai
fr mântate sunt acelea unde se descrie via a lui Agricola, biografia cea mai duioas
i mai demn dintre toate câte s-au scris vreodat . Cu creionul ro u e subliniat: nunc
redit animus. (Dup tic lo iile lui Nero i ale altor blestema i, venirea lui Traian e
pentru seriosul Tacit ca un r s rit de soare.) Cele trei cuvinte: ne-a venit inima la loc
î i spun toat concentrarea sufleteasc i toat în l imea moral a seriosului
scriitor.Dar nu numai pe a lui. Ele sunt o pre ioas indica ie i cu privire la sufletul
cititorului care s-a oprit îndeosebi asupra acelui rând. Cât de cât, el trebuie s fi
vibrat cu Tacit, c ci altfel privirea sa ar fi lunecat mai departe.
Dar fiindc num rul celor care citesc cu temei e foarte mic, iat ai o cale i
mai u oar , ca s ghice ti sufletul cuiva. În elepciunea poporului zice: spune-mi cu
cine tr ie ti, ca s - i spun cine e ti... i, cu drept cuvânt, deoarece oamenii nu se
simt bine decât între cei de un fel cu ei.
Acesta e la primitivi punctul de plecare al form rii celor dintâi grupe
sociale: ceata b rba ilor, ceata tinerilor, ceata copiilor etc.) i tot acela i sentiment
r spunde i la civiliza i în leg turile de ordin mai ascuns, pe care Goethe le nume te
,,afinit i elective``.) Uit -te, a adar, la prietenii cuiva i vei dobândi un mijloc
destul de sigur pentru a-i dibui sufletul lui, ca i cum ai vedea acela i chip reflectat
în mai multe oglinzi. Întrebarea e: de unde po i ti care sunt prietenii adev ra i ai
cuiva?

201
 Lucrul nu e u or. În elesul acestui cuvânt s-a cam tocit. Deseori, în
realit ile sociale, îl pronun m f r s leg m de el cel mai mic cuprins real:
- Ascult , prietene! (Prietenul e un om întors cu spatele, care î i st în cale.
Nici nu i-ai v zut m car ochii.) Cum zic francezii: une maniere de dire... Totu i, cu
oarecare luare aminte, po i deosebi în sfera vie ii cuiva leg turile sociale mai
caracteristice pentru aplec rile sale suflete ti. Pe acela po i pune temei, c ci amici ia,
dup în elesul ei adev rat, e un consens între dou suflete pân în a a grad încât i
unul, i cel lalt privesc via a din acela i punct de vedere, e adic un singur suflet în
doi oameni.

Pe lâng carte i prieteni, sufletul cuiva se mai oglinde te i în tr s turile

fe ei, adic în fizionomie. Lavater socotise c a g sit mijlocul de a citi la chipul cuiva
caracterul. De atunci i pân azi, s-au f cut multe încerc ri. Însu i Darwin s-a ocupat
de ,,Expresia emo iilor`` care, desigur, las urme pe fa a ori icui. Dar alfabetul
acestei c r i e înc greu de descifrat.
Un alt semn dup care se poate dibui caracterul cuiva, e scrisul. E chiar un
început de tiin numit grafologia. Al ii caut în tr s turile palmei mijlocul de
caracterizare (chiroman ia). Îns toate aceste mijloace sunt înc empirice.
Educatorul, care vrea s p easc pe c i cât mai sigure, trebuie s - i dea
seama mai întâi de toate de partea de mo tenire cu care copilul vine pe lume.
Cunoa terea p rin ilor i a familiei întregi a unui colar e deci de mare însemn tate.
Uneori, un copil repet aidoma tatii, a mamei, a unui bunic sau alt str mo . E o
edi ie nou , la care tii mai dinainte ce-ar fi de corectat.
Al doilea, trebuie v zut care izvor al sufletului s u curge mai bogat i care e
mai s rac. Statornicia în purt ri ( i asta e însu irea de c petenie a caracterului)
atârn în bun parte de puterea memoriei. A ti deci care sunt reprezent rile care se
repet în creierul unui copil cu mai mare precizie înseamn a cunoa te un fir
important în es tura sufletului s u. Dac e, de pild , tip vizual, în partea aceasta se
va aduna capitalul cel mai bogat al deprinderilor sale, cele mai trainice.
Al doilea, dup ce cuno ti zestrea din na tere a unui copil, caut s legi
cele mai multe i mai vii emo ii de reprezent rile lui cele mai puternice. Ca s
de tep i mil într-un copil de tipul vizual, e destul s -i ar i un pui cu aripa rupt ori
plin de sânge.
- S racul! cum îl doare...
Expresia de durere pe fa a mamei poate aduce lacrimile în ochii copilului.
Un gemet poate fi pentru tipul auditiv o sugestie de groaz ori de scârb pentru toat
via a.

*
* *

Din contra, dup cum am ar tat mai înainte, metoda sfaturilor e cea mai
searb d i mai stearp dintre toate. Ra ionamentul rece e ca un r sad firav pus în

202
nisip uscat. Se p le te i se usuc în scurt vreme. Un pedagog elve ian, Girard1),
avusese naivitatea s cread c dac vei conjuga un verb la toate modurile, timpurile
i persoanele: eu iubesc pe Dumnezeu, tu iube ti pe Dumnezeu, el..., noi iubim..., noi
vom iubi..., iube te... etc., pritoceala aceasta de vorbe va l sa urme favorabile în
sufletul tineretului!
Nimic mai fals. Singura urm e sila i plictiseala.
Reprezent rile f r emo ii trec ca umbra norilor pe fa a unui lac2). De
aceea, tot me te ugul st aici: s legi emo ii vii de reprezent rile care pot fi
determinate pentru caracter. Iar metoda e relativ u oar :
Cel mai variat izvor de emo ii este munca. Începe deci cu jocul care st la
temelia muncii, mai în toate manifest rile copil riei. Din joc trebuie s ias :
a) Ml dierea i energia corpului. S n tatea i puterea muscular e cel
dintâi sprijin al unui caracter bine închegat. Curajul, de pild , e o virtute nu se poate
mai u oar pentru voinicul care î i simte încordarea mu chilor ca o pârghie de fier.
Pentru el, a împlini o f g duin , repetând ceea ce a mai f cut, e o juc rie; pe când
sl b nogul, care tremur la orice lovitur de ciocan i închide ochii ori de câte ori
fulger , e ca o biat frunz b tut de vânt.
b) Tot din joc, pot ie i o sum de însu iri morale. Aici se pot înv a
apuc turile de ordine (cine e atent la prinderea mingii, nu poate pierde i nu face pe
tovar i s piard partida); deprinderile de cur enie (cine nu s-a sp lat pe mâini nu
intr în anumite jocuri ca s nu murd reasc hainele vecinilor); cine e nep rtinitor e
luat ca judec tor în caz de neîn elegere etc.
c) De asemenea, din joc trebuie s ias pe nesim ite deprinderea de a munci.
Înc din anii cei mai fragezi, se ivesc uneori aplec rile cele mai pronun ate ale
individului. i fiindc pl cerea cea mai mare izvor te din exercitarea însu irii
celei mai bogate, cu b gare de seam , educatorul poate duce pe tân r spre anume
obiceiuri de munc , dup cum morarul mân apa pe jgheab f cut înadins1). Dar

1
Contemporan al lui Pestalozzi.
2
Aici a stat marea eroare a lui Herbart i a altor intelectuali, care reduc aproape
toat via a psihic la reprezent ri. Nu numai din punctul de vedere al vie ii, dar i
din punctul de vedere pur intelectual, al instruc iei, concep ia aceasta era steril , cum
în genere a fost steril întreaga concep ie fisosofic , de la Platon pân la Bergson,
întemeiat pe con tiin a conceptual . Cuno tin a imediat i integral (cu
reprezent ri, sentimente i acte voli ionale, a a cum o d munca) este superioar
con tiin ei intelectuale, dup moda platonician i, în genere, a filosofilor
conceptuali ti.
1
Iar când o mo tenire fatal îl apleac spre r u, de teptarea unor emo ii pl cute în
alte direc ii îl poate corecta. Sufletul se poate altoi, întocmai ca i pomii. De
asemenea, poate fi cur at de omizi i de crengi netrebnice (asociind emo ii de
scârb i de sil cu anume reprezent ri, care trebuiesc alungate din mintea copilului).

203
rezultatul nu e sigur decât atunci când deprinderea a ajuns atât de tare, încât s te
po i bizui pe ea, socotind-o ca parte constitutiv a caracterului.
Fapta, adic gândul exprimat prin munc (nu numai prin vorb ), e cântarul
care î i spune caracterul. In labore veritas - la munc se v d toate însu irile se seam
ale omului, dup cum la chef (in vino) se v d apuc turile cele p c toase. Ceea ce e
,,be ia`` pentru p cat, acela i lucru este ,,munca`` pentru virtute.

S lu m îns aminte: O fapt izolat nu dovede te înc nimic. Chiar un

n uc poate o clip s fac cele mai mari ispr vi. Dar a p stra aceea i direc ie în
via , adic a s vâr i aceea i fapt , în acelea i împrejur ri, asta n-o poate face decât
omul de caracter. Iar pentru aceasta trebuie nu numai deprindere, ci i voin
hot rât , la care nu poate ajunge decât acela care î i ancoreaz cugetul într-o
concep ie clar despre menirea existen ei sale. i anume, trebuie s fie deplin
încredin at c degeaba tr ie te, dac activitatea sa nu va corespunde adev rului, a a
cum i-l descoper tiin a, iar unde n-ajunge tiin a - sim ul s u l untric despre
interesele omenirii, începând cu interesul propriului s u neam. Când Kant zicea:
lucreaz a a, încât maxima voin ei tale s poat fi oricând temeiul unei legifer ri
generale, seninul cuget tor dep ea cu mult sfera vie ii de toate zilele. O regul mult
mai omeneasc (fiindc e mai smerit ) ar fi aceasta: lucreaz a a, omule, ca i cum
fiecare zi ar fi cea din urm a vie ii tale. Privindu-te i privind pe al ii din acest
punct de vedere, vei putea fi impersonal, dezvoltând i în tine i în cei dimprejur
toate puterile prielnice vie ii omene ti în genere. Se în elege c un astfel de
imperativ nu poate fi categoric decât pentru cel care poart în sufletul s u
convingerea adânc despre o armonie superioar , în care existen a individului se
confund cu un atom în sistemul universului moral. F r aceast unitate de el,
unitatea de direc ie nu e cu putin .

Astfel stând lucrurile, este v dit c adev ratul caracter nu se poate forma i
nici nu se poate ar ta decât în vârtejul faptelor vie ii, nu în construc iile cerebrale
exprimate prin cuvinte - oricât ar fi ele de frumoase. Între patru pere i, poate cre te
un bicisnic, un filosof sau un poet, dar erou al caracterului nu poate fi decât cel care
a trecut prin furtuna vie ii. De aceea, caracterul e o însu ire ce se încheag pe
încetul, potrivit cu etatea, sexul i mediul social. Unitatea de m sur nu poate fi
aceea i peste tot i la to i. Pedersuak- eschimosul - a s rit în ajutorul vecinului
r sturnat cu caiacul, fiindc e obi nuit i fiindc lucrul e de folos. Fricosul, care ar
sta la îndoial , n-ar mai fi primit de nimeni ca tovar de pescuit. La deprindere, se
adaug deci interesul. Când îns Jack, matelotul unui vapor, care trece în largul
Oceanului, sare s scape via a unui polinezian malaez, pe care nu l-a v zut i nu-l va
mai întâlni în veci, asta dovede te un caracter de un nivel suprior celor întemeiate
pe simpla deprindere i pe boldul necesit ii. În astfel de cazuri, vezi c sufletul e
st pânit de un imperativ car îi d unitatea de direc ie oriunde ar fi i pe oricine ar
privi urm rile faptei lui.

204
 Concluzia: Numai munca poate închega deplin caracterul, iar fapta e
singura unitate de m sur pentru a pre ui dimensiunile unui caracter. Numai în
lumina acestui adev r, putem judeca exact o sum de maxime cu privire la însu irile
oamenilor. De exemplu: promettre c`est noble, tenir c`est bourgeois nu înseamn c
nobilii n-ar voi s - i in cuvântul, ci cu totul altceva: înseamn c nu pot; i nu pot
fiindc de obicei nu muncesc, adic nu au deprinderea de a se încorda pân la
traducerea gândului în fapt .
Tot a a i în limba noastr sunt vorbe minunate care arat c pentru român,
semnul caracterului e munca. Om de treab înseamn c e numai acela care poate
lucra; iar om de isprav e cel care ispr ve te, adic duce lucrul pân la cap t. Asta e
pe române te, dovada deplin a caracterului.

Dac toate cele în irate aici sunt adev rate, urmeaz de la sine c colile
bolnave, care se sprijin îndeosebi pe educa ia formal a vorbelor, sunt un fel de
institu ii de castrare a sufletelor. Iar certificatele de ,,studii`` sunt o form goal , care
te las nedumerit tocmai asupra chestiei capitale. Într-adev r, lucrul de c petenie nu-
s cuno tin ele unui tân r. Acelea pot spori u or i se adaug necontenit în cursul
vie ii. Partea cea însemnat e dezvoltarea înclin rilor bune din na tere, în bu irea
celor rele i înlocuirea lor prin altele prielnice societ ii. Prin urmare, în loc de note
la studii i o cifr neagr pe hârtie alb spre a ar ta conduita (?), ar fi de zece ori mai
folositor s afl m m car o scurt caracterizare spre a ti care este gradul de omenie
al tân rului i care au fost fazele dezvolt rii sale spre a putea ghici ceva i asupra
viitorului s u.
De pild , Ilie Pitoac are:
1. Dezvoltarea fizic bun . La 14 ani, a c p tat friguri tifoide. A r mas cu
auzul greu.
2. Înva mai mult cu ochii (tip vizual).
3. E moale (dar nu lipsit de pricepere).
4. St ruitor. Foarte exact la munc .
5. Nu mine niciodat . (Din lips de informa ie suficient , a f cut odat o
apreciere neexact despre un coleg. A a a fost de mâhnit, încât sufer de câte ori î i
aminte te.)
6. Aplicare deosebit spre fizic . Î i face singur multe instrumente.
Întocme te experien e i le execut cu mult pl cere.
7. Duios în raporturile cu familia. (Mare afec iune pentru mam ).
8. Nep rtinitor în rela iile cu colegii. Lipsit de orice spirit de vanitate etc.,
etc.
Cu alte cuvinte, educatorul ar scrie în ziua desp r irii de tân rul pe care l-a
crescut, un fel de diagnostic sufletesc, mergând pân la unele ipoteze asupra
viitorului. În loc de metoda oriental a zodierilor, care fac de la na tere horoscopul
cuiva dup crugul stelelor, ziua lunii i a anului, felul vremii i de-alde astea, metoda

205
 tiin ific ar cere tocmai la urm formularea câtorva judec i i prevederi asupra
colarului, - dac educa ia e o realitate, nu o tând neal zadarnic 1).
În adev r, pentru ce zici c ai crescut atâ ia ani, pe un copil i l-ai urm rit
în tot timpul adolescen ei, dac tu, pedagog, nu e ti în stare, la sfâr it, s -mi dai o
indica ie cât de aproximativ despre felul cum va lucra el în viitor?
A cere îns astfel de certificator-diagnostic ar însemna s pui dintr-odat pe
educatorii de azi în fa a superficialit ii procedeelor formale din prezent. Pe de alt
parte, p rin ii ar în elege c e folositor s lase, pe cât e cu putin , pe copil în aceea i
coal . Autoritatea colar ar în elege i ea, c nestabilitatea corpului didactic
(mut ri, concedii etc.) nimice te orice oper educativ serioas , iar directorul (în
calitatea lui de inspector educativ2) împreun cu dirigintele clasei (care urm re te o
serie de copii din anul dintâi pân la cel din urm ), ar fi pu i în fa a unei munci
delicate: s noteze mereu i s claseze an dup an caracteriz rile despre fiecare
elev, potrivit cu însemn tatea lor. Munca aceasta este indispensabil , deoarece
însu irile care alc tuiesc caracterul cuiva sunt uneori de o valoare foarte neegal . De
pild , al turi de o mare agerime de judecat , poate s stea o complet atonie moral ;
lâng o real putere de crea ie într-o direc ie, incapacitate total în alt direc ie.
Caracterul deci e ceva poliedric sau, mai degrab , un lan cu multe verigi de m rimi,
forme, t rie i material deosebit. Lâng o verig de o el, alta e de tinichea sau o
leg tur moale, de bumbac. Ce siguran poate insufla un astfel de lan ?
Dar tocmai aici s-ar v di p trunderea educatorului i valoarea diagnozelor
sale. S ne arate m car atât: unde e veriga cea mai tare i unde e cea mai slab , care
ar putea s fac îndoielnic toat dezvoltarea ulterioar a tân rului? Ceasul din urm
la ie irea de sub acoperi ul colii ar fi pentru colar ca un fel de r mas bun de la un
p rinte sau duhovnic, care îi tie tot binele i tot r ul i-l îndrum pe fiecare tân r în
calea vie ii, dându-i cel din urm sfat, spre a ti cum s observe singur i cum s
înt reasc veriga cea mai slab a caracterului s u.
Se în elege, astfel de caracteriz ri ar fi deocamdat destul de aproximative.
Ele ar schimba îns dintr-odat centrul de gravitate al educa iei. P rintele i
profesorul ar privi pe copil, cum prive te pictorul un model, pe care vrea s -l prind
în aspectele lui cele mai caracteristice: - cu deosebire esen ial c pictorul ar fi în
acest caz i un modelator al exemplarului, pe care îl are în fa .
Ve nic i-ar sta înainte formula: adev rata încununare a cre terii este
formarea i fixarea caracterului. Iar în raporturile dintre cei mari i cei mici, în loc

1
Vezi m surile recomandate inspectorilor colari din 1919.
2
Din fericire, sub presiunea mizeriei produs de r zboi, dezideratul acesta începe a
fi urm rit tot mai de aproape atât în str in tate, cât i la noi. Vezi D. Teodosiu,
Aptitudinile i selec ia elevilor. Tot a a, ,,Eforiile colare``, aplicate la noi în 1918,
au fost introduse de ri de mare cultur , ca Germania.

206
de metoda ciocanului pe il u, s-ar introduce pe încetul metoda mult mai rodnic a
muncii dup principiile pedagogiei experimentale1).

ÎNCHEIERE

DECALOGUL MUNCII

Ispr vind aici sfaturile izvorâte din coala muncii, ar fi folositor s

strângem în câteva cuvinte regulile pe care trebuie s le urmeze educatorul, aplicând
munca efectiv la cre terea copiilor.
Ferice de acela care va în ira vreodat canoanele unei m iestrii atât de
înalte! Ar fi, într-adev r, un câ tig neasem nat de mare, dac
s-ar putea g si un fel de tabel pitagoreic pentru îndrumarea muncii i un sprijin în
silin a educatorului. Suedezii, dup cât se pare, au ajuns pe calea aceasta mai departe
decât toate popoarele...
L sând deci pe cititor s caute singur în operele privitoare la lucrul manual
(slojd) rezultatele dobândite în aceast direc ie, s ne fie îng duit a în ira aici numai
câteva sfaturi privitoare la munca în genere:

1. Munce te într-adev r. Taina educa iei e s munce ti în fiecare etate

numai munci adev rate. Nimic nu îmb rb teaz mai mult pe un copil decât o lucrare
serioas . Copiii oamenilor muncitori au mai mult miez la vorb , mai mult pricepere
i chiar mai mult putere decât cei ce ajung vârstnici, f r s munceasc .

2. Repet munca pân ce ajunge deprindere i caracter.

Floarea educa iei este caracterul, dar cine a ridicat munca pân la iubire acela a
coborât cerul pe p mânt; tr ie te între oameni ca i cu sfin ii în cer. Aceasta nu e o
însu ire întemeiat numai pe na tere, ci se cap t - sau cel pu in se modeleaz i se
înt re te - cu vremea. A avea caracter înseamn s ai deprinderi a a de tari încât s
fii st pânit de ele aproape f r putin de împotrivire. Atunci tii din vreme cum va

1
Cât de departe suntem de aceast treapt se poate vedea de acolo c 58% din
profesori dau note f r valoare. (Vezi, D. Muster, Asupra notelor colare, cercet ri
docimologice, Buc. 1940.)

207
lucra în cutare împrejurare omul de care e vorba. Mi elul va apuca totdeauna la
stânga i omul vrednic totdeauna la dreapta.

3. Adaug muncii iubirea. Puterea caracterului st în dragoste. Numai

acela va lucra mâine cum a lucrat ieri i alalt ieri, c ruia tii c lucrul cutare îi place.
De aceea, ca s fii deplin încredin at de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care o
împline te el cu cea mai mare pl cere.

4. Înal munca ta pân la crea ie. Semnul muncii des vâr ite e fericirea.
Orice munc poate s te bucure, dar, când ajungi s realizezi repede i deplin gândul
t u i, mai ales, s pl smuie ti ceva nou, adic s creezi, atunci bucuria e în culmea
ei. Spore te deci munca ta pân la hotarul unde începe crea ia original , adic
m iestria. Atunci s tii c e ti cineva. Deci spune-mi ce munce ti i cum munce ti,
ca s - i spun cine e ti.

5. Munce te pân la uitarea de tine. Dovada c ai ridicat munca pân la

sfera artei e tocmai aceast uitare de tine i de ale tale. A s vâr i un lucru de dragul
lui, înseamn a face cel mai mare bine neamului t u i cea mai mare cinste rii în
care tr ie ti.

6. Munce te i pentru al ii. Dac vrei s tii ce pre uie te munca ta i cât
te-ai apropiat de perfec iune, munce te pentru al ii. Dac vei lucra i atunci tot cu
dragoste, fii încredin at c e ti sincer i c ai f cut doi-trei pa i în via . În acela i
timp, vei afla dac iube ti într-adev r pe aproapele, c ci numai atunci simpatia
pentru altul e curat când vei munci pentru el, ca pentru tine însu i.

7. Nu- i face ie chip cioplit. Nu te deprinde a în ela munca, deoarece te

în eli pe tine însu i. De când e lumea, nici o gre eal n-a r mas nepedepsit .
Superficialitatea e sinucidere. Când zici c ai f cut un lucru, am gindu-te i am gind
pe al ii cu un simulacru de munc , ai ie it din sfera caracterului: ai dat adev rul pe
minciun , puterea pe sl biciune i cinstea pe ru ine: ai rupt o verig din lan ul
sufletului t u; te-ai plecat i, potrivit cu legea gravita iei, vei c dea încotro te-ai
aplecat, adic în p catul care te va ucide.
Dimpotriv , a fi cinstit înseamn a crede riguros în cauzalitate i a porni
totdeauna pe drumul muncii corecte tiind c orice simulacru de munc duce fatal la
non-valori, adic la ruina vie ii.

8. Nu crede c po i s furi munca altuia. Po i privi o ve nicie pe cei care

înoat , dar me te ugul acesta nu-l vei înv a, pân nu vei s ri singur în valuri.
Munca e binecuvântare numai pentru cel care o împline te el singur, iar pentru cel
ce prive te numai i culege roadele ei, f r s se osteneasc , e un blestem. De aceea,
de la începutul istoriei omene ti i pân ai, vedem c munca robilor a ucis totdeauna
pe st pâni; i-a sl bit la trup - prin trând vie; i-a sl bit la judecat - prin lipsa de

208
încredere a min ii i le-a sl bit voin a - prin pl ceri. De unde urmeaz înv tura, c
nici o viclenie nu poate în ela munca, i nici o silnicie n-o poate fura, f r s
primeasc însutit pedeaps .

9. Nu risipi munca nim nui. Cine împr tie spicele pe câmp e un risipitor
i un n tâng. Dar din risipa lui tot se poate folosi cineva: p s rile cerului ori poate
v duva Rut care vine s strâng pâine pentru copiii ei. Cine d îns o gr mad ori
zeci de gr mezi de grâu pentru un diamant acela nu e risipitor, ci uciga . El ia
pâinea de la gura muncitorului, îl fl mânze te i-l omoar , ca i ho ul care love te cu
cu itul. Ia deci seama: orice munc e sfânt , iar cine o risipe te e un tic los i un
p gân, chiar dac i-ar toci mâinile i genunchii, f când m t nii la icoane.

10. ase zile s munce ti, iar ziua a aptea odihne te-te cu gândul la
ceea ce-ai muncit i, mai ales, la ceea ce- i r mâne de muncit, pentru a te apropia
de ideal i a te îndruma spre marea armonie care st dincolo de marginea vie ii tale
p mânte ti. Munca e nu numai izvorul tiin ei, al puterii i al caracterului, dar e i un
semn c tr ie ti. Cât vreme te scoli diminea a cu gândul la cei vei mai munci a
doua zi, e dovad c via a, ca o ap bogat , umple mereu vadul traiului t u. Din
contra, când vei sim i c te gânde ti cu sila la munc , ori începi s nu te mai gânde ti
la ea, po i fi încredin at c se apropie apusul... i ,,nu-i mult pân departe...``

209
 CARTEA A TREIA

C L UZA TIIN EI: NATURA I CARTEA

1.Observ ri asupra muncii primitivilor

Dup cum natura nu face salturi în nimic,
nu face nici în munc .

Pân acum, am pus înainte munca, privind-o ca temelia cea

mai tare a unei bune cre teri.
Întrebarea e: care munc e mai potrivit , ca coal a tineretului
unui popor?
Sunt atâtea i atâtea trepte în dezvoltarea muncii, încât nu e
totuna dac spui cuvântul acesta pe malurile lui Mississippi, ale Senei,
Tamisei sau ale Dun rii. Fuegianul, de pild , culege scoici pe rmul
oceanului cum culege barza mormoloci pe malul unei b l i. Rar când
pune mâna pe undi . Iat ce spune Darwin despre locuitorii din ara
Focului: ,,Într-o zi, când ne coboram pe uscat, lâng insula Wollaston,
am întâlnit o luntre cu ase fuegieni. Nu v zusem niciodat f pturi mai
pr p dite i mai nemernice. Pe rmul dinspre r s rit, localnicii poart
haine de guanaco; pe coasta apusean , se îmbrac cu piei de foc . La
triburile din mijloc, b rba ii n-au decât o piele de vidr sau o bucat
oarecare de piele - cam cât o batist de buzunar - care abia ajunge s le
acopere pu in spatele pân la ale. Bucata aceea de blan e legat cu o
a la piept, a a c o mut dintr-o parte într-alta a pieptului, dup
direc ia din care bate vântul. Dar fuegienii care se aflau în luntrea de
care v povestesc, erau cu des vâr ire goi, chiar i o femeie în puterea

210
anilor, tovar a lor. Ploaia turna cu g leata, apa curgea iroaie pe
trupul femeii. În alt loc, la mic dep rtare, o mam da s sug unui
copil n scut de curând. Într-o zi, a venit lâng corabie i a întârziat
mult vreme, numai ca s ca te gura, cu toate c z pada c dea într-una
pe pieptul gol i pe prunc. Nenoroci ii aceia de localnici au trupul
închircit, fa a uricioas , acoperit cu bengiuiri de vopsea alb , o piele
murdar i unsuroas , p rul încâlcit, glasul hârâit i gesturi mânioase.
Când vezi astfel de oameni, abia dac î i vine s crezi c sunt f pturi
omene ti, locuind aceea i lume ca i noi``.
,,Ei tr iesc f r nici un fel de cârmuire sau c petenie. Fiecare
trib e înconjurat de alte triburi du mane, vorbind limbi deosebite.
Triburile sunt desp r ite unele de altele prin inuturi pustii care r mân
cu des vâr ire goale. Cauza cea mai însemnat a r zboaielor lor
nesfâr ite e greutatea de a- i g si hrana. Toat ara-Focului nu e aici
decât o gr mad uria de stânci, de dealuri înalte i de p duri
netrebnice, totul acoperit de neguri ve nice i bântuit de furturi
necontenite. P mântul locuibil se m rgine te doar la câteva petece de
rm. Ca s - i g seasc hrana, localnicii sunt sili i s - i schimbe mereu
s la ul pe care nu-l pot p r si decât slujindu-se de luntrele lor
netrebnice. Nici nu viseaz fuegianul ce poate s fie tihna unui culcu
statornic, necum s mai fie vorba de dragostea pentru so ie. B rbatul
nu-i altceva decât un dobitoc, st pân al femeii, care îi este, mai
degrab , o roab . Ce fapt mai grozav s-a s vâr it vreodat , decât
aceea la care a fost martor Byron pe rmul apusean? El a v zut cu
ochii lui pe o biat nenorocit de mam , ridicând trupul însângerat al
copilului, pe care b rbatu-s u îl sf râmase de o stânc pentru c
b ie a ul r sturnase un panera cu ou de mare! De altfel, ce este în
via a lor care s poat pune în mi care facult ile suflete ti? Cât
nevoie au ei de ra ionament, judecat sau de imagina ie? N-au nimic
de închipuit, de comparat sau de hot rât. ca s dezlipe ti un molusc de
o piatr nu e trebuin de vreo mare iretenie... Ai putea asemui
pu inele lor însu iri suflete ti cu instinctul dobitoacelor... Luntrea,
n scocirea lor cea mai mare, e a a de p c toas , c n-a f cut de 250 de
ani nici cel mai mic progres; n-ai decât s deschizi la povestirea
c l toriei lui Drake, spre a te încredin a``.

211
 Iat deci icoana unei munci, care abia dac merit s fie
numit astfel.
,,Întocmai ca maimu ele, ace ti s lbatici imit tot ce v d...
repet cuvintele, cearc s cânte...; când aud pe al ii cântând (repet
cuvintele din urm ale cântecului, dup oarecare întârziere, ceea ce
sun la ureche foarte ciudat)... Dar nimic nu se lipe te de ei. Un
fuegian, cump rat pe pre de un nasture (de unde i numele de Jemmi
Button) a fost inut trei ani în Londra, iar, când l-a adus înd r t, n-a
putut fi de nici un folos localnicilor``. Darwin, care era un suflet
milos, spune l murit c atingerea dintre societatea europenilor i
s lbatici nu duce la nici o isprav .
Încearc acum de supune pe copii fuegienilor sau ai unui neam
s lbatic la regimul muncii din Europa, cu gândul de a-i ridica dintr-o
dat pe aceea i treapt cu englezii sau al i europeni!
Evident, lucrul e cu neputin . Între munca primitivilor i
munca noastr e o pr pastie. Unii dintre s lbatici (eschimo ii, de
pild ) au o munc foarte specializat . Ca îmbr c minte, luntre, arme
de vânat i pescuit, omul polar e un adev rat artist. S încerci, îns a
lega munca i obiceiurile europene de via a lui, e întocmai ca i cum ai
vrea s r s de ti un m r domnesc pe vârful Alpilor sau în ghe urile
Groenlandei. Din contra, câte inuturi, atâtea feluri i grade de
munc ; prin urmare educatorul trebuie s - i dea bine seama, cum s
p easc din treapt în treapt la aplicarea muncii în cre terea
copil retului fiec rei ri.
O analiz a lucrului se impune deci oricui încearc s îndrume
educa ia unui neam. i mai ales e necesar o cunoa tere cât mai
adânc a muncii s lbaticilor.

*
* *

Ceea ce caracterizeaz îndeosebi munca omului în stare de

s lb ticie este lipsa de rânduial i de continuitate. Un civilizat
tr ie te cu program: lucreaz , m nânc i doarme dup ceasornic. Un
negru din p durile Congului nici nu viseaz la o astfel de împ r ire a

212
timpului. M nânc de câte ori îi e foame i de câte ori poate, apoi se
odihne te sau st de palavre toat ziua. E drept c un copil de negru
începe a munci de pe la 6 ani, dar numai atât cât îi trebuie spre a- i
astâmp ra foamea. Restul timpului se joac . Iat ce spune un doctor
care a tr it mai mult vreme în Africa ecuatorial :
,,Copilul de negru se bucur de privilegiul puilor din toate
rasele de animale omene ti. Cu tot capul lui mare i pântecele umflat,
în anii dintâi e dr gu , nevinovat, dr cos, plin de chef i voie bun ;
g se ti chiar oarecare gra ie în stâng cia gesturilor i a mersului s u;
ochii s i mari i negri sunt blânzi i încrez tori; nu-i r ut cios, ci mai
degrab alintat i supus. Afar de mâncare i de somn, î i petrece
vremea cu jocul - marea coal practicat a copil riei, deoarece nu e
altceva decât o imitare copil reasc a faptelor omului matur. Puiul de
leu se înva a pândi i a prinde prada, jucându-se cu coada mamei lui;
feti a face cu p pu a ucenicie de mam ... Tot a a, pentru negri orul
care are un sim de imita ie foarte ascu it, jocul e o închipuire a
vân torii, a pescuitului i a r zboiului. Cete de b ie i se deprind a vâna
dobitoacele m runte; ticluiesc capcane i fac arcuri mititele. Un fel de
bostan... e dat de-a dura de unul dintre ei! iar ceilal i se a eaz pe de
l turi în rând, c utând s -l nimiceasc cu o epu mic i ascu it ,
aruncat în chipul unei l nci``.
,,Dar cum e copilul, a a e i negrul matur; pu in munc pentru
agonisirea hranei, apoi dan i alte petreceri, îns aproape nici un gând
de prevedere. Grija i munca de diminea pân seara a unui european,
care are din bel ug de mâncare, e pentru mintea negrilor o tain pe
care n-o pot dezlega... Ce-a fost ieri, ei uit cu o uimitoare u urin , iar
ce va fi mâine nici nu vor s se gândeasc . E a a de îngust puterea lor
de prezentare, încât chiar cea mai grozav amenin are nu-i poate
cl tina din pasivitatea ceasului actual. Iat o întâmplare într-adev r
semnificativ . C pitanul unui vapor de pe Ubanghi, coborându-se
într-un sat de indigeni, ca s cumpere merinde, întâlne te pe un negru
care fusese în slujb pe vaporul s u. Întrebat ce face acolo, el a
r spuns c e rob i, prin urmare, e menit a fi t iat într-o bun zi, ca o
vit de c s pie i mâncat de st pân, potrivit cu obiceiul locului.

213
 De mil , c pitanul l-a sf tuit s vin pe vapor i s -l fac
sc pat, ceea ce îi era foarte u or. Dar negrul nu s-a învoit. Avea hran
i tot ce-i trebuie. Perspectiva cu itului, care avea s -l m cel reasc
dintr-o zi în alta, nu-l tulbura câtu i de pu in. A a c vaporul a plecat
f r el...
Cum s -l sperie pe un astfel de om grija de foamea, care va
veni mâine ori peste o lun sau un an, i s -l îmboldeasc azi la
munc ?
Pentru el, a sta nu e lene, ci un lucru firesc, ca i pentru
antilopa care rumeg sau pentru maimu a care se joac ori doarme,
îndat ce e s tul . Munca este o opintire nepl cut la care nu se mai
supune pân ce nu-l r zbe te foamea. (Cum se întâmpl i la unele
popula ii înapoiate din Europa). De aceea, îndat ce poate, s lbaticul
arunc grabnic munca pe seama altuia i, îndeosebi, pe spinarea femeii
i a copiilor. A a se explic pe aceast treapt de dezvoltare social
situa ia so iei, ca un simplu animal de munc i de procreare.
Cea dintâi avere a unui negru din regiunile ecuatoriale e
femeia lui. Ea face tot ce-i trebuie: adun poame, strânge r d cini,
macin gr un ele, face oale, ese .a., .a. Cum î i cump r plugarul o
vit de jug, a a î i cump r negrul o femeie. Toat c s toria e
tocmeal de cump rare - o ciorov ial care r scole te tot satul.
,,Gurile se dezleag , rudele, capii satului, vecinii, trândavii i oricine -
chiar oamenii cei mai pu in interesa i în afacere - se amestec i ei, ca
i cum ar fi treaba lor. Pe itorul i p rin ii din amândou p r ile sunt
îmbulzi i, glasul se ridic i vorbele cele mai ciudate se amestec în
târguiala, care ine zile i zile întregi...`` Iar caracterul c s toriei se
vede l murit din însu irile care se cer unei so ii bune; s fie: mare de
trup, ceaf groas ... i alte calit i care dovedesc o bun vit de munc
i pr sil . Cu cât a avut mai mul i copii înainte de c s torie, cu atât
pre ul era mai mare: pe când, dac femeia r mâne stearp , târgul poate
fi stricat, iar tat l d banii înd r t cump r torului.
Pân aici ajunge prevederea celor mai mul i s lbatici: s
arunce munca în spatele femeii, a copiilor i, într-o faz mai înaintat ,
asupra robilor. De aceea, orice încercare de a-i ademeni de bun voie la
regimul unei munci mai intense e zadarnic .

214
 De altfel, nu-i de mirare c ideea despre munc e atât de
schimb toare dintr-un inut în altul i dintr-o faz în alta a dezvolt rii
sociale. Acum 3000 de ani, pirateria, adic ho ia pe mare era o munc ,
întocmai ca i pescuitul. Contemporanii lui Ulyse ie eau în larg, cum
ies azi pescarii de morun pentru a ezarea n voadelor. i tot acum dou
mii i ceva de ani, în Adriatica, ilirii puneau pe acela i plan vân toarea
cu pirateria. Când romanii s-au plâns la regina Teuta c negustorii
italieni sunt jefui i pe coastele Dalma iei, regina le-a r spuns cu
senin tate c ea nu mai poate împiedica pe supu ii s i de a porni pe
mare ,,pentru folosul lor particular`` (Polybiu). Însu i în eleptul
Aristotel avea despre munc o idee nu se poate mai dep rtat de a
vremurilor noastre. A trebuit o lung dezvoltare istoric , pentru ca s
ajungem la o lume ca cea american sau englez , unde munca e o
,,categorie`` a vie ii, iar ,,timpul e ban``. Pe când negrul face un drum
de dou zile i vinde g ina cu acela i pre ca i în sat (ceea ce se
întâmpl i la unii europeni neciviliza i), pentru englez - timpul e ban
(time is money).
Din aceasta rezult , c transform rile societ ii omene ti sunt
foarte încete i singurul chip de a p i pe o cale sigur e s observi
evolu ia muncii i s alegi elementele educative din fondul propriu al
fiec rei societ i, în raport cu treapta ei de dezvoltare, înt rind prin
coala muncii tocmai partea slab .
Orice schimbare, care se m rgine te numai la legi i la forme,
e o simpl am gire. Încerc rile f cute în colonii au dovedit c
prefacerile repezi n-au avut alt rezultat, decât s adauge la viciile
indigene i unele vicii europene, ceea ce scufund pe s lbatici, în loc
s -i ridice. Asta dovede te înc o dat legea cunoscut : c natura nu
face salturi...1).
Întrebarea este: pentru ce nu-i cu putin s schimbi repede
felul de munc al unei grup ri sociale sau etnografice i s -i dai
dintr-odat o educa ie într-adev r superioar ?

1
Un caz, ca al negrului Booker Washington, nu înseamn nici o contradic ie. întâi,
pentru c negrii sin Statele Unite stau de veacuri în atingere cu civiliza ia albilor i
chiar s-au încruci at cu ei; al doilea, fiindc exemplare bine înzestrate se g sesc
chiar între speciile inferioare omului, necum între oameni.

215
 Cei care au tr it mai mult printre s lbatici i i-au observat mai
de aproape afirm c temelia sufletului lor e foarte sub ire. Impresiile
lor despre lume se opresc la suprafa a creierului, nu p trund mai
adânc. Ei au mai mult senza ii i foarte pu ine reprezent ri. De aceea,
zguduirea unei impresii nu se întinde mai profund în creier i
deprinderea cu munca legat de prevederea unei pl ceri sau a unei
suferin e viitoare nu se poate înr d cina. Prin urmare, ar fi tot a a de
absurd s ceri unui negru purtarea unui om civilizat, dup cum e
absurd s ceri unui pom s dit de o zi sau de o lun s fi prins r d cini
tari în p mânt.
O astfel de compara ie poate s pun pe cineva pe gânduri: ce
asem nare poate fi între creierul omenesc i r d cinile unui copac?
Totu i, compara ia nu e prea departe de adev r. E destul s
priveasc cineva imaginea creierului i a elementelor care îl
alc tuiesc, pentru a vedea c orice munc prinde r d cini în creier,
adic ajut la înmul irea firi oarelor care leag celulele nervoase
între ele, dup cum r d cinile cele m runte leag tot mai adânc pomul
de p mânt. Observând cum lucreaz nervii, vezi c impresiile din
afar ajung pân într-o anume parte a creierului (centrul de proiec ie)
i c pentru fiecare organ al sim urilor (ochi, ureche, limb ...) este un
centru de proiec ie în p tura care învele te creierul. Dar, al turi de
aceste centre de proiec ie, mai sunt tot în scoar a creierului alte centre
unde se p streaz amintirea senza iilor primite. Acestea sunt centrele
de asocia ie sau ale memoriei...1).
A adar, zadarnic spui subalternului: munce te st ruitor c
altfel mori de foame! Centrele lui de asocia ie nu-s destul de puternice
pentru a de tepta în el o imagine destul de vie despre suferin a foamei
. Cuvântul ,,foame`` nu-l va mi ca la munc . Cu alte vorbe,
deprinderea n-a prins înc r d cini destul de puternice în creierul lui
i destul de adânci - pân la centrul de memorie.
E necesar deci, când vrei s schimbi cre terea unui popor s
vezi: cât i ce fel de munc e în stare s fac acel popor? Apoi s te
întrebi: pe ce treapt de dezvoltare este creierul lui?

1
Vezi pag. 288 .u.

216
 tiin a ne arat c în zadar vei cere unui creier o alt munc ,
decât în raport cu treapta lui de organizare, fie c e vorba de un om
(potrivit cu etatea), fie c e vorba de un popor (potrivit cu gradul s u
de civiliza ie i de cultur ).
De aici urmeaz , ca încheiere, c e numaidecât necesar s
privim pe cât se va putea mai de aproape chipul cum lucreaz creierul,
ceea ce vom face pe scurt în paginile urm toare.

CUM CRE TE I MUNCE TE CREIERUL

Dac e adev rat c mâna este ,,unealta

uneltelor``, cum zicea Aristotel, atunci
creierul e ma ina tuturor ma inilor.
Pedagogul, care nu cunoa te creierul,
este ca un orb care vrea s vad ori ca
un surd care vrea s aud .

Celule i fibre nervoase. Fiecare celul nervoas e ca vasul

unei sonerii. Fibrele care pornesc din toate p r ile corpului spre
m duva spin rii i creier, iar altele pleac din creier i m duv spre
marginea corpului, se pot asem na cu firele unei sonerii. Abia de vreo
sut de ani, s-a putut dovedi aceast asem nare. i abia e un sfert de
veac de când se tie cum se face leg tura între fibre i celul .
Celula sau neuronul e ca o stelu . În mijloc, are un sâmbure
care înoat într-un fel de ap (protoplasm ), iar la margini are ni te
prelungiri ca picioru ele unei caracati e (dendrite). Una din aceste
prelungiri formeaz fibra nervoas , adic un fir învelit la oarecare
dep rtare cu mielin .
Cu cât copilul cre te, cu atât celulele nervoase sporesc în
ramuri i r murele, legându-se unele de altele.

La prunc, se vede în m duva spin rii, cum unele celule abia au apucat s
fac o codi , ca la mormoloci; altele au r murele mai lungi i mai împleticite. Un

217
m nunchi de fibre face r d cina nervului care sluje te la mi care; alt m nunchi va
face r d cina nervului sim irii. Printr-unul ajunge la m duv sau la creier sim irea

Fig. 1 - O celul nervoas

(unei dureri, de pild ), iar prin cel lalt nerv vine porunca s se mi te mâna sau
piciorul spre a sc pa de durere.

*
* *

Lucrarea celulei. Cum se tope te ipirigul în borcanul cu ap

al soneriei, a a se descompune materia din protoplasma celulei
nervoase (asimilare i disimilare). Când vine o a â are din afar (de
pild , ochiul vede o frunz ), într-o celul a creierului (spre ceaf ) se
produce o tulburare (disimilare); dar, îndat ce închizi ochii ori
ascunzi frunza, a â area se opre te; se opre te i tulburarea, iar celula
se întremeaz (luând din sânge ori din limf ceea ce cheltuise) adic
asimileaz . Dar pentru asta trebuie oxigen.
S-au f cut încerc ri cu nervii broa telor. Dac le injectezi în
vine un lichid f r oxigen, nervii nu mai lucreaz , adic nu mai simt.
Cum le dai oxigen, celulele i nervii cap t iar i sim ire.

218
Fig. 2 - Neuroni: la stânga, înainte de na tere; la dreapta, dup na tere, cu ramific ri
(dendrite) mai multe

A ipirea dureaz abia o p rticic de secund ; când îns nervul a lucrat

mult timp, de la o vreme obose te i nu mai d nici un semn de
sim ire. (De aici se vede cât de trebuincios e pentru copii aerul curat,
adic oxigenat).

Celulele nervoase produc electricitate. Sunt aparate care pot m sura aceast
electricitate. De altfel, curentul electric se i aude. Când vezi o par , iar celula din
creier d ordin mâinii s se întind spre a o lua, mu chiul sun ca firul de la telegraf.
Dup cum telegrafistul de la sta ie love te mereu cu degetul i trimite mereu unde
electrice pe fir, tot a a celula din creier trimite repede-repede unde electrice; iar
dup sunetul mai tare sau mai slab al mu chiului s-a putut socoti c celula din creier
poate, într-o secund , s porunceasc mâinii pân între 30 i 50 de ori. Grozav
st pân!

Oboseala celulei. În protoplasma celulei nervoase, sunt ni te

gr m joare de materie, care îi dau o înf i are pestri - ca petele de pe
piele unui tigru (corpuri tigroide). Când celula obose te, gr m joarele
acelea nu se mai v d. Acesta e semn de oboseal , iar osteneala se
explic a a: lucrând mereu (disimilând i asimilând), se produc, de la
o
vreme, în celule un fel de otr vuri, pe care oxigenul nu le mai poate
arde.

219
 Fig. 3 - Intui ie cu ajutorul sim urilor.
A (auz), V (v z), P (pip it), G (gust) i M (miros)

Otr vurile acestea paralizeaz nervul i atunci el cade în amor ire.

Nu se cunosc bine toate aceste otr vuri. Una e acidul lactic. S-a f cut o
încercare cu oameni odihni i. Li s-a injectat în mu chi acid lactic i, de unde erau
gata s porneasc la drum, ei au sim it îndat oboseal !...

Odihna celulei. Când oboseala este mare, omul adoarme.

Oxigenul adus de sânge vine i arde otr vurile, producând acid
carbonic i ap . În felul acesta, celula se aerise te, se cur de
otr vuri i cap t iar i puterea de a lucra.
Din cele în irate pân aici asupra ma inii nervoase a omului,
urmeaz c munca nu trebuie s treac marginea oboselii. Degeaba
ape i afar soneria, dac în untru s-a ispr vit curentul. Prin urmare, nu
a â a într-una nervii copilului, fie c ar i ceva ochilor lui, fie c spui
ceva urechilor lui sau îl pui s cânte, s fac gimnastic , s socoteasc
etc.
Din când în când, d -i repaos i oxigen... adic aer curat. Mai
degrab repaos des, decât odihn lung , deoarece la începutul lucrului
celula se învioreaz foarte iute.

220
 Se credea c po i împlini puterea pierdut a muncitorului a â ându-l cu eter,
morfin , alcool sau al i excitan i. Azi se tie c acestea împiedic aerisirea (oxidarea
celulei), adic îngr m de te i mai mult otrav în ea. Cine crede c rachiul ( uica)
d putere e întocmai ca cel care pune rân pe foc, cu gând s înte easc flac ra!

Sta ii deosebite. Po i t ia p r i întregi din creier i omul

tr ie te; atâta numai c pierde unele însu iri: v zul, graiul, auzul etc .
Cu acest chip, s-a putut dovedi c fiecare parte a creierului are func ia
ei. De pild , a â rile care p trund prin ochi se opresc tocmai în partea
dinspre ceaf a creierului; acolo e sta ia v zului, nu în ochi, care
sluje te numai ca o fereastr . A â rile produse de sunet se opresc tot
în creier, în partea de sub tâmpl . Graiul nu e în gur , ci î i are sta ia
lui în cutele creierului din partea stâng , spre frunte. Îndeosebi, se
cunosc bine sta iile mi c rii: po i spune mai dinainte ce punct al
creierului trebuie atins, dac vrei ca omul s mi te cutare deget ori
glezna, cotul, limba etc. A adar, creierul e ca o sta ie central cu multe
birouri ori sta ii mici, unde se împarte munca de primire i trimitere a
telegramelor. E destul s tai sau s r ne ti centrul sau biroul cutare i
toat coresponden a se opre te în acea parte. Ochiul r mâne întreg, dar
nu mai vede, dac tai o anume felie de creier de la ceaf ; limba
r mâne
nev t mat , dar omul nu mai spune un cuvânt, dac e r nit
circumvolu ia a treia... i tot a a e cazul cu gustul etc., ca i cum din
sta ia cutare, ai t ia firul spre cutare ori cutare ora .

221
 Fig. 4 - Intui ie cu ajutorul tuturor sim urilor, înt rit prin numire a obiectului cu
ajutorul unei vorbe gr ite.

V = v d floarea; P = pip i floarea; M = miros floarea; G = gust floarea;

A = aud fâ âitul florii;
a = aud vorba floare; v = v d mi carea buzelor care pronun cuvântul floare;
m = mi c buzele s pronun i eu acela i cuvânt

De aici urmeaz pentru educator o mare grij : s nu lase în

p r sire nici un sim ; ci s cultive toate sim urile, deoarece, dup
na tere, celulele nervoase nu mai sporesc ca num r, cum sporesc
celelalte celule ale trupului, dar sporesc ca m rime i ramifica ii. (Cu
cât un sim e mai bine educat, cu atâta partea lui din creier e mai
bogat - e o sta ie cu aparate mai mari, mai bine legate între ele i cu
mai mult provizie de electricitate).

222
 Fig. 5 - Intui ia cu ajutorul tuturor sim urilor, înt rit cu o vorb gr it , apoi i
scris : V = v d florea; P = pip i florea; M = miros floarea; G = gust florea;
A = aud fo netul unei flori
a= aud vorba floarea; s = scriu vorba floarea; v = v d mi carea buzelor celui care
spune vorba floarea i mi carea mâinii celui care o scrie; m= mi c buzele s spun
acela i cuvânt i mâna ca s -l scriu.

A adar, cuno tin a despre floare e mult mai înr d cinat în creierul celui
care nu numai c cuprinde lucrurile cu toate sim urile, dar le mai i d un nume, apoi
le i scrie. Analfabetul are, deci, mai pu ine fire spre a lega cuno tin a unui lucru de
creierul s u de câte unul care tie a citi i a scrie.

Leg turi între sta ii. Sta iile din creier (centrele de v z, auz,
grai etc.), nu numai c sunt legate prin fire nervoase cu ochiul,
urechea, limba, nasul i alte organe ale sim urilor, dar sunt legate i
între ele prin fire de asocia ie. Îns e o deosebire: firele care merg de
la creier spre organele sim urilor sunt gata chiar de la na tere (adic
sunt c ptu ite cu mielin ). De aceea, îndat ce s-a n scut, copilul
poate lucra în curând cu organele sim urilor: aude, vede, miroase,
gust ... Centrele sau sta iile de sim ire i de mi care func ioneaz de la
început. Pe când firele de asocia ie nu sunt înc mielinizate.
Ce înseamn asta?
Înseamn c pruncul nu poate avea înc reprezent ri, gândiri,
ra ionamente etc.; ma in ria nu-i înc gata. Abia an cu an creierul se
împline te.

223
 Prin urmare: nu prididi un copil cu înv turi pe care creierul
lui nu le poate cuprinde. Deoarece, cum am mai spus degeaba ape i
afar cap tul soneriei, dac în untru firele nu s-au esut înc i nu s-au
legat unde trebuie.

Leg tura dintre senza ii. S zicem c vedem o piersic .

Razele plecate de la ea ating nervul ochiului; aici se produce o a â are
(disimilare), iar a â area din acele celule se duce pe fir pân în creier
(la ceaf ), unde se opre te în centru sau sta ia v zului, producând i
acolo o a â are (disimilare). Sim im atunci o culoare, o form , o
m rime... care pentru noi e senza ia de piersic . Cum închidem ochii,
a â area înceteaz , celula a reparat paguba prin asimilare i senza ia
piere.
Tot a a, avem senza ii de miros, de sunet, de temperatur etc.

Fig. 6 - Intui ia unui surd

V = v d floarea; P = pip i floarea; M = miros floarea; G = gust floarea
v = v d mi carea buzelor celui care spune vorba floare sau o mân care scrie acest
cuvânt, precum i cuvântul; m= mi c i eu buzele s imit pronun area sau mâna ca
s -l scriu

Vedem deci c senza iile nu vin desp r ite totdeauna, ci mai

adeseori împerecheate. Iar de aici, urmeaz pentru educator o mare
înlesnire: dac vrei s - i întip re ti bine un lucru i s -l cuno ti deplin,
caut s -l cuprinzi cu cât mai multe sim uri. Piersica are nu numai
culoare, form , m rime i o dep rtare oarecare de ochi, ci poate avea
un miros, un gust, o greutate... i poate face un sunet c zând. Cine
vede piersica în carte, o cunoa te foarte pu in, fa de cel care o culege

224
 Fig. 7 - Intui ia unui orb
M = miros floarea; G = gust floarea; P = pip i floarea; A = aud fo netul unei flori;
a = aud vorba floare; m = mi c buzele s spun acela i cuvânt
A adar, un orb, un surd sau unul c ruia îi lipse te un sim are mai pu ine
leg turi în creier pentru a- i întip ri cuno tin a despre un lucru.

din pom, o pip ie, o miroase, o gust , o aude c zând din pom etc.,
fiindc acela prime te de la ea multe senza ii întov r ite i leag
astfel imaginea piersicii de mai multe centre din creier.

R e g u l : Leag senza iile între ele; f ca în creier firele de

asocia ie s se înt reasc . Deschide toate u ile i ferestrele prin care
po i c p ta tire despre un lucru.
Dimpotriv , când un sim lipse te, cuno tin ele despre lucruri
se împu ineaz .

Intui ia. Din cele în irate mai sus se vede c intui ia e un lucru
de o însemn tate fundamental . Cum prinde caracati a prada,
înf urând-o cu toate picioarele i sugând-o cu toate ventuzele, a a
poate s prind creierul copilului orice cuno tin dac dasc lul e
me ter i se pricepe cum s rânduiasc lec ia. Figurile al turate arat
ce mare deosebire e între cel care prinde un lucru numai cu un sim
spre deosebire de cel care îl cuprinde cu toate sim urile. (Un orb sau
un surd e ca un birou telegrafic cu unele fire rupte).
De aceea, când omul are nenorocirea s - i piard un sim ,
trebuie numaidecât s cear ajutor de la altele. De pild , orbul
225
înlocuie te v zul prin pip it. Sunt c r i anume pentru orbi, s pate în
lemn sau în carton. Orbul plimb mâna pe carte i cite te cu degetele,
pip ind; ori e noapte, ori e zi - cititul merge înainte.
Surdul, dimpotriv , pierzând auzul i graiul, înlocuie te limba
cu mi c rile mâinii. La intui ie, el se ajut cu mâna nu numai pentru
pip it, dar i pentru descrierea lucrurilor i exprimarea gândurilor.
(Pieile-ro ii din America de Nord aveau o limb de semne atât de
bogat , încât s lbatici cu limbi deosebite, care nu în elegeau un cuvânt
din gura celuilalt, puteau sta o zi întreag de vorb , numai prin semne,
povestindu- i unul altuia fel de fel de întâmpl ri. E drept c nu
vorbeau numai cu mâinile, ci i cu picioarele i prin alte mi c ri ale
corpului). De altfel, via a Elenei Keller, a lui Untan, a botanistului orb
din Leeds i a altora lipsi i de unele sim uri dovede te c creierul
omenesc se poate ajuta la nevoie cu organe mai pu ine. Prin urmare, s
aib cineva toate sim urile i s nu se foloseasc de ele, ci s se
m rgineasc la o intui ie slab , înseamn a fi orb de voie, surd de
voie..., într-un cuvânt pocit de bun voie.
Dimpotriv , când intui ia copilului e slab din cauza
nepriceperii dasc lului, atunci cel care i-a luat sarcina de înv tor are
el toat r spunderea schilodirii copiilor.

Memoria. Chiar când lipse te lucrul care a pricinuit o

senza ie, creierul o poate de tepta iar i. Trandafirul cules ast -var , îl
vezi parc ar fi acuma pe ramur , cu roua pe dânsul. Rechemarea
aceasta a unei senza ii se nume te reprezentare, adic înf i area din
nou.
Cum se petrece o astfel de minune?
Din senin, nu- i vine nimic în minte. Ca s -mi aduc aminte de
acel trandafir, trebuie s v d o gravur ori gr dina de unde l-am cules,
tovar ul care fusese atunci de fa sau alt lucru cât de m runt, s aud
m car un cuvânt, care s de tepte în celula nervoas o a â are ca cea
de atunci. Atâta numai c a â area aceasta nu se produce în locul unde
s-a înregistrat senza ia obiectului (centrul de proiec ie), ci în alt centru
numit centrul de asocia ie sau de memorie.

226
 i tocmai aici se vede bine pre ul fibrelor de asocia ie. Se
întâmpl , de pild , c un om cap t un bete ug la centrul vizual. De
exemplu, un tat r nit vede pe copil i nu-l mai cunoa te. Dar e destul
s -i spun cineva: uite, Iancu, b iatul t u! i bolnavul, auzind numele,
î i aduce aminte îndat de copil. Adic , leg tura care nu s-a putut face
prin ochi, se face prin ureche, c ci fibrele de asocia ie au putut
transmite a â area în centrul de reprezentare r mas nev t mat. E ca i
cum ai telegrafia spre un ora , dar nu de-a dreptul, ci printr-o alt
sta ie.

R e g u l : Când întrebi ceva, caut s de tep i reprezentarea

pe care o chemi, nu numai cu vorba, ci i pe alte c i, pân vei nimeri
firul de 1eg tur , care scoate mai repede o senza ie din camera de
p strare i o aduce la lumin , în chip de reprezentare.

Fig. 8 - M = centrul de protec ie vizual

F = centrul de asocia ie vizual

Dac ai prins un lucru cu multe fire, adic ai avut multe

senza ii despre el, vei izbuti cu mult mai u or s -l aduci în
reprezentare. E mare me te ug pentru profesor s tie a pune
întreb ri...

Amintirea e înlesnit nu numai de asocierea senza iilor, ci i de repetarea

lor. Dup cum mu chiul cre te i se înt re te, când tai lemne, de asemenea, când
senza ia se repet de multe ori, reprezentarea devine din ce în ce mai u oar . Celula

227
spore te ca m rime, ca ramifica ii i leg turi prin fibrele de asocia ie, iar curen ii
pornesc cu atât mai u or, cu cât calea e mai umblat .

Creierul creeaz . Ce este reprezentarea? Ai crede c e

de teptarea unei a â ri vechi cu urm rile ei, adic reînvierea unor
senza ii, întocmai cum au fost. Adev rul e altul: îndat ce cauza
senza iei dispare, piere i senza ia, l sând în loc o copie sl bit , - adic
altceva decât senza ia. Tranadafirul din gând nu e niciodat la fel cu
trandafirul care se simte, când deschid ochii, i floarea îmi a â
într-adev r ochiul i mirosul.
Mai mult: ori de câte ori v d acela i trandafir, în realitate am
v zut un trandafir deosebit, c ci alta e lumina, vântul, pozi ia ochilor,
temperatura, sunetul dimprejur, mirosul...; toate se schimb , iar eu
prind imaginea trandafirului din alt punct de vedere, cu alt îmbinarea
de senza ii. Prin urmare, repetarea unei senza ii pân la identitate e
cu neputin .
Cu atât mai mult e cu neputin s se de tepte în mine o
reprezentare de dou ori exact la fel. De câte ori îmi reprezint
trandafirul cutare, de fapt am tot alte imagini, diferite ca intensitate,
tonalitate etc. De unde urmeaz c reprezentarea e mereu ceva nou în
minte, dup cum, în aceea i albie, râul curge mereu cu valuri noi, -
m car c , la anume cotituri, formele apei se repet mai mult sau mai
pu in asem n tor.
Lumea a adar se schimb mereu în mintea omului, ca i cum
creierul lui ar fi o oglind care î i schimb pe încetul convexitatea ori
concavitatea i diformeaz necontenit imaginea obiectelor. Iar ceea ce
tim noi despre lume sunt aceste imagini ale noastre despre lucruri.
Cu drept cuvânt s-a zis: Lumea e reprezentarea noastr . Ba, putem
ad uga c e chiar crea ia noastr , deoarece în fiecare clip creierul o
reflect mereu în alt chip.

Kant a pus în circula ie o expresie care, pentru naturali ti, începe a p rea de
prisos. E vorba de lucru în sine (das Ding an sich). Ce în eles pot avea aceste vorbe?
Înaintea mea e o vine ic . Alb strimea ei o simt nu în ochi, ci în creier, spre
ceaf . Dac centrul vizual s-ar modifica, vine ica mea s-ar ar ta ro ie (daltonism).
Fiecare senza ie porne te deci dintr-o a â are particular în una sau mai multe

228
celule. Pentru un surdo-mut-orb, lumea e grozav de simplificat . Culorile dispar
toate. Sunetele, de asemenea. Pentru Helen Keller, vântul e leg narea unui copac, în
care se suise, adic o senza ie de mi care. Valul m rii n-are pentru ea nici culoare,
nici sunet, nici forme..., ci e ap sarea ritmic , produs pe mâini ori pe picioare, de
un fluid cald ori rece. Tot ce tie dânsa despre lume, a aflat prin pip it i prin sim ul
mi c rilor (kinestezic).
A adar, lucrul în sine e totdeauna lucrul din mine; atâta lume exist , cât
intr în reprezentarea mea i cum intr . Singura realitate sufleteasc e es tura
senza iilor mele i ce mai pot împleti eu din ele, dup cum covorul e o es tur de
fire. Când le desfaci, a pierit covorul, ca i cum n-ar fi fost. Iar a zice c exist un
lucru în sine, în dosul reprezent rii, e ca i cum ai zice c exist covorul -
independent de es tura lui.

A adar, expresia ,,lucrul în sine``, ca ceva dezbr cat de orice

determinare intuitiv sau ra ional , trebuie evitat 1).
M run i urile acestea nu-s în irate aici de dragul filozof rii, ci
pentru nevoile educa iei.
Dac lumea e reprezentarea mea ( i, în oarecare m sur , chiar
crea ia mea), ce grozav r spundere trebuie s aib acela care
îngrije te cre terea copilului i îndrum munca lui în cunoa terea i
cucerirea lumii! Dobitocul tr ie te în bun parte cu ira spin rii.
A â area ajunge pân în m duv i porunca se întoarce tot acolo. Actul
e reflex, - cum te mi ti în somn, când te în eap un ghimpe. Omul îns ,
lucrând cu o sumedenie de senza ii, poate gre i cumplit, croind în
capul lui împerecheri de reprezent ri neroade. Jaguarul îi aduce
aminte peruvianului de cruzimea str mo ilor s i, care sunt din neamul
jaguar; i, fiindc i el se va face dup moarte tot jaguar, de aceea nu
îndr zne te s se apere, ci se las a fi sfâ iat f r nici o împotrivire!
E drept c lunec rile acestea se pedepsesc. Cine are multe
împerecheri de gânduri absurde - piere. R mân numai oamenii care au
în neuroni asocia ii prielnice traiului; func ia acestor neuroni,
repetându-se din genera ie în genera ie, se consolideaz , adic drumul
fiind umblat mereu de un curent nervos, prielnic, calea se neteze te, se

1
Asta nu înseamn îns c ne al tur m cumva la concep ia materialist . între
fenomenele fiziologice i cele psihologice sunt deosebiri fundamentale, oricât am
înainta cu paralelismul dintre localiz rile din creier i manifest rile sufletului. Via a
sufleteasc dep e te via a creierului.

229
l rge te i se fixeaz , pe când asocia iile gre ite, crea iile neroade ale
creierului, ar tându-se nefolositoare, iar uneori chiar primejdioase,
sunt uitate: neuronii respectivi nu trimit ramifica ii..., adic se d lupta
pentru existen între reprezent ri. Cele drepte, legate de neuroni
puternici, tr iesc; cele slabe dispar...
De aici, pentru pedagog - o mare grij : s nu lase a se strecura
în mintea copiilor asocia ii false între reprezent ri. Nici în glum nu
face i nu repet o gre eal , c ci repetând s-ar putea s-o întip re ti i
mai tare în creier.
Bag de seam c lumea e a cum o creezi tu, în mintea ta.
Dac iei seama i o cl de ti temeinic, temeinic va fi; dac strecori
îns în suflet (cu tiin sau f r tiin ) o singur gre eal , te
osânde ti la r t ciri i pierire.

*
* *

Abstrac ia. Dac ai vedea toat via a numai un brad, ai avea o

singur reprezentare despre ceea ce numim copac. În fapt , vezi o
mul ime de brazi: de m rimi, culori, frunzi i specii deosebite. Iar
al turi de brazi, vezi o sumedenie de al i copaci, de toate formele i
culorile. Dar, de câte ori se produce în celula nervoas a â area pe care
o numim copac, de atâtea ori e o anume disimilare care se repet mai
lesne: cea produs de razele venite din trunchi, ramuri, frunze i
r d cini, c ci mai to i copacii au aceste p r i i to i a â celula mai
mult sau mai pu in la fel, pe când alte a â ri sunt mai rare; de pild ,
cele care vin de la o creang rupt , un cuib pe ramur i alte
am nunte, care nu se întâlnesc la to i copacii. De aici urmeaz c unii
neuroni cresc mai mult; al ii sau alte p r i de neuron cresc mai pu in.
Prin urmare, când auzi sau cite ti vorba copac, partea în care se
de teapt mai întâi a â area este aceea unde s-a înregistrat imaginea
trunchiului, ramurilor, frunzelor i r d cinilor. A a c avem atunci în
minte nu un copac anume, ci o imagine general , care nu se potrive te
cu nici un copac, ci are numai p r ile comune tuturor.

230
 Aceast imagine colectiv , r mas în creier de pe urma
a â rilor produse de to i copacii v zu i, se cheam imagine abstract
sau no iune.
Se zice despre un om c e cu atât abstract, cu cât are mai multe
imagini de acestea colective.
Este v dit c , f r concret, nu e abstract; i, cu cât averea
concret a creierului e mai mare, cu atât poate fi mai mare i cea
abstract (no ional ).
Senza ia, reprezentarea i abstrac ia sunt a â ri ale celulelor
nervoase, deosebite îns în t rie, precum i în num rul i locul
celulelor unde se produc.

Iat de ce creierul copiilor de la ar i, în genere, al copiilor de muncitori e

mai bogat în imagini i no iuni.

*
* *

irul reprezent rilor. Fiind atâtea celule nervoase (milioane)

i atâtea fire de asocia ie, capul omului ar fi ca un roi de gânduri, dac
s-ar putea de tepta toate deodat . Cum se poate ca ele s se în ire în
regul ?
S-a f cut dovada c creierul, care poate porunci pân la 50 de
ori într-o secund , nu e în stare s dea poruncile lui decât pe rând,
adic o porunc odat . De pild , când zice ochilor s se uite la dreapta,
nu le poate porunci s se uite i la stânga; a a c nu po i privi în
acela i timp cu un ochi într-o parte i cu cel lalt în alt parte. De
asemenea, dac î i aduc aminte de un lucru, s zicem de o par , nu po i
s - i închipuie ti în acela i timp i alt par în locul ei, ci numai pe
rând. Cu alte cuvinte, într-un singur moment nu poate sta în mintea
noastr decât un singur gând. Dup cum nu po i trage un lan peste
scripet decât verig cu verig , de asemenea i cugetele nu se leag în
irul lor decât unul câte unul i anume, unul dinainte i altul care îi
vine în urm . (Când se spune c Cezar dicta dintr-odat mai multe
scrisori, asta însemneaz c el putea trece repede de la un ir de
gânduri la alt ir, apoi se întorcea iar i la cel dinainte, cu o mare

231
înlesnire. Dar dou gânduri în acela i timp nu încap în minte, cum nu
pot intra dou s bii într-o teac .)
Lucrul se explic a a: când începe vibra ia într-o celul
celelalte intr îndat în repaos. Când un neuron porunce te s te ui i
la dreapta, neuronul care ar putea provoca o mi care a ochilor la
stânga e ca i paralizat, adic nu se poate produce în el o a â are de
desimilare. Închipuie te- i o cas cu multe sonerii, dar a a îmbinate
între ele firele c atunci când suni la o u , numai o sonerie r spunde,
iar celelalte nu mai sun nici una. A a e creierul omului i, de aceea,
reprezent rile nu se pot de tepta toate deodat , ci pe rând, una câte
una-una, ca la strung .
Cine hot r te rândul lor?

*
* *

Firele de asocia ie. V d, de pild , un c rbune aprins. Ro ea a

i c ldura lui de teapt ideea c frige i doare, fiindc totdeauna
reprezent rile acestea au urmat una dup alta; adic a â area celulei
nervoase prin ro ea a c rbunelui a stârnit imediat impresia de durere i
deci alt a â are care porunce te mânii s se dep rteze de c rbune. Din
contra, copilul mic, neavând aceste leg turi f cute în creier, pune
mâna pe c rbune i se frige, iar acei care-l v d zic c nu judec .
A judeca înseamn deci a în ira gândurile dup o rânduial
tiut .
Ar însemna atunci c în minte nu se pot împerechea gânduri
noi! Ba da. i, ca s ne d m seama mai bine cum se rânduiesc în
capul nostru reprezent rile, s vedem ce se petrece în somn.
Am spus c , lucrând mereu, celula se încarc de la o vreme cu
otr vuri i cade într-un fel de toropeal - nu mai simte nimic. Atunci
vine somnul, adic omul adoarme pân ce otr vurile sunt cur ate i
scoase afar din corp. (De aceea aerul curat i bogat în oxigen
înlesne te mult respira ia i deci trezirea. Iar dormitoarele unde dorm
mul i copii îngr m di i sunt o nou oboseal pentru bietele f pturi.)

232
 Nu tot creierul se lini te te îns în timpul somnului. E destul o
mân s fie a ezat r u, o mâncare greu de mistuit, un zgomot, o
în ep tur , un curent de aer sau alt a â are, pentru ca o celul s se
de tepte, iar cugetarea, adic în irarea reprezent rilor s înceap din
nou. În starea aceasta îns , a â area r t ce te de la o celul la alta, în
chip neregulat, c ci nu are controlul creierului întreg. Curentul pornit
dintr-o celul , se rupe acolo, unde d de o celul din care otr vurile n-
au fost dep rtate i doarme înc . C ru a se love te ca de un bolovan i
apuc în l turi, ca un tren deraiat... De la imaginea de foc, cel care
viseaz sare, de exemplu, la imaginea de z pad ; viseaz c pune
ghea în foc, iar ghea a începe a arde, pe când mâna lui st în fl c ri
i focul nu-l frige...
Aici vedem deosebirea dintre somn i trezie. Creierul judec i
în somn i se poate întâmpla s judece minunat. Uneori face socoteli
foarte grele, care slujesc omului a doua zi. De obicei îns , când
curentul nervos nimere te în p r i, unde creierul e înc necur it de
otr vuri, asocia iile nu mai pot urma drumul deprins în stare de trezie
i atunci judecata se destram . (Nebunia e tot un fel de tulburare a
creierului, dar nu numai din oboseal , ci i din alte pricini care
smintesc de la locul i func ia lor unele p r i ale creierului.)

Aici se vede ce mare lucru e somnul: e acea jum tate din via a noastr , în
care m tur m creierul de otr vuri, pentru a-l pune în m sur s înceap din nou
lucrarea sa. De aici urmeaz c nop ile nedormite sunt un p cat în contra min ii
omene ti. Profesorul otr vit de nop i albe, judec torul, plugarul i orice om care
începe munca cu creierul ame it de necur eniile din ajun, e ca un om care pleac
diminea a nesp lat, cu hainele murdare, cu înc l mintea plin de noroi, cu creierul
otr vit... astfel de om e o primejdie i pentru el i pentru to i cei dimprejur. Treaba
lui nu e treab ; judecata lui nu e judecat , ci n uceal . Cu drept cuvânt, românul
apropie în elesul cuvântului de tept, adic inteligent, de treaz. De tept cu adev rat
nu poate fi decât omul cu totul treaz, adic cu creierul odihnit, c ci numai atunci
gândurile lui se înal f r gre .

*
* *

233
 Dreapta judecat . A judeca drept, înseamn a în ira gândurile
potrivit cu realitatea.
Dar ce e realitatea?
Am v zut cum creierul creeaz . În nici un creier omenesc nu
se petrec îns acelea i a â ri. O mie de oameni v d acela i pom, dar
to i îl v d ca ceva deosebit. Din milioanele de raze care pleac de la
trunchiul, ramurile, frunzele ori poamele lui, vor p trunde tot alte
grupe de raze în fiecare ochi i va produce în fiecare creier tot alt
a â are. Unul îl vede mai verde, altul mai pu in verde; unul prive te
mai mult trunchiul, altul ramurile, altul poamele... i fiecare leag de
vederea lui tot alte gânduri, dup firele sale de asocia ie: unul se
gânde te la lemn, altul la roade, altul la r coarea umbrei, al zecelea -
la iarn , al o sut lea la altoire, al miilea la genul, specia i variet ile
lui în regnul vegetal. Între ace tia, sunt îns i câ iva care socot c ,
dac pomul s-a nimerit în dreptul unui stâlp cu so , va ie i bine
vân toarea! Iar dac stâlpul de lâng pom e f r so , asta e semn r u...
Care în irare de gânduri e dreapt i care nu?
Dac prive ti felul cum în ir reprezent rile lor copiii i
s lbaticii, vezi cum s-a înfiripat judecata omeneasc . Pentru s lbatic, e
de ajuns s trimi i o s geat , menind-o s ucid cutare du man, i,
gata, l-a ajuns! De aceea, femeile bakairilor trag acas cu arcul, pentru
a ajuta pe b rba ii care au plecat la vân toare... Copilul, de asemenea,
bate scaunul i- i potole te astfel necazul. Aceasta l mure te
sumedenie de eresuri i descântece, care d inuiesc i pân azi pe
treptele de jos ale societ ii omene ti. De când s-a ridicat peste instinct
i, lucrând cu uneltele, omul a creeat cu creierul lui mai mult decât
animalele, de atunci a avut i putin a de a r t ci mai mult decât orice
alte f ptur . Noroc c r t cirile î i cap t îndat pedeapsa. Neamul
care s-a încrezut în descântece, la vânat sau la r zboi, a fost biruit prin
foame i nimicit de du man, iar acela care a asociat vânatul mai mult
cu urma animalelor i alte semne adev rate, decât cu descântecul, a
tr it, a sporit i a l sat urma i. Astfel, leg turile false între reprezent ri
s-au dovedit nefolositoare ori chiar primejdioase i pier, l sând s
d inuiasc numai leg turile juste.

234
 Pentru a judeca deci drept, adic a lega în gând numai ceea ce
se leag i în fapt , nu e decât un chip: s sim i durere de pe urma
leg turilor false i s le p r se ti, iar de pe urma leg turilor exacte s
sim i pl cere i s le p strezi. Experien a, a adar, e cântarul cel mai
sigur, unde se verific valoarea judec ilor omene ti.

Dar experien a - s fie adev rat . De aceea, porunca întâi a oric rei
educa ii s n toase e aceasta: munce te în orice etate munci adev rate. Când zici cu
creta pe tabl : s facem o experien ; s punem într-un vas cu ap A, un cilindru de
sticl B... i numai le desenezi, aceea este o experien fals , adic o ocazie de a
b ga în cap imagini i asocia ii mincinoase. Numai cel care face într-adev r ceea ce
zice tie deplin ce se poate i ce se potrive te cu vorba ori nu se potrive te. Singur
munc adev rat las în minte capital adev rat de reprezent ri, adic judecat . Cei
care nu muncesc efectiv au în minte numai ni te biete imagini slabe sau legate
alandala; leg turile lor se rup lesne, iar, dac dureaz , îi pot duce la primejdie,
întocmai ca i descântecele babelor i ale s lbaticilor.
i nu e destul s munce ti numai munci adev rate, ci trebuie s împline ti
i porunca cealalt : nu- i face chip cioplit, adic nu am gi mintea ta cu simulacrul
muncii i cu vreo imagine ori judecat fals . S nu zici nici în glum c 2 i cu 2 fac
5, c deschizi pârtie minciunii în creierul t u. Nu bolmoji un lucru, ispr vindu-l de
mântuial , c ci urmarea nu poate fi decât rea, fie c e vorba de lucrarea p mântului,
fie de îngrijirea unei vite, de nego , s n tate sau orice ar fi. Nici o iretenie nu poate
face s ai roade bune dintr-o ar tur rea; s-ar putea ca o ploaie la timp s mai tearg
urmele muncii tale rele; poate c vita se îns n to e te singur , m car c ai îngrijit-o
r u... Dar ulciorul nu merge de multe ori la ap , iar cine s-a deprins a-l târî prin
bolovani, într-o bun zi va r mâne cu hârburile în mân . Minciuna i neîngrijirea se
pl tesc totdeauna, - f r doar i poate. De aceea, pe lâng datoria de a munci numai
munci adev rate, am pomenit mai sus i alt regul : nu te mul umi cu un simulacru
de munc , deoarece pref c toria las urme în creierul t u, de care tot ai s suferi.

Înv tura cea mai bun . Din cele în irate pân aici, urmeaz
c cea mai bun coal e a p aniilor proprii. Cine s-a fript o dat ,
n-are voie s mai încerce a doua oar , dac focul arde, i nu zice nici
în glum c flac ra e rece. Celula a fost a a de bine zguduit , iar în
centrul de asocia ie se de teapt a a de repede ideea de usturime, c
niciodat creierul nu mai d porunca mâinii s ating un c rbune
aprins.
Urmeaz de aici s -l la i pe copil s pun mâna în foc, spre a
ti ce e flac ra, ori în gura arpelui spre a cunoa te veninul?

235
 Nu. Cei p i i pot înv a i pe cei care n-au p it unele
necazuri. De pild , copilul poate c p ta o spaim cumplit de
mu c tura arpelui, dac mama, v zând un arpe, i-l arat cu fa a
îngrozit , f cându-i semn c dihania cea cu gura c scat e gata s
mu te. Senza ia sau chiar reprezentarea r celii arpelui, a încol cirii, a
strângerii din ilor înfip i în carne, ai veninului, a umfl turii...pot
zgudui uneori atât de bine creierul i pot produce asocia ii de idei a a
de n pl cute, încât înv tura r mâne toat via a i va fi de ajuns
pentru copil s vad chipul arpelui într-o carte, spre a sim i scârba i
sfiala.
A adar, unele judec i (drepte sau nedrepte)pot intra în creierul
cuiva numai prin puterea ce o are vorba de a de tepta anume
reprezent ri i de a le împerechea dup voie. Aceasta se poate vedea i
mai bine la cei hipnotiza i. Spui, de pild , celui hipnotizat: ridic
degetul mic! Îl ridic îndat . Uite c nu-l mai po i lipi de celelalte... i
într-adev r, cel adormit se sile te s -l strâng al turi cu celelalte, dar nu
poate!...
Ba mai mult! îi ar i un cu ita i-i zici: ce viespe! cum
bâzâie!... Iar cel hipnotizat ip , se zbate i- i ascunde fa a sub p l rie,
ap rându-se de viespea imaginar .
Ce dovede te asta? Dovede te c vorba a de teptat în creierul
bolnavului anume reprezent ri tari sau sugestii. Dar ceea ce se petrece
cu bolovanul, se întâmpl la fel (numai într-un grad mai slab) cu orice
om: o vorb poate de tepta în mintea oricui o imagine... i mai ales se
poate aceasta la copii care nu au asocia ii de idei multe i destul de tari
spre a se împotrivi vorbei auzite. Când spui: arpele e rece ca ghea a,
lunecos, strânge, mu c ... i te o re ti de scârb i de fric , toate
cuvintele sunt pentru copil sugestii, - un fel de mu c tur ,,ideal ``,
de teptând în creierul lui aproape o senza ie de durere.
R e g u l : o bun parte a educa iei se reazem pe astfel de
sugestii, pe care p rin ii le dau necontenit copiilor, împrumutându-le
astfel gusturile, judec ile i obiceiurile lor. (O feti de doi ani e
bolnav . Doctorul cere s dea c ma a la o parte. Copila se
împotrive te cu indignare: u ine! U ine! - Ce zice? întreb doctorul.
Cu toat mâhnirea, mamei îi vine s râd : Zice c e ru ine s pui mâna

236
pe c ma ...) Pe când s lbaticul umbl gol, f r s b nuiasc ce ar fi
ru inea, copilul societ ii civilizate a primit printr-un cuvânt de la
p rin i o sugestie care dureaz toat via a.

Me te ugul educa iei se reazem deci în mare parte pe felul cum p rin ii
tiu s sugestioneze pe copii. Orice vorb i orice fapt a p rin ilor i a celor mai
mari poate fi pentru copii o sugestie. De aci, marea r spundere a educatorului
pentru tot ce zice i face în fa a copiilor. Capitolul asocia iilor, e cel mai însemnat în
catehismul pedagogului - e întocmai ca busola pentru marinar. Cine tie s
mânuiasc bine asocia iile, poate înfige în mintea copiilor multe reguli de purtare,
legând de anume feluri de reprezent ri idei de groaz ( arpe), iar de altele idei de
pl cere.
Cu ajutorul asocia iilor, po i face i diagnoza sufleteasc a unui copil... Îi
spui, de pild , un cuvânt i vezi ce poate el lega de acel cuvânt... Astfel ghice ti dac
reprezent rile lui sunt mai mult vizuale, adic dobândite prin ochi; auditive, tactile
etc... i dac re eaua reprezent rilor din mintea lui e mai slab sau mai tare, adic a
început a le rândui cu judecata proprie ori nu.

Caracterul. Un cuvânt neîn eles poate fi ca un oblon care î i

astup vederea. A a e uneori cuvântul caracter. Am ar tat cum unii
socot c e un fel de dar neobi nuit, cum ar fi talentul muzical,
de tept ciunea etc... Dimpotriv , to i oamenii au caracterul lor, adic
un m nunchi de obi nuin e care stau în centrul vie ii lor suflete ti.
caracterul nu e altceva decât obi nuin a tare. De pild , be ivul îndat
ce trece prin fa a unei cârciumi, intr i bea, m car c e plin de
b utur ; omul cu ru ine nu intr în cârcium , chiar când se usuc de
sete. Amândoi au caracterul lor, adic o deprindere, care îi st pâne te.
Pentru a afla r d cina caracterului, s privim pe hipnotizat.
Doctorul îi spune în somn: peste 4 zile, la ora 5, vei merge la cutare...
Într-adev r, la timpul hot rât, cel care primise porunca în somnul
hipnotic, se pomene te la u a omului. De ce-ai venit? El nu tie s
spun altceva decât c a sim it a a... c -i vine s plece spre acea
cas ...
E întocmai, ca i când te culci cu gândul s te de tep i la un
ceas hot rât, te de tep i, ca i cum în creier ar fi fost o sonerie.
A a e i caracterul: unele reprezent ri sunt atât de tari, c fapta
urmeaz îndat ideii. Omul de caracter, când a f g duit s vin

237
undeva, pleac ... nu se poate st pâni. Închipuirea c ar r mâne de
ru ine fa de altul este atât de vie, încât simte ru inea mai dinainte i
nu preget o clip . Celula din creier e ca o baterie atât de înc rcat , iar
drumul curentului nervos pe firele de asocia ie e atât de umblat încât
fapta i vorba urmeaz sigur una dup alt. Tehnic vorbind, s-ar putea
zice: a avea caracter înseamn s ai câ iva neuroni foarte dezvolta i
i cu fibre pe care s poat circula cu mare înlesnire curentul de
impulsie (spre fapt ).
A forma caracterul nu e deci lucru tocmai greu, pentru cine
în elege originea. D copilului deprinderi tari - i atât. Iar pentru a te
încredin a de t ria lor, înso e te-le de scârb ori de pl cere, cum zice
porunca a treia: adaug muncii iubirea, de teptând pl cere pentru ceea
ce e bun, i sil de ceea ce e r u. De pild , spui unui copil: nu mânca
asta! e spurcat! Când mama arat copilului lucrul acela i se o re te,
ca i cum ar fi înghi it ceva gre os i se face c scuip în l turi (ca i
cum ar lep da cu groaz acea mâncare), copilul r mâne cu dezgust,
f r s fi gustat m car. Astfel, mongolii nici nu ating pe tele. Se uit
la el cu aceea i scârb , cum ne uit m noi la broa te... i cum e cu
mâncarea, a a e cu îmbr c mintea i cu alte obiceiuri. (Femeile
europene î i arat la baluri o parte a corpului tocmai ca i s lbaticii; pe
când femeile chinezilor socotesc c e cea mai mare neru inare s arate
m car vârful piciorului1).
Începutul caracterului e, a adar, sugestia: obiceiurile c p tate
de mic copil. Pân la 5-6 ani, copilul a c p tat aproape jum tate din
tiin a vie ii i cam trei sferturi din caracter. L e ul care s-a înv at de
mic a chinui animalele, a sudui, a amenin a pe tat i pe mam (fiind
l udat la început, ca pentru o de tept ciune), r mâne toat via a lui un
animal n r vit, pe care trebuie s -l p ze ti cu poli ia. Degeaba
sfaturile de mai târziu.
Deprinderile i sugestiile cele dintâi sunt temelia obiceiurilor
celor mai tari, adic a caracterului.

1
Moda european , dup r zboiul mondial, a scurtat rochiile pân deasupra
genunchiului; înainte de r zboi, cozile rochiilor se târau pe strad , m turând praful.

238
 De aici se vede marea însemn tate a mediului în educa ia unui popor. Dup
cum murd ria din casa ori curtea cuiva poate împr tia boli în toat împrejmuirea,
De asemenea, orice vorb sau fapt devine un capital (bun sau r u) pentru to i cei
dimprejur. B trânii î i au obiceiurile lor. Tinerii, i mai ales copiii, le imit cu cea
mai mare u urin (cum unul casc , dup ce vede pe altul c scând). A a se iau
obiceiuri de vorbire, îmbr c minte, purtare etc. Multe idei morale, politice i
economice sunt imita ii înt rite prin obi nuin (uneori pân la fanatism). Dup
câteva genera ii de ceart între protestan i i catolici, sila unora fa de ceilal i
ajunsese atât de departe, încât la Augsburg nici caii protestan ilor nu trebuiau s stea
la acelea i iesle cu ai catolicilor. Cât despre scârba mahomedanilor fa de mâncarea
ghiaurilor i alte obiceiuri ale lor, se tie cât este de puternic .

De aceea, fiindc obiceiurile tari sunt temelia vie ii, am pus

înainte regula: munce te munci adev rate i ridic munca pân la
caracter, adic f din deprindere un obicei egal cu a doua natur .

Etate i sex. Oricâte reguli am da pentru a ese via a

sufleteasc a copilului i a-i forma un caracter vrednic, trebuie s mai
inem seam înc de o împrejurare: sistemul nervos i, prin urmare,
sufletul, se schimb cu etatea, deoarece omul e în necurmat
prefacere.
Astfel, la o vârst spore te mai mult capul, în alta picioarele,
trunchiul etc. Cre terea aceasta se arat , nu numai la m sur , ci i prin
neastâmp r. De aceea, p rintele sau profesorul, care cere copilului s
stea smirn , nu tie ce cere. Numai copii boln vicio i bojesc locului,
stând blendi i. Cine zice c un astfel de copil e ,,cuminte``, acela ia
boala drept în elepciune. Iar cine crede c zburd lnicia e semn de
inferioritate, acela batjocore te s n tatea, numind-o nebunie.
De aceea, educatorul trebuie s ia seama an cu an, cum cre te
copilul 1). La început, sunt gata centrii de sim ire i de mi care; apoi,
încetul cu încetul, se adaug i se înt resc fibrele de asocia ie, care fac
cu putin reprezent rile i judec ile în centrele de asocia ie.

1
Dar chiar i înainte de na tere, pruncul poate c p ta unele aplec ri. Când mama
bea, se îmbat i f tul ei; creierul lui ajunge be iv, înainte ca biata f ptur s fi gustat
m car o pic tur de - lapte.

239
 Între 10 - 12 ani, memoria e foarte puternic . i anume:
memoria auzului se dezvolt bine pân la 14 ani, apoi scade; a v zului
spore te pân la 15-16 ani i, în genere, e mai puternic decât cea
auditiv . Cât prive te memoria sentimentelor, ea e slab între 9 - 12
ani i se înt re te abia spre epoca pubert ii.
Am nuntele nu se cunosc tocmai bine, dar, dac iei seama,
vezi c sufletul trece prin schimb ri, ca o balan care aci se ridic , aci
se coboar . Profesorul f r b gare de seam spune: elevul cutare (sau
clasa cutare) s-a deochiat. Cel care se uit mai de-aproape, vede c
pricina nu e o rea voin , ci o prefacere venit cu etatea. De aceea,
educatorul ar trebui s m soare i s observe mereu toate schimb rile
trupe ti i suflete ti, mai ales în anii tineri. Apoi s in seam c
schimb rile nu-s acelea i la fiecare sex i nu se petrec în aceea i
vârst . (B ie ii au, de pild , memorie mai puternic pentru abstrac ii;
fetele, din contra, au mai ales reprezent ri intuitive.)
Prin urmare, când un copil nu e atent, (sau nu ine minte, ori nu
în elege ceva) e foarte primejdios s -l pecetluie ti cu vorbe proaste.
Poate c , dimpotriv : întrebarea e proast , iar sarcina pe care coala
i-o pune elevului în spate, nu e potrivit cu anul acela. A teapt îns ,
i te vei minuna singur, când va veni ,,plinirea vremii``....

Voin a. Dac o mare parte din educa ie e sugestie, pentru a te

educa pe tine i a educa pe al ii, tot me te ugul este s tii cum s
înfigi în creier unele idei, a a ca s r mân acolo i s rodeasc . Dup
cum î i pui în gând s te treze ti la cutare ceas din noapte, ca s pleci
undeva, iar creierul te treze te ca o straj credincioas , de asemenea
s - i pui în suflet pentru fiecare împrejurare anume idei de straj .
Cum?
Pân mai ieri-alalt ieri, se credea c e destul s repe i o vorb
de mai multe ori i astfel ea se înfige de la sine în minte. E i repeti ia
ceva, dar nu-i mare lucru. Po i s zici de o mie de ori seara din gur :
m scol la 4... i dac zici numai de mântuial , creierul se odihne te i
te treze ti cine tie când. Prin urmare, repetarea unei vorbe i a unui
gând nu e destul. Mai trebuie ceva. Pentru ca o idee s r mân ca un
ru în minte, s n-o smulg nimeni, ci s dea roadele ei f r gre ,

240
trebuie s vrei, adic s pirone ti toat puterea asupra acelui gând, s
faci s vibreze neuronul, ca o baterie înc rcat cu electricitate pân la
limita tensiunii. Atunci soneria are grij s te de tepte.
De aceea, repetirea i dond nirea unei lec ii pe dinafar n-are
nici un pre . Lucrul de c petenie e s vrei, - i când î i porunce te ie,
i când porunce ti altora. Numai acela care tie s voiasc poate s se
conduc pe sine i s pov uiasc i pe al ii.
Asta nu înseamn îns , c cei hapsini, care poruncesc cu glas
tare ori cheam în ajutor pedepsele, ajung numaidecât la vreo isprav .
A voi e i o chestie de judecat : trebuie s aduci în fa a cugetului t u
(sau a cugetului altora) o idee a a de vie i de limpede, încât s vezi
toate urm rile ei; s te fericeasc iubirea binelui izvorât din ea,
întocmai ca i cum ar fi aevea împlinit . (Atunci te înfl c rezi pentru
ea, sim i adic o pornire de entuziasm, care târ te i pe al ii). Ori,
dimpotriv , s te sperii singur de urm rile ei rele, s te înfiori, s
suferi i s faci i pe al ii s sufere numai la gândul c ideea s-ar
înf ptui. (Atunci se na te scârba, care te st pâne te ca un frâu,
neîng duindu- i ie sau celor care te ascult s fac un pas m car spre
împlinirea ei.)
Prin urmare, voin a atârn de judecat , dar i de puterea
fizic . Bolnavii i oamenii molâi nu pot voi; puterea lor trupeasc e
atât de mic , încât m car c pricep, adic gândul lor se în ir l murit
în cap, dar nu pot... n-au t ria de a-l opri locului i de a face creierul
lor s vibreze tare. De aceea, oamenii boln vicio i i betegi tând lesc
chiar propria lor via , necum s o conduc pe a altora. N ucii i
m rgini ii, din contra, pot avea putere, dar nev zând limpede
ramific rile unui gând, gre esc u or în hot rârile lor. Ei fac i iar i
fac un lucru, dar îl fac mereu la fel, cad în rutin ori apuc peste
câmpi... Progresul nu vine decât de la cei care tiu s voiasc în chip
l murit, adic pe temeiul unei judec i drepte i s de tepte totodat în
sufletul lor o sim ire vie fa de lucrul voit.

241
 ÎNCHEIERE

SEMNELE UNEI BUNE CRE TERI

Dac ,, coala muncii`` are la temelie un ir de idei bine legate,

e necesar s ar t m, la sfâr it, care ar fi semnele, dup care se
cunoa te o cre tere bun .
Cel dintâi semn e s n tatea i puterea fizic . Însu irile cele
mai de pre devin netrebnice când substratul organic al cuiva nu-i
destul de bogat, pentru ca s înlesneasc deplina lor manifestare.
A adar, vechea maxim a romanilor: ,,minte s n toas nu poate fi
decât într-un corp s n tos`` e i ea un criteriu însemnat al judec ii
despre oameni. Suedezii, norvegienii, danezii, englezii i alte na ii cu
adev rat înaintate au verificat judecata aceasta la lumina tiin ei
moderne i au ridicat educa ia fizic la în l imea unei serioase
preocup ri de stat.
Al doilea semn e s n tatea i puterea sufletului. Aceast
însu ire nu se poate îns cunoa te tocmai u or. Cu toate acestea sunt
câteva criterii, care înlesnesc orientarea i anume:

a) Respectul adev rului. Nu poate avea suflet s n tos cel

care, în adâncul con tiin ei sale, nu simte scârb de minciun . În fa a
oric rei vie i se deschid dou c i: una e a bolii, adic a închipuirii c
po i p c tui în contra adev rului, f r nici o urmare, îndat ce
minciuna e bine acoperit ; alta e calea s n t ii: credin a neclintit c
orice gre eal , întocmai ca o cifr fals într-un calcul aritmetic, trebuie
s dea rezultate false i, deci, s atrag dup sine un deficit fizic ori
moral, chiar dac gre eala ar fi ascuns în taina celui mai adânc
întuneric.
Cel care apuc pe calea minciunii e totdeauna capabil de a
aluneca. E un arhitect care zide te pe nisip, atât pentru sine, cât i
pentru al ii. Lipsa de respect pentru adev r face ca sufletul lui s
sufere de o infectare cronic i, în orice clip , boala poate izbucni.

242
Prin urmare, cre terea care nu l-a vaccinat pe copil împotriva
neadev rului e o cre tere nevrednic i primejdioas .
Dimpotriv , cel care, în copil rie i tinere e s-a p truns de
respectul cauzalit ii tiin ifice i tie c toate erorile atrag dup sine
rele inevitabile, acela se ine de adev r, cum se ine orbul de gard.
Ceea ce este Diavolul pentru cre tin, acela i lucru este Eroarea pentru
omul cu suflet s n tos, care tie c orice lunecare din calea dreapt
duce fatal la pagub i suferin . Calcul exact cu cifre false, asta în
mintea lui nu poate intra. De aceea, impuritatea minciunii nici nu-l
poate atinge. Pe acela educa ia l-a vaccinat odat pentru totdeauna.
Poate gre i din ne tiin , dar are în sine i puterea de a se ridica,
r scump rându- i el singur gre eala, adic anulând-o prin întoarcerea
la calea dreapt .

b) Putin a de a realiza adev rul. S n tatea i puterea

sufleteasc se arat , îns , nu atâta prin atitudinea unui respect
contemplativ pentru adev r (oricât ar fi acela de statornic), ci mai ales
prin deprinderea de a-l realiza practic, dovedindu-l cu fapta. De
aceea, semnul cel mai v dit c cineva a c p tat o cre tere bun e
u urin a cu care poate ine drumul drept, ori de câte ori e vorba s
traduc o convingere în fapte.
Prin urmare, nu putem fi siguri de s n tatea i puterea min ii
cuiva, dac nu are acea latur a personalit ii suflete ti, care se
nume te caracter.
Cine are înlesnirea de a urma adev rului nu numai teoretic, ci
i în practic , despre acela tim c a dobândit o cre tere bun . Despre
unul ca acela, avem siguran c în cutare împrejurare nu va sta cu
mâinile în sân, ci va lucra numaidecât în cutare fel, dup cum o anume
problem are o dezlegare i numai una.

c) Dezvoltarea armonioas a tuturor însu irilor de seam

i, îndeosebi, a celor caracteristice poporului din care s-a n scut
copilul. O bun cre tere presupune, în sfâr it, nu numai respectul
adev rului i deprinderea de a-l sprijini cu fapta, ci i o dezvoltare a
tuturor calit ilor suflete ti în chip armonios.

243
 Într-adev r, legea progresului cere o diferen iere progresiv .
Prin urmare, un individ e cu atât mai de pre i pentru el, i pentru
societate, cu cât via a lui are mai multe laturi expresive, în sensul
perfec ion rii omene ti: mai multe idei, mai multe sentimente, mai
multe porniri spre activitate... Dar toate acestea nu în ciocnire unele cu
altele sau unele în paguba altora, ci integrate i armonios dezvoltate.
Omul s fie adic nu numai o persoan , ci o personalitate, al c rui
suflet s aib un caracter bine definit - unitar.
Dar tocmai în interesul diferen ierii cerut de progres, o bun
cre tere a individului presupune îndeosebi dezvoltarea însu irilor
care sunt un fel de poten a variet ii etnice din care el face parte. A
fi om e bine; dar a fi un reprezentant tipic al na iunii din care te-ai
n scut e i mai bine, e un pas mai departe în calea progresului
omenirii care nu e un amestec de indivizi, ci o sum de unit i
etnice1).
Educa ia a adar are o latur etnografic nu numai în metodele
sale (cum am c utat s dovedim, f când analiza muncii poporului i
studiul caracterului na ional, pentru a îndruma cre terea copiilor), ci i
în scopul ei, care e de a face din fiecare individ, pe cât e cu putin , un
reprezentant tipic al însu irilor mai caracteristice ale grup rii etnice
din care face parte.

Concluzie. Dac cele în irate pân aici sunt adev rate, rezult
de la sine urm toarele:
Pe temeiul criteriilor amintite, se poate judeca relativ u or în
ce m sur educa ia unui popor e sau nu pe linia progresului. În ce
prive te educa ia fizic , mortalitatea - îndeosebi a copiilor, - num rul
infirmilor, r spândirea sporturilor, gradul de dezvoltare a gimnasticii
igienice ( ca la suedezi) i alte m suri de eugenetic sunt puncte de
orientare destul de obiective, pentru a g si locul unui popor în scara
valorilor planetare. Iar cine vrea o unitate de m sur mai concret o
poate g si prin compararea cu scandinavii i anglo-saxonii în rasa
alb , sau cu japonezii în rasa galben .

1
S. Mehedin i, Poporul, Ed. III, 1939, p. 130.

244
 Cât prive te educa ia sufleteasc , unitatea de m sur nu poate
fi interna ional . Un popor e cu atât mai înaintat pe calea progresului,
cu cât s-a apropiat mai mult de idealul s u propriu, manifestat în felul
de a cugeta, sim i i exprima toat partea mai aleas a fiin ei sale. Un
popor este a adar ceva unic, iar individul st cu atât mai sus, cu cât
reprezint mai clar însu irile caracteristice ale vie ii neamului în care
i prin care tr ie te1).

ADAOS

COALA MUNCII I LUCRUL MANUAL1)

În timpul din urm , au ie it la iveal o sum de formule:

,, coala activ ``, ,, coala cet eneasc ``, ,, coala sentimentalist ``,
,, coala t cerii``, ,, coala în aer liber`` etc. Bog ia aceasta de titluri e,
pe de o parte, dovada dorin ei de înnoire a ideilor despre înv mânt,
pe de alt parte, poate duce la o primejdioas confuzie.
Fiindc ne num r m între cei care dorim o ,,alt cre tere`` i
am pus ca o îndrumare mai special aceste dou cuvinte: coala
muncii, e bine s l murim cât mai exact raportul dintre aceast
formul pedagogic i altele apropiate.
Îndeosebi, e necesar s ar t m hotarul între lucrul manual i
coala muncii.
S ne fie îng duit o asem nare: lucrul manual e ca un firicel
de iarb într-un m nunchi de ierburi, de flori i de roade culese din
binecuvântata gr din a muncii. Prin ,, coala muncii``, am în eles mult
mai mult decât se cuprinde în lucrarea cu mâinile.

1
Vezi, de pild , ce înseamn Bushido pentru formarea caracterului japonez.
1
Îndemnat de corpul didactic din jude ul Muscel, am încercat în iarna trecut s
l muresc verbal ideile din Alt Cre tere, insistând îndeosebi asupra erorii celor care
vor s transforme coala în atelier. Adaosul acesta nu face decât s precizeze câteva
idei cuprinse în paginile precedente (Nota de la ed. IV).

245
 tiam c în ara noastr lucrul manual nu este îndestul de
pre uit, necum s fi ajuns cu to ii la o concep ie l murit despre coala
muncii, în genere. În cele mi multe coli, lucrul cu mâinile lipse te cu
des vâr ire; în altele, abia a început i numai în câteva ne apropiem de
ceea ce se face în rile scandinave, de unde a pornit aceast direc ie
de înviorare a înv mântului. Atât de pu in a fost în eles la noi lucrul
manual, încât unii înv tori au supus pe copii la un adev rat chin.
Zile întregi, colarii ,,nu mai pot s in în degete condeiul, c ci
mâinile lor fragede fac opintiri mari, ca s rup mlaja prea groas ...
Vârful degetelor se umfl , abia mai pot s se încheie la hain i nu mai
pot nici s in lingura!`` Ce s mai zicem de oamenii lipsi i - nu
numai de sim pedagogic, dar i de cel al omeniei, care au cump rat
,,m turi legate cu sârm , perii cu catifea i cu oglind ; co uri i alte
obiecte artistice, ar tându-le în expozi ii colare, ca lucruri ie ite din
mâinile elevilor...!``1).
R t cirea aceasta dovede te c cei care s-au apropiat de munca
manual nici pe departe n-au b nuit însemn tatea ei educativ . Iar
lucrul e u or de în eles: dup cum nu pricepe igiena ochiului sau a
pl mânilor ori a altui organ, cel care n-are o idee l murit despre
condi iile de via ale organismului omenesc în genere, tot a a nu
poate în elege ce înseamn lucrul manual, ca mijloc de educa ie, cine
n-are o concep ie limpede despre munc , privit ca temei al dezvolt rii
omenirii, de când a început omul a munci i pân azi.
Pentru etnograf, este v dit c m sura cea mai pip it a
progresului unei grup ri omene ti e mul imea uneltelor, perfec iunea
lor i intensitatea muncii; i, dac este adev rat c toat dezvoltarea
sufleteasc a omului, de când a p r sit treapta animalit ii, a fost
legat de nevoia de a munci tot mai mult i cu unelte mai felurite, nu
mai încape nici o îndoial c coala muncii nu e o formul n scocit
de un pedagog, ci este îns i legea dezvolt rii sufletului omenesc i
deci i a dezvolt rii sufletului copiilor.
Prin urmare, prin coala muncii nu se poate în elege numai
lucrul manual, ci toat activitatea prin care copilul traduce cugetul
s u prin fapt (întrupându-l, când se poate, în materie i ajungând
1
Cior nescu, Lucru manual. Înv torul român. Ianuarie 1922, pag.37.

246
pân la bucuria de a crea ceva nou). Iar coala muncii nu are ca scop
s produc numaidecât obiecte de folos imediat, ci lucrul de c petenie
e altul: s ademeneasc pe copil la munc în a a chip, încât s -i fie cu
neputin , pentru tot restul anilor vie ii, a mai sta trândav.

Cum va putea educatorul s fac astfel de minune? Dac s-ar

gândi numai la atât: s dea copiilor îndemânarea de a împleti co uri,
de a lega m turi, perii... i de alde astea, atunci n-a în eles mai deloc
scopul lucrului manual, ca mijloc de educa ie, ci a pocit ,, coala
muncii``.
Ademenirea copiilor spre munc presupune cu totul alt cale
de urmat. Pentru aceasta se cere s de tep i mai întâi în sufletul
copilului o mare dorin de a modela natura i încrederea c o poate
modela.
Cum?
Observând împreun cu copiii, s -i deprinzi i pe ei a observa
natura. Gândind împreun cu ei, s -i deprinzi i pe dân ii a gândi. i
cercând, împreun cu ei, a corecta ceea ce în natur nu e destul de
bine întocmit, s -i îmbii pe încetul a se amesteca în irul fenomenelor
naturii. (De altfel, cum am spus, copilul a încercat înc din casa
p rinteasc a fi i el un mic muncitor. Din joc, r sare deci în chip
firesc gândul de a modela întâi pentru pl cere, apoi pentru interes,
ceea ce vede în sfera vie ii lui).
Educatorul, a adar, nu are decât s îmbog easc i s
rânduiasc experien a început de copil, legând-o cu idei tot mai
multe, cu sentimente mai vii i cu hot râri mai tari de a lucra. Iar
pentru aceasta, lucrul manual e abia ca o strun la vioar ... fa de alte
strune mai numeroase i cu tonuri neasem nat de multe.
S lu m o pild . În vechea coal pasiv , se credea c e de
ajuns s spui: omizile sunt v t m toare. E bine, copii, s cur a i
omizile...
Ce face educatorul p truns de coala muncii? S-ar putea b nui
c el, de la vorb , p e te la fapt , adic începe a culege omizile
împreun cu copiii. Atâta îns nu-i de ajuns. Copilul silit s cure e un
pom ar putea privi o astfel de îndeletnicire ca pe o adev rat pedeaps .

247
O astfel de coal a muncii brute i-ar putea l sa o amintire tot a a de
nepl cut , ca i coala pasiv a c r ii goale... Trebuie a adar s
apuc m pe alt cale: copilul trebuie s capete un real interes sufletesc,
când împline te o astfel de sarcin , iar aceasta se poate atinge prin alte
mijloace.
- Ce jivine scârboase... Uite! în cuibul sta omizile forfotesc...
parc -s ni te erpi... Iat ce p roase sunt... P zi i-v , c de- i cade una
pe gât, te ustur o zi! face ni te b ici, ca i cum te-ar în epa urzicile...
i ia privi i colo prunul acela, ce gol i beteag e s rmanul ! Alde
Vasile Pitoac o s m nânce prune din gard.
F când astfel s vibreze, când o fibr , când alta a sufletului
copil resc, cur irea omizilor nu mai e o munc silnic , ci devine o
rectificare a naturii care mul ume te sufletul i-l modeleaz din
punctul de vedere al inteligen ei, al sim irii i al voin ei. Iat coala
lipsit de munc ! Iar cine a înso it o astfel de munc cu astfel de idei
i sentimente, va fi gata s cure e nu numai pomii lui, ci i pe ai altora.
(Un copil, deprins cu grija pomilor din gr dina p rinteasc , s-a
pomenit undeva... cur ind stejarii din p durea satului, cât ajungea cu
securicea... Atât de puternic e obi nuin a simpatic ).
i câte împrejur ri nu-i sat educatorului la îndemân ! Grija de
p s ri i de alte viet i, grija de flori i de pomi... pân i grija de
cur enia, întregimea i rânduiala lucrurilor neînsufle ite, începând cu
b ncile colii, c r ile i tot ce înconjoar mediul vie ii colarului. Iar în
toat es tura aceasta, lucrul manual e abia un caz special din marea
coal a muncii, pe care trebuie s se întemeieze via a copilului, cum
se întemeiaz i via a în genere.
Prin urmare, coala muncii nu e altceva decât ceea ce se
nume te cu un termen mai preten ios activismul sau practicismul.

*
* *

Dar revine întrebarea: cum s -l ademene ti pe copil spre c ile

muncii, ca s fie harnic i s r mân lipit de munc pân la sfâr itul
vie ii?

248
 Este oare destul s dramatizezi prin vorbe munca stârpirii de
omizi, pentru ca s -l faci pentru totdeauna grijnic de pomii lui?
E i aceasta un mijloc (pentru unii poate fi chiar deplin
îndestul tor), dar i mai sigur e alt drum: ca s faci din colar un
p rta la munc , sugestia faptei simpatice e cea mai puternic pârghie.
Si vis me flere... dac vrei s m faci s plâng, plângi tu întâi. Tu
adic , educatorule, s fii întâi de toate un om harnic...; s te vad
ucenicii t i c lucrezi cu dragoste adev rat (nu numai s faci lec ii).
Cum î i face cineva poft , culegând cire e dintr-un cire i mâncând
din plin, a a s ademene ti i tu pe copii la lucru. Când cose te cineva
de zbârnâie coasa i cade iarba ca valul, f r s vrei î i vine s pui
mâna pe coporâie... Un cojocar care tr gea firul de m tase, parc-ar fi
tras arcu ul pe vioar , cu înf i area lui fericit , înso it de un fluierat
vesel, sugerase unui copil ideea c m iestria cea mai mare pe lume e
s fii cojocar... Avea dreptate cel care zice undeva c ,,nu plângi
fiindc e ti nefericit, ci e ti nefericit fiindc plângi!`` Paradoxul acesta
vrea s spun atât: pl cerea e molipsitoare, ca i triste ea... E destul s
vezi râsul cuiva, ca s te pomene ti c ai chef s râzi, nu numai cu
buzele, ci din toat inima. A crea a adar o atmosfer de pl cere
împrejurul unei munci, e drumul cel mai drept s-a faci cuiva drag ...
Prin urmare, me te ugul cel mai mare al educatorului e s fie
el însu i în gospod ria sa un muncitor fericit; mul umirea lui s
ispiteasc i s ademeneasc în fiecare clip , la munc , pe to i cei care
îl v d.
Iar când copilul îndrumat mereu de p rin i i de înv tor a
c p tat dragoste de munc , fie de munca fizic , fie de cea
intelectual , fie de o activitate social (ajutorarea unui b trân etc.),
atunci po i fi sigur c coala muncii a dat roade: creierul lui nu e un
cinematograf de imagini sau un fonograf de percepte moarte, ci un
izvor de ac iune - în sensul cel mai deplin al omeniei.
Din cele în irate pân aici, urmeaz de la sine urm toarea
deosebire:
Lucrul manual este în coala de meserii o îndeletnicire care are
drept scop s fac dintr-un copil un me te ugar deplin, economisindu-i

249
timpul i puterile, iar idealul e acolo metoda american numit
taylorism1)
coala muncii e altceva: ea înseamn s pui în mi care toate
puterile trupului i ale sufletului copil resc, pentru ca s le spore ti pe
toate i în acela i timp, din jocul lor liber, s dibuie ti apoi care e
însu irea cea mai puternic a fiec rui copil, pentru ca s -i po i da
îndrumarea cea mai rodnic i pentru el, i pentru societate. Lucrul cu
mâinile e a adar numai unul din multele mijloace întrebuin ate de
educator în coala activist sau coala muncii.
A transforma prin urmare coala în atelier este o r t cire; dar
ne gr bim a ad uga c o astfel de r t cire nu e nici pe departe atât de
primejdioas , cum sunt colile unde copilul e inut la carte, dup cum
insectele sunt fixate ca un ac pe hârtia din cartoanele muzeelor.
Ca o indica ie general , am recomanda aceast formul : s
proiect m programul tuturor anilor de col rie peste munca din
fiecare col de p mânt al rii, potrivit cu ritmul ei în timp; i astfel s
ademenim pe copii la o via pe cât se va putea mai intens , lipind tot
ce prive te educa ia fizic , intelectual i moral de munca concret a
celor dimprejurul colii. coala nu mai trebuie s fie închisoarea
copiilor, ci casa cea mai drag a satului, unde s se poat vedea în
chipul cel mai luminos satul de mâine...
Dup cum st scris la ,,Tat l nostru``: pâinea noastr cea de
toate zilele d -ne-o nou ..., tot a trebuie s zicem: munca noastr cea
de toate zilele (adic a satului) arat -ne-o nou ... în chipul cel bine
întocmit i mai rodnic pentru trupul i sufletul acestui neam.
Prin urmare, la urzeala pedagogiei generale, scoas din orice
manual, educatorul e dator s tie: care este elementul local (etnic) ce
ar trebui ad ugat. B t tura i ales tura florilor covorului nu poate fi

1
Un inginer, Taylor a avut ideea s observe câte mi c ri face un lucr tor. A prins
toat munca lui la cinematograf i a repetat mereu mi c rile, însemn rile tot ce este
p gubitor ca energie i timp. Apoi a pus pe acela i lucr tor s fac aceea i lucrare,
eliminând toat cheltuiala zadarnic de timp i putere. Cu acest chip, s-a ajuns la
rezultatele minunate. Munca s-a perfec ionat într-o m sur nea teptat , dând venituri
imense fabricilor care au dobândit aceast metod tiin ific .

250
scoas decât din experien a proprie a fiec rui popor i chiar a fiec rui
inut.

Ne d m seama c opera aceasta este foarte grea din dou

pricini:
La un popor, în care munca a fost blestemat , din pricina
nedrept ilor care o înso eau, a îmbia azi pe copil la orice fel de munc
împrejurul colii, pare ca i cum i-ai ar ta robului lan urile i v rgile
cu care l-ai b tut pân ieri.
Al doilea, alegerea elementelor celor mai caracteristice din
întreaga via a poporului (în leg tur cu col ul lui de p mânt)
presupune o cunoa tere deplin a tot ce este esen ial din trecutul
neamului apoi i destul talent pedagogic i artistic pentru prezentarea
cât mai vioaie a acestui material... i nu orice om de duzin se poate
încumeta la împlinirea unei astfel de sarcini. Dar pedagogia na ional
n-o poate scrie i n-o poate aplica, decât cel plin de fiin a poporului
s u i înc cu condi ia s fie el însu i o personalitate cu adev rat
reprezentativ .

N dejdea noastr e c vor r s ri în curând în mijlocul

educatorilor tinerimii cât mai multe personalit i, care s ne dea o
disciplin de educa ie întemeiat întâi de toate pe fondul propriu al
sufletului românesc1

1
Nota din urm . Terminând tip rirea acestei c r i repet ce-am spus la început: Alt Cre tere, cu toat
r spândirea ei, nu i-a atins scopul. Dovad e f râmarea hotarelor. Cu vorbe nu se poate vindeca un
popor. Nici chiar pilda faptelor nu-i e de ajuns. singura lui sc pare este ,,munca preventiv `` pentru infra-
oameni i un scrupulos ,,regim de munc `` pentru tot restul popula iei.
Cine s -i arate cale i cine s dea impulsul? Omul de Stat. (Am ar tat aiurea însu irile lui.)
Dar, în via a na iunilor, geniul politic se ive te mult mai rar decât cel artistic ori tiin ific. prin urmare, în
lipsa unui cârmuitor excep ional, sprijinul r mâne s fie c utat într-o institu ie care ar reprezenta suma
valorilor intelectuale i morale ale na iunii în epoca respectiv . (Vezi: academia ca institu ie
etnopedagogic i Etnopedagogia ca fundament al rena terii neamului i statului românesc). În orice caz,
igiena rasei se impune de la sine ca o m sur permanent . Cum se pot ameliora grânele unei ri, a a se
poate ameliora i gloata poporului.
La noi, pe lâng o ,,alt cre tere`` (în latura educa iei fizice i economice) e grabnic nevoia s
elimin m câteva toxine etnice. Am ar tat cum iganii au molipsit i molipsesc atât trupe te, cât i
suflete te. Ace ti paria, veni i din Asia, trebuie s fie trimi i la urma lor. Evreii - la fel. Persecutarea lor
în alte ri le-a dat însu iri anti-sociale, de care sufer acum poporul românesc. Dreptatea cere înl turarea
acestui element toxic, înainte de a p i la alte m suri de eugenie.

251
 POSTFA

ACTUALITATEA OPEREI PEDAGOGICE

A LUI SIMION MEHEDIN I

Nu putem s nu recunoa tem c lectura acestei c r i a provocat

cititorului numeroase întreb ri, care s-ar putea sintetiza în una singur :
Ce ar putea fi valorificat acum din teoria ,, colii muncii``? Aceasta
mi se pare a fi întrebarea esen ial . Ea st ruie cu atât mai mult cu cât i
se asociaz alta: De ce nu au fost puse în practic tezele de baz ale
,, colii muncii`` îndat dup primul r zboi mondial, din moment ce
autorul a gândit noua orientare educa ional ca o alternativ la coala
dominant din acea epoc ?
Pentru a putea oferi un r spuns cât mai elaborat, cred c se
cuvine s revedem care erau motivele pentru care marele geograf - cu
voca ie de autentic teoretician al educa iei - a considerat necesar o
rea ezare a colii române ti pe noi principii1 )?
coala tradi ional era considerat a fi o ,, coal de carte``, în
sensul c între copil i realitatea complex a vie ii se întrepunea

Credin a noastr neclintit e aceasta: vindecarea neamului autohton e cu putin . În Trilogii

(1940) i în Cre tinismul românesc, adaos la caracterizarea etnografic a poporului român (1941), ca i
în Poporul (1937), am ar tat, pe ce ne putem bizui.
Totul atârn acum de inima i de mintea cârmuitorilor statului. Sub ochii no tri, Salazar,
Gandhi i alte genii etice au dovedit dreptatea proverbului românesc ,,n-aduce anul ce-aduce ceasul``, -
dar nu numai în bine, ci i în r u, când se întâmpl la cârma unei ri oameni nevrednici.
În acela i secol, Roma - pustiit de Nero, a ajuns înfloritoare sub Traian - optimus princeps.
Dup o ,,epoc de pleav `` s vin acum o epoc de grâne curate.
1
Absolvent al Facult ii de Litere, Simion Mehedin i a prezentat la examenul de
licen o lucrare cu titlul Ideile lui J.J. Rousseau despre educa ie. (1892)

252
cartea, acuzat c nu oferea copilului posibilitatea cunoa terii lumii, ci
doar înv area unor cuvinte. ,, coala noastr de azi - scria Mehedin i -
e arta de a privi lumea pe hârtie``. Ocupând copilul aproape în
exclusivitate cu înv area vorbelor (citite sau scrise), coala acorda
aten ie numai emisferei stângi a creierului, cu consecin e negative
asupra dezvolt rii generale a intelectului. ,,Ne-a intrat în cap sminteala
c înv tura de carte e totuna cu puterea``. i adaug : ,,Po i s tii
multe i totu i s fii un bicisnic``.
Simion Mehedin i era, a adar, nemul umit de caracterul
dominant teoretic al colii i de aici opozi ia sa fa de ,,cultura
general `` în eleas ca prioritate acordat disciplinelor teoretice. În
concep ia sa, o astfel de coal nu putea preg ti elevii pentru via , nu
putea forma caractere; era o ,, coala bolnav ``. ,,Singurul chip de a ti
i a pune ceva e s lucrezi în adev r``. De aici acel motto tulbur tor al
c r ii ,,Mai bine munc f r carte, decât carte f r munc ``.
Ideea unei ,, coli a muncii`` nu era nou ; ea fusese exprimat
cu câ iva ani înainte de pedagogul german Georg Kerschensteiner
(1854-1932) considerat ca p rinte al sintagmei i teoriei a ceea ce în
epoc s-a numit Arbeitschule - coala muncii.
Pedagogul german avea în vedere o coal care s pun în
centrul preocup rilor sale activitatea practic a elevilor din mediul
urban, ca modalitate fundamental de a li se forma deprinderi de
munc i de a li se asigura o educa ie cet eneasc , al c rui element
esen ial îl constituie respectul i ata amentul fa de stat. G.
Kerschensteiner i-a întemeiat teoria sa pe ideea c cei mai mul i copii
i tineri au înclina ii practice; în consecin , coala trebuie s vin în
întâmpinarea lor, oferindu-le posibilitatea preg tirii pentru munca
fizic . Totodat , munca fizic este considerat cea mai potrivit pentru
educa ia cet eneasc . Ideea ,, colii muncii``, ca i aceea a ,,educa iei
cet ene ti``, ambele lansate de G. Kerschensteiner, au avut un larg
ecou în epoc , mai ales dup încheierea primului r zboi mondial, când
popoarele Europei c utau o nou solu ie educa ional menit s fac
fa , pe de o parte, degrad rii economice, iar pe de alt parte, valului
de manifest ri în favoarea for elor de stânga.

253
 Simion Mehedin i are comun cu G. Kerschensteiner numai
termenul de ,, coala muncii``, temeiul teoretic, precum i scopul
acesteia sunt diferite. S. Mehedin i m rturise te în repetate rânduri -
cum s-a v zut - c gândul s u s-a îndreptat c tre lumea satelor. Acolo
se afla majoritatea popula iei române ti, iar coala satelor da
,,plugarilor vorbe în loc de fapte``. Acest gând era completat în mod
semnificativ, cu altul: ,,Ca s sprijinim ora ele, trebuie s ne
întoarcem cu fa a c tre sate``. Satul era privit ca factor regenerator al
ora ului.
Principalul argument al lui Mehedin i în favoarea ,, colii
muncii`` este de natur etnografic . Cercet rile din acest domeniu
demonstreaz c genul uman dobândise însu irile care îi sunt specifice
datorit muncii. De-a lungul timpului, indivizii în i i s-au umanizat
prin participarea lor la activit i practice care le asigurau existen a
zilnic . De aici concluzia : individul s repete în evolu ia sa drumul
parcurs de omenire, iar ,,doctrina educa iei s se sprijine pe înv tura
tras din munca întregii omeniri``.
Un al doilea argument invocat de S.Mehedin i în sprijinul ideii
de ,, coal a muncii`` este pus în eviden de cunoa terea tiin ific a
copilului, a modului în care se desf oar activitatea creierului s u;
nimic nu poate p trunde în sufletul copilului dac n-a trecut mai întâi
prin sim urile sale, ,,îndeosebi prin mâna, tovar a fiec rui sim ``.
Vechea maxim - nihil est intellectu quod prins fuerit in
sensu - evocat de J.Locke, i care s-a aflat la baza principiului
intui iei a fost completat de savantul român într-o manier modern ,
la nivelul pedagogiei secolului al XX-lea. Numai cu pu ini ani mai
înainte J. Dewey afirmase c simpla percepere prin sim uri nu asigur
cunoa terea semnifica iei lucrurilor, ci numai activitatea cu acestea.
Dac pedagogul american a ajuns la formularea acestei idei
întemeindu-se pe concep ia sa filozofic i pe conceptul fundamental
al acesteia - experien a - Simion Mehedin i s-a bazat pe cercet rile
etnografiei, precum i pe acelea referitoare la activitatea creierului
uman. ,,Mâna e dasc lul creierului, iar - prin creier - al întregii
f pturi omene ti``.

254
 A adar, cel de-al doilea argument în sprijinul ,, colii muncii``
ar putea fi formulat astfel: activitatea practic este sursa
cunoa terii, (ceea ce apropie surprinz tor de mult teoria lui Mehedin i
de aceea a ,,educa iei noi``, constituit - dup cum se tie - în primele
dou decenii ale secolului nostru. Autorul nostru însu i va releva
aceast apropiere în edi ia a patra a c r ii. Vezi cap. Adaos al edi iei de
fa .)
Celor dou argumente în favoarea colii muncii, li se adaug
înc unul: ,,puiul omenesc`` - spune Mehedin i - se simte atras spre o
activitate original i începe a munci, chiar dac adul ilor li se pare c
munca lui nu este altuna decât joac . ,,Jocul devine astfel început de
munc serioas ``.
Tendin a spontan a copilului spre activitate este, a adar, un alt
argument în sprijinul ,, colii muncii``.
Dup ce am r spuns la întrebarea de ce, S. Mehedin i a
preferat ,, coala muncii``, ,, colii de carte``, vom c uta s d m r spuns
altei întreb ri: Pentru ce ,, coala muncii``? Ce oferea ea individului
i societ ii în prima jum tate a acestui secol, când cartea sa a fost
publicat în apte edi ii?
a) coala care pune în centrul preocup rilor sale activitatea
practic - munca - ofer , în cel mai înalt grad, posibilitatea de a forma
caractere. ,,Caracterul - precizeaz autorul acestei c r i - nu e un dar,
ci o sum de deprinderi tari, dobândite prin munc ``. Numai printr-o
repetat confruntare cu dificult ile muncii se formeaz i se
consolideaz însu irile omului, se asigur tr inicia leg turii dintre
gând, vorb i fapte. ,,Cum munce ti, a a gânde ti i tot a a
vorbe ti``. Încununarea muncii este, în concep ia marelui geograf -
caracterul moral: ,, inta cea mai înalt a educa iei e s formeze
caractere.
b) Activitatea practic - munca - devine, cum am v zut, surs
de cunoa tere. Mehedin i nu are încredere în cunoa terea care se
bazeaz pe carte i care se reduce, de multe ori, la memorarea de
cuvinte. Chintesen a teoriei lui Mehedin i cu privire la instruc ie se
afl în aceast fraz , care reia ideea enun at într-una din paginile
anterioare. ,,Nimic nu intr în mintea omului dac nu trece mai întâi

255
prin ochii i urechile i îndeosebi prin mâinile lui, iar asta nu se poate
decât lucrând, c ci numai atunci întorci lucrul pe toate fe ele i-l
cuno ti cu adev rat``. (p.173). Procedându-se astfel se realizeaz
leg tura dintre ceea ce ,,trebuie tiut`` i ceea ce ,,trebuie f cut`` -
între teorie i practic .
Ideea unei astfel de leg turi, în procesul instruirii, nu era nou .
În teoria sa asupra lec iei I. Fr. Herbart considera c , dup ce s-a
asigurat dobândirea noilor cuno tin e, pe calea instruc iei sau prin
explicare, s se cear elevilor s pun în aplicare cuno tin ele abia
însu ite. Decenii de-a rândul, aceast cale - de la teorie la practic - a
fost considerat ca foarte fireasc . J. Dewey, f când apel la
începuturile civiliza iei umane, scoate concluzia c la început a fost
experien a i abia dup aceea teoria, tiin a. În consecin , el a cerut ca
în procesul instruirii s se p streze aceea i ordine: mai întâi s se ofere
copilului posibilitatea de a lucra ceva, pentru ca, pe aceast baz , s
ajung la cunoa tere.
În teoria pedagogic american aceast idee a fost
experimentat prin sintagma ,,learning by doing`` (a înv a prin
ac iune, a înv a f când). În mod similar a gândit i Mehedin i, dar el,
n-a pornit de la o teorie filosofic , nici n-a preluat ideile lui Dewey, ci
a ajuns la aceea i concluzie - ,,munca este singura cale spre tiin `` -
pe o cale propus , pornind, dup propria sa m rturisire, de la
cercet rile antropologice, psihologice, pedagogice i etnografice, de la
acestea din urm îndeosebi (cf. p. 205).
Prin coala muncii, a adar, se preg te te omul care nu numai
tie, ci i poate într-adev r. ,, coala muncii``, pe care o avea în vedere
Mehedin i, era o continuare a muncii depuse de copil în casa
p rinteasc , ceea ce îl apropie iar i de J. Dewey.
La întrebarea pe care cititorul i-ar fi pus-o: ,,Ce munc ar putea
desf ura copiii între 7 i 12/14 ani?``, Mehedin i , a dat un r spuns
edificator i bogat în sugestii: aceea care ,,repet munca etnografic a
genera iilor care i-au precedat`` (o glug de pânz , un arc, o leas de
prins pe te etc.). Efectuarea unor astfel de activit i îl ajut pe copil
s - i însu easc cuno tin ele de istorie, zoologie, botanic , tehnic etc.
Ca i Dewey, care a sus inut aceea i idee, Mehedin i nu avea în vedere

256
ca prin astfel de activit i copiii s devin gr dinari, cresc tori de
animale sau pescari, ci doar s - i însu easc cuno tin e temeinice, pe
care s le poat utiliza i s prind dragoste de munc .
c) Un alt motiv pentru care pedagogul nostru a sus inut ideea
de ,, coal a muncii`` a fost acela c , prin angajarea ambelor emisfere
ale creierului, se creau condi ii favorabile dezvolt rii poten ialului
psihic al copiilor. A adar, Mehedin i avea în vedere realizarea unui
înv mânt formativ.
Întrucât în anul 1922, când a ap rut edi ia a IV-a a volumului
,,Alt cre tere - coala muncii`` dobândiser o larg circula ie ideile
,,educa iei noi``, care punea un deosebit accent pe activitatea copilului,
iar Adolphe Ferriere î i publicase volumul s u ,,L`ecole active`` i Ion
Nisipeanu - ,,Filosofia colii active``, Simion Mehedin i a sim it
nevoia s - i precizeze pozi ia fa de noua orientare pedagogic , cât i
fa de tendin a unora de a reduce activismul la ,,lucrul manual``.
În edi ia a IV-a a acestei c r i, autorul a introdus un nou capitol
- ,,Adaos``, cu titlul ,, coala muncii i lucrul manual`` (vezi p. 319 -
327). Înc de la început, marele geograf i pedagog precizeaz c prin
,, coala muncii`` se în elege mai mult decât se cuprinde în simpla
lucrare cu mâinile. Nu era vorba doar de formarea câtorva deprinderi
de munc necesare preg tirii unui me te ugar sau de a produce unele
obiecte utile; ,,a transforma coala în atelier este o r t cire``. ,, coala
muncii`` î i propune ceva mai mult: s de tepte în sufletul copilului o
mare dorin de a modela natura i încrederea c o poate modela. Nu
aspectul economic era prioritar, ci acela educativ; s ,,ademeneasc pe
copil la munc în a a chip, încât s fie cu neputin , pentru tot restul
anilor vie ii, a mai sta trândav``. În aceste condi ii, munca nu trebuie
s fie silit , ci una pentru care copilul manifest ,,un real interes
sufletesc``, iar educatorul este el însu i un model i stimulator al
activit ii copilului.
Dup ce se delimiteaz de acea orientare care punea accentul
pe efectuarea unor activit i manuale i pe consecin ele lor economice,
Mehedin i inea s precizeze: ,,prin urmare, coala muncii nu e altceva
decât ceea ce se nume te cu un termen mai preten ios activismul sau
practicismul``. (p.323) Pedagogul nostru avea, a adar, în vedere

257
orientarea ,,educa iei noi``, în varianta care atunci se constituia
,, coala activ ``, orientare care face din activitatea practic o surs de
cunoa tere i un element de baz al dezvolt rii intelectuale, afective i
voli ionale. Activismul lui Mehedin i a fost conturat sub aspect
teoretic, înc din 1919, înainte deci de apari ia lucr rii ,, coala
activ `` semnat de Ad. Ferriere.
Nu este în inten ia mea s sus in c Simion Mehedin i are
prioritate în elaborarea teoriei ,, colii active``. Activismul lui Ferriere
se justifica, în primul rând, prin tendin a spontan a copilului spre
activitate, în timp ce activismul lui Mehedin i avea la baz , în special,
rezultatele cercet rilor etnografiei, chiar dac era invocat i ideea
privind tendin a spre activitate a copilului. Abia la a IV-a edi ie a
c r ii sale, Mehedin i a f cut o apropiere între teoria sa i aceea a
,,educa iei noi``. Aceast apropiere devine mai evident dac ne
referim la specificul muncii pe care Simion Mehedin i o avea în
vedere.
1. S fie întemeiat pe o judecat dreapt , s fie o
consecin a cunoa terii tiin ifice a lucrurilor, altfel spus, s se
desf oare pe un suport tiin ific. Aceast preocupare privind
caracteristicile muncii contribuie la nuan area concep iei lui Mehedin i
asupra rela iei dintre munc i instruc ie. În cursul activit ii practice
apare trebuin a copilului de a se sprijini pe carte, pentru a duce munca
sa la bun sfâr it. Îndr znesc s formulez ipoteza c Mehedin i a intuit
apari ia, în cursul desf ur rii muncii, a unei probleme care îl
îndeamn pe elev s se informeze pentru a g si solu ia adecvat . În
felul acesta a gândit el ,,metoda dinamic `` (nu poate fi acesta un alt
termen ,,pentru metoda activ ?``), care trebuia s ia locul metodei
pasive. A adar, în ,, coala muncii``, activit ile practice nu erau
gândite s se desf oare exclusiv la nivelul tradi iei, ci luându- i
tradi ia ca punct de plecare, activitatea urma s se desf oare la nivelul
la care se afl tiin a în momentul instruc iei.
2. A doua caracteristic a muncii în concep ia lui Mehedin i
era s fie liber . Cel ce munce te s aib sentimentul c poate
schimba oricând felul muncii, dac i s-ar p rea c alta ar fi mai
rodnic i mai pl cut .

258
 3. Munca s fie creatoare, s se aspire spre ceea ce ,,n-a mai
fost niciodat i nic ieri``. Munca s dobândeasc atributele artei.
Mehedin i f cuse, cum se vede, constatarea c teoria sa despre
educa ie se încadra în sprijinul muncii, era una care f cea din
activitatea practic a copilului centrul de greutate al colii. Tocmai
pentru a eviden ia aceast apropiere între concep ia lui S. Mehedin i i
aceea a ,,educa iei noi`` am f cut deseori trimiteri la J. Dewey. Dup
opinia sa îns , activitatea desf urat în coal trebuie s conduc la
înf ptuirea unui scop al educa iei, idee care îl diferen ia de marele
pedagog american: ,,din fiecare individ, pe cât e cu putin , un
reprezentant tipic al însu irilor mai caracteristice ale grup rii etnice
din care face parte``. (p.316). Activitatea pe care o desf urau copiii i
tinerii în ,, coala muncii`` era una care p stra specificul muncii i
uneltelor proprii poporului român. Asupra acestei probleme,
Mehedin i revine în Prefa a edi iei a III-a (1921).
În condi iile în care copiii se deosebesc dup mediul lor etnic,
pedagogia - aprecia el - nu poate fi o tiin interna ional , ,,ci are
numaidecât o latur etnografic ``. Pentru a ne lecui de neajunsurile
noastre, nu vom importa sisteme de educa ie str ine, ci vom apela la
valorile specifice poporului român. ,,Numai o pedagogie româneasc
poate folosi pe deplin poporului român``. Pentru a exprima aceast
convingere, a rela iei strânse dintre educa ie i realit ile concrete ale
fiec rui popor, Mehedin i a folosit termenul de etnopedagogie1).
Cu aceast interven ie referitoare la ,,latura etnografic `` a
pedagogiei, Mehedin i punea bazele unei orient ri pedagogice
române ti care consider c educa ia în spa iul carpato-danubian
trebuie s se întemeieze pe o concep ie care pune în valoare specificul
spiritualit ii române ti, a a cum este relevat în tradi iile conservate în

1
Peste câteva decenii în 1958, într-o însemnare ce poart titlul ,,O propunere
amicilor educa iei``, Mehedin i revine asupra termenului de etnopedagogie,
considerat un cuvânt hibrid; ,,ca i cum ai zice popor de copii?``. Acest termen
fusese utilizat i în titlul unei conferin e- ,,Academia o institu ie etnopedagogic ``.
În anul 1958, considera mai adecvat expresia de ,,institu ie etno-educativ ``. (Cf.
S. Mehedin i - Scrieri despre educa ie i înv mânt. Îngrijitor edi ie D. Muster,
Editura Academiei Române, Bucure ti 1992, p. 253-254)

259
lumea satelor. În acela i chip au gândit i au scris, în anii imediat
urm tori, Onisifor Ghibu, Constantin R dulescu-Motru, Ion C.
Petrescu, Iosif I. Gabrea1) .
Dar s revenim la întrebarea pus la începutul acestor pagini:
Ce se poate valorifica din teoria ,, colii muncii``, a a cum a v zut-
o Simion Mehedin i?
Dup cum s-a v zut din lectura c r ii, autorul nostru a avut în
vedere coala primar rural - cu patru clase înainte de 1924 i cu
apte clase dup aceast dat (ceea ce ar corespunde înv mântului
obligatoriu din zilele noastre). A adar, ce s-ar putea valorifica?
Se cuvine, mai întâi, s preciz m c unele din criteriile
formulate la adresa colii din vremea sa î i p streaz actualitatea.
coala noastr are înc , în bun m sur , un caracter dominant livresc,
un caracter abstract, informativ, cu pu ine situa ii care permit elevilor
s lege ceea ce trebuie tiut cu ceea ce trebuie f cut.
În activitatea didactic româneasc a r mas adânc înr d cinat
practica de a se oferi elevilor teoria i numai dup aceea aplicarea ei.
În condi iile în care programele noastre colare sunt împov rate cu o
mare cantitate de informa ie, oric rui profesor i se pare mai scurt
traseul de la teorie spre practic , decât cel de la practic spre teorie.
Desigur nici acesta nu poate fi absolutizat. A devenit evident pentru
noi - mai ales în anii din urm - c elevii no tri sunt mai informa i
decât al ii, dar, din nefericire, nu prea tiu ce s fac cu informa ia lor.
Al ii, de pe alte meridiane, tiu mai pu in, dar pot mai mult.
Activitatea practic , bine îndrumat , are i darul de a provoca elevilor
o mai intens nevoie de cunoa tere.
O coal care ar acorda o mai mare aten ie activit ilor practice
ar contribui i la cultivarea unor însemnate i absolut necesare
tr s turi de caracter: perseveren , spirit de ordine, capacitatea de a
pre ui timpul, rezisten moral în situa ii de efort i de e ec,
corectitudinea în rela iile cu al ii, acord dintre gând, vorb i fapt etc.

1
Cf. Ion. Gh. Stanciu, coala i doctrinele pedagogice în secolul XX, Bucure ti,
E.D.P., 1955, pp.204-217.

260
 Instruirea prin munc ar permite - prin activitatea cu caracter
regional - o mai strâns ata are a copiilor i tinerilor de mediul în care
s-au n scut i tr iesc i s-ar realiza o autentic educa ie ecologic . Nu
este vorba de a diferen ia înv mântul rural de cel urban - a a cum s-a
practicat la noi între anii 1893-1924 - dar coala nu poate face
abstrac ie de anumite particularit i regionale, de valoarea educativ a
muncii, care pune în eviden tradi ii ce leag genera iile între ele.
Nu este u or de a se valorifica ideile lui S. Mehedin i din ,,Alt
cre tere - coala muncii``. Se cere d ruire pentru ideile mai pu in
obi nuite, capacitate creatoare etc. El, care a avut idei a a de aproape
de ale lui J. Dewey, nu a avut ansa acestuia de a provoca o adev rat
revigorare a colii patriei lui. Ideile lui J. Dewey au avut un larg ecou
în teoria i practica pedagogic nord-american . Acolo s-a creat
,,Asocia ia progresivist `` (1919), care a avut o contribu ie esen ial în
r spândirea în coli a ideilor dewey-iste.
La noi nu s-a întâmplat a a. De i citit , cartea lui Mehedin i
,,Alt cre tere - coala muncii`` n-a creat un curent de opinie favorabil
unei coli care acord un loc central activit ilor practice. În disputa
care a avut loc în anii `20 i ` 30 pe tema activismului, în general, i a
,, colii active``, în special, pozi ia lui Simion Mehedin i apare
contemporanilor ca una manualist i - orientându-se dup motto-ul
c r ii - una refractar instruc iei i culturii generale. Or, în concep ia
teoreticianului n scut pe plaiurile vrâncene, munca era privit ca o
surs de cunoa tere, o surs deosebit de variat , care f cea leg tura
dintre educa ia în familie i cea colar i care, concomitent, cultiv
dragoste i respect pentru natur .
Cartea con ine i unele afirma ii care au ap rut - pe bun
dreptate - chiar în anii `20 i `30, ca pl tind tribut unor tradi ii de mult
dep ite. Aici se afl deosebirea dintre Mehedin i i J. Dewey, i
aceasta explic , în parte, soarta teoriei lor: Mehedin i are în vedere
viitorul poporului s u, men inându-se îns prea ancorat în tradi ii,
privind prea insistent spre trecut, pe când pedagogul american a pus
accentul pe ideea de schimbare i pe promovarea valorilor care
anun au viitorul.

261
 i noi parcurgem în prezent o perioad în care am con tientizat
ritmul accelerat al schimb rii. coala îns i este chemat a fi sensibil
la schimbare i este considerat ca un factor activ al schimb rii.
R mânând credincio i marilor valori ale culturii române ti nu
putem s nu fim aten i la ceea ce este în jurul nostru, la schimb rile ce
se produc, precum i la cele ce se anun pentru viitor. În acest sens -
cu gândul orientat spre viitor - putem face apel la valoroasele idei ale
lui Simion Mehedin i. Asupra uneia dintre acestea se cuvine s ne
oprim în încheiere. Este vorba despre teoria sa privind caracterul
na ional al pedagogiei. Este adev rat, c împrumutul sistemelor
educative s-a dovedit a fi d un tor. Exist i în practica educativ
unele aspecte care in de specificul fiec rui popor; ele au, într-adev r,
un caracter na ional. Abordarea teoretic a acestora se constituie în
acea parte a pedagogiei care are ea îns i un specific anume. A adar,
exist o parte a teoriei educa iei care are un caracter na ional; ea este
puternic ancorat în realit ile fiec rui popor. Îns i o parte a teoriei
,, colii muncii``, promovat de Mehedin i, poate fi inclus în aceast
pedagogie na ional .
Mi se pare deosebit de sugestiv acest frumos paragraf de la
sfâr itul c r ii : ,,Prin urmare, la urzeala pedagogiei generale, scoas
din orice manual, educatorul e dator s tie, care este elementul local
(etnic) care ar trebui ad ugat. B t tura i ales tura florilor covorului
nu poate fi scoas decât din experien a proprie a fiec rui popor i chiar
a fiec rui ran``. (p.326)
Cartea ,,Alt cre tere - coala muncii`` este ea îns i un model
de ,,b t tur `` i de ,,ales tur `` care d un con inut i o frumuse e
aparte urzelii pedagogice.
Ini iativa Asocia iei Personalului Didactic ,,Simion
Mehedin i`` din Foc ani i a Casei Corpului Didactic ,,Simion
Mehedin i`` din jude ul Vrancea de a tip ri edi ia a VIII-a a operei
,,Alt cre tere - coala muncii`` se constituie într-un remarcabil act de
cultur .

262
 iulie 1997 Prof. univ. dr. Ion Gh. Stanciu

Preciz ri necesare în biobibliografia

lui Simion Mehedin i

Lucr rile ap rute în Editura Enciclopedic din Bucure ti de-a

lungul anilor, atât cu caracter enciclopedic (Micul Dic ionar
enciclopedic al României, diferite edi ii, precedate, de altfel, de edi ia
în patru volume, a Dic ionarului Enciclopedic Român, ap rut în
anii ’60, în Editura politic ), cât i lucr ri tematice, precum cea mai
recent , Simion Mehedin i – Via a i opera de Victor Tufescu, 1994,
au perpetuat drept dat de na tere a savantului geograf 18 octombrie
1869. în alte lucr ri se citeaz data de 19 octombrie, iar anul de
na tere este 1868. volumul Civiliza ie i Cultur , ap rut în anul
1986, în Editura Junimea, sub îngrijirea lui Gheorghi Gean , un
avizat cercet tor al operei lui S. Mehedin i, originar, de altfel, din
comuna Soveja, consemna data de 16 octombrie 1868.

263
 Consecin ele unor atari diferen e nu sunt pu ine. Recent
ap ruta lucrare Istoria Academiei Române în date (1866-1996) de
Dorina Rusu, ap rut în Editura Academiei, în 1997, indic drept an
de na tere al lui S. Mehedin i 1869 (p. 182), pentru ca pe parcurs (p.
370) s se men ioneze c Sesiunea tiin ific a Academiei Române
consacrat centenarului na terii lui Simion Mehedin i a avut loc în
aula Academiei Române, la 21 octombrie 1968. tot în toamna anului
1968 avea loc la Soveja o sesiune omagial de comunic ri.
Exemplificarea acestor contradic ii biografice poate continua.
Identificarea surselor primare s-a impus deci. Ce se constat ?
În Registrul Starei Civile pentru n scu i al comunei Soveja, Plasa
Z br u i, Districtul Putna, per anul 1868, identificat la Arhivele
Statului din Foc ani, se consemneaz , la p. 28, „anu unamie optu
sute asezeci i opt, luna octombvrie ziua optsprezece”, când a fost
declarat copilul „Semionu a lui Neculai Mehedin u de secsu
b rb tescu, n scutu alt eri în comuna Soveja, la casa p rin ilor
s i” (vezi facsimilul 1). Este clar deci c data exact , sub semn tura
primarului, a martorilor, a tat lui i sigiliul prim riei comunei Soveja
este 16 octombrie 1868.â
Anul 1868 nu putea fi pus la îndoial , de altminteri, i din
„Extractul din registrul actelor de c s torie pe anul 1902” de la
Oficiul de Stare Civil al Prim riei Sectorului I Galben al
Municipiului Bucure ti, unde sub nr. 1436, se înscrie drept vârst a
mirelui „34 ani” (vezi facsimilul 2). Conchidem o dat în plus, c anul
de na tere este 1868. corectarea acestei date devine strict necesar .
O a doua controversat dat în biobibliografia lui Simion
Mehedin i este anul apari iei lucr rii sale capitale Terra. Introducere
în geografie ca tiin , care – în absen a vreunei date indicate pe
coperta anterioar – a pendulat între 1930 i 1931. În lucr rile girate
de Academia Român , de Institutul de Geografie – de ex. Tratatul de
Geografie al României, vol. I, cap. 2, Cunoa terea geografic a
teritoriului României i Mi carea geografic româneasc se
consemneaz anul 1931 (p. 34). Argumentul implicit al adopt rii
acestei date se afl în aceea i lucrare la p. 35, unde în fig. 2.3. este
reprodus în facsimil coperta exemplarului oferit de autor cu dedica ia

264
„Domnului G. Vâlsan, de la cei mai b trâni, c tre cei mai tineri, S. M.
1931 Dec. 8”.
Ra ionamentul nostru este deductiv. Magistrul nu putea oferi
volumul celui mai apropiat dintre elevii s i i mai apropiat dintre
colaboratori la o distan de un an de la apari ia lucr rii nedatate.
Suntem îndrept i i, dimpotriv , s credem c unul dintre primele
exemplare ale lucr rii s-a îndreptat cu aceast dedica ie c tre George
Vâlsan. Deci, conchidem, c anul de apari ie al lucr rii fundamentale a
lui Simion Mehedin i, Terra, a fost 1931.

Septembrie ‘97

erban Dragomirescu

265
266
267
268
269
 TABLA DE MATERII

Puncte de plecare pentru cititori.

1. Educa ia nu e atât art , cât tiin . - Istoria pedagogiei ajut

pu in, c ci mul i pedagogi vesti i au scris într-o vreme, când creierul
nu era cunoscut mai deloc, iar sufletul copilului se înf i eaz ca o tain .
Abia Rousseau a b nuit drumul cel adev rat. Pestalozzi îl urmeaz
în educa ia sim urilor. Frobel ghice te însemn tatea muncii. În sfâr it,
etnografia modern a ar tat însemn tatea fundamental a conceptului
de munc pentru evolu ia omenirii i deci i a individului care e în mare
parte un produs al muncii sociale........................................................................
2. tiin a i practica pedagogiei are drept scop s dea cea
mai mare i mai armonioas dezvoltare energiilor s dite în fiecare individ,
potrivit cu interesele societ ii i ale individului. i fiindc via a trebuie mai
întâi de toate tr it , educa ia e datoare s fac din copil un ,,om de isprav ``
în sensul însu irilor sale cele mai favorabile, s -i ajute, adic s devin un
caracter bine definit...............................................................................................
3. Caracterul nu e un dar, ci o sum de deprinderi tari, dobândite
prin munc . - S lbaticii de obicei mai mult caracter decât civiliza ii, care, de
multe ori, nu înva deplin nici un fel de munc , ci r t cesc de la o
îndeletnicire la alte, pân se obi nuiesc a pune vorba în locul faptelor. ...........
4. Jocul nu ine locul muncii. - Animalele se joac , omul munce te.
Cartea i abstrac iile, care sunt un joc al min ii, nu pot înlocui realitatea
muncii...................................................................................................................
Concluzie: Doctrina educa iei trebuie s se sprijine pe înv tura
tras din munca întregii omeniri. Pedagogul i omul de stat n-au alt
drum spre educa ie, decât munca, fie c voiesc s formeze individul, fie c
tind s îndrepte obiceiurile unui popor n r vit...................................................

CARTEA ÎNTÂIA

EVANGHELIA IUBIRII: COPILUL I FEMEIA

Un popor care înjur i bate. B taia-i din rai.

1. Românii de azi înjur cumplit. B trânii nu înjurau. obiceiul

270
e luat în mare parte de la igani. Popoarele într-adev r civilizate
nu cunosc înjur turile.
2. Românii bat vitele i le îngrijesc r u. Pilde din vremea
r zboiului. ,,B taia-i din rai``. coala i cazarma au înt rit aceast idee.
Popoarele civilizate nu bat vitele..............................................................................

Ce spun fiarele

1. Animalele nu-s ma ini, ci au i ele priceperea lor i graiul lor.

Fiecare specie are menirea ei. Aproape toate s lb ticiunile sunt blânde,
când nu le cau i pricin . Omul le-a înr it.................................................................
2. Hagenbeck - un fel de Pestalozii al viet ilor s lbatice.
Noua metod de îmblânzire. coala pentru fiare. Raiul de la Stellingen.
P rerea vân torului de lei, Gerard. metoda blânde ii..............................................

Ce m rturisesc copii i s lbaticii

1. Copiii iubesc toate animalele i îndeosebi puii. Copilul e cel

mai bun îmblânzitor.
2. S lbaticii de asemenea leag repede priete ug cu tot felul
de viet i. Colibele s lbaticilor sunt adev rate menajerii!.......................................

Femeia educatoarea genului omenesc

1. Copiii i femeile au îmblânzit cele dintâi animale.

2. Începutul îmblânzirii nu-i folosul, ci jocul. Femeia adun semin e,
le seam n i începe agricultura. tot ea are paza focului i pune temeiul industriei:
ol ria, esutul etc.
Buna purtare cu vitele la cei dintâi plugari.................................................

Isprava b rbatului

1. Din culeg tor, b rbatul ajunge vân tor. Descoperind uneltele,

b rbatul începe un ,,r zboi în sprit``. Fala lui sunt armele. Unele specii
de animale pier, altele ajung sperioase.
2. Vân toarea devine ,,arta de a ucide pentru a ucide``.

B ul are dou capete

1. Speriind i stârpind unele animale, omul i-a îngreuiat singur

via a. Cruzimile vân torii l-au f cut pe b rbat crud fa de femeie i de copii,
apoi fa de propriul s u sex. omul devine c pc un, m nânc pe semenii s i.

271
R spândirea canibalismului. Trecerea de la canibalism la robie u ureaz
soarta femeii. Robia aduce ideea de cast , care scufund pe om în p cate
tot a a de mari, ca i canibalismul. Dispre ul pentru paria. P catul mânje te.
Înjosirea robilor igani a trecut asupra ranului român.....................................

Lecuirea de p cat

1. Speciile stinse nu le mai putem învia. Na iunile nimicite nu le

mai putem scula din mormânt. Putem cru a i p stra pe cele care au
mai r mas. m surile de ocrotire. Omul se simte vinovat.
2. Vita e a a cum e omul. Îngrijirea de pomi i de vit este semn
de bun cre tere. coala cea mai temeinic este cea pornit din
gospod ria p rinteasc .....................................................................................

Un nou matriarhat

1. Pentru a ne lecui de p cat, femeia poate ar ta calea mai u or

decât b rbatul. Ea nu înjur , nu bate, nu bea i nu fuge de biseric . Între
femei, cea mai bun educatoare e ranca, iar la ora so ia meseria ului
i a muncitorului.
Încheiere: femeia trebuie s dea tonul educa iei. Oamenii unui
neam se judec mai mult dup femei, decât dup b rba i. Spre un nou
matriarhat..................................................................................................

CARTEA A DOUA
COALA MUNCII: PREOTUL I ÎNV TORUL

Biserica vie

1. Numai preotul poate da înv tur unei muncitoare i

îndrum ri spre ideal femeii care nu tie înc destul ce e munca. Îns
nu prin rug ciuni stereotipe, nici prin discursuri, ci prin pilda de iubire
cre tineasc , dovedit de preot, prin munca sa pozitiv .
2. Dup cum mama este înv toarea copiilor, de asemenea
preotul trebuie s fie înv torul mamelor; predica trebuie s devin
o lec ie de pedagogie, cu privire la educa ia fizic , intelectual i
formarea caracterului.....................................................................................

coala- f r boal

1. coala trebuie s urmeze via a de acas a copilului, împlinind

272
 sistematic ceea ce mama l sase neîmplinit. coli bolnave. O mare pild
peste Ocean. Booker Washington. ,, coala muncii`` mai presus de
,, coala c r ii``...................................................................................................

Alt preg tire a preo ilor i a înv torilor

1. Fiecare coal s fie a ezat în mediul social de care se ocup .

Preg tirea în ora e a înv torului i a preotului de sat e o absurditate.
Întoarcerea or enilor spre sat. ,,Cura de munc ``.

Minunile muncii
1. Munca e calea c tre progres nu numai pentru omul normal,
ci i pentru cel c zut în r t cire. Oskar Wilde.
De la literatur , Tolstoi se întoarce spre munc . Helen Keller
scap din osânda copil riei numai cu ajutorul mâinilor. Munca e atotputernic .
Însu irile muncii adev rate: ea trebuie s fie: tiin ific ,
liber i creatoare......................................................................................................

Repeten ii lui Hagenbeck

1. Nu toate vie uitoarele sunt deopotriv de educabile. Nici între

oameni nu au to i acela i îndemn spre bine. Pentru unii ca ace tia, e nevoie
i de oarecare constrângere. Dar întâi trebuie s -l desp r im de cei buni.....
Roadele educa iei: caracterul oamenilor i oameni de caracter

1. Creierul nu e o coal de hârtie nescris . Copilul are anumite

însu iri din na tere, care pot determina ,m car o parte a caracterului.
Alt parte se poate ad uga prin educa ie. Sufletul se poate altoi, ca i pomii.
Tipuri: vizual, auditiv, motor, .a. Felurile caracterului: senzitiv, activ,
apatic, infra-om i supra-om.
Cunoa terea caracterului cuiva prin ceea ce gânde te, ce cite te i
dup prietenii pe care îi are. Metode personale: fizionomie, chiroman ie,
grafologie... Criteriul cel mai sigur: munca.................................................
Încheiere: reguli cu privire la munc

CARTEA A TREIA
NATURA I CARTEA

C l uza tiin ei

273
 1. Observ ri asupra muncii primitivilor.............................
2. Cum cre te i munce te creierul......................................
3. Celule i fibre nervoase. Lucrarea celulei. Oboseala celulei.
Odihna celulei. sta ii deosebite. Leg turi între sta ii. Leg tura dintre senza ii.
Intui ia. Memoria. Creierul creeaz . Abstrac ia. irul reprezent rilor. Firele
de asocia ie. dreapta judecat . Înv tura cea mai bun . Caracterul. etate i sex.
Voin a.

Încheiere

1. Semnele unei bune cre teri: respectul adev rului, putin a de a

realiza adev rul, dezvoltarea armonioas a tuturor însu irilor de seam i
îndeosebi a celor caracteristice poporului din care s-a n scut copilul.
2. coala muncii i lucrul manual..........................................

274