~~ o .

1 )&t , 0
p.._ 3 P.. ; R~ ~ : U l ·~

TALCUIRI LA
SFINTELE SLUJ_BE

DUMNEZEIASCA lNCHINARE
A~TEPTAREA ~I VEDEREA LUI OUMNEZEU

Traducere din limba greaca de

lerom. Agapie (Corbu)

·Tiparita cu binecuvantarea
lnalt Preasfintitului Parinte
TlMOTEl
Arhiepiscopul Aradului
 ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRIT UL
Aceasta pregatire trebuie sa aiba loc de fiecare data,
fara a deveni insa o lucrare mecanica sau o stradanie rafio-
nala. Sa fie spontana, simpla, in mod firesc duhovniceasca
~i in mod duhovnicesc fireasca, pregatire care se savar~e~te
pentru Liturghia noastra zilnica, la infafi~area noastra zil-
nica inaintea lui Dumnezeu. ~i apoi, dupa pregatirea de
mai inainte, urmeaza dumnezeiasca Liturghie.
Simfifi, cred, ce folos avem din slujba atunci d.nd
venim la biserica pregatiti si nu suntem acei bieti oameni
' ' '
pe care ne-au ridicat din pat ~i ne-au silit sa mergem la
biserica. Dumnezeu nu ramane niciodata neparta~ unui
astfel de duh pregatit, niciodati nu ramane nevazut, nu
ramane niciodati surd la rugaminfile noastre, nici cu gura
inchisa fafa de cererile noastre.
~ vrea, copiii mei, sa ne pregatim astfel in fiecare
zi, chiar ~i atunci d.nd nu slujim ca preofi, pentru ca nu
inseam na ca, dad nu slujim, nu suntem slujitori ai Celui
Preainalt ~i ca nu trebuie sa participam cu traire la Li-
turghie. Dupa cum existi o parta~ie la omorarea sfinfilor
(F.A. 8, 1), tot a~a exisra ~i o parta~ie ~i o impreuna-sluji-
re, o impreuna-diaconie, o impreuna-lucrare in adunarea
sfintilor, savarsiti in fiecare zi si in fiecare noapte. Sa mer-
' ' '
gem ca impreuna-slujitori, de vreme ce acesta este locul
pe care ni 1-a daruit Dumnezeu.
3
PREGATIREA PENTRU DUMNEZEIASCA
LITURGH IE1
Subiectul sinaxei noastre de astizi privqte ceea ce
simte cineva d.nd urmeaza sa se pregateasca pentru Dum-
nezeiasca Liturghie, care se presupune ca este o Liturghie
de noapte. Cand infelegem mersul, dezvoltarea trairilor
de-a lungul pregatirii, putem apoi sa le raportam la noi
in~ine, sa le introducem in propria noastra viafa, intr-un
mod corespunzator caracterului nostru, in chilia noastra
si in clima in care traim, rece sau calda, linistita sau zgo-
' '
motoasa. Trebuie sa cunoa~tem etapele, pentru ca ne ajuta
sa infelegem uncle ne gasim.
Pentru ca cineva sa aiba pane cu adevarat de o sluj-
ba bisericeasca puternica, trebuie ca acesteia sa-i premear-
ga o noapte puternica. Un om care doarme noaptea nu
poate sa mearga sa se inchine lui Dumnezeu. Va fi un
flescait, ceva fara vlaga, dad o sa-i reuseasca si asta! Va
av~a loc adunarea Bisericii, va cobori H;istos, ~a fi trimis
dumnezeiescul har, dar tu o sa pleci de acolo gol, a~a cum
ai venit. Asta pentru ca butoiul poate sa aiba foarte mult
1
Cateheza ~inuta la Sfanta Chinovie ,,Bunavestire" din Ormylia, In
16 decembrie 1974.
 ARHI MAN DRIT EM ILIANOS SIMONOPET RIT UL
vin, dar tu vei lua doar ad.t cat incape in cupa ta. Dad
e mid, o sa iei pufin, dad e mare, o sa iei mult. Dad
nu incape nimic, pentru de plina cu alte lucruri, nu vei
scoate nimic din butoiul cu vinul care imbati inima.
Ceea ce are importanra pentru noi este cum vom
pregati un loc capabil sa absoarba mult har dumneze-
iesc, un spafiu care a fost prefacut in cale, a devenit o cale
dreapti, pentru a se petrece intalnirea noastra cu Hristos.
Deoarece d.nd se pregate~te cineva pentru Dumnezeias-
ca Liturghie, in realitate trebuie sa se pregateasd pentru
aceasti intalnire. Ce ceri, aia gase~ti. Dad vrei sa primqti
vin, vin o sa ceri si vin o sa ti se dea. Tot asa, ce ceri, aia
' ' '
vei primi atunci d.nd mergi la biserid.
Intram a~adar in biserid. Se presupune d duhul
meu e treaz, ~tie pe cine merge sa ceara. Am simtamantul
d merg sa-L intalnesc pe Hristos, ceea ce inseamna d
L-am· cerut, L-am vrut, L-am dorit. Dad nu L-am dorit
ziua ~i apoi noaptea, acum nu pot sa-L cer.
Este, de exemplu, dupa-amiaza ~i stau de vorba cu
tine. Nu e cu putinta sa sporovaiesc cu tine despre acdden-
tul care a avut loc ~i din fericire n-a murit nimeni, nu e cu
putinta sa ma gandesc la tine ~i sa nu fie Hristos in mintea
mea, sa nu fie inima mea fierbinte, sa nu arda fiinp mea la
gandul d voi liturghisi sau ca voi merge la Liturghie sau
ca voi veni in atingere, in unire cu Dumnezeu. Dad nu
ma stapane~te aceasti traire, atunci ca un adormit imi voi
petrece noaptea sau dimineap la Liturghie. Ceea ce este
sufletul acum, aia va fi ~i maine. Este nevoie de harul dum-
nezeiesc, venit in mod nea~teptat, ca sa-mi trezeasd sinele
adormit, astfel ind.t sa pot sa savar~esc o Liturghie fiintiala.
Inima mea are, in esenra, propria ei viata ~i poate sa spuna:
PREGATIREA PENTRU DU MNEZEIASCA LITURGH IE
,,Cand va veni ceasul al pptelea, al optulea, al noualea din
noapte, ca sa merg la biserid la Sfanta Liturghie!"
Asadar, am aceasra traire si, de vreme ce o am, ziua
' '
nu-mi ruineaza noaptea, pentru ca ziua este premisa unei
nopfi reu~ite. Noaptea este substratul, solul profund, tara-
na, radadna zilei. De aid rezulta ca, dad noaptea nu este
buna, nu pot reu~i nimic ziua. Dar nid dad ziua nu-mi
este buna, nu pot avea o noapte buna. Se presupune ca
dud o viata grijulie peste zi. Nu te stingheresc nici lega-
turile cu oamenii, nici munca ta, nid zgomotele, nu te
stanJ'eneste nimic. Este o chestiune ce tine strict de inima
' '
ta. Desigur, nu in sensul ca mediul, conditiile nu ajuti, d
in sensul ca aceasta este lucrul fundamental.
Cum ma simt la inceput, atund d.nd ma pregatesc
in chilie, in semiintuneric, ca sa Il ind.lnesc pe Dumne-
zeu? Cum evolueaza trairea pana d.nd sufletul ajunge in
stare sa intre in legatura cu Dumnezeu? Are simtamantul
ca se afla intr-o calatorie in intuneric, nu in intunericul
exterior, d in propriul sau intuneric. Lumina este Hris-
tos (In. 8, 12). Cati vreme nu-Lare pe Hristos, nu vede
lumina intru lumina, se afla in intuneric. Sufletul traie~te
cunoasterea tragid a intunericului, a nestiintei. Ce se va
' ' '
petrece acum, tot a~a vor continua lucrurile?
Deocamdata, sufletul se afla in aceasta stare, dar in-
ceard o nadejde. Care? Dad a gustat in alte dati vizita
lui Dumnezeu, acea traire 11 face sa umble in intuneric, in
necunoscut fara sa se teama. Cand te-ai dus noaptea la o
biserid aflati departe, ~tii uncle sunt bolovani, uncle sunt
sdrile, uncle sunt locurile primejdioase, ~i mergi sigur.
Dad n-ai mai fost niciodata, vei inainta pas cu pas, griju-
liu. Asa si sufletul, dad a cunoscut mai inainte aceasra stare
' '
-37-
 ARHI MAN DRIT EM ILI AN OS SIMONO PETRIT UL
9i L-a gustat dinainte pe Dumnezeu, merge cu nadejdea ca,
la fel ca atunci, si acum II va intalni. Altfel, se multumes-
' ' '
te cu nadejdea ca i se va da, pentru ca Dumnezeu a spus:
,,Cereti si vise va da, bateti si vise va deschide" (Mt. 7, 7) .
' ' ' '
Aceasta nadejde este lucru mare. Fiindcii a spus-o El, ina-
ime ca sa cerem ceva, El ne va da. Nu simt asta, dar o 9tiu.
Prestiinta
' '
faptului ca voi veni in legatura, in imbratisare
) , cu
Dumnezeu imi da puterea ca sa inaintez. Dar calatoresc
ind in intuneric. Prin urmare, am simtamantul calatoriei
9i al izolarii mele in intuneric. Exista o nadejde, o lumina,
dar eu ma aflu in acest intuneric dens, inchegat.
Acum sufletul inainteaza. ~tie doar ca fl va ciiuta pe
Dumnezeu. Ce-I va spune insa? Cum o sa-L caute? Oricat
ar fi citit, lucrurile acestea ii sum straine. Trebuie ca sufle-
tul tau sa le simta 9i sa le spuna.
Citesc, de exemplu, un schimb de scrisori de dra-
goste si acum ma chinui sa-ti scriu ce-mi amintesc din ele.
' '
Nu reu9esc nici sa scriu, nici sa vorbesc. Dad insa te vad,
te cunosc 9i te iubesc, atunci sa vezi cum sufletul mi le va
pune toate pe buze! Atunci pot sa rostesc chiar 9i eel mai
obi9nuit cuvant ca 9i cum s-ar rosti pentru prima oara in
lume 9i sa mi se para ca sum eel mai mare poet, fiindcii,
pur 9i simplu, am spus cuvamul ,,te iubesc". Acela9i lucru
se imampla 9i in lupta dusa de suflet. Nu 9tii ce sa spui, pe
cine sa strigi, pemru ca nu Il vezi! Sa strigi in imuneric? Te
temi, stai pe ganduri! Ii vei fi pe plac lui Dumnezeu? Teva
auzi? Trebuie sa ai o oarecare raza de lumina, un oare9care
inteles, un oarecare semn, care sa-ti spuna ca intr-acolo
' '
este Dumnezeu dupa care strigi. ,,Gheronda! " - strigi,
pentru ca 9tii unde e Staretul. Dad nu 9tii unde este, cum
o sa i te adresezi? Oare 9tim unde este Dumnezeu? Doam-
PRE GATIREA PENT RU DUMNEZEIASCA LITURG HI E
ne unde locuiesti?" (In. 1, 38) - L-au intrebat candva
'" '
ucenicii lui loan Botezatorul. Iar El le-a raspuns: ,,Veniti
sa vedeti! " S-au dus 9i au ramas la El 9i au notat 9i ora. Dar
dad nu 9tii inseamna ca ind te gase9ti in intuneric.
Hristos insa nu poate fi in intuneric. Nu 9tii ce sa
faci 9i atunci incepe lupta, agonia. Unde-I? E9ti singur,
Dumnezeu ti-e necunoscut. Infrico9at lucru! Nu indraz-
nesti sa-L ceri, sa-I vorbesti. Simti ca inlauntrul tau se
du~e o luptii. Sufletul tau i~cepe sa,lupte. Acum imalne9ti
truda sufletului, care reprezinta un element trait. Este
lupta pe care o duce ca sa poata ajunge candva acolo unde
vrea. Se poate sa asude, sa oboseascii. Fiecare om, potrivit
cu caracterul sau, traie9te in mod diferit aceasta osteneala
a sufletului. ,,Dumnezeul meu!'', striga sufletul. Nu striga
rostind cuvintele, ci traindu-le.
Ce triiie9te sufletul in aceastii a doua etapa? Ce simt
in starea in care am ajuns? Mai imai, faptul ca sunt un exi-
lat. Pentru ca a nu-L avea pe Hristos inseamna a nu fi in
· patria mea. M-am dus ,,imr-o pra indepartata" (Le. 15, 13)
9i trebuie sa ma intorc. Sum exilat, asta este o traire foarte
importanta! Dar nu 9tim acest lucru, nu 11intelegem9i, de
aceea, de cele mai multe ori ne simtim atit de bine aco-
lo unde ne aflam. Prin blocuri, pe 9antiere, pe drumuri,
prin casele de paciituire gase9ti oameni satisfacuti. Fiindcii
una 11 are pe sorul ei, pentru ca cealaltii i9i are copila9ul
ei, pentru ca aceea merge bine cu 9coala, nu are nici una
simtiimantul ca este o exilatii si, de aceea, e multumitii. Cel
' ' '
exilat, chiar dad ar avea 9i lapte de pasare2 , iti scrie: ,,Mai
bine in satuletul meu sarac decat in strainatiituri." Asadar,
' ' '
2
Expresie populara greceasca prin care se desemneaza imposibilul.
(n. tr.)
 ARHIMAN DRIT EM ILIANOS SI MO N OP ETRITUL
dobandesc cuno~tinp faprului ca sunt un exilat.
fn al doilea rand, mai dobandesc 1nca o experienta,
anume ca sunt neputincios sa-L cer pe Hristos, ca nu SUnt
1n stare sa fac nici eel mai mic lucru penrru a-L gasi. Mai
rarziu voi intelege ce 1nseamna cuvinrele ,,prin harul lui
Dumnezeu eu sunt" (1 Cor. 15, 10) ~i ca ,,ne-a cercetat pe
noi Rasaritul eel de sus" (Le. 1, 78), Dumnezeul nostru,
~i ca ,,far:l de Mine nu puteti face nimic" (In. 15, 5) . Imi
simt neputinp, nu pot sa vorbesc, nu pot sa ma rog, nu
pot sa ma adun. Cat sunr de neputincios!
~ fn al rreilea rand, simr ca sunr foarre mic, un gunoi.
Inaintea marelui Dumnezeu nu am nici m:lcar 1naltimea
unei furnici. Nimic nu sunr! Sunt o umbra care nu ~oate
nici sa 1nainteze, nici sa lumineze.
Simtind ce sum eu, 1ncep sa 1nteleg ce este El. De
ce sum un exilat? Pentru ca-mi lipse~te Dumnezeu. De ce
sunt neputincios? Pentru ca Dumnezeu este Cel ce este
(le~. 3, 14). Printr-o antiteza tr:lita 1ncep sa !mi dau seama ca
Dumnezeu este mare. Este Cel mare. Tot ce are legatur:l cu
fiinta lui Dumnezeu este de necuprins cu gandul ~i singurul
lucru care poate fl 1nteles este caracterul lui de ne!nteles.
, Pot
sa citesc, pot sa flu informat despre tot ce exist:l 1n spatiul
exterioriz:lrii Sale, al lucr:lrii Sale, despre tot ce este o energie
necreata a lui Dumnezeu, dar sufletul meu nu le 1ntelege.
Vine 1nsa dipa 1n care sufletul 1si
, da seama de lucr:lrile ' de 1n-
su~irile lui Dumnezeu ~i atunci descoper:l faptul ca Dumne-
zeu este mare. ~ti 1nalta, cea mai 1nalta dintre colegele tale.
De flecare data e~ti pusa 1n primul rand. Iti tr:lie~ti propria
alura. Dar cand re duci la picioarele unei piramide ca sa o
privesti si nu-i vezi varful, 0sa1ntelegi ce 1nseamna ca tu esti
' ' ' '
scunda ~i ea 1nalta. Intocmai ~a se petrece ~i aici.
PREGAT IRE A PENT RU DUMNEZEIASCA LIT URGHJ E
Dupa aceea, 1nteleg ca El este sfant, adic:l ceva
cu rotul diferit de lume, cu desavaqire osebit, absolut,
care nu e nimic altceva decat ceea ce este. Este Ce! ce
este (6 ".O.v- Iq. 3, 14). Orice altceva este o inexistenta
(µi) 6v), un lucru conventional. Cum fl 1nteleg? A~a cum
atunci cand ma aflu 1n 1ntuneric; !mi deschid ochii, dar
nu vad nimic, tot a~a face ~i suflerul meu, inima mea. Nu
vede nimic, dar simte ce 1nseamna strigatul: ,,Dumnezeul
m eu ' uncle esti?"
, (cf. Ps. 41, 4). Uncle esti,
, Dumnezeul
meu? Inapoia zidului, 1n afara m:lnastirii? Trebuie ca Te
afli 1n:luntru, dar nu Te vad! Dincolo de srele? Deasupra
cerurilor? Dar dad qti pretutindenea, uncle e~ti de fapt?
Oriunde m-as duce sa-L vanez, nu dau de El. De ma co-
bor la iad, es~e acolo. Dar 1n iad nu-L vad! Dad. ma due
1n adancurile marii (Ps. 138, 7-10), este acolo. Dar nici
acum nu-L vad, eu sunt 1n 1ntuneric. Astfel, din 1ntelesul
cuvantului ,,osebit" extrag 1ntelesul de ,,sfant".
In continuare, pricep 1ntelesul slavei lui Dumnezeu,
ca Dumnezeu este plin de slava. Tr:lirea mea, 1nrunericul
meu ma fac sa simt ca Dumnezeu este tocmai contrariul
a ceea ce sum eu. Inaintam pe bajbaite. Inca ne aflam 1n
spatiul propriilor noastre c:lutari, nu ne gasim 1n spatiul
lui Dumnezeu, ind nu a venit harul. Este spatiul sufletu-
lui care se lupt:l sa-L gaseasd. pe Dumnezeu ~i, inainte de
a-L gasi, va 1ntelege ca Dumnezeu este plin de slava.
Cand suflerul dobande~te aceast:l tr:lire, 1ncepe sa
intre 1ntr-un al treilea stadiu, al poc:lintei. Urmariti trase-
ul. Eu sunt eel exilat, eel neputincios, eel mic. El este Cel
sfanr, Cel osebit, Cel plin de slava. Asta 1nseamna ca eu
trebuie sa ma schimb. Ma pocaiesc (µna-vow) 1nseamna
,,lmi schimb mintea" (vouc;), devin un alt om. Acum 1n-
 ARHIMAN DRIT EMILIAN OS SIMO NOPETRITU L
cepe sa fie cultivata inlauntrul meu nevoia de podinfa ~i ,
incet-incet, trairea pocainfei.
De indata ce infeleg gandul ca eu, pipernicitul, eu,
nimicul, trebuie sa fac un salt ~i sa ma aflu in spafiul Dum-
nezeirii, ca trebuie sa ma schimb, sufletul meu incepe din
acel ceas sa caute sa gaseasd ce trebuie sa schimbe, incepe
sa se framante. Cine sum eu? Ce mi se intampla? Acum
descopar, mai Imai, ca sum padtos. Descopar cauza fun-
damentala care ma desparte de Dumnezeu, care m-a exilat,
m-a facut mic si dintr-unul ,,cu putin micsorat fara de in-
geri" (Ps. 8, 5), 'adica ~ezat aproape de inairimea D~mneze­
irii, am ajuns pamant, cenu~a, vierme al pamantului. Dimr-
odara m-am trezit ,,ca un dobitoc" (Ps. 72, 22). Asadar sum
padtos! Foarte important lucru! Dar acum, in c~ fel sa ma
pocaiesc? Cum sa ma pregatesc pentru spovedanie? Cum
sa spun ca am gre~it? Trebuie ca sufletul meu sa ranjeasca
dupa ceasta! Cand te intereseaza cum sa imri la univer-
sitate, ce parere are duhovnicul despre tine, de ce nu te
iube~te starefa, de ce o iube~te mai mult pe cealalta, o sate
mai podie~ti? Dad ifi place focul, o sa gase~ti vreascurile
(Ioil. 2, 5). Ce cauti, aia gasesti. Asadar, descoperi cauza
' ) ' )
care este pacatul. Sunt padtos.
In al doilea rand, descoperi ,,peretele eel din mij-
loc al desparfiturii" (E£ 2, 14), acest lucru tragic ce se
afla imre tine ~i Dumnezeu. Dad vrefi, putem sa numim
,,peretele eel din mijloc" intuneric sau negura, negura in
ce-L prive~te pe Dumnezeu, intuneric in ce ne prive~te pe
noi. Mare lucru este sa simt ca sunt separat, ca exista acest
perete, negura, intunericul, diferit de bezna sufletului care
se lupta sa-L imalneasca pe Dumnezeu asa cum am vazut
ca se inrampla in prima etapa. ' '
PREGATIREA PENTRU D UMNEZEIASCA LITURGH IE
In al treilea rand, pentru ca sum pacaros ~i pemru
ca exisra un perete care ne desparte, simt ca sum strain de
El. Ca nu am nici o legatura cu El. Cum sa comunic cu
El? De obicei, ne in~elam pe noi in~ine . Deoarece savar-
sim o rugaciune buna, pentru ca avem o anume evlavie, o
~arecare virtute, 0 inaintare sau pentru cane autoamagim
cu pseudospovedaniile noastre, ni se pare ca avem ~i ha-
rul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu ne-a cercetat. Iar aceasta
cercetare poate sa fie pur ~i simplu o indrazneala, o por-
nire nesupusa a inimii, o ne~tiinfa. Acum insa infeleg ca
sunt un strain, ca nu am nici o legatura cu El!
In al patrulea rand, pentru ca sum strain, sum lu-
mesc, nu aparfin spafiului lui Dumnezeu. Surprind infe-
lesul ideii de om lumesc. Se poate sa fiu staref sau episcop,
nu conteaza, conteaza uncle traie~te inima mea.
A~adar, in cea de-a treia etapa, simt ca sunt padtos,
ca exista peretele din mijloc al desparfiturii. Descopar ca
sunt strain de Hristos. Dumnezeu este necunoscut, iar eu
un strain, un om lumesc. Aceasta descoperire are inlaun-
trul meu cateva urmari duhovnice~ti, pentru ca ne gasim
in cursul inaintarii. Incepem sa descoperim sinele nostru,
vedem ce aluat suntem, deoarece raul pe care 11 avem in noi
este necuno~terea de sine, necuno~terea propriului suflet.
Gandul la padto~enia mea aduce cu sine trebuin-
p schimbarii. Nu vorbim ind despre podinfa, ci despre
schimbare. Pocainp este o harisma a Sfamului Duh ~i
mi-ova da Dumnezeu. De exemplu, ai facut ceva ~i zici:
,,Vai de mine ce-am facut? Cine mai asculta de Staref?"
Asta este parere de rau. Dar cand te chem eu ~i-fi spun:
,,Ce ai facut, copila~ul meu?", dad tu ifi marturise~ti gre-
~eala ~i-mi ceri sa te pedepsesc, iar eu nu te pedepsesc ~i
 ARHIMANDRIT EMILIANOS SJMONOPETRITUL
ingadui sa te imparta9e9ti, o sa spui: ,,Ce bun este Ghe-
ronda! Cum sunt eu 9i cum este el! Uita-te la bunatatea
lui Dumnezeu! Sa-1 amarasc pe Dumnezeu?" Incepe acum
pocainp. Altceva este parerea de rau 9i schimbarea, altce-
va podinp. Simfirea pacato9eniei mele imi produce tre-
buinp, dorinp de a ma schimba.
Printre altele, trairea prezenfei ,,peretelui din mijloc
al despaqiturii" ma face sa infeleg ca trebuie sa sparg acest
perete. Lovesc cu pumnii, dar zidul este puternic. Lovesc,
lovesc - nimic! Din ochi imi curg 9iroaie. Acum incepe
plansul, dar nu eel care este o harisma a Duhului, ci eel
care iese din sufletul meu, din simramantul ca Dumnezeu
este dincolo 9i eu dincoace.
In continuare, simramantul ca sum strain imi pro-
duce trebuinp dorinfei puternice 9i a9a se aprinde dorinfa
arzatoare de a-L cunoa9te, de a-L vedea pe Hristos. Spu-
nem dine ducem la Liturghie ca sa-L cerem pe Hristos.
Dar simfim oare lucrurile pe care acum le spunem? Sa nu
spunem ca mergem pentru Hristos, fiindca asta-i o min-
ciuna. Ne in9elam pe noi in9ine, la fel ca in proverbul: Jn-
Fla-ma ca sate in9el, ca sane tread vremea." Cand infeleg
ca sunt strain de Dumnezeu, atunci incep sa-L doresc pe
Hristos, asa cum in momentul in care o fata isi da seama
ca i-a ple;at iubitul, se zvarcole9te inlauntrul e'i, ochii i se
inlacrimeaza, iar inima ei il cauta. I se fac oferte: vine pri-
mul, al doilea, al treilea, al patrulea, dar ea ii alunga pe tofi,
chiar dad sunt buni, bogati, educati, crestini. Inca inainte
de a-i cunoa9te, inima ei zice ,,nu",'aparflne altuia. Lucrul
acesta se potrive~te ~i sufletului care se pocaie9te.
Prin urmare, trairea caracterului lumesc, descoperi-
rea faptului ca eu, faimosul cre9tin, sunt un om lumesc, ma
PREGATIREA PENTRU DUMNEZEIASCA LITURGHIE
face sa iau hotararea de a deveni dumnezeiesc. Ma silqte,
in opozifie cu cele de dinainte, mai intai sa iau hotararea
daruirii sinelui meu. Simt ca, de vreme ce eu sunt lumesc
si traiesc in lumea mea, iar El este sfant, trebuie sa ajung
~i eu ce este El, trebuie sa merg impreuna cu El, trebuie sa
~a dau Lui, sa ma predau Lui. Altfel, nu pot sa Ii aparrin.
Aceasta daruire a fiinfei mele este, in cele din urma, o zvar-
colire, pentru ca ies pe jumatate nimicit. Al/a cum cand
mergi la cineva cu dorinp de a-i aduce argumentele tale,
iar el ti le darama pe toate, iti dovedeste ca esti un nimic,
iar tu' te simfi epuizat, spui 'apoi: ,,Ma pred~u!" 9i, chiar
dad nu i-o spui, o infelegi 9i nu pofi sate mi9ti - dad nu
te simti asa inaintea lui Dumnezeu, adid incapabil chiar ~i
sate ~i9tl, inseamna ca nu I te-ai predat. De vreme ce exis-
ta inlauntrul tau ceva care ind se zbate, se impotrive9te,
inseamna ca nu pofi sa-I spui lui Hristos: ,,M-am predat!"
Hotararea de a ma darui, nu daruirea insa9i, este
ceea ce spune fiul risipitor: Ma voi scula 9i ma voi intoarce
in patria mea 9i ii voi spune tatalui meu: ,,Gre9it-am lacer
si inaintea ta" (Le. 15, 18). Este hotararea de a ma intoar-
~e 9i de a spune: ,,Dumnezeul meu, de la Tine am pornit,
Tu m-ai nascut, pe Tine Te caut 9i la picioarele Tale cad!
Sunt un catelandru druia i-au fost scosi dintii si nu poate
sa fad ni~ic." Dar atunci cand simr' ca a~ dinfi, o sa
mu9c, prin urmare nu exista nici un fel de predare.
In al doilea rand, hotararea de a ma preda ma face sa
ma hotarasc pentru sfinrenie, deoarece ca sa ma predau lui
Dumnezeu, trebuie sa ajung asemenea Lui, sfant, in infe-
lesul unei vieti osebite, nu in intelesul unui loc diferit sau
al unui mod' diferit. Cati din tr~ noi au luat hotararea sa
ajunga sfinfi? Dad m-a; fi hotarat sa ajung sfant, n-a9 fi
 ARHIMANDRIT EMILI ANOS SIMON OP ETRITUL
mers sa mananc, a§ fl mers sa ma rog. N-~ fl cautat sa port
curare straie, mi-ar fl ajuns ceea ce am. N-a§ fl cautat sa
ocup curare loc, pentru ca §tiu ca sora mea 11 prefera, fie din
neputinfa, fie din trebuinfa. Nu m-~ fl dus J:n camera de la
rasarit, ci ~ fl zis: ,,Sora mea este bolnava, ia sa merg eu in
chilia cu geamul pe nord." Altfel vede lucrurile mireanul,
altfel le vede sfantul. Ne gasim pe un teren omenesc. Inca
nu atingem hotarele duhovnice§ti. Stam pe pama.nt. Sun-
tem jos, foarte jos! N-am ajuns ind nici la prima treapta.
Desigur, nici n-o sa ajungem astazi. Suntem departe ...
Prin urmare, hotararea de a ma darui ma face sa iau
hotiirarea de a ajunge sfant. Vii la mine, iar eu !ti vorbesc cu
salbaticie, §i J:ndatii te indispui. Asta J:nseamna' ca n-ai luat
ind hotiirarea de a fl sfant, altfel mi-ai fl cazut la picioare §i
mi-ai fl spus: ,,Te rog, continua tot ~a; pentru ca asta ma
ajuta la sfintenie." Dar nici nu ti-a trecut prin mime asa
ceva. Chiar ~i simplul fapt ca ini~a ta zice ,,Ia te uitii, cu~
!mi mai vorbe§te!" arata independenfa ei. Trebuie ca inima
sa simta aceste cuvinte, sa le traiasca. Prin cuvantul ,,inima'
nu 1nfelegem, desigur, sentimentul, ci omul launtric.
Hotararea pentru sfinfenie ma face acum sa iau ho-
tiirarea J:ndreptarii. Faptul ca nu sum sfant J:nseamna ca
sum ceea ce ziceam mai J:nainte, prin urmare trebuie sa
ma J:ndrept acolo uncle gre§esc §i iau deci hotiirarea de a
ma J:ndrepta. Adeseori se poate sa ne spovedim, sa ne re-
cunoa§tem pacatul, dar sa nu luam niciodata hotararea J:n-
dreptarii. Ai luat hotararea? De J:ndata te §i J:ndrepfi. Este
foarte U§Or. Hristos nu a spus nimic care sa fie greu sau
pe care sa nu-1 putem face. De ce nu putem face aceasta?
Pentru ca nu o vrem.
Cand J:nlaumrul meu are loc aceastii lucrare, desco-
PREGAT IREA PENT RU D UMNEZE IASCA LITU RGH IE
par ca adta vreme nu m-am ocupat adt cu mine, cat cu
Dumnezeu. Adica ma vad pe mine J:nsumi altfel decat ma
stiam J:nainte. Inainte fl vedeam pe Dumnezeu prin prisma
~inelui meu. Acum ma vad pe mine J:n funqie de ceea ce
este Dumnezeu §i judec cum trebuie sa flu ca sa ma aseman
cu Dumnezeu. Prin urmare, obiectul cautarii sufletului
meu, J:nainte ca el sa-1 COn§tientizeze, J:nainte ca el Sa faca
ceva, era, prin harul dumnezeiesc, Dumnezeu. Am J:nceput
sa !nfeleg ca sufletul meu se J:ndeletnice§te cu Dumnezeu.
Astfel, ajungem la cea de-a patra etapa, la pomeni-
rea lui Dumnezeu. Pomenirea lui Dumnezeu J:nseamna
J:ndeletnicirea inimii, a minfii, a cugetului, a fiinfei mele
cu Dumnezeu, care ma une§te cu Sine. Incep sa-L po-
menesc pe Dumnezeu, sa !nfeleg ca acum ma gandesc la
Dumnezeu, ca Dumnezeu este sfant, mare, plin de slava
§i ca trebuie sa ma schimb, sa ajung sfant. Vedefi cum ne
apropiem J:ncet-J:ncet de Dumnezeu? Prima pomenire a
lui Dumnezeu parca vine de departe, ind J:n bezna, ca un
zgomot ce vine din departari, ca un val.
Prima pomenire a lui Dumnezeu, primul contact cu
Dumnezeu, este o J:ndeletnicire cu El. Imr-un oarecare fel,
este o patrundere a sufletului meu, §i nu a duhului meu.
Duhul, pentru ca Dumnezeu 1-a fa.cut vesnic , si
, nemuritor,
J:ncepe sa prinda curaj ca Ii voi da dreptul sa se J:ntoarca J:n
pra lui, de cares-a desfatat, dar pe care a pierdut-o. Sufletul
meu J:ncepe sa descopere faptul ca Dumnezeu este adevarat
§i ca pana acum am trait in minciuna. Credeam ca ma
J:mparta§eSc, ca liturghisesc sau ca iau parte la Liturghie,
dar de fapt nu faceam nimic. Acum J:nsa 0 sa reU§eSC asta, a
spus-o Dumnezeu. ~tiam ca Dumnezeu este adevarat din-
tr-o CUnO§tinfa simpla, pentru ca auzisem despre asta, ne-a
 ARHIMAN DRIT EM ILIANOS SIMO NO PETRIT UL
spus-o Stareful, am citit despre asta. Acum incep sa o simt
cu sufletul 9i inlaumrul meu patrunde o seninatate. De
vreme ce Dumnezeu este adevarat, nu mime - ,,credincios
este Dumnezeu" (1 Car. 1, 9) - inseamna ca, ce a spus, va
face. Astfel, avem o inaimare a trairii.
De vreme ce Dumnezeu este adevarat si credincios
' '
nu se poate ded.t sa ma apropii de El, sa mi Se descopere.
Ne gasim in al cincilea stadiu al trairilor. Incep sa simt
ca Dumnezeu este Cel ce Se apropie. Dad, Dumnezeul
meu, eu sum un neputincios, mic, fara vlaga, cufundat in
bezna, dad imre mine 9i Tine se afla peretele din mijloc,
ce pot sa fac? Nimic! Dar Tu es ti credincios Es ti adevarat
Prin urmare, esti Cel ce Se a~ropie. Imp~ra~ia cerurilo;
este aproape" (Le. 21, 31). Inseamna '~a impa~afia ceruri-
lor se apropie, ca eu nu pot sa merg in imparafia cerurilor,
ci ca ea trebuie sa vina cane mine. Incepem sa infelegem
ce spune Sfama Scriptura, pe care o citim din anii copila-
riei noastre 9i nu pricepeam ce vrea sa spuna.
Jmparafia cerurilor este aproape." ,,Aproape" in-
seamna ,,langa". ~a cum atunci d.nd zicem ,,omul este
aproape", infelegem ca era la or~, iar acum se intoarce,
vine, tot asa si imparatia
) ) ' cerurilor s-a desprins de cer si
' vine
dtre mine, se apropie de mine. Dad Hristos Se apropie,
inima mea lucreaza, se incalzeste. Ca si cum as fi relativ
aproape de tine, de9i inca depa;te, insa ~in. Treb~ia sa vina
cineva, dar n-a venit, pemru ca 1-a impiedicat furtuna, a9a
ca va veni maine. Si'
chiar dad ti, se va spune ca nu va ven1· '
inima ta ifi 9opte9te ca ap ceva nu este cu putinfa, va veni.
Nadejdea care ia na9tere capata un gust dulce, care
este pregustarea fericirii ce o voi dobandi la aratarea lui
Hristos. Imparafia este aproape, se apropie. Eu sum deja
PREG ATIREA PENTRU DUM NEZEIASCA LITU RG HI E
mai aproape de Dumnezeu, nu aproape. Altceva este
aproape, 9i altceva mai aproape. Trebuie sa cunoa9tem ele-
mentele care ne ajuta sa infelegem in ce punct ne aflam.
Cand simt ca sum mai aproape de Dumnezeu, des-
copar faptul ca Dumnezeu, Cel aflat atit de departe, Cel
dinapoia catapetesmei, este Dumnezeul meu, este capul
Bisericii, este capul meu, iar eu si' toti
, ceilalti
, sumem un
singur trup (Ef. 4, 4). Descopar comuniunea Bisericii.
Sum mai aproape. Singur? Nu, cu imreaga Biserid. Sum
mai aproape, pemru ca iert, pemru ca iubesc, pemru ca
tot ce fac, fac in Biserica, ,,impreuna cu tofi sfinfii" (Ef.
3, 18), 9i nu de unul singur. Pemru ca, pana la urma,
ce sum? Un gunoi, un vierme al pamamului 9i, in cele
din urma, voi ajunge mancare viermilor. A9adar, incep sa
simt, sa traiesc comuniunea Bisericii. Nu sa citesc, nu sa
vorbesc despre ea, ci sa traiesc faptul ca eu sum un madu-
lar al tau, al Arhanghelului Gavriil, al Sfamului Andrei, al
Arhanghelului Mihail, care a facut minunea din Colose,
al tuturor sfinfilor. Atunci infeleg de indata ca ace9ti sfinfi
sum aici, cu mine. Inca nu-i vad, nu-i aud. Dar 9tiu ca
sum cu mine. Am patruns in spafiul sfinfilor, dar prin
dorinfa, prin dispozifie launtrica.
Constientizand acum imelesul comuniunii Biseri-
' '
cii, incepe sa incolfeasca inlauntrul meu 9i, incet-incet, sa
sporeasca prima iubire omeneasca in Biserica. Incep sa-i
iubesc pe toti si pe toate. Te iubesc si nici nu-mi aduc
' ' '
aminte ca ieri m-ai injurat, ca nu mi-ai dat ce fi-am cerut,
ca m-ai acuzat, ca e9ti rautacioasa. Nu-mi amintesc nimic.
Imi vine sa ma ridic ca sa te imbrafi9ez, sa te sarut. Se
poate ca tu sa fii de cinci zile in chilie la tine, sa nu te fi
vazut, dar eu nici nu am simfit asta 9i nici nu m-am gan-
 ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL
dit la lipsa ta. Prezenp ta era vie pentru mine. De d.fi imi
amintesc astfel! Cum imi amintesc de ei! Cum se descurd.
si se curata mintea? Nu iubesc numai oamenii, ci si vier-
~i§orul p'e care-1 ocolesc ca sa nu-1 calc, pasarica in~hefat:l
pe care 0 incalzesc ca sa poat:l, sarmana, sa zboare iarasi si
sa nu ramina pe drumuri, furnica de langa mine. Dob'a~­
desc o anumita sensibilitate. Stiti uncle se afla omul care
' '
nu a dobandit iubirea? In urma tuturor acestor stadii! In
al doilea? In primul? Inainte de primul? Nu §tiu. Din ele-
mentele despre care vorbim poate oricine sa-§i dea seama
uncle se afla.
Oricum, in aceast:l etapa incepem sa descoperim
prima iubire omeneasca in Biserica. Nu vorbim despre iu-
birea trupeasca, de mama sau de tata, asta este alta iubire.
Te iubesc pentru ca e§ti copilul meu. Pot sa nu-1 iubesc pe
copilul pe care 1-am nascut? Sau te iubesc pentru ca mi-ai
spus oful tau. Sau sum calugarifa §i-mi iubesc Starefa. E
anormal sa n-o iubesc. Ceva se intampla in inima, exista o
oarecare strimtorare, un anumit geamat. E nevoie de o in-
tervenfie medicala. Nu vorbim insa despre st:lrile bolnave,
ci despre iubirea flreasca in Biserid., care este universala.
Este ,,pentru tofi oamenii" (cf. 1 Car. 9, 19-22), dupa
cum zice Apostolul Pavel. Inima lui Pavel era un ocean
nehot:lrnicit, care cuprindea intreaga lume §i pe atifia al-
fii, dupa cum zice Sfantul loan Gura de Aur.
Cand iube§ti pe cineva, 11 simfi viu inaintea ta. Sin-
guratate simte numai eel care nu iube§te, iar singuratatea
se face §i mai mare atunci d.nd vreau sa fiu iubit de cei-
lalfi. Oricare om, fie imparat, fie cer§etor, vefi vedea ca, de
~ndata ce va vrea sa-1 iubeasca alfii, va simfi insingurare.
Indata ce incepe sa iubeasca, nu cu iubirea omeneasca, ci
-50-
PREGATIREA PENTRU DUMNEZ EIASCA LITURGHIE
cu cea in Biserica, incepe insingurarea sa se risipeasca §i
descopera ca Biserica intreaga, cu tofii sum cu el.
Puteti observa acum ca o traire o aduce pe cealal-
ta. Trairea faptului ca sum mai aproape de Dumnezeu ma
duce la cunostinta si la trebuinta de a dobandi instrii-
cOn ' ' ' '
narea. Alt lucru este faptul ca eram un strain, §i altceva este
tnstrainarea. Faptul ca eram un strain reprezenta trairea ex-
perimentala a insing~rarii mele, a raminerii mele in _lu:n~:
departe de Hristos. Instrainarea insa este un salt al m1m11
pentru a ie§i din toate acestea, afara din ~i~e ins~mi §i di~
lume, ca sa ma apropii de Hristos. Aceasta mtenpe, aceasta
pofta, este ceva care ma conduce la Hristos, imi produce
dorinp puternica, trebuinp, cautarea instrainarii.
In continuare, dragostea mea fafa de oameni, in-
toarcerea eului meu catre ceilalfi, ma face sa dobandesc
uitarea de sine. Faptul ca am hotarit sa ma predau este un
lucru diferit de eel ca tnca imi aparfin. Incep deci sa infe-
leg ca trebuie sa tmi uit sinele, sa 11 las deoparte, sa nu-mi
pese de el. Simfamantul comuniunii Bisericii ma face sa
inteleg acum prin traire ce inseamna ca sunt madular al
lul Hristos: nu sum un individ, ci o persoana, in sensul ca
Hristos este capul. Descopar ce inseamna madular al lui
Hristos, descopar locul meu in Trupul lui Hristos in mod
corespunzator smereniei pe care o am.
Trairea comuniunii cu sfinfii §i cu ingerii despre
care vorbeam inainte ma face sa simt ca ma aflu in intu-
neric, sub umbra §i mijlocirea lor. Simt ca tofi sfinfii §i in-
gerii ma acopera. Nu sum singur. Aripile lor se aud. Tofi
sfinfii sunt impreuna cu mine. Se ingramadesc in aceast:l
bisericuti. Cata maretie!
I~ timpul calat~riei, m-am intilnit cu un mitropo-
-51-
 ARHIM AND RIT EM ILI ANOS SIMON OPETRITU L
lit. Am vorbit despre episcopii titulari 3 ~i mi-a povestit o
discufie pe care a avut-o cu unul care i-a spus:
- Este cu putinfa ca un titular sa fie mitropolit? Este
fara nici o rafiune. Poate fi cineva primar fara oameni? Nu
se poate. Tot ap nici mitropolitul nu poate fi fara o tur-
ma, mi-a zis.
M-am maniat, dar atunci mi-a venit o idee care
mi-a iqit in acea clipa din suflet ~i i-am zis:
- Asculta, pe primar il aleg oamenii. Daca nu sum
oameni, in mod clar nu va exista nici primarul. Pe mitro-
polit insa nu-1 aleg oamenii.
- Bine, imi raspunde. II alege Sinodul, Biserica, dar
pe cine conduce? Care este Biserica lui?
In toiul framamarii mele sufletqti imi vine un al
doilea gand ~i ii raspund:
- Cine este Biserica? Oamenii vii, care vin sau poa-
te ca nu vin la biserica, sau poate ca vin ~i apoi se due sa
Pacatuiasca? Sum in Biserica si
, toti
' cei care nu vin nici-
odata ~i zac in fiecare zi prin cafenele sau sum du~i pe la
treburile lor?
- Sigur ca in Biserica sum si acestia. Dar nu sum in
' '
Biserica sfinfii care aici s-au nascut ~i au crescut? Nu sum
Biserica mosii si stramosii nostri? Nu sum Biserica sfimii
' ' ' ' '
care au marturisit in aceasra mitropolie al carei titular sum?
Nu sum Biserica tofi ingerii care exista in acest loc? Sum un
mitropolit al Bisericii. Acolo inlauntru, pentru mine, sum
vii toti' cei morti' si
'
toti' sfintii nevazuti., Cand am inteles
, ca
)
sum im2reuna cu toti acei sfinti, m-am simtit cu totul alt
- ' ' '
3
Episcopii titulari erau o categorie de arhierei hirotoni~i pe seama
unor ceta~i istorice, fara a avea 1nsa ~ i credincio~i sau o eparhie pro-
priu-zisa in grija. Mitropolirul este un ierarh care p astore~ te o anu-
mira eparhie.
PREGAT IREA PENTRU DUMNEZEIASCA LITURGHIE
,..,, Prima oara am simtit aceasta, a zis mitropolitul.
011•· '
Astfel, simfi pentru prima oara ca e de fafa intreaga
Biserid vie, tofi sfinfii, tofi ingerii. Prin urmare, traie~ti
sub umbra lor ~i cu mijlocirile lor, ~i in mod spoman iz-
bucne~ti: ,,Pre Preasfama, Preacurata, Preabinecuvantata,
Slavita Srapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea ~i pu-
rurea Fecioara Maria, cu tofi sfinfii pomenind, pre noi
insine ~i unii pre alfii 9i toad viap noastra lui Hri~tos
D~mnezeu sa o dam." Te une~ti cu Preasfanta, cu lna-
intemergatorul, cu Apostolii, cu Sfinfii ~i, impreuna cu
ei, te predai cu adevarat lui Dumnezeu. Acest infeles il
are cuvantul ,,pomenind". Ii invoci pe tofi ~i zici: ,,Vino,
Preasfanta mea, vino, Inaintemergatorule, vino, Sfantii
Varvara, Sfinte Nicolae al meu, Sfinfilor ctitori de la Me-
teore, Sfinte ctitor al Simonos-Petrei, ~i tofi impreuna sa
mergem la Hristos sa I ne dam!" Altfel mergi cand e9ti
singur, ~i altfel cand ai parte de o astfel de tovara~ie! . .
Infricosator lucru este sate iubesc ~i tu sa nu-fl da1
seama! Pentr~ ca nu m-am uitat la tine, nu fi-am vorbit,
nu ti-am zambit, nu fi-am raspuns, vei trai in insingurarea
in
ta, timp ce eu te iubesc. Sa fiu cu tine in fiecare zi, ~i tu
sa crezi ca nici nu-mi amintesc de tine! Cat de infrico~ator
este sa nu simti iubirea, ocrotirea, existenp, prezenp aces-
tui intreg uni~ers adevarat, care este trupul tau, ~i sa tra-
iesti singur! Asadar, se risipe~te intunericul, singuratatea,
si 'te afli acum tn lumina pe care o radiaza aripile ingerilor,
~ugaciunile ~i mijlocirile ~i solirile tuturor sfintilor. lei din
propria lor lumina. Devii ~i tu o alra fiinfa luminoasa, o
laned si dantuiesti impreuna cu ei langa Hristos.
P '' , '
Uncle este Hristos? Inca nu L-am vazut. Este insa
impreuna cu sfinfii, acolo uncle sunt sfinfii este ~i Hris-
 ARHIMANDRIT EM ILIANOS SIMONOPETRITUL
tos. Dad am inteles ca sum un madular al Lui, ca aici
sum sfintii ~i ingerii, atunci ~i Hristos trebuie sa fie pe aici
pe undeva, nu-i nevoie sa strig, nu-i nevoie sa caut. Am
acum trairea ca: ,,Iara, vine!", iar inima scoate propriul ei
strigat: ,,Vino!" In ce limba o spune? Nici nu ~tiu, nici
nu pot spune. Mi-e cu neputinta sa o exprim. lnima insa
zice: ,,Vino, vino!" Dad Ii vorbesc, dad poate sa auda
inseamna ca e pe aici, ~i cad in genunchi, ~i fac prima in-
genunchere, prima inchinaciune, in timp ce ma aflu ind
in intuneric. ,,Dumnezeul meu!" Cad, ingenunchez ~i ma
inchin Dumnezeului celui ind nevazut. Dupa ce m-am
smerit, m-am plecat, mi-am depa~it propriul sine, am in-
trat in spatiul Lui, dupa ce I m-am inchinat, Se plead
acum El asupra mea ~i ma ridid. Avem acum cercetarea
dumnezeiasd, un lucru deosebit de vedere.
In ce fel se produce cercetarea lui Dumnezeu? Am
spus ea asrazi nu ne vom referi la intelesuri duhovnice~ti.
Ne vom opri la cele omene~ti, la cele de jos, care sum
mai jos de prima treapra. In principiu, cercetarea dum-
nezeiasd depinde de om, de inima lui, de dragostea lui,
de dorul lui, de caracterul lui, de viap lui, de locul uncle
se afla. Altceva e sate afli intr-o chinovie mare, si altceva
sa te afli intr-un schit. Altceva e sa fii un om b~curos si
altceva sa fii un melancolic. Altceva e cand ai trait 0 vi~~a
fecioreasd din anii copilariei ~i singurul lucru la care te-~i
gandit era sa devii monah, ~i altceva cand ai fa.cut tot felul
de nazdravanii de-a lungul viqii. Dumnezeu ii cerceteaza
pe toti, dar vorbe~te potrivit cu ceea ce pricepe fiecare, cu
modul in care II caura ~i cu ceea ce este. Toate astea joad
un mare rol. Dupa cum tu folose~ti in mod diferit fiecare
unealra, fiecare material, lemnul, cimentul, marmura, tot
PREGATIREA PENTRU DUMNEZEIASCA LITURGHIE
asa si Dumnezeu lucreaza in mod diferit fiecare ogor de-
~ Lui. $tie uncle merge, pe cine cerceteaza ,,dci al Lui
neam ~i suntem" (F.A. 17, 28). Suntem faptura Lui! El ~tie
,,zidirea noastra" (Ps. 102, 14) ~i, de aceea, altfel va apuca
bumbacul, altfel fierul. Casa indoi fierul, te opinte~ti din
rasputeri, dar bumbacul il prinzi cu ginga~ie.
Cand ne aflam in starea cercerarii dumnezeie~ti do-
bandim doua trairi foarte importame ~i pe care le avem
apoi mereu. Imai, pacea. Altceva este dulceap de care vor-
beam mai inainte, pregustarea care poate sa vina cand ind
te afli in mocirla pacatului, ~i altceva este pacea cercetarii lui
Dumnezeu. ,,Dumnezeu este Domnul ~i S-a aratat noua"
(Ps. 117, 27). Nu L-am vazut, dar ,,S-a aratat". ,,Cercetatu-
ne-a (... ) de sus (... ) pe cei din intuneric ~i din umbra mor-
tii" (Le. 1, 78-79). ~a cum sum, aplecat, ingenuncheat, nu
vad lumina, nu vad ingerul, nu vad nimic, dar am pace.
Al doilea, simt indrazneala. Acum vreau sa-mi ridic
privirile ~i sa-L privesc. Simt ca Dumnezeu nu are nimic cu
mine. Am luat hotararea de a ma podi, am inteles ca sum
pacatos, strain, un nimic, ca Dumnezeu m-a iertat. ,,Cel ce
cerceteaza inimile si rarunchii" (Ps. 7, 10) ne vede dispozi-
tia - cat de repede{ - ~i, inaime ca noi sa trecem la fapte, El
deja ne-a cercetat. Potrivit cu starea in care ne gasim, ne da-
ruieste pacea si indrazneala, chiar dad ind nu am inaintat
la ~asuri de sflntenie potrivit cu criteriile omenesti.
Cand voi ~vea parte de aceasra cercetare dumneze-
iasd, ce fac? Cad ~i ma inchin. Nu la Cel nevazut, - ind e
nevazut, dar nu-L traiesc ca nevazut- ci la Cel care ,,e aici,
cu noi, in chip nevazut" 4 . Du pa ce, mai intii, sdpanea
caracterul nevazut, acum, pentru ca a avut loc cercetarea,
4 Sfanta Liturghie, Rugitciunea dinaintea fr!ingerii agnefului.
 ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOP ETRITUL PREGATIREA PEN TRU DU MNEZE IASCA LIT URGHI E

II simt pe Cel nevazut ca fiind aici, cu mine. Cad, asadar
~i ma inchin Celui ce este impreuna cu mine, imi i~tind
mana ca sa-L prind.
Cand ajung in acest moment in care cad ~i ingenun-
chez, in care ma inchin ,,Celui ce este impreuna cu noi in
chip nevazut'', atunci nu mai pot sa inaintez, nici sa ma
mai pregatesc. Nu pot sa ma mai rog, nu mai pot sa fac
nimic. Singurul lucru pe care il vreau este sa liturghisesc,
sa-L prind in mana pe Cel care este in chip nevazut impre-
una cu mine ~i cu pofta sa-L var inlauntrul meu. Atunci,
chiar dad nu a inceput ind Utrenia, a~tepfi cu nerabdare
sa bad clopotele. Dad te afli la Utrenie, ranje~ti sa inceapa
odad Laudele, sa ajunga slujba la Doxologie, ca preotul sa
spuna apoi ,,Binecuvantad este imparafia!", ca sa deschi-
da imparatia cerurilor. Nu-ti mai gasesti linistea nu te vei
lini~ti deca'.t dad vei liturghisi. Dar d;ca nu 'vei liturghisi?
Nu ~tiu ce se va intampla. In orice caz insa, e~ti pregatit.
Darosa-mi spui: ,,Dad qti preot, vei liturghisi."
Nu uitafi insa ca tofi suntem ,,preofie imparateasca"
(Iq. 19, 6; 1 Ptr. 2, 9). Suntem impreuna-parta~i la pre-
Ofia lui Hristos. Suntem cu tofii roada, lucrarea sfanta,
rezultatul lucrarii preofiei Lui. Suntem fiii Preotului, Im-
paratului, Invatatorului, Prorocului. Suntem si noi preoti.
' ' '
Nu mergi numai sa asi~ti la Liturghie, ci sa liturghise~ti,
sa-fi oferi inima, sinele tau ca jertfa curad, ca rod pa~nic.
Dar sinele du nu are nici o importanfa, ~i de aceea mergi
intai de toate sa oferi ,,ale Tale dintru ale Tale". El ti le-a
dat, ale Lui sunt cele pe care I le oferi, care la incep~t in-
fatiseaza ceea ce esti tu, ce iubesti tu, ce doresti tu si care
'' ' ) J ) '
ceea ce am adus eu, ~i este un element al viefii mele. Cu
aine se hranqte omul. Vinul ramane ca vin, care inseam-
~a dorinp mea, veselia mea, inima mea, sanatatea mea.
Ceea ce sunt, ce am mai bun, aduc ca ofranda. Elementele
care arad ofranda mea raman ~i, in acela~i timp, sunt pre-
facute in insu~i Trupul ~i Sangele lui Hristos.
Aceasta este pregatirea sufletului ca sa mearga la Li-
rurghie. Sa vada inlauntrul sau fiecare dintre noi uncle se
afla. Inima, atunci cand este pregatid, ne-o spune, vrea sa
zboare. ,,Binecuvantad este imparafia Tatalui ~i a Fiului!"
Inima tasneste se preda Domnului vietii, Domnului ini-
mii, ~~ ~u~ ~lute~te puful in aer. Intra 'in imparatie, intra
in locul uncle e Hristos, ~ade pe tronul Lui. Oricine parti-
cipa in mod adevarat la slujba din biserid chivernise~te ~i
conduce ca un preot casa lui Dumnezeu. ,,Intra-voi in casa
Ta si ma voi inchina dtre biserica cea sfand a Ta'' (Ps. 5, 8).
In~hina-ma-voi dtre biserica?" Nu dtre biserid, ci lui
Hristos I te vei inchina. Acolo este Hristos. Atunci deja
pofi sa faci ce vrei. Uncle este Hristos, acolo este totul.

in cele din urma, se prefac in insasi fiinta Domnului. Si

astfel, Trupul lui Hristos, agneful ~cela :a.mane ca pain~,