Scenariul activității „Avem nevoie de părinți”

I prezentator: În armonia casei părinteşti ne naştem şi devenim oameni...

Al II-lea prezentator : Când cerul se năruie, venim la mama, când stropul de

ploaie se transformă în lacrimi, venim la mama...

I prezentator: Tăria stâncii, căldura siguranţei sufleteşti o găsim în mângîierea

mânei bărbăteşti de tată.

Al II-lea prezentator : Elevii clasei a III-a B vă invită să- i susțineți în ruga lor
„Avem nevoie de părinți!”

Un elev : Acasa mea. Ce grai divin, melodia nr.1

Ce dulce și fierbinte
Ce lacrimi și fiori îmi vin
Când mi te-aduc aminte.

Aici îmi arde curcubeu

În fiece fereastră
Aici e soarele al meu,
Aici e casa noastră.

Un elev:Bine e la noi acasă! Continuarea melodiei nr.1

Nu e lume mai frumoasă
Cum e cuibul părintesc
Unde eu trăiesc și cresc.
Tată, mamă și bunei
Eu și frățiorii mici
Toți aici suntem uniți
Bucuroși și fericiți.
Casa mea și-n somn o știu
Orice colț pot să-l descriu
Când pășesc al casei prag,
Tot ce văd în ea mi-I drag
Parcă dintr-unbasm vrăjit
Toate-mi spun: „Bine-ai venit!”

Un elev : Aici pe plaiul strămoșesc Continuarea melodiei nr.1

La casa părintească drumul duce
1
Aud copacii cum șoptesc
C-un freamăt chemător de dulce.

Pe unde nu vei rătăci

La ea te vei întoarce,
Căci nicăieri nu vei găsi
O casă ce mai mult îți place.

Un elev : Oriunde m-aș duce Continuarea melodiei nr.1

Acasă-i mai dulce
Și cerul, și pământul,
Și mama, și cuvântul.

Fără părinți sub soare,

E ca pâinea fără sare,
Iar fără Moldova mea
Parcă viață n-aș avea.

Un elev : Casa cea la care poama Continuarea melodiei nr.1

Suie-n streșini ea
Și-n care m-așteaptă mama
Este casa mea.
Casa-n care aburește
Pâinea prospețea
Ce-mpărțită se-ntregește
Este casa mea.

Casa cea, pe care, sfântă

Cântă-o păsărea
Și eu o înțeleg ce cântă
Este casa mea.
Cântecul„Acasă”

Un elev : La pragul casei părintești

Noi vom veni întotdeauna
Precum în bolțile cerești
Grăbește soarele și luna.

2
La pragu-acestei case dragi
Vom căuta de orice dată
Ai mamei noastre scumpi obraji
Cu lacrima pe ei sărată.

La pragu-acestei case dragi

Unde-am știut de legănare
Vom sta de-a pururi de priveghi
La pâinea ei, la a ei sare.

Un elev : Aici de vânturi vom păzi

Odihna mâinilor trudite,
Cuvintele în zori de zi
Ca roua proaspete, rostite.

Din pragul ei vom curăți

Troianul care se așterne
Cu inima vom încălzi
Silaba scumpei limbi materne.

Aici vom pune nuci și meri

Să fremete oricând în vreme
Să deie casei noi puteri
La ea din lume să ne cheme.

Un elev : Cei care ne așteaptă mereu acasă cu pâine și merinde pe masă și au grijă
de sănătatea noastră sunt scumpii noștri părinți, în fața cărora ne închinăm cu
pietate și dragoste.
Un elev : Binecuvântați părinții totdeauna pe pământ,
E dorința și povața, și porunca celui sfânt.
Fericiți vor fi copiii ce părinții și-i cinstesc,
Fericiți vor fi părinții, ce copiii în lume cresc.

Binecuvântați părinții, dragostea să le-o arătați,

Căci atunci veți fi în viață și voi binecuvântați.
Binecuvântați părinții chiar și când vă este greu,
Căci atunci când faceți astfel, ascultați de Dumnezeu.

Cântecul„Părinții”
3
Un elev : Din dragoste voi ne-ați adus pe lume
S-aveți în casă flori și bucurii,
Ne-ați dat căldura inimii și-un nume
Și sunteți mândri că ne-aveți copii.

Voi stați și zile-ntregi și nopți de-a rândul

De veghe la al nostru căpătâi,
Ne sunteți cu sufletul și gândul
Prietenii și dascălii dintâi.

Ne învățați din fragedă pruncie

Al vieții alfabet să-l deslușim ,
Spre soare să suim prin hărnicie
Și drepți, și buni, și înțelepți să fim.

SCENETĂ:„MAMĂ, ASCULTĂ-MĂ CU OCHII!”

PERSONAJELE:
FETIŢA
MAMA FETIŢEI

FETIŢA: Mamă, uite!

(Mama este nervoasă, în timp ce merge acasă, gândindu-se la
responsabilităţile multe care o aşteaptă acasă. Ajunsă acasă, pregăteşte cina,
fiind preocupată total de ceea ce face.)
MAMA FETIŢEI: Da, da!
FETIŢA: Mamă, mamă!

MAMA FETIŢEI: (răspunde neatentă) ... da!

FETIŢA: Mamă!
MAMA FETIŢEI: (Mama o ignoră, adaugă mirodenii în mâncare.)
(Fetiţa spune cu o voce stinsă, trăgând-o de fustă.)
FETIŢA: Mamă!...
(Mama se simte constrânsă şi se apleacă spre fetiţă.)
MAMA FETIŢEI:
(Fetiţa îi ia faţa în palme şi o duce în dreptul feţei ei, spunându-i:)
FETIŢA: Mamă, ascultă-mă cu ochii!
(Mama o mângâie, zâmbind şi merg să mănânce împreună. Apoi, se uită la
televizor, apoi, dadu diferite telefoane şi soseşte ora culcării.)
MAMA FETIŢEI: Hai, Emma, e ora de mers la culcare!
(Fetiţa merge energic spre camera ei, iar mama obosită în urma ei, îi dă un
sărut, spune rugăciunile cu ea şi o înveleşte!)
FETIŢA: Mamă, am uitat să-ţi dau ceva!
MAMA FETIŢEI: O să-mi dai mâine!
4
FETIŢA: Dar mâine n-o să ai timp!
MAMA FETIŢEI: O să-l găsesc eu, nu-ţi face griji!Noapte bună!
(şi închide uşa cu hotărâre.)
(Fetiţa scoate inima desenată de ea, o priveşte şi întristată o rupe, adormind cu
ea în palmă.)

(Mama, gânditoare, se întoarce după câteva clipe în cameră, încearcă să nu

facă gălăgie şi vede cum fetiţa strânge în mână câteva bucăţele de hârtie. Se
apropie şi deschide uşor mânuţa fetiţei. Culege cu grijă toate bucăţelele şi
încearcă să refacă desenul. O dată puzzle-ul refăcut, reuşeşte să citească ce a
scris Emma. Şi citeşte cu voce tare:)
MAMA FETIŢEI: De ce o iubesc pe mama mea?
Chiar dacă lucrează toată ziua şi are o mie şi una de lucruri de făcut, ea găseşte
întotdeauna puţin timp să se joace cu mine.
-Mami, te iubesc, pentru că pentru tine eu sunt cea mai importantă parte a zilei!

(Impresionată, merge în bucătărie şi pregăteşte pe o tavă 2 căni de cacao

şi două felii de prăjitură. Merge cu ele la fetiţă, trezind-o uşor cu o
mângâiere pe obraz.)
(Fetiţa ridicându-se somnoroasă şi mirată)
FETIŢA: Ce s-a întâmplat?
MAMA FETIŢEI: Am ceva pentru tine, pentru că tu eşti pentru mine partea cea
mai importantă a zilei.
(Fetiţa zâmbeşte şi o întreabă pe mama ei.)

FETIŢA: Mamă, din câte minute este formată veşnicia?

(Mama se gândeşte puţin şi îi răspunde)
MAMA FETIŢEI: Departe în Pomerania, se înalţă Muntele de Diamant, care este
atât de mare încât omul oboseşte înconjurându-l. La fiecare sută de ani, o pasăre
mititică coboară pe vârful lui ca să-şi ascută pe el ciocul. Când tot muntele se
va toci, atunci va trece prima secundă din veşnicie.
(Mulţumită de răspuns, fetiţa o roagă:)
FETIŢA: Citeşte-mi, te rog, o poveste?
(Mama ia cartea si îi citeste o poveste )
(FETIŢA: Mamă, asta a fost povestea cea mai frumoasă pe care mi-ai
citit-o vreodată.
MAMA FETIŢEI: Astăzi, Emma, mi-ai spus să te ascult cu ochii. A asculta pe
cineva cu ochii înseamnă să-i spui:„Eşti important pentru mine!”Toate
lucrurile importante trec prin ochi şi este important ca ei să redea
sinceritatea. Iartă-mă pentru întreaga zi oarbă, dar seara asta am
ascultat-o împreună cu ochii şi a fost sinceră.
(Fetiţa adoarme zâmbind.)

Un elev: (insoțită de melodia nr.2 )

Curățe-ne, Doamne, casa și masa,
și duhul, și trupul, de toate rătăcirile,
5
de toate păcătuirile,
de toate nelegiuirile,
așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă,
un singur drum,
o singură dragoste  și o bucata de pâine pe masă.
~
2. Izbăvește-ne, Doamne,
de străvechiul nostru blestem,
de a porni peste tot,
și nu a ajunge nicăieri,
de a încărca mai mult decât putem duce,
de a le începe pe toate,
și a nu duce nimic până la capăt.
~
3. Scoală-ne, Doamne în zori,
și trimite-ne la muncă,
la munca cea care nu atât pentru tine,
cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup,
cât pentru suflet.
~
4. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie,
așa încât spre seară întorși acasă,
împăcați cu sine și cu lumea din jur,
să cinăm cu ceea ce ni s-a dat –
pâine și apă.
Atât.

Un elev :Doamne, cât este de bine

Când e mama lângă mine;
Doamne, cât este de rău,
Când nu-l văd pe tatăl meu.

Tata, mama mă iubesc

Pentru mine ei trudesc.
Ține-i, Doamne, îndurate,
La mulți ani cu sănătate,

Fa-le parte tot de bine

Să poarte grijă de mine!
Și mereu cu harul tău
Izbăvește-i de cel rău.
Doamne, ține-I fericiți
Pe părinții mei iubiți

6
Să mă poată crește bine,
Să se bucure de mine.

Părinţii
Un elev:
Părinţii sunt suspin şi dor,
Sunt lacrima de bucurie,
Părinţii mă înalţă-n zbor,
Credinţă-mi sunt şi poezie.

M-au învăţat să fiu cântare,

Mi-au dăruit razele-n zori
Să-mi lumineze clipa-n care
Mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit

Când paşii m-au purtat în lume
Pentru-a-mi afla drumul sortit
Și-a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulţumesc

Și îi respect. Într-un cuvânt –
Ei sunt ai mei şi îi iubesc
Cât voi trăi pe-acest pământ.

Cântecul „Familia mea” Daniel Secrieru

Un elev :
Părinții mei sunt oameni buni
Și dragi îmi sunt părinții mei
Căsuța noastră cu minuni
Se-ascunde-n umbra unor tei

E leagănul a trei copii

Căsuța albă cu pridvor
Ne poartă grijă zi de zi
Părinții noștri iubitori.

Când vom fi mari, de vom pleca

7
Din locul drag și cunoscut
Cinstiți părinți, nu vom uita
Că v-ați trudit și ne-ați crescut.

Părinții mei
Un elev : Parinții mei m-au educat
Sa îi respect pe toți pe cale.
Să îi ajut neîncetat
Și să-i iubesc egal pe fiecare.

Să am coloana vertebrală,
Pe nimeni să nu păcălesc.
Și fără a face morala
Cu dragoste să-i răsplătesc.

Mulțumesc, mamă și tată

Pentru tot ce m-ați învățat.
Cu daruire încerc acuma
Să-ascult de bunul vostru sfat.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru cei mai buni părinți
Mereu să-i apere de rău
Și ale răului dorinți.

Un elev : Iubiți părinții cât mai sunt,

Nu vă zgârciți de-un bun cuvânt
Nu vă zgârciți de-o vorbă bună pentru ei
E sfântul leac ce-i ține tinerei.
Sceneta

AJUTAŢI-I      PE   PĂRINŢI
( Intră trei povestitori. Rândunica stă lângă cuib cu cei șase puișori care ciripesc
veseli )
POVESTITORUL 1 : Mai demult , o rândunică
                                      Avea -n cuibu-i șase pui
                                      și privea la ei , sărmana,
                   Ca la chipul soarelui.
POVESTITORUL  2 : " De cu zori pornea săgeată,
                                        Cautând pe deal si văi
                                     Hrană pentru puii săi,
8
                                       și-n iubirea-i, nu o data
                                        s-a culcat ea nemâncata,
                                      Dar destul de fericită,
                      Că nu s-a-ntâmplat nicicând,
                                     Printre pui s-adoarmă unul
                                      Ars de sete sau flamând"
POVESTITORUL 3 : " Nu era mai mândra mamă
                                     Ca și ea între rândunici,
                                     Când vedea cum îi cresc puii
                                       si se fac tot mai voinici.
                                   Ea n-a mai avut odihna
                                 Nici o clipa-n zi cu soare
                                          Pâna când puii cei mici
                                        Nu i-a învatat sa zboare !
( Povestitorii se retrag mai în spate, Rândunica vine în fata cu cei sase pui.
Împreuna fac un cerc, se întorc unul dupa altul si dând din aripioare cânta si
dansează)
MAMA și PUII :          Hai cu mama puișor,
                                      Până dincolo de nor
                                      și de acolo: unu, doi
                                      Hai cu mama înapoi !
( Se învârt în cerc dând din aripi si apoi se asaza în ghemuit.)
                               Cu aripile- amândouă
                                    s-adunam boabe de roua
                                 către soare sa zburăm
                               și în dar sa i le dam!
(se executa miscari rotative ale bratelor , aproape de sol si apoi copiii se ridica în
picioare, pornind în cerc unul dupa altul, dând din aripioare )
                                   Tot mai sus, tot mai sus,
                                  Dati din aripi cum v-am spus
                                  Ciripind bucuroși
                              Puii mamei cei frumosi !
( săritură și fluturare de brațe cu revenire și mers obișnuit)
(puii se întorc lângă cuib, iar mama pleacă să le aducă hrană. În timp ce
povestitorul spune cele ce urmeaza, rândunica-mama revine în scenă.)
POVESTITORUL 1 Dar când toti puteau să plece
                              Încotro voiau sub slavă
                                Rândunica istovită
                                A căzut la pat bolnavă !
(intrată în scena, rândunica merge cu greutate, cu aripile lasate si cu capul la
pamânt. Se opreste lânga puisori și le spune )
RÂNDUNICA-          "Dragii mamei, eu de  aseară
                     Simt în inimă un cui
                                   Aripile rău mă dor
                                   și nici vorbă să mai zbor.
                                   Dumnezeu mi-a dat putere
9
                                   Oricât am avut nevoi
                                   Să găsesc întotdeauna
                                   Hrană bună pentru voi.
Astăzi fiindcă sunt bolnavă
                                   Dragii mamei se cuvine
                                   Mari cum v-ați facut, măicuță
Să-ngrijiți și voi de mine !
                                   și ca nimeni dintre puii-mi
                                   Să nu simtă ca mi-e rob,
                                   Fiecare să-mi aduceți
                                   Zilnic numai câte-un bob.
                                    Ale voastre șase boabe
                                   Milostive mă vor ține.
                                    Pâna când o să vrea cerul
                                    Să mă facă iarăsi bine !
( puii se adună îngrijorați în jurul ei, în timp ce rândunica se așaza fără vlagă în
cuib)
PUIUL 1                      Nu te teme, mamă dragă,
                                    Că doar șase pui voinici
                                   Nu te vor lăsa flamândă
                                    Să aștepți prea mult aici.
PUIUL 2                     Ne vom duce fiecare
                                   și în cioc  îți vom aduce
                                Strop de rouă și răcoare
          și în fiecare seară
                                    Vom veni toți lângă tine
                                    Să îți dăm din aripioară
                                    Căldură , să-ți fie bine !
PUIUL 4         Iar când vor apare zorii,    
Bucuroși ne vom trezi
și cu drag toți frățiorii
Pentru tine vom munci.

PUIUL 5                     O să vadă lumea -ntreagă

                                Cum o să trudim de zor
                              Ca să-i dăm măicuței noastre
                                Dragoste si ajutor!
PUIUL 6                     Nici un gând să nu ai, mamă,
                     De-acum noi te-om îngriji
                                   și-o să vezi că în curând
                                 Te vei însănătoși !
(puii pleacă să caute boabe si rând pe rând se întorc la cuib. După câteva intrări
și iesiri din scenă, dispar cu toții și rândunica ramâne în cuib asteptând. Intra
povestitorul 4)
10
POVESTITORUL 4     Ascultând cuvântul mamei
                                   Au plecat cei șase pui
                                   și-au adus vreo șase zile
                                   Fiecare bobul lui.
                                   Mai departe, însa, puii
                                   Beți de-al slăvilor înalt
                     Fiecare avea nadejdea
Că-i va duce celălalt.
(povestitorii ies din scenă, nu înainte de a așeza paravanul în fața cuibului.
Decorul este acum o pădure.)
                                   TABLOUL  al II- lea
(intră cei șase pui și se opresc cu fața spre spectatori. Între timp intră si
povestitorul 5)
PUIUL 1 -                   Frate, ai mai fost pe-acasă ?
                     Că eu mult am rătăcit
                                    și măicuței nici o boabă
                                   Nu i-am dus, că n-am găsit !
PUIUL 2                     Nu i-am dus c- am avut treburi,
                                   Dar din șase câti am fost
                               O fi reușit vreo unul
                                 Hrană să îi facă rost .
 
                               Mama noastră sărăcuța
                                    O fi bine, sănătoasă
                               Răbdătoare ne așteaptă
                                  Să mai trecem pe acasă !

PUIUL 3                     Eu nu pot să merg acuma

                                  Că-mi clădesc un cuib, fârtați,
                                Mergeți voi dacă puteți
                               Pe mama s-o ajutați!
PUIUL 4                    Ia te uită, cum se scapă
                               Trimițându-ne pe noi!
                            Nici măcar nu ne întreabă
                               n-om avea și noi nevoi ?
PUIUL 5                  Gata cearta, hai cu toții
                            La serbare în zăvoi,
                               Marele concert nu poate
                           Să înceapă fără noi !
PUIUL 6                     Mama poate să aștepte,
                             Nu vă mai îngrijorați,
                                 Fiindcă știe și-nțelege
                             Cât suntem de ocupați !
(puii ies din scenă , zoriți )
POVESTITORUL 5    Și așa se-mprăștiară
                                   Puii -n treburile lor,
11
                                   Pe când mama lor bolnavă
                                   Aștepta un ajutor.
TABLOUL al III-lea
(povestitorul 5 ramâne mai retras. Intră în scenă bunica -rândunică, ducând cu
greutate două coșuri  cu boabe. Le pune jos și-și șterge frunea asudată, apoi se
așază lânga coșuri ca sa-si traga sufletul. Putin mai departe de ea țopaie o
vrăbiuță care o cercetează curioasă )
BUNICA                    Lung a fost și drumul ista
                                   și povara tare grea
                                 Bine c-am ajuns aici
                                   Să o văd pe fiica mea ..
(vede vrabiuta și-i spune )
BUNICA                    Bună ziua, surioară,
                                   n-ai putea cumva să-mi zici
                                 daca pe aici prin preajmă
                     nu-i un cuib de rândunici ?

VRĂBIUŢA                 Cum de nu, e chiar aproape,

                                   Într- o claie de otava..
                                   Dar acolo locuiește
                                   Rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toții
                                Și-au uitat de mama lor;
                              Păsările din padure i-au sărit în ajutor.

BUNICA                    Atunci nu e fiica mea

                               Fiindcă puii ei, știu bine ,
                            O iubesc și o respectă
                             Sunt crescuți cum se cuvine.
                                Dar, oricum, am  multe boabe
                               și-o să-i duc și ei vreo două.
                                    Cele care vor ramâne
                               Ne-or sluji de hrană noua.
(rândunica -bunică și vrăbiuța ies, ducând fiecare câte un coș)
POVESTITORUL 5   Rău s-a suparat bunica
                                   Auzind aceste fapte
                                   si stergându-se la ochi
                                  Pleacă la drum mai departe.
                        TABLOUL  al IV lea
(dupa iesirea ultimelor  personaje , intră în scenă toți ceilalți copii, purtând
măști sau costume diferite, fiecare reprezintă o pasăre, un animal din pădure.
Între ele, cei șase pui de rândunică. Personajele se așaza în semicerc, iar unul
dintre animale ca prezentator spune )
PREZENTATORUL Bun venit, dragi invitați,
                     În pădure la serbare
                                  Astăzi este ziua părinților
12
                                 și e zi de sărbătoare.
                                De aceea pentru ei
ne-am gândit să pregătim
un spectacol minunat
ca sa știe că-i iubim.
Rând pe rând, poftiți în fată
și să spună fiecare
Poezia învătată
Pentru părinții iubitori.
(pentru început toata lumea cânta un cântec despre ziua mamei. Apoi toate
personajele îsi vor recita poeziile pregatite  si vor cânta cântecele învatate pentru
acest moment sau vor dansa. Ultimii participanti vor fi cei șase pui de
rândunică)
Cântecul familiei

PUIUL 3                      Noi dorim sa vă cântam

                                   Cântecul măicuței noastre,
                                   Pe care l-am învățat
                                   Când zburam spre zări albastre.
PUIUL 4          Mama noastră, mamă bună,
ne-a învățat tot ce știm
și de aceea împreună
Astăzi vrem să-i mulțumim !
( toti șase cântă si execută mișcările  de dans de la început
-Hai cu mama puișor...
Când au terminat, bunica iese dintre spectatori si vine spre pui, aplaudându-i )
BUNICA                    Cât de frumos ați dansat,
                                     Dragii mamei puișori,
                                   Am vazut și-am ascultat
                                   Cât sunteți de iubitori.
                                   Dar vă amintiți de mama ,
                                   Care suferind așteaptă
                                Să aveti mai multa milă
                                   și-o purtate înteleaptă?
                                   Parăsită-n cuib se stinge
                                   și voi cum ați ajutat-o ?
                    ați plecat pe rând de-acasă
                                   si pe dânsa ati uitat-o.

VRĂBIUŢA                 Voi în fata lumii, însa,

                                   Ați iesit cu-nfumurare
                                   Să vă dovediți iubirea
                     Pentru mama iubitoare.

( cei sase pui îsi pleaca rușinați capetele)

13
POVESTITORUL 6     Rău se rușinară puii
De asemenea mustrare
                                   și grăi atunci sfios,
                                   Pentru ei puiul cel mare:
PUIUL 1
            (către bunica)   Iarta-ne, dragă bunică,
                                   Am greșit și ne dăm seama!
                                   Chiar acum pornim spre casă,
                                   Să vedem ce face mama!

VRĂBIUŢA                 Rușinați de fapta voastră,

Să plecați în graba mare
                     și măicuței să îi cereți
                                   Pentru ce-ați făcut iertare.
                                   Faptele recunoscute,
                                   Jumătate sunt iertate!
                                   Cine știe poate mama
                                   Vi le va ierta pe toate!

TABLOUL al V -LEA
               (Personajele se retrag în asa fel încât să se poata muta în fundal
paravanul din fata cuibului.
Mama asteapta în cuib. Bunica si cei sase puișori se apropie de ea)

PUIUL 5                     Sărut mâna, dragă mamă,

                                   Am greșit și rău ne pare !
                                   Iată, puii tăi cu toții
                                   Vin să-și ceara azi iertare !
PUIUL 6                     Rătăcind prin lumea asta
                                   Noi nu ne-am mai amintit
                                   Că avem o datorie
sfântă de îndeplinit.
PUIUL 1                     Dar de astăzi înainte,
                                   Toți o să ne străduim
                                   Să îți stăm mereu alături,
                                   Ajutor la greu să-ți fim!

(mama se ridica din cuib și vine între pui )

MAMA                       Dragii mamei, v-am iertat,
                                   Bine v-ați întors acasă,
                                   De necazuri am uitat.
                                   Acum sunt iar bucuroasă.!
(îi îmbrătișează pe rând )
POVESTITORUL  6    Așa s-a sfârșit povestea
                                     Dragi copii, băgați de seamă
                               și de-acum să ține-ți minte
14
                                   Câte poate face-o mamă :
                                   Cum poate ea să-și hrănească
                                   Puișorii mititei
                                    și cu drag să-i ocrotească
                                  Pe toți sub aripa ei.
POVESTITORUL 1     Iar ei puii, uneori,
                                    Neluând acestea-n seama,
                                    Uită jertfa ei curată
                                   și nu pot hrăni o mama!
POVESTITORUL 2   Ţineti minte toata viața:
                                   Dacă vreți să fiți cuminți,
                                   Când veți fi mai mari cu toții,
                                   AJUTAȚI-I PE PĂRINŢI !

Un elev : Eu am două fântânițe

Cu izvoare albastre-albastre,
Cum e cerul ce păzește
Bucuria casei noastre.

Când se furișează-n suflet

O durere cât de mică
Plâng izvoarele-n cuibare
Ca doi pui de rândunică.

Și-s așa de-nstrăinați,

Că abia- abia-și dau seama
Când se-apleacă și-I mângâie
Cu o vorbă dulce mama.

Cerul iar se limpezește,

Puii cei de rândunică
Șed în cuiburi fără grijă,
Bine e să ai mămică.

Un elev : Drag mi-i tata, dragă mama,

Împreună ne-au crescut,
Dar îmi pare că pe mama
O iubim un pic mai mult.

Ne-au ferit de cele rele

Și iubind peste măsură,
Ei au rupt în vremuri grele
15
Bucățica de la gură.

Un elev : Când se-ntâmplă să nu fiu cuminte

Mămica deodată se-ntristează
Și cerul din ochii albaștri-albaștri
A frig și a ploaie se-nnorează

Abia atunci înțeleg c-am greșit

Și, vai, ce mi-e dor de soare!
M-apropii de ea cu capu-n pământ
Și-mi cer vinovat iertare.

Un elev : Din clipele-obosite

Și-a gândului năframă
Din vis și din ispită
Venim la tine, mamă

Dintr-o obidă veche,

Din doruri și din teamă,
Din chin și din durere
Venim la tine, mamă.

Venim la tine, mamă,

Să ne scunzi în palme,
Să ne mângâi pe creștet,
Venim la tine, mamă.

Rugăciunea unei mame de Mihai Eminescu

Un elev : Copilaşi din lumea toată,

Ştiti voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiti?-Sigur, n-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi
Înaintea Maicii Sfinte, 
Îşi şopteşte-n blânde şoapte
Rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
"Maică Sfântă Prea Curată, 
Vezi-i ce frumos dorm dânşii!

16
Ei îmi sunt averea toată
Pentru ei din greu mă zbucium,
Pentru ei traiesc pe lume
Şi îndur atât noianul
De durere fără nume.
I-am culcat...Şi-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază, 
Şi te rog, Măicuţă Sfântă
Să cobori o rază blândă
Raza bunătăţii tale 
Printre blondele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele
Şi nici pleoapele muiete.
Şi le adu-n suflet raiul
Liniştit al vieţii Tale;
Şi mi-i fă, în zorii zilei,
Când o fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli
Îndreptând spre mine paşii
Cum îi îndreaptă spre Tine 
Colo-n cer, sus, îngeraşii.

Un elev : În ziua aceasta, mamă,

Eu rog pe Dumnezeu
Să-mi împlinească dorul
Ce-l port în gândul meu.

Să-ți deie viață lungă,

Noroc și sănătate,
Să-ți răsplătească Domnul
Nespusa bunătate.

Un elev : Mi-i dragă mămica

Drag și tăticul
Mi-I dragă bunica,
Drag și bunicul.
Sora și fratele,
Luna și soarele,
Dragă mi-I dragă
Lumea întreagă.
17
Ca puii în cuibul
De rândunică
În inima mea.

Un elev : Le mulţumim părinţilor că sunt mereu în preajma noastră pentru a

ne susţine în toate clipele vieţii și le oferim în dar un dans

Dans
Un elev : Dragu mi-i tăticul
Cum să nu vă spun
Că pe lume nu e
Nici un om mai bun.

Cu tăticu nu mi-i
Teamă de nimic
Cu tăticu-alături
Cresc băiat voinic.

Dacă se întâmplă
Să fim supărați
Ne –mpăcăm noi, lasă,
Că suntem bărbați.

Un elev : Tata vine câte-odată

Supărat de la service
Însă mama diplomat
Îl sărută uite-aici.

Atunci fața se deschide

Cuta dintre ochi dispare,
Supărarea-ndată trece
Ca și semnul de-ncruntare.

Sceneta: Rugăciunea unui copil Melodia nr.3

„Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un

televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în
casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată
familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios.

18
Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să
discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului
atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă,
chiar şi atunci când vine obosit de la muncă.

Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii
şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi să distrez toată familia,
chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să
stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc
cum trăieşte orice televizor.”

Cântecul „Avem nevoie de părinți”

Sceneta „Fă totul cu mâinile tale”

Fetița: Calcă-mi rochița, bunico!
Bunica: Singură calc-o, fetițo!
Fetița: Nu-u-u, căci eu versuri învăț.
Bunica: Bine, vezi-ți, dar de cărți,
Iar mai pe urmă fii bună
Și încălzește dejunul.
Fetița: Mama-ncălzească mâncarea,
Eu mă gătesc de-adunare.
Bunica: Zău, că? Dar poate mi-i spune
Ce-ți discuta voi anume?
Fetița: Păi, despre aceea ca fiecare
Totul să facă cu mâinile sale.
Bunica: Nu cu-ale noastre, dar cu ale sale,
Știu că îmi place-ntrebarea...
Iar tu, ce vei arăta?
Fetița: Eu cu ceilalți voi cânta
Și-oi recita poezia:
Totul fă singur cu mâinile tale!

Un elev : Bunicuță dragă, ești

Școala noastră de povești
Și, măcar că niciodată
Nici o notă nu ne pui,
Nu rămâne ne-nvățată
Vreo poveste ce ne-o spui.
Bună, bunicuța noastră,
19
 Doar un lucru te-am ruga,
Nu ne da nici o vacanță
Cât suntem la școala ta!
Bunicuță dragă, ești
Școala noastră de povești!

Un elev : Adesea mama vă vorbește:

„Copii, de rele vă păziți,
Iubire, pace, bucurie,
În jurul vostru răspândiți!”

Și tata mereu vă spune:

„Copii, la joc nu vă certați,
Pe drum, acasă și la școală
Pe nimeni nu vă supărați.”

Bunica voastră tot vă spune:

„Copii, părinții vă cinstiți
Și cu iubire le răspundeți
De vreți ani mulți ca să aveți.”

Primiți, copii, cu bucurie

Îndemnul lor frumos și bun
Și mai târziu veți înțelege
Ce vorbe sfinte ei vă spun.

1. Dragi părinți, Vă mulțumesc că mi-ați dat libertatea să vă iubesc!

2. Mulțumesc că mi-ați arătat pentru prima oară un apus de soare.

3. Mamă, îți mulțumesc că reușești să faci ceva din nimic.

4. Mulțumesc că dai când ai buzunarele goale.

5. Vă mulțumim că ne-ați iubit când eram absolut de neiubit.

6. Vă mulțumim că rezolvați imposibilul cuzâmbetul pe buze.

7. Vă mulțumim că ați fost întotdeauna lângă mine când am avut nevoie de voi.

20
8. Aducem mulțumiri tuturor părinților care au făcut ca vremurile grele să pară
mai ușoare.

9. Mulțumim tuturor părinților care ne-au îndemnat să continuăm și să

terminăm ce am început- și nu se refereau la înghețată.

10.Mulțumim părinților care ne-au lăsat să creștem și să zburăm liber.

Cântecul „Cât trăim pe-acest pământ”

11.Vă dorim mulți ani înainte!

12. Fie-vă norocul, noroc ce nu minte!

13. Fie-vă cărarea în stropi de lumină!

14.Să nu vă fie nici bucuria străină!

15.Pace în suflet și în ochii senini!

16.Dorul, dorința să vă fie aproape!

17. Pentru aproape dorul păstrați-l!

18. Pentru aproape-iubirea trează,

19.Pentru aproape -ființa ta!

20. Să trăiți ani mulți pe lume,

Voi, părinții mei iubiți,
Noi vă sărutăm pe frunte
Promitem să fim cuminți.

21.Vă dorim, dragi părinți, să fiți sănătoși, înțelepți, răbdători, admirabili și

mereu alături de sufletele noastre!

Cântecul „Hulubul păcii”- (melodie)

(Părinții urcă pe scenă și împart copiilor hulubași copți)

21