Ierod.

Cleopa Paraschiv
Arhim. Mina Dobzeu

Rugciunea lui Iisus

Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu
- Ghid practic -

Carte aprut cu binecuvntarea

Prea Sfintitului Printe GALA CTION
Episcopul Alexandriei si Teleormanului

Editura Agaton
Colectia Rugul aprins
Fgras, 2002
 Cuprins

Ruga ciunea nencetat (cuvnt introductiv) PS Galaction Stng

Ierodiaconul Cleopa Arhim. Ioan Larion Neagoe

I.Valoarea si puterea RugAciunii lui Iisus

ndoita cunoastere a omului

ntreita lucrare a lui Dumnezeu

Sufletul omenesc icoanA a Prea Sfintei Treimi

RugAciunea reface chipul treimic si aduce asemAnarea cu Dumnezeu

Deosebirea radicalA dintre RugAciunea lui Iisus si Yoga sau alte metode
Valoarea de nepretuit a RugAciunii lui Iisus
Puterea RugAciunii lui Iisus: descoperirea si nimicirea patimilor
Isihasmul calea de ndumnezeire a omului

IstorioarA despre puterea RugAciunii lui Iisus

II. Suntem datori s A ne rug Am

Datoria crestinilor de a practica RugAciunea lui Iisus

SA ne rugAm pentru ceilalti cu RugAciunea lui Iisus
Cnd, unde, ct si cum sA ne rugAm ?

0. Mijloace de nlesnire si sporire a rug Aciunii

DespAtimirea (curAtirea inimii)

Curtirea mintii si a inimii prin gnduri, nclinatii si fapte bune
Ritmul respiratiei
PocAinta (ncAlzirea inimii). Pulsul inimii
Plnsul si lacrimile
Ascultarea
Mijlocirea Maicii Domnului
Mijlocirea Duhului Sfnt. Venirea si plecarea Harului

I. Piedicile rug A ciunii

Lucrarea pArerii proprii

Lucrarea gresit a mintii
Lucrarea gresit a inimii
nselarea diavolilor
Armele diavolilor
Atacurile fizice ale diavolilor
Rzboiul nevzut
Greseli n practicarea RugAciunii lui Iisus
V. Mintea si ini ma

Mintea pzitorul inimii

Rtcirea mintii
Inima rdcina si centrul vietii

VI. Treptele si roadele rugciunii

Treptele rugciunii
Roadele Rugciunii lui Iisus

Rugciunea oral si viata lucrtoare

Rugciunea mintii si viata contemplativ
Mintea nchis n cuvintele rugciunii (mintea surd, mut si oarb)
Clduri amgitoare
Coborrea mintii n inim
Vmile inimii
Rugciunea mintii din inim
Cuvntul asezat nluntrul inimii
Rugciunea inimii
Rugciunea curat
Cldura si Lumina lui Hristos
Rugciunea inimii de sine misctoare
Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul
rugciunii inimii

Bibliografie
 Cuvnt nainte

Ruga ciunea nencetat

Privegheati dar n toata vremea, rugndu-va (Luca XXI, 36).

Cu toate ca literatura filocalic a privitoare la Rugaciunea lui Iisus este foarte bogat a,
aparitia unei noi c arti pe aceast a tema este folositoare de suflet. Aceasta pentru c a rugaciunea
este numita inima ortodoxiei de catre Nichifor Crainic (Rugaciunea lui Iisus n Gndirea 17
(1938) nr. 5, p. 217 224). Ea este o practica, care, bucurndu-se de o vechime considerabila,
ramne pna astazi extrem de vie n R asaritul crestin (UN MOINE DE LEGLISE DORIENT,
La prire de Jsus, ed a III a, Chevetogne, 1963, p. 7).

Mai mult, Cel care caut a Absolutul se poate ntoarce si spre Filocalie unde se va
nvata ca doar rugaciunea nencetata este eficace, ca adevarata rugaciunea nseamna sa-ti
ridici fara ncetare gndul si atentia spre amintirea lui Dumnezeu, s a mergi n prezenta Lui, sa
trezesti n tine dragostea Lui gndindu-te la El, si s a asociezi numele lui Dumnezeu cu
respiratia si cu bataile inimii. Aceasta metoda asociaza trupul, atentia intelectuala, memoria
afectiva, fortele psihice profunde, pe scurt, persoana n ntregimea ei, n cursul acestei activit ati
orante, care dupa Sfntul Simeon Noul Teolog, constituie sinteza oric arui bine. Nu omul
actioneaza, ci harul o face nlauntrul lui. Singura mngiere ntre nevoia de credint a si neputinta
de a o face sa izvorasca prin mijloace omenesti este implorarea: Cereti si vi se va da. Doar
prin rugaciune se ajunge la credint a, cea care muta si muntii, si faptele cele bune se pot atunci
mplini (Pelerini rusi si vagabonzi mistici, trad. Magdalena M a rculescu Cojocea, Elena
Soare, Ed. Pandora, Trgoviste, p. 223).

Pna la mijlocul secolului XI, aceast a rugaciune nu cunostea o difuziune comparabil a

celeia care apare n secolul XIV; diferiti autori, admisi sau nu n Filocalie, celebreaz a excelenta
virtutilor ei. Sfntul Teofan Z avortul reia, ca si altii, nv atatura avvei Filimon: Cheama pe
Domnul cu srguinta: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine
pacatosul sau pacatoasa! Fa aceasta nencetat: la biseric a, acasa, pe drum, n timpul lucrului
si n timp ce m annci, n pat; cu un cuvnt, de cnd deschizi ochii si pn a i nchizi; lucrul va fi
ntocmai cu a nf atisa orice lucru soarelui, fiindc a aceasta nseamna a sta naintea fetei
Domnului, Care este soarele lumii duhovnicesti.

Potrivit cu ceea ce s-a spus despre rug aciune n general, distingem trei etape ale
rugaciunii: vocala, mentala si a inimii. Recitarea vocala si are nendoielnic valoarea ei; la fel
practica rugaciunilor scurte si dese. Sfntul Teofan Z avortul are nsa dreptate sa se opuna
celor ce vroiau sa atribuie acestei rugaciuni o valoare aproape sacramentala, creznd ca au
gasit n ea un talisman.

n ce priveste continutul, mai multi autori au ar a tat, ncepnd din secolul XIV,
superioritatea formulei, punnd n evident a toate virtutile ei. Dar se poate pune accentul pe
primul sau pe cel de al doilea element al rug aciunii. n acest ultim caz, rug aciunea lui Iisus este
una din numeroasele rug aciuni de umilint a (katnyxis) n vog a n mediul monastic ce cultiva
plnsul (pnthos). Autorii mai recenti insist a mai degrab a asupra primului element: puterea
speciala a numelui Domnului. Dar e mai bine ca aceste elemente adoratia si zdrobirea inimii,
vederea abisului intre divin si uman si, n acelasi timp, a ceea ce dep a seste acest abis,
milostivirea Dumnezeului Om, s a nu fie separate unul de altul.

n fine, etapa inimii: Obisnuieste scrie Sfntul Teofan Z avortul sa te rogi cu mintea
n inima: Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a!. Cnd vei nv ata sa faci cum
trebuie aceasta rugaciune, sau mai bine zis, cnd aceasta va intra n inim a, ea te va conduce la
scopul dorit, caci ea va uni mintea cu inima ta, va pune capat neornduielii gndurilor tale si ti
va da puterea de a ocrmui gndirile sufletului tau.

Scopul acestei rugaciuni este crearea si consolidarea unei anumite st ari a inimii. Isihastii
athoniti voiau s a ajute acest proces de asimilare interioar a printr-o tehnic a psiho-somatica. Cel
mai vechi teoretician cunoscut al acesteia este monahul Nichifor (a doua jum atate a secolului
XIII). Pentru practicarea ei e presupus a o pregatire morala: o constiinta curata, lipsita de griji
(amerimnia). Se cer apoi o serie de conditii exterioare: o chilie nchis a, pozitia asezat a pe un
scaunel jos, sprijinirea b arbiei pe piept ntorcnd ochiul trupesc mpreun a cu mintea spre
mijlocul pntecelui, altfel zis spre buric.

Exercitiul nsusi cuprinde o r a rire regulat a a respiratiei (mai trziu se va spune c a

repetitia formulei trebuie sincronizat a cu ritmul ncetinit al respiratiei), o explorare mental a a
sinelui visceral n cautarea locului inimii si invocarea perseverent a a lui Iisus.

Dificil a si plin a de ntunecime la nceput, unificarea mintii cu rug aciunea produce n

curnd bucurie, desfatari negraite, imunitate fata de atacurile vrajmasului, iubire crescnda de
Dumnezeu, o mare lumin a - numita mai trziu taboric a. (Thoms Spidlik, Spiritualitatea
Rasaritului Crestin, Trad. Diac. I. I. Ic a jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 353 355).

Cititorul trebuie sa fie lamurit nsa despre nvatatura ortodoxa despre minte si inima n
practica isihasta. De aceea mention am ca:
Isihasmul, asceza ortodoxa, este o ncercare si o miscare teologic a prin care se
ncearca readucerea mintii n inima, n urma raspndirii ei n lumea nconjuratoare. n acest
mod omul functioneaza normal fiziologic si si mplineste scopul existentei. Acest adev ar
teologic limpezeste si importanta modului de viat a isihast, precum si superioritatea sa fat a de
filosofia platonica

Dupa filosofia platonica scopul vietii umane este eliberarea mintii din trup, pe care-l
considera drept temnita a sufletului. Oricum, dupa cum afirma Sfntul Grigorie Palama, iesirea
mintii din trup nseamna descoperirea demonilor si o lectie proprie pagnilor. Din contra,
propriul nostru efort rezida n revenirea mintii n inim a, ntruct trupul nu e o temnita a
sufletului, ci o lucrare pozitiva de creatie a lui Dumnezeu.

Din acest motiv, n Tomul aghioritic, Sfntul Grigorie prezint a doua texte din Sfintii
Parinti ai Bisericii. Unul i apartine Sfntului Atanasie cel Mare care afirm a ca sediul inteligentei
sufletului este n creier, iar celalalt este luat de la Sfntul Macarie cel Mare care arat a ca sediul
energiilor mintii este n inim a. Afirmatia Sfntului Grigorie de Nissa c a mintea fiind
netrupeasca, nu se afla nici nlauntrul, nici n afara trupului nu este opusa nvataturilor Sfintilor
Parinti ntruct atunci cnd acestia afirma ca mintea se afla n trup, ei nteleg prin aceasta ca
este unita cu trupul. Asa precum intrarea Cuvntului lui Dumnezeu n pntecele Prea Curatei
Fecioare nu se opune faptului ca Aceasta, fiind netrupesc, nu se afla ntr-un loc, ntruct
Cuvntul a intrat n pntece si S-a unit cu propria noastr a fire deasupra oricarei ntelegeri si n
urma nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu, acelasi lucru poate fi afirmat si despre minte. Oricum,
n starea sa fireasca, mintea se afla n inima ca ntr-un organ, si nu ca ntr-un vas si acest lucru
ne dovedeste prezenta unui om matur si mplinit. Intrarea mintii n inim a reprezinta curatia ei si
faptul ca devine astfel capabila de a primi Revelatia divin a, ntruct mintea omeneasca este
organul prin care Dumnezeu poate fi contemplat.

n Traditia Ortodoxa, pe lnga faptul ca exista o diferentiere ntre minte si inteligent a, n

acelasi timp exista si o distinctie ntre cunoasterea pe care o posed a mintea si cunoasterea
senzoriala. Acest lucru este deosebit de important deoarece, pe de o parte, se observ a
distinctia dintre pedagogia umana si cea divina, iar pe de alt a parte, deoarece prin curatirea
mintii noi dobndim cunoasterea dumnezeiasca, iar Sfintii se nvrednicesc de vederea lui
Dumnezeu. n Tomul aghioritic se afirma limpede ca mintea percepe o lumina, iar simturile
alta. Simturile percep lumina sensibil a, iar mintea Lumina necreat a si cunoasterea prin
intermediul imaginilor conceptuale.
Deci, mintea este organul prin care omul vede Lumina dumnezeiasc a, care reprezinta
mparatia lui Dumnezeu si hrana ngerilor, dar ntruct mintea este unit a cu trupul, de aceea
atunci cnd Sfintii sunt cercetati de Harul divin, prin puterea Sa, ei v ad prin simtul vazului si cu
mintea ceea ce depaseste att simturile ct si mintea. n acest fel, omul vede Lumina divin a si
cu ochii trupesti, dar aceasta se ntmpl a deoarece acestia au fost mai nainte transfigurati si li
s-a dat aceasta putere prin Harul necreat al lui Dumnezeu. n plus, se stie c a Harul necreat este
transmis de c atre suflet trupurilor celor ndumnezeiti , (Hierotheos Mitropolit de Nafpaktos,
Sfntul Grigorie Palama Aghiortul trad. prof. Paul B alan, Ed. Bunavestire, Bac au, 2000, p.
312 314).

Actualitatea Rug aciunii lui Iisus, consider am c a este foarte frumos argumentat a n
excelentul studiu al Elisabethei Behr Sigel care consemneaz a n acest sens:

Practicata att de muncitorul din uzina sau din adncul minei ct si de profesorul de
teologie, rugaciunea se detaseaza, n acest nou context istoric, de conceptualiz arile mostenite
din trecut, pentru a-si redobndi spontaneitatea si simplitatea initiale. Astfel se dezv aluie ceea
ce ntotdeauna a fost, n esenta sa: nu o credint a n puterea magica a unei formule, ci atentie la
prezenta lui Dumnezeu, a Carui Taina este Numele dumnezeiesc; nu alienare ntr-un mecanism
obsesiv, ci art a duhovniceasc a , care, ntorcnd mintea de la lumea fenomenal a spre
strafundurile inimii, adic a ale persoanei, preg ateste aceast a inima sa primeasca iertarea,
pacea, iluminarea; nu abolire a gndirii si constiintei personale, ci ntlnire n comuniune, lucid a,
cu Persoana divino-umana a lui Iisus. Avnd nevoie de tacere si de o anumita detasare, macar
launtrica, de cele lumesti, Rugaciunea lui Iisus este totodata si mijloc de daruire si
transfigurare a ntregii creatii. Astfel, reuseste sa integreze spiritualitatii monastice traditionale una
din temele esentiale ale filosofiei religioase moderne rusesti: viziunea unei lumi transfigurate ntru
nadejde. Despre folosirea practica a rugaciunii lui Iisus, asa cum o poate experimenta un crestin
al zilelor noastre traind n mijlocul lumii, si despre inspiratia pe care o poate afla astfel, ne
vorbeste cu cea mai mare sobrietate si precizie o autoare laic a, Nadejda Gorodetky:
Rugaciunea lui Iisus scria ea ntr-un articol publicat n Black Friara, revista dominicanilor
englezi este att de simpl a nct nu ai nevoie s a o nveti ca sa te slujesti de ea... Multi si
vad de treburile lor obisnuite repetnd aceast a rugaciune. Nici munca n gospod arie, nici
munca la cmp, nici munca n uzina nu sunt incompatibile cu ea. Este de asemenea cu
putinta, desi este mai greu, sa mpletesti si ocupatiile intelectuale cu aceasta rugaciune. Ea ne
pazeste de multe gnduri si cuvinte desarte sau lipsite de iubire. Sfinteste munca si raporturile
zilnice... Dupa ctva timp, cuvintele rugaciunii par a veni de la sine pe buze, ntorcndu-ne
din ce n ce mai mult n obisnuinta prezentei lui Dumnezeu... Treptat, cuvintele par a disp area.
O veghe tacuta, nsotita de o pace adnca a inimii si a mintii, se manifest a prin tumultul
existentei zilnice... Numele lui Iisus devine cheia mistica ce deschide lumea, un instrument de
ofranda al fiecarui lucru si al fiecarei persoane, o ntiparire a pecetii dumnezeiesti asupra lumii
acesteia. Poate ca ar trebui sa vorbim aici despre preotia tuturor credinciosilor. mpreun a cu
Marele Arhiereu, sa rugam Duhul: Fa din rugaciunea mea o taina.

n concluzie, am dori sa subliniem influenta pe plan ecumenic a rug aciunii lui Iisus. Asa
cum scrie Un moine de lEglise dOrient: initial, invocarea Numelui lui Iisus era comun a tuturor;
ea ramne acceptabila pentru toti, accesibil a tuturor, tuturor celor care au fost botezati n
Hristos. Ea poate astfel sa uneasca n chip real crestinii, nca dureros divizati pe alte planuri
institutionale sau sacramentale. Ducnd la adncirea relatiei credinciosului cu Persoana divino-
umana a Fiului Omului, rugaciunea lui Iisus ne introduce si n aceasta comunitate a persoanelor
in Christo per Spiritum Sanctum pe care P arintii o numeau comuniunea sfintilor (Fericita
ntristare trad. Maria si Adrian Alexandrescu, Edit. IBMBOR, Bucuresti 1997, p. 127 129).
Putem concluziona astfel:
 Toata viata noastra nu e dect acest pelerinaj extraordinar c atre locul inimii noastre,
catre acest altar interior. Pentru a pacifica si a cur ati mintea, si a o face sa coboare n inima,
metoda foloseste invocarea numelui lui Iisus, cu formulele care au variat: Kirie eleison,
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m a, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine,
pacatosul... Chemarea numelui combin a chemarile din Evanghelie ale vamesului si orbului
ntro formula care poate fi prescurtata, care poate fi ntretaiata de taceri, care poate fi uneori un
strigat de smerenie n stare pura, care poate deveni un fel de pecete a binecuvntarii sau ca un
cntec de dragoste. Atunci descoperim ca avem mult mai mult timp pentru a ne ruga dect ne
imaginam: mergnd pe strad a, urcnd o scara, n timpul lucrului, n timpul unei ntrevederi,
putem sa chemam numele lui Iisus si s a ne deschidem iubirii Lui. Si, putin cte putin,
chemarea se alipeste de respiratie, deschide n noi o respiratie mai profund a, suflarea
noastra corespunde ntr-un fel cu Suflul lui Dumnezeu (Olivier Clement, Viata din inima mortii,
trad. Claudiu Soare, Ed. Pandora, 2001 p. 247 248).

n final consider a m necesar a precizarea c a trebuie atentionat cititorul atunci cnd

parcurge capitolul: Sufletul omenesc Icoan a a Prea Sfintei Treimi s a nu confunde
trihotomismul spiritual cu cel antropologic, neacceptat de Biserica Ortodox a. (A se vedea n
acest sens Pr. Dr. Marin D. Ciulei Antropologia Patristic a, Ed. Sirona 1999, p. 53 55 si 366).
Asadar n dorinta unui real folos duhovnicesc spre dobndirea rug a ciunii nencetate,
binecuvnt am aceasta aparitie editorial a ndemnnd evlaviosul cititor cu cuvintele Sfntului
Apostol Pavel: Rugati-va nencetat si Duhul sa nu-L stingeti (I Tesaloniceni V, 17, 19).

Cu arhieresti binecuvntari
Galaction
Episcopul Alexandriei si Teleormanului

28 februarie 2002

La Sarbatoarea Sfintilor Cuviosi

Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea.
 Ierodiaconul Cleopa

Ierodiaconul Paraschiv Cleopa, fostul profesor ateu Cristian Motyka, nsufletit de o credint a
vie si lucr atoare, a nceput s a tip areasc a c arti de credint a, care l-au ridicat duhovniceste
deasupra multor duhovnici tr aitori ai rugaciunii lui Iisus. A vizitat de mai multe ori mn astirile din
Sf. Munte Athos si a luat leg atura cu cei mai iscusiti duhovnici care l-au nsufletit si mai mult si l-
au ndemnat sa scrie si l-au binecuvntat pentru acest scop.

Traitor n Mn astirea Rar au, este nsufletitorul rnduielii duhovnicesti rvnite de multe
mnastiri si de multi monahi care aspir a spre o viata mai nalta, mai deosebita*. Martor ocular la
multe minuni ale Icoanei Maicii Domnului F acatoare de Minuni de la Mn astirea Rarau, a scris
cartea cu minunile Maicii Domnului la aceast a manastire, carte care nsufleteste cu rvna si cu
dragostea de Dumnezeu, de Prea Curata Fecioar a - ocrotitoare si mijlocitoare a ntregului neam
omenesc - si de Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mntuitorul nostru, al tuturor.

Arhim. Ioan Larion Neagoe

Staretul Mnastirii Sihastria Rarau

* Parintele Paraschiv Cleopa este un vrednic continuator al operei spirituale a P arintelui staret
al Mnastirii Rarau, Daniil Tudor (fostul scriitor Sandu Tudor si apoi monahul Agaton). Ca si
acesta, a facut dese vizite n Sf. Munte Athos, unde a cstigat n experienta mistic a, a cunoscut
puterea si darurile Rug aciunii lui Iisus si a revenit n tar a cu chemarea fierbinte de a re-face
cunoscuta aceasta rugaciune tuturor monahilor si mirenilor. Parintele Daniil a facut cunoscuta
Rugaciunea lui Iisus prin intermediul Misc arii Rugul Aprins, pe care el nsusi a nfiintat-o (Rugul
Aprins, care ardea si nu mistuia, este att o imagine a Maicii Domnului, ct si a rug aciunii
nencetate, a rug aciunii de toat a vremea Rug aciunea lui Iisus). P arintele Cleopa se lupt a
pentru revigorarea Misc arii Rugul Aprins, dar nu numai la nivelul unui grup de intelectuali, ci la
nivelul fiecarei parohii sau mn astiri, ai caror credinciosi ard pentru Hristos. Foc am venit sa
arunc pe pmnt si ct as vrea s a fie aprins chiar acum Lc.12, 49. Orice crestin trebuie s a
arda, sa fie purtator de Foc Ceresc, pentru ca Biserica, n ntregime, s a fie Rugul Aprins.
 I. Valoarea si puterea Rugaciunii lui Iisus

ndoita cunoastere a omului:

- cunoasterea sfinteniei si puterii lui Dumnezeu

- cunoasterea pd ca toseniei si neputintei noastre

Rugdciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m s pe mine

pscstosul are doud pdrti, care sunt doud mdrturisiri:

mdrturisirea de credintd - recunoasterea dumnezeirii lui Hristos;

mdrturisirea pdcatelor - recunoasterea pdcdtoseniei noastre.
Din aceste doud mdrturisiri izvordste, aproape firesc, rugdciunea propriu-zisd (a treia parte):

rugdciunea pentru mntuirea noastrd: miluieste-ms.

Mdrturisirea credintei n Hristos este legatd de mdrturisirea neputintei noastre de a fi

mntuiti doar prin puterea noastrd. Aceasta spune totul. Astfel, Rugdciunea lui Iisus exprimd si
sintetizeazd, n cteva cuvinte, toatd nvdtdtura Bisericii noastre Ortodoxe. Prin Rugdciunea lui
Iisus noi atingem aceastd ndoitd cunoastere: a sfinteniei si puterii lui Dumnezei si a
pdcdtoseniei si neputintei noastre.

Sfntul Maxim Mdrturisitorul aratd cd patima mndriei constd n a nu lua n considerare

doud lucruri: puterea Dumnezeiascd si neputinta noastrd. Si aceastd nesocotintd dd nastere
unei minti dezordonate. Prin urmare, omul cel mndru este omul nesocotintei, n timp ce omul
smerit este omul ndoitei cunoasteri, care si recunoaste propria sl dbiciune si puterea lui
Hristos.

Asadar, prin Rugdciunea lui Iisus noi cunoastem si mdrturisim puterea lui Hristos
(Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), ca si propria noastrd sldbiciune (miluieste-ms pe
mine, p s c s tosul). Atingem, n acest fel, starea binecuvntatd a smereniei, iar unde este
smerenie este si harul lui Hristos si acest har este mpdrdtia Cerurilor.

Orbii au rostit cuvintele Iisuse, Fiul lui David, ai mils de noi (Matei 20, 20) si vederea le-a
fost redatd. Leprosii au spus la fel si s-au vindecat de leprd (Luca 4, 17).

ntreita lucrare a lui Dumnezeu:

a TatAlui, a Fiului si a Duhului Sfnt

Rugdciunea isihastd mai este numitd si Rugsciunea lui Iisus, dar se bazeazd pe toate
cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Domnul Iisus fiind Unul din Sfnta Treime nu existd
niciodatd fdrd Tatdl si Sfntul Duh si alcdtuieste mpreund cu celelalte Persoane Treimea cea
de-o fiintd si nedespdrtitd. Hristologia este strns legatd de Trialogie.
 Dumnezeu Tat al i-a poruncit lui Iosif prin nger s a-L numeasca pe Hristos, Iisus: Si vei
chema numele lui Iisus (Matei 1, 21). Sfntul Duh, care l-a luminat pe Sfntul Apostol Pavel, ne
nvata: Nimeni nu poate s a zica, Domn este Iisus, dect n Sfntul Duh (Corinteni 12, 3).
Rostind Rugaciunea lui Iisus (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe
mine p acatosul), l recunoastem pe Dumnezeu Tat al si ne supunem Lui. Mai mult, simtim
lucrarea si mpartasirea Sfntului Duh.

Sfintii Parinti fiind luminati de Sfntul Duh, ne-au spus c a Tatal, prin Fiul, n Sfntul
Duh, s avrsesc toate. ntreaga Sfnt a Treime a creat lumea si a f acut pe om. Si iar a si,
ntreaga Sfnta Treime a recreat omul si lumea: Tatal a binevoit si Cuvntul s-a ntrupat de la
Sfntul Duh. Astfel, ntruparea lui Hristos s-a f acut din vointa Tatalui si prin lucrarea Sfntului
Duh. De aceea spunem c a mntuirea omului si dobndirea darurilor divine sunt fapte comune
ale Sfintei Treimi. Aceasta o spun si Sfintii P arinti.

Sfntul Simeon Noul Teolog scrie c a Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu este usa mntuirii
noastre, potrivit cuvintelor: Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine, se va mntui si va intra si
va iesi si p asune va afla (Ioan 10, 9). Mntuitorul Iisus Hristos este usa, iar Dumnezeu Tat al
este casa: In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt (Ioan 10, 9). Asa c a, intram n casa lui
Dumnezeu prin Mntuitorul Iisus Hristos si pentru a deschide usa Hristos, avem nevoie de
cheia care este Duhul Sfnt (deoarece cunoastem Adev arul, care este Hristos, prin lucrarea
Duhului Sfnt). Tat al a trimis pe Fiul n lume; Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu l descoper a pe
Tatal; Sfntul Duh care purcede din Tat al si este trimis prin Fiul, zamisleste pe Hristos n inimile
noastre.

l cunoastem, deci, pe Tat al, prin Fiul, n Sfntul Duh.

Sfntul Maxim M arturisitorul vorbeste adeseori, n scrierile sale, despre ntrup arile mistice
ale Cuvntului. El scrie c a precum cuvintele legii si ale profetilor au fost naintemerg atoare
ntruparii Cuvntului, n acelasi fel, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, ntrupat fiind, a devenit
naintemergator prezentei Lui n Duh. A nvatat pe oameni prin propriile Lui Cuvinte, ca s a fie
n stare sa primeasca prezenta Lui Dumnezeiasc a. Cu alte cuvinte, Hristos trebuie s se
ntrupeze nluntrul nostru, noi neputnd altfel vedea slava Sa n Ceruri. ntruparea lui
Hristos n noi este fcut prin bunvointa Tatlui si prin lucrarea Sfntului Duh. Iata cum
este exprimata mpreuna lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoastem si m arturisim marea taina ca
Domnul s-a descoperit prin ntruparea Sa. Acela care neag a Rugaciunea lui Iisus, neag a
Sfnta Treime. El nu se supune Tat alui si nu primeste iluminarea Sfntului Duh, asadar, nu are
adevarata mp artasire cu Hristos. Deci, trebuie s a se ntrebe dac a este cu adev arat crestin
ortodox sau nu.

Sufletul omenesc - icoan a Prea Sfintei Treimi

Creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), prin minte, cuvnt si inim (treimea
umana), crestinul este chemat s a devina asemenea cu Dumnezeu prin sfintenie (Matei 5, 48),
care se obtine cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, prin practicarea virtutilor crestine [n.red.:
treimea minte-cuvnt-inim a este doar o imagine-icoan a ajutatoare si nu una antropologic a].
Asema narea crestinului cu Dumnezeu nf atiseaz a starea de deplin a sfintenie, dreptate si
moralitate, ce poate fi atins a prin statornicia n fapte bune, crestine, de c atre om. Acest lucru
depinde de actiunea puterilor spirituale si morale omenesti, iar pe de alt a parte de ajutorul
Harului Dumnezeiesc.

Prin Sfntul Botez, omul cel vechi este nmormntat cu Hristos, pentru ca mpreun a cu
El s a nvieze (Galateni 3, 27), devenind astfel purt a tor de Hristos sau Hristofor. n acest fel,
crestinul intr a, prin Iisus Hristos, n Trupul S au Tainic (Mistic), iar Treimea Dumnezeiasc a
locuieste acum nlauntrul inimii sale (Ioan 17, 21) si l ndumnezeieste prin energiile Sale Divine
Necreate.

Treimea Umana, chip al Sfintei Treimi, trebuie s a se adnceasca n asemanare, ramnnd

n legatura dragostei dumnezeiesti pentru c a cel ce nu face acestea, si sfsie sufletul treimic,
desfacnd mintea de cuvnt si de voint a. Pacatele si diavolii destram a treimea uman a, astfel
nct:

mintea, n loc sa fie smerit a si luminata de Duhul Sfnt, devine mndr a si plina de
ntunecimea pacatelor ;

cuvntul vorbit, n loc s a fie plin de Duh (de harul si de mireasma Duhului Sfnt),
devine plin de duhoarea p acatelor ;

inima, n loc sa fie smerit a si jertfelnica, pentru mntuirea aproapelui, devine mpietrit a si
plina de iubire de sine.

Crestinul are minte, cuvnt si duh, iar mintea nu este f ara de cuvnt, nici cuvntul f ara
duh, si acestea sunt una n alta si n ele nsele. Pentru c a mintea gr a ieste prin cuvnt si
cuvntul se arata prin duh.

Prin aceasta, omul poarta un chip al Sfintei Treimi. Harul Dumnezeiesc (Energie Divin a
Necreata) trebuie sa lumineze mintea noastr a, sa o aduca la puritate, restabilind facult atile ei
rationale si intuitive, orientate spre contemplatie si ndumnezeire.

RugAciunea ne reface chipul treimic

si ne aduce asemAnarea cu Dumnezeu

Mintea noastra este aceea care hr aneste sufletul nostru. Darul Duhului Sfnt p atrunde n
noi prin poarta mintii noastre. Dar aceast a poarta este nchisa de pacatele noastre si de diavoli.
Trebuie sa ne rugam pna se deschide poarta mintii si prin ea va veni darul lui Dumnezeu n
mintea noastra si de aici n inima noastr a. Iar, cnd plin atatea harului va umple inima noastr a,
el se va revarsa n afara, patrunznd din suflet n trup, transformndu-l din muritor n nemuritor,
din stric a cios n nestric acios, f acndu-l iradiator de bun a mireasm a, taumaturg si theofor
(exemplu: trupurile sfintilor).

Cea mai sigura si scurta cale a unirii mistice a mintii cu cuvntul si cu vointa, precum si a
acestora, a omului deci, cu Dumnezeu, se realizeaz a prin Rugaciunea lui Iisus. Toate faptele
bune, crestine, ajut a mintea sa cstige dragostea dumnezeiasc a, dar mai mult dect toate,
rugaciunea curata. Rugaciunea lui Iisus cur ata firea umana de pacate mai repede dect orice
fapt a bun a , deoarece ea are ca lucrare si ca ndeletnicire porunca cea mai mare si mai
cuprinzatoare dect toate celelalte porunci: aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul
sau, din toat a inima sa si din tot cugetul s au, si pe aproapele s au ca pe sine nsusi. n mod
deosebit, pentru mplinirea acestei porunci, dar si pentru mplinirea celorlalte, i se d a omului
darul cel mai presus de fire a lui Dumnezeu, pentru a se putea ruga si cur ata. Prin Rugaciunea
lui Iisus, se poate cur ata deplin si ct mai repede, att mintea, ct si inima omului. Si dup a cum
trupul care nu respir a este mort, tot astfel si sufletul care nu se roag a nencetat (1 Tesaloniceni
6, 17) este mort duhovniceste.
 Lucrarea Rug aciunii lui Iisus este simpl a si nu necesit a nici un fel de studii si nici
cunostinte nalte. Nu se cere nimic altceva dect dragoste nfl acarata pentru Mntuitorul Iisus
Hristos si repetarea nencetat a a rugaciunii, cu atentie, cu fric a de Dumnezeu si cu duh smerit.
Nu se cere de la nceput rug a ciunea inimii sau celelalte faze mai nalte ale ei, ci numai
repetarea ei, cu buzele mai nti, apoi alternativ cu buzele si cu mintea, si asa mai departe.
Noi s a facem ceea ce este omeneste, adic a repetarea rug a ciunii asa cum este ea, chiar
necurata la nceput, si Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc adic a urcarea noastra
pe treptele cele mai nalte ale Rug aciunii lui Iisus.

Rug a ciunea lui Iisus cere, n primul rnd, desp a timirea de lume, ascultarea de un
duhovnic sporit si p azirea poruncilor Dumnezeiesti. La nceput, atentia noastr a se va concentra
pentru mplinirea poruncilor dumnezeiesti si va fi ocupat a cu deprinderea nfrn a rii si a
ascultarii.

Sfintii Parinti spun ca virtutile nu unesc pe om des avrsit cu Dumnezeu, ci ele sunt mijlocul
cel mai bun pentru dobndirea rug aciunii, care uneste pe om cu Dumnezeu Sfnta Treime.
Virtutile sunt conditia esential a pentru a primi mai mult har, dar ele nu aduc prin ele nsele har.

Cnd duhovnicul, care are Rug aciunea lui Iisus, realizeaz a ca vointa ucenicului s au a
fost taiata si c a a fost cur atit de patimile cele mai grave, atunci hot araste sa-i dezvaluie din
tainele Rugaciunii lui Iisus, dar si atunci nu-i spune totul, ci numai att ct poate el duce si
lucra (ucenicul). Duhovnicul va c alauzi pe ucenic putin cte putin, pentru a evita o c adere prea
mare, n caz ca ar putea fi amagit sau dus n greseala.

Scopul principal al Ruga ciunii lui Iisus este reunificarea omului care s-a mprtit
prin ca derea n pa cate. Omul, potrivit Sfintei Scripturi, a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu
(Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adic a fiinta n trei ipostaze (persoane): Tat al, Fiul si
Duhul Sfnt. Astfel, sufletul fiind creat dup a chipul lui Dumnezeu, este unic, dar multiplu. El are
trei puteri: mintea (ratiunea), dorinta (pofta) si vointa (mnia). Toate aceste trei puteri trebuie
sa fie unite si ndreptate spre Dumnezeu.

Sfntul Maxim Marturisitorul spune ca: prefacerea acestor puteri dupa fire, nseamna
pentru minte sa cunoasca pe Dumnezeu, pentru dorinta sa doreasca si sa iubeasca pe
Dumnezeu, iar pentru vointa sa mplineasca Voia lui Dumnezeu, cea Sfnta. Numai n acest fel
este mplinita porunca Dumnezeiasca: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta,
din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta (Marcu 12, 30).

Cnd mintea r a mne n Dumnezeu, ridic a dorinta s a l iubeasc a si vointa s a lupte

mpotriva duhului celui r au si sa caute curatirea. Astfel, existnd un imbold spre Dumnezeu,
exista si unirea cu Dumnezeu. Din contr a, pacatul rupe unirea celor trei puteri sufletesti. Astfel,
mintea tinde s a-L nesocoteasc a pe Dumnezeu, puterea poftitoare este ndreptat a spre creaturi
si spre p acate, iar vointa este supus a tiraniei patimilor. Astfel, p acatele vor nrobi cu totul
sufletul. Sfntul Grigorie Palama descrie astfel aceast a stare: Mai nti mintea se misc a
departe de Dumnezeu si se ntoarce spre celelalte creaturi; de cte ori vom deschide o us a
patimilor, mintea se va mprastia imediat, preocupata fiind tot timpul de lucruri trupesti si lumesti
si asupra multimii placerilor si gndurilor mpatimite ce vin din ele. Apoi, mintea caznd de la
Dumnezeu, abate dorinta de la El si de la poruncile Lui: Cnd mintea rataceste, dorinta este
mprastiata n desfru si nebunie.

n cele din urm a, vointa este chinuit a si supusa patimilor. Astfel, omul care a fost sortit s a
devina fiu al lui Dumnezeu dup a har, devine un ucigas asemenea celor mai s albatice fiare,
asemanndu-se mai degraba cu un scorpion sau cu o viper a.

Deci, n acest fel, cele trei puteri sufletesti se abat de la Dumnezeu si n acelasi timp se
pierde unitatea dintre ele. Dorinta ar vrea s a se ntoarca la Dumnezeu, dar vointa nu-i permite.
Pofta ar vrea s a se ntoarca la Dumnezeu, dar mintea neavnd credint a n Dumnezeu nu
vrea sa-L iubeasca. Crestinii trebuie sa lupte pentru aceasta unitate a sufletului si sa o atinga n
final prin Rugaciunea lui Iisus. ntoarcerea noastra la Dumnezeu ncepe cu adunarea mintii.
Scopul nostru este sa despartim mintea de atractiile care o nconjoar a si sa o aducem nlauntrul
inimii, astfel nct si pofta s a fie adusa napoi la Dumnezeu.

Refacerea chipului dumnezeiesc (treimic) al omului nseamn a deci unirea (actiunea n

comun, n consens) a mintii, inimii si vointei omului, lucru care poate avea loc numai dup a
despatimirea lor, cur atirea lor (prin rug aciunea isihast a n special). Iar realizarea asem anarii
omului cu Dumnezeu nseamn a unirea omului cu Dumnezeu, ndumnezeirea lui.

Deosebirea radical dintre RugAciunii lui Iisus

si Yoga sau alte metode mistice orientale

1. n Rugaciunea lui Iisus se reg aseste credinta n Dumnezeu care a creat lumea si care o
conduce si o iubeste. El este un P arinte iubitor, care are grija sa mntuiasca creatia Sa.
Mntuirea se obtine n Dumnezeu. Din acest motiv, cnd ne rug a m l implor a m
zicnd miluieste-m a !. Autor a scump a rarea si autondumnezeirea sunt departe
de lucr a torul Rugaciunii lui Iisus, pentru c a acesta este pacatul lui Adam. El a vrut s a
devina Dumnezeu, nesocotind planul lui Dumnezeu pentru el. Mntuirea nu este obtinut a
prin noi nsine si nu vine din noi nsine, cum pretind sistemele filosofice omenesti, ci
este atinsa n Dumnezeu.

2. Cuvintele Rugaciunii lui Iisus cuprind la un loc, constiinta prezentei lui Dumnezeu,
constiinta p a catoseniei proprii si trebuinta de a fi miluit de Iisus. Ele exprim a un raport
al dependentei persoanei umane de mila iubitoare a Persoanei Divine si nu de o fort a
(Energie) impersonal a , ca n mistica altor credinte. Noi nu ne lupt a m ca s a ntlnim
un Dumnezeu impersonal, prin Rug a ciunea lui Iisus. Noi nu c a ut a m n a ltarea spre
nimicul absolut. Rugaciunea noastra se ndreapt a spre Dumnezeul Personal,
Dumnezeul-Om Iisus, de aceea spunem Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu. Natura
divina si cea uman a se ntlnesc n Hristos, cu alte cuvinte ntru El locuieste trupeste
plinatatea Dumnezeirii (Coloseni 2, 9).

Asadar, antropologia si soteriologia crestin a (nv a t a tura despre om si cea despre

mntuirea lui), n monahismul ortodox, sunt strns legate de hristologie.

Noi l iubim pe Mntuitorul Iisus Hristos si i p a zim poruncile Lui. Acord a m mare
importanta acestui aspect. Insist am pe pazirea poruncilor lui Hristos. El nsusi ne-a spus: Daca
ma iubiti, paziti poruncile Mele (In 14, 15). Iubindu-L pe Hristos si p azind poruncile Lui, suntem
uniti cu ntreaga Sfnt a Treime.

0. Nu atingem o stare de mndrie prin rug aciunea nencetat a. Sistemele filosofice

orientale urmaresc naltarea Sinelui (din iubire de sine si deci, din mndrie).

Crestinii ortodocsi ajung la starea binecuvntat a de smerenie, prin Rug a ciunea lui
Iisus. Spunem miluieste-ma si ne consideram mai rai dect toti oamenii. Noi nu dispretuim pe
nici unul dintre fratii nostri. Cel ce lucreaz a Rugaciunea lui Iisus este str ain de orice mndrie,
pentru ca oricine este mndru, este nebun (Ps. 13, 1).

1. Mntuirea noastra nu este o notiune abstract a, ci este unire n Duhul Sfnt, cu Hristos,
cu Dumnezeu, cu Sfnta Treime. Dar, aceast a unire totusi nu sterge latura noastr a
omeneasca. Nu suntem integrati (dizolvati, desfiintati), din moment ce si noi suntem
persoane.

2. Pe m a sur a ce se dezvolt a rug a ciunea, ajungem la putinta de a ne vedea si

recunoaste greseala, putem s a vedem si sa distingem misc arile diavolilor, dar, n acelasi
timp si
lucrarea lui Hristos. Putem deci deosebi duhurile. Recunoastem astfel lucrarea diavolului, care
de multe ori se schimb a chiar si ntr-un nger de lumin a . Distingem, deci, binele de r a u,
necreatul de creat.

6. Lupta pentru Rugaciunea lui Iisus este legata de curatirea sufletului si a trupului de
urmarile stricacioase ale patimilor. Nu tintim apatia stoic a, ci ne straduim sa atingem starea
de nep a timire lucr a toare, adic a nu dorim mortificarea patimilor, ci transformarea lor.
F a r a nepatimire, Dumnezeu nu poate fi iubit si nu ne putem mntui. Dar, din cauz a c a
aceast a dragoste a fost pervertita si deformata, noi ne straduim pentru transformarea ei.
Luptam ca sa schimb am starile pervertite pe care diavolul le-a creat n noi. Nu putem fi
mntuiti f ara acest r a zboi personal care este realizat cu ajutorul harului lui Hristos.
Potrivit Sfntului Maxim Marturisitorul: Priceperea duhovniceasc s fsrs curstirea inimii,
este teologia diavolilor.

7. Noi, crestinii ortodocsi, nu ncerc am sa ne calauzim mintea spre nimicul absolut, prin
Rugsciunea lui Iisus, ci sa o ntoarcem spre inim a si sa coborm harul lui Dumnezeu n
suflet, de unde se va r aspndi n tot trupul. mpsrstia lui Dumnezeu este nl suntrul
vostru (Luca 17, 21). Dup a nvatatura Sfintei Biserici Ortodoxe, nu trupul este n sine
rau, ci felul nostru de a gndi, care este dup a trup (trupesc). Nu trebuie s a ncerc am sa
scapam de haina sufletului, dupa cum pretind sistemele filosofice, ci trebuie s a ncercam
sa o salvam. n plus, mntuirea nseamn a rascumpararea ntregului om, deci a sufletului
si a trupului. Noi nu avem ca scop distrugerea trupului, ci lupt am ca s a-l ndumnezeim.
Noi nu dorim nici distrugerea vietii, nu aspir am s a ajungem acolo unde nu este dorit a
viata, pentru a nceta astfel suferinta. Noi practicam Rugaciunea lui Iisus, pentru c a
nsetam dupa viata cea vesnica si vrem sa traim vesnic cu Dumnezeu.

8. Nu suntem indiferenti la lumea din jurul nostru. Sistemele filosofice orientale evit a sa
nfrunte problemele oamenilor, pentru a-si putea mentine pacea (si indiferenta!). Noi ne
rugam nencetat pentru toti. Suntem mijlocitori pentru lumea ntreag a. Mai mult,
mntuirea noastra nseamna unirea cu Hristos n timp ce suntem n comuniune cu alte
persoane pe care le ajut am pe calea mntuirii. Nu ne putem mntui prin noi nsine. O
bucurie care este numai a noastr a, fara sa fie si pentru ceilalti, nu este bucurie
adevarata, ci egoism.

9. Nu d a m prea mare important a tehnicilor psihosomatice si diferitelor pozitii ale

corpului. Consideram doar ca unele ajuta la concentrarea mintii n inim a, ceea ce de altfel
este posibil sa se realizeze si fara aceste tehnici.

Valoarea de nepretuit a Ruga ciunii lui Iisus

Noi nu lupt am pentru nepasare, care este o stare negativ a, ci pentru dobndirea harului
lui Dumnezeu.

Daca curatirea si mntuirea se atinge prin Rug aciunea lui Iisus, celelalte rug aciuni nu
sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta? Binenteles. Fiecare rug a ciune are o putere
uriasa. Este un strig at al sufletului. Harul lui Dumnezeu vine n noi potrivit credintei si str adaniei
celui care-L cere. Exist a mai multe feluri de rug a ciune: rug s ciunea liturgic s , rug s ciunea
individuals, rugsciune de multumire, de laud s, etc.

Totusi, Rugaciunea lui Iisus are o valoare nepretuit a, pentru ca, dupa cum spune Sfntul
Isaac Sirul, ea este acea cheit a cu ajutorul c areia putem patrunde taine pe care ochiul nu le-a
vszut, urechea nu le-a auzit, si nici la inima omului nu s-au suit. Adica, Rugaciunea lui Iisus
poate st apni mintea si o poate face s a se roage f ara ncetare. Atunci mintea devine f ara de
culoare, f ara form a, fara contur si primeste ntr-un timp scurt har peste har. Rug aciunea lui
Iisus aduce mult har, mai mult dect chiar psaltirea, pentru c a este strns legat a de smerenie
si de constiinta p acatoseniei noastre.

Sfntul Grigorie Sinaitul spune c a Psaltirea este pentru cei care lupt a pentru cur atirea
inimii si pentru ncepatori, n timp ce Rugaciunea lui Iisus este pentru cei ce au gustat harul
dumnezeiesc, pentru sihastri.

De obicei, odat a cu psalmodierea vine si dezordinea, p atrunznd n inim a egoismul si

mndria pentru frumusetea vocii, pentru p arerile pe care le au ceilalti despre noi. Dar nu exist a
nimic dinafara care sa strneasca mndria celui ce rosteste tainic Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine, pacatosul n chilia lui. Pentru acest motiv, sihastrii
practica mai mult Rugaciunea lui Iisus si fac utreniile si metaniile cu Rug aciunea lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus este destul de scurt a. Mintea se poate fixa mai usor pe rug aciuni
scurte.

Rugaciunea lui Iisus are o profunzime imens a, care nu poate fi vazuta dinafara. Mintea
noastra are nsusirea de a spori dragostea si de a o dori, ceea ce o face s a se concentreze
asupra ei. Sfntul Maxim M arturisitorul spune ca: mintea ramne statornica n lucrurile pe care
o sporesc si de aceea asupra acelora care o sporesc, si ndreapt a si dorinta si dragostea, fie
ca sunt dumnezeiesti, fie trupesti si p atimase. Mai mult, aceleasi lucruri se ntmpl a si cu
cunoasterea. Ceea ce la prima vedere este simplu, poate deveni un subiect de studiu
ndelungat. Cu att mai mult, dulcele nume al lui Iisus. Poti medita toat a viata asupra lui.
Rugaciunea lui Iisus este cea mai mare stiint a si cea mai nalt a forma, prin care dobndim
Teologia sau Vederea lui Dumnezeu, care este izvodirea si sfrsitul rug aciunii curate, fructul ei
binecuvntat.

Puterea RugAciunii lui Iisus

descoperirea si nimicirea duhurilor rele (patimilor)

Printre nsusirile minunate si necuprinse de minte ale dumnezeiescului nume al lui Iisus,
se ga seste si puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe care ni-l spune nsusi Domnul nostru
Iisus Hristos (Marcu 16, 17) Demonii pot s alaslui n om n dou a moduri:

1. n chip simtit, cnd locuieste cu fiinta lui n trupul omului si cnd chinuieste si trupul si
sufletul. n felul acesta, n om se poate afla unul sau mai multi demoni (Marcu 5, 9).
Acest om este un demonizat. Din Sfintele Evanghelii afl am c a Domnul nostru Iisus
Hristos vindec a demonizatii. De asemenea, Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului Iisus,
izgoneau pe diavoli din oameni cu puterea numelui Domnului Iisus.

2. n chip moral, satana petrece n om, cnd omul se face mplinitorul voii diavolului. n felul
acesta a intrat satana n Iuda (Ioan 8, 27), adic a a pus st apnire pe mintea si vointa lui,
s- a unit cu el n duh. n aceast a stare se afla, tinnd seama de gradul lor de
pacatosenie, toti cei care s-au botezat n Hristos, dar s-au ndep artat de El prin pacate.
Astfel nteleg Sfintii Parinti ntoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, n
templul sufletesc, din care s-a ndepartat Duhul Sfnt, prin pacatele omului (Matei 12, 43-
45). Duhurile care intra n acest fel n om, pot fi izgonite prin Rug aciunea lui Iisus, dac a
vietuim n necontenit a pocainta. Trebuie, deci, sa ne ngrijim ca s a izgonim duhurile
diavolesti intrate n noi, din pricina neglijentei si a pacatelor noastre, prin Rugaciunea lui
Iisus.
 Aceasta rugaciune are Puterea de a nvia pe cei omorti de p acate si de a-i izgoni pe
demoni (Ioan 11, 25). Rug aciunea lui Iisus mai nti descoper a prezenta demonilor n om si
apoi i izgoneste.

Puterea satanei, cnd aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat n rug aciune de cel ce
se roaga, ncepe sa se clatine. Atunci, diavolul att a n om toate patimile, cautnd sa-l ntrerupa
pe crestin de la rugaciune si sa-l nspaimnte. Sfintii Parinti arata ca lucrarea patimilor si cea a
demonilor sunt legate ntre ele, c aci demonii lucreaz a prin mijlocirea patimilor. Cnd, n vremea
Rugaciunii lui Iisus, vom simti o deosebit a tulburare si fierbere a patimilor, s a nu cadem n
deznadejde si tulburare din aceast a pricin a. Dimpotriva, sa ne mb arbatam si sa ne pregatim
pentru o nevointa mai puternica cu Rugaciunea lui Iisus, ca unii ce simtim n chip v adit ca
rugaciunea a nceput sa produca n noi lucrarea care i este proprie.

Sfntul Ioan Gura de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos l atta
la lupta pe diavol, caci sufletul ce se sileste n Rugaciunea lui Iisus poate dobndi totul. Dar,
mai nti, omul va vedea r aul dinlauntrul inimii sale si apoi binele. Aceast a rugaciune da pe fata
pacatul care este n noi si tot aceast a rugaciune l va nimici. Aceasta rugaciune va birui si va
smulge, ncetul cu ncetul, puterea diavolului din inima noastra.

Isihasmul calea de ndumnezeire a omului

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si n vederea ajungerii la asemanarea cu
Dumnezeu (Facerea, 1, 26; 5, 1). n traditia Sfintilor P arinti, aceast a asemanare nseamn a
ndumnezeirea omului. De aceea, scopul final al omului este ajungerea la ndumnezeire.

Sfntul Grigorie Palama spune ca: ndumnezeirea nseamna vederea luminii necreate.
Atunci cnd persoana uman a ajunge la vederea Luminii Necreate n Persoana Logosului
Cuvntul lui Dumnezeu, el ajunge la ndumnezeire. Vederea Luminii necreate este unirea cu
Dumnezeu, ndumnezeirea persoanei umane (participare si comuniune cu Dumnezeirea).

Contemplarea si ndumnezeirea ofer a adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Cunoasterea

lui Dumnezeu si teologia nu sunt roade ale ratiunii, ci o viat a traita dincolo de ratiune. Ele
depasesc ntelegerea si cunoasterea uman a. Nu exist a vreun cap at al ndumnezeierii, ci o
progresie infinit a. Singura metod a care duce la ndumnezeire si la vederea Luminii Necreate
este cea ascetica, care este dupa Hristos si ntru Hristos.

Vom analiza, pe scurt, doar cteva elemente ale acestei metode ascetice, care constituie
ceea ce numim isihasm.

Sfintii Parinti spun ca exista trei etape ale des avrsirii duhovnicesti: curatirea inimii,
iluminarea mintii si ndumnezeirea. Despatimirea sau curatirea inimii nseamna eliberarea ei de
toate gndurile rele, detasarea persoanei umane de pl a cere si durere. Iluminarea mintii
nseamn a atingerea rug aciunii nencetate a mintii, prin care omul scap a de ignorant a si de
uitare si, n acest fel, are mintea mereu ndreptat a spre Dumnezeu. Iar vederea lui Dumnezeu
nseamna contemplarea Dumnezeirii si eliberarea omului de imaginatie.

Odata cu caderea omului, mintea sa s-a identificat si s-a supus ratiunii si patimilor. Aceste
doua centre de cunoastere nu sunt identice, ci functioneaz a n paralel. Identificarea lor duce la
ntunecarea mintii si la caderea omului. Ele sunt desp artite cu ajutorul isihasmului, prin limitarea
temporara a simturilor si a ratiunii, prin folosirea rug aciunii nencetate a mintii si a inimii, prin
coborrea mintii n inima. n acest fel, dupa un timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, persoana umana
experiaza isihia mintii, care nseamn a a trai n Domnul. Aceasta nseamn a ca mintea s-a curatit
de gnduri si ca nu are dect o singur a activitate, cea a rug aciunii nencetate. Isihia mintii este
o predanie a Sfintilor P arinti si mai este numit a cunoasterea gndurilor (cnd mintea omului
devine mintea lui Hristos, ea se poate contempla pe sine!).

Persoana uman a, n drumul ei spre ndumnezeire, face mari eforturi pentru a se elibera si
de imaginatie. Aceasta nu nseamn a c a persoana uman a scap a de imaginatie, ci doar c a
aceasta este inactiv a . Imaginatiile sunt v a luri puse pe minte, care este ochiul sufletului,
mpiedicnd-o de la vederea Slavei Dumnezeirii.

Istorioara despre puterea Ruga ciunii lui Iisus

Un frate, lucr ator al rug aciunii mintii si a inimii, rugndu-se a avut urm atoarea vedenie:
A vazut cu mintea sa c a se afla n Iad, n Tartar, acolo unde este locuinta tuturor demonilor.
Acolo a vazut o cetate foarte mare, care era plin a de ntuneric foarte gros si aproape pipaibil,
despre care, spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Acolo va fi ntunericul cel din afar a,
deoarece nici o raz a de lumina nu patrunde acolo. Acolo a hot art Domnul s a locuiasca
demonii, n vecii vecilor. Iar portile acestor cet ati erau mari si puternice, fiind p azite de ctiva
demoni nfricos atori de urti. n auntrul cetatii locuiau demoni f ara de numar. Unii dintre ei
ieseau din cetate, iar altii intrau, ca albinele n stup.

Fratele statea lnga drum. Era aplecat, fruntea lui sprijinindu-se pe genunchi, trupul lui
fiind arcuit ca un pod, iar pieptul lui adncit ca o bolta.

Astfel stnd, fratele spunea cu durere, din inim a: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Spunnd astfel rugaciunea, la fiecare rugaciune a
sa, iesea din gura lui o flac ara de foc imateriala, care se ndrepta c atre un demon si-l ardea,
nct demonul ramnea pe loc ca un bustean. Spunnd mai departe rug aciunea, alt demon
era ars de para de foc ce iesea din gura lui. Rugndu-se fratele astfel mai mult timp, a reusit cu
Darul lui Dumnezeu sa arda mai multi demoni, care stateau n fata portilor iadului.

Demonii, care se aflau n auntrul cetatii, vedeau c a dispar demoni, vedeau si sabia de
foc a Rugaciunii lui Iisus, care i nimicea, dar de unde venea aceasta nu puteau afla, pentru c a
numele lui Dumnezeu i ametea, precum ameteste fumul albinele.

Atunci, au mers si au spus cele ntmplate mp aratului lor, Satana, care aflnd de
nenorocire, s-a tulburat foarte, dar se temea s a iasa din cetate, pentru a nu fi ars si el. A scos,
nsa, capul sau necurat afara din cetate, pentru a vedea ce se ntmpl a si de unde vine sabia
de foc. n acele clipe, flac ara de foc a rugaciunii l-a atins n fat a, arzndu-l. Atunci, s-a retras
repede nauntru, nchiznd portile Iadului.

Iar fratele, venindu-si n fire si cugetnd la cele ntmplate, se bucura de nimicirea

demonilor, slavind si multumind Domnului nostru Iisus Hristos, care a dat atta har si putere
celor care l iubesc din tot sufletul si l cheama din adncul inimii n ajutor.
 II. Suntem datori sa ne ruga m

Datoria crestinilor de a spune Rug a ciunea lui Iisus

Daca rugaciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfnt nu ne-ar fi spus prin gura
Sfntului Proroc David: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea (Psalm 33,1; 102, 1-2) -
Rugaciunea lui Iisus mai este numit a si rug aciunea de toat a vremea sau rug aciunea isihast a.
De asemenea, nici Dumnezeiescul Apostol Pavel gura lui Hristos nu ne-ar fi poruncit:
Rugati-va nencetat (II Tesaloniceni 5, 17). Din aceste m arturii ale Sfintei Scripturi, ntelegem
ca trebuie sa ne rugam tot timpul si n orice loc, dar mai ales n Biseric a si n Sfintele Manastiri,
unde este mai puternic darul rug aciunii.

Dar, vor zice unii, cum putem s a ne rug am nencetat, avnd attea munci grele de f acut
si o singur a gur a si un singur cuvnt? Prea Bunul Dumnezeu, cel ce toate, cu negr a it a
ntelepciune le-a facut, acela din nceput, ne-a nzestrat cu ndoit cuvnt si ndoit a gura, spre a
putea mplini cele ce prin Duhul Sfnt avea s a le cear a de la noi. n afar a de gura trupului
nostru, avem si o gur a tainica, a sufletului nostru. Deci, cnd vorbim cu gura trupului, trebuie s a
ne rugam tainic cu gura mintii. Putem s a utilizam metaniile bratara, pentru a ne ruga n acest
timp cu Rugaciunea lui Iisus.

Dar, ne ntreb a m, cum poate crestinul care vorbeste despre cele ale vietii, cnd
mannca sau cnd doarme, cum poate el s a-L laude pe Dumnezeu? La aceasta r aspunde
Sfntul Vasile cel Mare, c a este o gura de taina a omului, launtrica, prin mijlocirea c areia omul
devine partas cuvntului - datator de viata al lui Dumnezeu, care este pinea cea vie, care s-a
pogort din Cer. Despre aceast a gura spune Sfntul Proroc David: Gura mea am deschis si
am aflat (Psalm 118, 131).

Dumnezeu ne cheam a s a deschidem aceast a gur a tainic a pentru ca sufletul s a

primeasca hrana cea vesnic a, Harul Duhului Sfnt. Dar, n afar a de orice rug aciune tainic a,
Sfntul Isaac Sirul arat a ca orice gndire cu fric a de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasc a,
orice grija a mintii pentru mntuire si orice munc a pe care o facem cu r abdare, smerenie si
dragoste crestin a, spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu, este de fapt o
rugaciune. El zice: Se cuvine sa cunoastem, fratilor, ca orice vorbire ce se face n taina si toata
grija mintii pentru Dumnezeu si toat a cugetarea celor duhovnicesti, n rugaciune se preface. Ori
cuvinte citite de a-i spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori grija de
mntuire n Domnul, ori nchin aciuni ale trupului, ori cntare de psalmi, prin cuvntare de
stihuri si altele de acest fel, prin care se face nv atatura rugaciunii curate si din care se
naste Dragostea fata de Dumnezeu. Este bine sa stim ca si simtirea de Dumnezeu, fara
cuvinte, este o rugaciune.

Cnd cineva munceste cu fric a de Dumnezeu si spre folosul semenilor si are prezenta
lui Dumnezeu n minte, unul ca acesta se afl a ntru simtirea de Dumnezeu si este ntru
rugaciune. Daca la aceast a simtire de Dumnezeu adaug a si cuvinte (rug aciuni), atunci este
asemenea cu cel care peste focul aprins mai pune lemne.
Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru mntuirea noastr a obiectiva.
Numele lui a mprumutat de la Dumnezeirea Sa o putere Atotsfnt a si Nem arginit a. Asadar,
daca toata munca noastra o vom face simtind prezenta lui Dumnezeu si rugndu-ne Lui, atunci
toata viata noastr a se va preface ntr-o rug aciune nencetat a, plina de n adejdea si bucuria
mntuirii.
 S a muncim avnd n gura noastr a Rug a ciunea lui Iisus, n minte vederea lui
Dumnezeu si s a ne rugam nencetat, oriunde am fi. Altfel spus, s a stam cu mintea n inim a
naintea lui Dumnezeu si s a ne rugam.

F a r a rug a ciune lucr a toare si munc a binecuvntat a , nimeni nu poate s a scape de

actiunea patimilor si ale gndurilor provenite de la diavoli. Cei care se nevoiesc n ascultare la
Sfintele M a n a stiri, n viata de obste, mai repede biruiesc patimile, c a ci prin munc a
binecuvntata, rabdare si taierea voii lor, lovesc deodat a patimile si prin lovituri repetate ajung
sa le omoare desavrsit. Pentru cei ce sunt n singur atate (pustie), lupta este numai cu gndul,
care este tot att de slab a n lucrarea ei, ca lovitura pricinuit a de atingerea unei muste. De
aceea, omorrea patimilor n singur atate se prelungeste mult timp si aproape ntotdeauna ea nu
este propriu-zis o omorre, ci o amortire pe o anumit a perioad a de timp, pn a cnd nevoitorul
se va ntlni cu cauzele patimilor. n acest caz, patimile ca fulgerele se aprind si de nu se va
trezi pustnicul cu putere mare, rug aciune si post aspru, nu va r amne nevatamat. Iat a de ce
Sfintii Parinti poruncesc s a biruim patimile cu post, prin lupta cu ele n viata de obste si numai
dupa aceea sa mergem n pustie.

Mirenii care vor sa lupte cu patimile, vor fi ispititi de cei din casa lor, de oamenii cu care
lucreaza si cu care se ntlnesc. De aceea, ei trebuie s a aiba un duhovnic sporit la manastire si
sa asculte de el. Astfel, fiind sub canonul duhovnicului si nt arit prin darul Sfintei Manastiri, vor
putea mai usor sa se mntuiasca.

Asadar nu se cuvine sa ne avntam mai nainte de vreme spre o sporire des avrsita n
rugaciunea nalta, de care, dupa Sfntul Isaac Sirul: abia se nvredniceste unul din zece mii.
Noua, celor patimasi si neputinciosi, ne este destul s a vedem macar urma linistirii mintale, adica
rugaciunea mintii lucr atoare, prin care se alung a din inim a atacurile v atamatoare si vr ajmase
ale gndurilor rele. n aceasta const a lucrarea noilor ncep a tori, prin care, dac a vrea
Dumnezeu, se ajunge si la rug aciunea nalta, contemplativa.

Crestinii devin, prin Sfntul Botez, fii ai lui Dumnezeu dup a har (Galateni 3, 27).
Dumnezeu este Tat al nostru, iar noi suntem copiii Lui prea iubiti. Mama noastr a duhovniceasca
este Maica Domnului. Asa dup a cum un copil st a de vorb a cu mama lui si i spune toate
lucrurile pe care le face si pe care vrea s a le fac a si se roag a ei, tot asa si noi trebuie s a ne
rugam Maicii Domnului Mama noastr a. Dumnezeu, pentru rug aciunile Preacuratei Maicii Sale,
ne va milui pe noi si ne va mplini cererile cele mntuitoare.

Cadem n p acate, pentru c a nu rezist am ispitelor care vin de la trup, de la oameni si de

la diavoli. Si nu rezist am la ispite, pentru c a nu suntem nt ariti de harul lui Dumnezeu. Iar harul
lui Dumnezeu nu ne nt areste, pentru c a nu mergem la Biseric a, nu postim, nu ne spovedim, nu
ne rugam si nu ne mpartasim cu Sfintele Taine.

SA ne rugm pentru ceilalti cu Rugaciunea lui Iisus

Exista n lume atta suferint a si attea rele, si atta necunoastere a lui Dumnezeu, care
dupa cum spun Sfintii Parinti este cel mai mare p acat. Pentru aceasta esti dator s a te rogi si
sa plngi.
Atunci cnd crestinii dorm, preotul trebuie s a -si pun a mintea de straj a , adic a s a
vegheze si s a se roage Lui Dumnezeu, pentru poporul S au. Ca preot, ai si mai mare ndatorire
de a te ruga pentru ceilalti, deoarece tu esti acela c aruia i-a ncredintat Dumnezeu pe poporul
sau.
 Cti oameni se risipesc! Cti sunt n pragul sinuciderii! Cti sunt pe punctul de a comite
crime ngrozitoare! Cti sunt dezn adajduiti n nevoi! Trebuie s a rostim Rugaciunea lui Iisus,
pentru toti acesti oameni. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-i pe robii T ai sau pe robul Tau
- pomenindu-i numele, dac a te rogi doar pentru cineva anume. Dup a aceea ar trebui s a
continuam fara sa mentionam numele. Dumnezeu stie pentru cine ne rug am. Nu trebuie sa ne
gndim nici la problemele care-i framnta. Spunem doar miluieste pe robul Tau.

Parintele Ierosch. Paisie Olaru nv ata pe ucenici s a zica: Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, ca sa ne izb aveasca de egoism. Dar, rug aciunea
pentru ceilalti, este un efort necesar si pentru alt motiv. Cnd ne rug a m pentru altcineva,
imediat primim lamuriri de la Dumnezeu, despre ceea ce are n special nevoie si putem lucra
efectiv pentru mntuirea lui. Inima devine foarte sensibil a si nespus de agera n recunoasterea
diavolului si, n acelasi timp, si trage mult a putere din rug aciune, pentru a alunga pe cel r au din
ea. Astfel devine un receptor al Duhului Sfnt. Mai mult dect att, fiind ncercat n r azboiul
asupra diavolului si avnd cunoasterea harului dumnezeiesc, poti cu mare usurint a sa intri n
sufletul celuilalt si s a patrunzi n lumea interioar a a celui ce vine la spovedanie. Folosul este
nespus de mare. El va pleca de la scaunul de spovedanie alt om, usurat de patimile stiute si de
cele nestiute.

Cnd, unde, ct si cum s ne rugam ?

Sa ne rugam nencetat, dar n special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3, 6 si 9. Rugaciunea
care se face n acelasi timp, n mai multe locuri si de c atre mai multi crestini, ne va curata,
va sfinti si va schimba duhul t arii.

nainte de a dormi, s a spunem Rug aciunea lui Iisus pe respiratie, s a spunem Crezul si
sa ne nsemn am cu Sfnta Cruce. n acest fel, darul Duhului Sfnt si ngerul p azitor ne vor
acoperi si sfinti.

Dac a, n loc s a ne rug am, vom citi c arti usoare si ne vom uita la filme blestemate,
mintea noastra se va spurca si vom avea visuri desfrnate si duhul desfrn arii ne va spurca n
timpul somnului.

Cei care vin si se roag a la Sfintele Manastiri, vor reaprinde mai tare focul Duhului Sfnt
n inimile lor. Trebuie s a ne rugam nencetat, pentru c a nencetat suntem ispititi de patimile
trupului si ale sufletului, de c atre oameni si de c atre diavoli. Cnd ne rug am, Harul Duhului
Sfnt vine si ndep arteaza ispitele care vin asupra noastr a.

Si, dupa cum spune un cuvios P arinte: Cnd oala de mncare se afl a pe foc, nu se
apropie de ea musca, dar cnd se r aceste, vine musca si se aseaz a n ea. Tot astfel si de
crestinul care este aprins cu focul Duhului Sfnt, nu se apropie musca (diavolul).

Cel mai mult lupta diavolii pe crestinii care se roag a. Orice crestin, cnd se roag a, poate
observa cu mintea pe diavoli, care caut a sa-l ntrerupa de la rugaciune, ratacindu-i gndurile n
toate colturile lumii si la toate p acatele pe care le-a facut sau pe care le-ar putea face. Caci stie
diavolul ca nimic nu-l lupta mai tare, dect rugaciunea, cea catre Dumnezeu (Avva Agathon,
Pateric Egiptean, p.25).

n afara de slujbele Bisericesti, trebuie s a-ti dedici anumite momente, special pentru a
practica Rug a ciunea lui Iisus. S a ncepi putin cte putin si s a continui potrivit cu zestrea
duhovniceasca si harul ce-l simti. Se poate ncepe prin rostirea rug aciunii o jumb'tate de orb'
nainte de rb'sb'ritul soarelui si o jumb'tate de orb' seara, nainte de culcare. Este necesar sa
existe un program statornic, care sa nu fie calcat n nici un chip, nici m acar pentru lucruri
bune. Este necesara, de asemenea, si o ncb'pere linistitb' si izolatb', unde sa nu se auda
zgomote si acolo sa ncepi si sa lucrezi Rugaciunea lui Iisus.

La nceput trebuie s a-ti nc alzesti inima sau s a citesti o lucrare a Sfintilor P arinti, din
care sa ne adunam si sa ne smerim. Apoi, fie cu buzele sau cu mintea, sau cu inima, potrivit cu
nivelul nostru duhovnicesc, s a spunem Rug aciunea lui Iisus. Cu timpul, momentele acordate
Rug a ciunii lui Iisus, se vor m a ri si vor ndulci inima si vei tnji dup a ele. Dar la nceput
avem nevoie s a ne silim pe noi nsine s a spunem rugaciunea, chiar si pentru scurt timp. Ne va
face mult bine. Este nsa suficient ca sa ne rugam putin timp? Nu este suficient, dar cnd exist a
dorint a si smerenie, Dumnezeu mplineste ceea ce lipseste rug a ciunii. Pentru c a dac a
Dumnezeu arat a atta milostivire pentru c aderile noastre, nu va fi el nespus de milostiv cu noi,
n stradania noastra de a ne curata si sfinti ? Dumnezeu va mplini orice lips a a noastra.

Pentru ca cei din lume sunt ocupati cu multe griji, se poate ca ntr-o or a de rugaciune sa
se bucure de mai mult a binecuvntare dect multe ore, ale unui c alugar pustnic.

Sa stii ca n timpul Rug aciunii lui Iisus, diavolul ti va aduce multe ispite, ca s a te
ntrerupa. Dar, mai trebuie s a stii ca Dumnezeu te ncearc a prin aceste ispite, ca s a vada daca
ai ntr-adev ar vointa sa lucrezi Rug aciunea lui Iisus. n asemenea cazuri, dac a te silesti,
Dumnezeu va veni n ajutorul t au si va ndep arta toate greut atile. Multe din gndurile, chiar si
cele bune, din timpul rug aciunii, pot veni de la cel r au. Daca diavolul si d a seama ca suntem
gata sa parasim Rugaciunea lui Iisus, pentru alte lucr ari, chiar daca sunt bune, ne va aduce n
minte multe asemenea gnduri, n momentul n care ne rug am ca sa ne amn am rugaciunea.
Se ntmpla, uneori, sa ne ntoarcem la chiliile noastre obositi, dup a ce am muncit mult si neam
cheltuit ntreaga energie pentru slujirea fratilor. Ce ar trebui s a facem n astfel de cazuri? n nici
un caz, nu ar trebui s a renuntam la Rugaciunea lui Iisus. Sfntul Simeon Noul Teolog ne
sf atuieste ca, n nici un caz, slujirea fratilor s a nu fie motiv de a ne lipsi de Rug aciunea lui
Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie s a gasim niciodat a scuze, ca s a amnam
rug aciunea. In slujire, osteneste pe m asura puterii tale, iar n chilia ta nevoieste-te n
rugaciune, cu smerenie, priveghere si lacrimi nencetate. Si s a nu ai n minte c a astazi am trudit
peste puteri si deci sa scurtez rugaciunea, pentru oboseala trupului. Fiindc a, ti spun ca nu
conteaza ct te ostenesti pentru altii, peste puterile tale, c aci a te lipsi de asa ceva att de
important cum este rugaciunea, mare nesocotinta este.

O jumatate de ora cu Rugaciunea lui Iisus, valoreaz a ct trei ore de somn adnc, de
odihna. Rostirea ndelungata a Rugaciunii lui Iisus, odihneste pe om si-l linisteste. Chiar si din
acest punct de vedere, este o doctorie odihnitoare pentru trup.

Multi frati au necazuri si sufer a pentru ca lucreaza mai mult cu ratiunea, dect cu inima.
Se chinuiesc cautndu-si gndurile, pe cnd, daca traiesc n har, gndurile vin pur si simplu. De
aceea, se ceart a fratii si nu au pace, iar atunci cnd sunt nedrept atiti se mhnesc si nu se
bucura potrivit poruncii lui Hristos, deoarece nu au nici o leg atura cu Rugaciunea lui Iisus.

Sa nu consider am Rugaciunea lui Iisus ca pe ceva ocazional, ci drept ns asi viata

noastr a. Oriunde vei fi, pe strad a, n masin a sau n orice alt a parte, sa spui Rug aciunea lui
Iisus: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine p a c a tosul si
Preasfnta Nascatoare de Dumnezeu, mntuieste-m a. Trebuie sa ne miscam nlauntrul
rugaciunii. Iar teologia si predica s a ni se nasca, nlauntrul atmosferei celei sfinte. Trebuie s a
avem propriul program, pe care s a-l respectam n fiecare zi. Cnd tr aim n acest fel, lumea are
folos peste masura.

Aceia care au ntelegerea unui c alugar, simt nevoia sa primeasca binecuvntarea, orice
lucrare ar avea. Si n toat a viata lor s a se ncredinteze unui pov atuitor duhovnicesc, pentru ca
acesta sa vegheze asupra lor si s a-i ndrepte n tot ceea ce fac. Ar trebui s a mergem des la
Sfnta Liturghie, preg atiti asa cum se cuvine, si s a ne mpartasim cu Preacuratele lui Hristos
Taine.

Sfnta Evanghelie ne nvat a cum si ct timp trebuie s a ne rug am. Cnd Domnul nostru
Iisus Hristos le-a spus Sfintilor Apostoli: Simone, Simone, iat a Satana v-a cerut ca s a va
cearna ca pe gru. Iar Eu m-am rugat pentru tine ca s a nu piara credinta ta (Matei 31, 32)
Sfntul Apostol Petru a raspuns: Doamne, cu Tine sunt gata sa merg si-n temnit a si la moarte.
Dupa aceasta, Mntuitorul nostru Iisus Hristos a mers n Gr adina Ghetsimani ca s a se roage,
nainte de Sfintele Sale Patimi. Firea Uman a a Mntuitorului nostru Iisus Hristos trebuia s a fie
nt a rit a nainte de Sfintele Patimi. n timpul rug aciunii Sale, un nger s-a ar atat si-L nt a rea
(Matei 22, 43). Domnul Iisus Hristos Fiind n chin de moarte, mai staruitor se ruga. Si sudoarea
Lui s-a facut ca picaturile de snge care picurau pe p amnt. Si ridicndu-se din rug aciune, a
venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti. Si le-a zis: Privegheati si va rugati, ca s nu intrati n
ispitd (Matei 26). Pentru c a nu s-au putut ruga, puterea Dumnezeiasc a nu i-a nt arit si n fata
ispitelor, Sfintii Apostoli s-au lep adat de Mntuitorul Iisus Hristos. n fata ispitelor, a atacurilor
diavolesti, a mortii nu putem rezista, dac a nu suntem nt ariti de Puterea Dumnezeiasc a. Iar
Puterea Dumnezeiasca nu ne ntareste, daca nu ne rugam.

Prima conditie pentru a practica Rugaciunea lui Iisus:

mpac a-te cu aproapele t au ! (Matei 5, 23-25) Cu

privire la loc: este Biserica si camera ta:

Tu nsa, cnd te rogi, intra n camara ta si, nchiznd usa, roaga-te Tatalui tau,
Care este n ascuns... (Matei 6,6)

n liniste total a. n singuratate. Totodata, se ntelege si interiorizarea n rug aciune care

s a -si g a seasc a tra ire, n suflet cu srguint a , n minte cu ntelegere si n inim a cu simtire
afectiva; cum zice Domnul: mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul vostru (Luca 27, 21).

Cum sa ne rugam? Domnul Iisus ne nvat a: Asa sa va rugati: Tatal nostru... . Deci
zicem la nceput mp a rate Ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfnt a Treime, Tat a l
nostru.... Si apoi Rug aciunea lui Iisus (Tes. 5, 17).

Stam n genunchi sau pe un sc aunel (naltimea de cca. 30 cm) si ncepem s a rostim

Rugaciunea lui Iisus, zicnd rar Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a
pe mine, pacatosul, cu cainta si smerenie (caci suntem pacatosi), concentrati numai la aceste
cuvinte, pe care le zicem cu ntelegere si nu gndim la nimic altceva (nici bine, cu att mai mult
la cele rele).

n timpul exercitiului de rug aciune nceteaza orice miscare.

Nu cautati senzationalul.

Feriti-va de orice imaginatie, vedenie si vis de la diavol. Nu nchideti ochii!

Durata exercitiului pentru ncep atori este de 10-15 minute.

Multi dintre monahi si multe dintre monahii sunt rvnitori pentru a avea practica
rug a ciunii continue. Ar rosti rug a ciunea pustnicului Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, mntuieste-m a pe mine, p acatosul mereu, dar se plng de nereusit a. Care e
cauza? N-au persistent a. N-au statornicie si stabilitate n actiune. Aceasta e o actiune bun a si
sfnta pentru tot crestinul. E o nevoint a care face parte din principala tr aire de monah. Si tu n-o
iei n serios, ci superficial. Ia aminte c a ci nici o meserie sau profesie nu se nvat a numai s a

Aceia care au ntelegerea unui c alugar, simt nevoia sa primeasca binecuvntarea, orice
lucrare ar avea. Si n toat a viata lor s a se ncredinteze unui pov atuitor duhovnicesc, pentru ca
ncerci, ci trebuie s ncepi si s ai continuitate din an n an si s te ridici din treapt n treapt.
Altfel, nu reusesti. Deci sa nu zici: hai sa ncerc sa ma deprind si eu cu rugaciunea inimii. Ci, hai
sa ncep rugaciunea inimii si s a ajung practicant al rug aciunii continue. Ca de ncercat a
ncercat si Iuda si a dat napoi.

Urmeaz zilnic acest exercitiu de 10-15 minute, de 2-3 ori pe zi, si te vei bucura de
rezultate, sporind n rugciune si viat de evlavie. Si n cursul zilei, de cte ori ti vei aduce
aminte, de esti la munc, la birou, sau pe cale, vei zice: Doamne, Iisuse.... Iar dup un timp,
vei observa c si atunci cnd ti faci pravila particular sau atunci cnd participi la cele 7 laude,
vei observa c te poti cobor cu mintea n inim si vei realiza calitatea rugciunii, lucru pe care l
dorim.

Nu mai zice c nu e pentru tine cci esti pctos. ncepe de acolo, din starea cea mai
de jos unde te afli si te va ajuta Hristos. nltur trndvia si adaug nevoint peste nevoint si
vei reusi. D-mi voint s-ti dau putere zice Domnul. ndrazniti, Eu am biruit lumea p acatul,
zice iarsi Domnul. (In. 16, 33)

III. Mijloace de nlesnire si sporire a rugd ciunii

Desph'timirea (curh'tirea inimii)

Cine vrea ca din inim s curg, ca dintr-un izvor nesecat, apa vie a Duhului Sfnt,
trebuie s se nevoiasc ca s dobndeasc n inima sa Rugciunea lui Iisus. Cel care doreste
s aib n inima sa totdeauna aceast rugciune, trebuie s asculte despre pregh'tirea de care
este nevoie mai nainte de rugciune si apoi s afle felul n care trebuie s spun rugciunea.
Deoarece mpratul Ceresc Domnul nostru Iisus Hristos este curat si mai presus de
orice sfintenie, El nu va intra ntr-o inim murdar si plin de pcate. Trebuie, mai nti, sh' ne
pregh'tim curh'tind inima noastrh', pentru a-L putea primi pe Mntuitorul Iisus Hristos n ea. Iar,
dup ce l primim n inima noastr pe Domnul nostru Iisus Hristos, putem s spunem
rugciunea si s o avem fr de ncetare n inima noastr, bucurndu-ne si veselindu-ne
duhovniceste.

Pregh'tirea inimii se face prin smerenie adnch', asceza trupului (post, priveghere,
ngenunchieri, etc.), fapte bune (milostenie, etc.), munch' binecuvntat h' , citire (Psaltire,
Vietile Sfintilor, Biblia, etc), mplinirea Poruncilor dumnezeiesti, participare la Sfnta
I
Liturghie, Sfnta Spovedanie si Sfnta mp h'rth'sanie.

Dup cum strile sufletului se prelungesc n atitudini exterioare si n misc ri trupesti, tot
astfel si gesturile si pozitiile trupesti dac sunt nsotite de concentrarea gndurilor asupra lor, au
o influent considerabil asupra strii sufletului. Un suflet smerit va face trupul s
ngenuncheze, dar si o ngenunchere cu gnduri de poc int i va provoca o stare de smerenie
n suflet.
 Citirea Psaltirii, a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, a scrierilor Sfintilor
Parinti ajut a mult mintea s a se adune si inima s a se nc alzeasca duhovniceste (de la darul
Duhului Sfnt). Dup a aceasta este mai usor si cu spor s a se spuna Rugaciunea lui Iisus.

Recomandam crestinilor care vor sa sporeasca n aceasta sfnta lucrare sa participe ct

mai des si ct mai mult posibil la Sfintele Slujbe si binecuvntatele munci n m anastirile care au
parinti sporiti n Rug aciunea lui Iisus. Amintim aici numai cteva din m anastirile canonice cu
posibilitati mai mari de cazare:

Pentru b a rbati: Fr a sinei, Lainici, Antim, Neamt, Sih astria Neamt, Secu, Sihla, Petru
Voda, Bistrita (Neamt), Rarau, Sihastria Rarau, Cetatuia, Pojorta, Putna, Cocos, Brncoveanu,
etc.

Pentru femei: Agapia, Varatic, Dragomirna, Caldarusani, Pasarea, Techirghiol, etc.

Cei care pornesc de unii singuri ntr-o nevoint a rapid A a Rug aciunii lui Iisus, f ara
celelalte fapte bune crestine, cur atitoare de pacate si fara ndrumarea unui duhovnic iscusit, vor
avea mari ispite de la trup, de la oameni p acatosi si de la diavoli si n cele mai multe cazuri, ne
spun Sfintii P arinti, vor fi biruiti. ns a pe primele trepte ale Rug aciunii lui Iisus (rugsciunea
oral s , rug s ciunea mintii si rug sciunea mintii din inim s ), poate urca orice crestin ostenitor si
iubitor de Hristos.

Sfintii Parinti recomanda Calea mp arateasca, ca fiind calea cea mai sigur a pentru
des a vrsirea crestin a . Progresul ncet dar sigur, pe m a sura cur s tirii inimii cu harul
dumnezeiesc prezent n Sfintele Taine si n celelalte fapte bune crestine (inclusiv Rug sciunea
lui Iisus), duc dupa o perioada mai lunga de timp, dar cu lupte duhovnicesti si ispite mai mici, la
despstimire.

Cel care ajunge la o m asura nalta a rugaciunii afla pace n trupul si inima sa, fat a de
gndurile rusinoase, si duce o viata linistita, ca si cum ar fi fara de trup, asemenea celui care se
mpartaseste cu vrednicie cu Prea Curatele Taine si care petrece n acea zi n pace si-n liniste,
cugetnd si avndu-L n fata ochilor mintii numai pe Hristos si care nu vrea s a mai stie nimic de
lume, deoarece este st apnit de Dragostea Dumnezeiasc a din care a gustat sufletul s au. Cei
care ndraznesc si lucreaza acest fel de rugaciune fara sa aiba nici o pregAtire si fara sa ceara
sfatul unui pArinte duhovnicesc, se aseamana cu cei care ndraznesc sa se mpartaseasca
nespovediti si fara vrednicie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, se aseam ana cu cei care
ndraznesc sa vina la nunta lui Hristos f ara haine de nunta (Mt.22, 11-13), fara haina Duhului
Sfnt. Sfnta mpartasanie i lumineaza, i racoreste si i sfinteste pe cei care se mp artasesc cu
vrednicie, iar pe cei care se mp artasesc cu nevrednicie i arde, i ntunec a si i d a mortii.
Rugaciunea inimii, celor care postesc, se nfrneaz a si se smeresc, le da pace sufleteasca si
trupeasca si i ntareste n lucrarea Domnului, iar celor lacomi, nenfrnati si mndri, le orbeste
mintea si inima. Si dac a devin astfel f ara masura la cuget, adic a limitati la mintea lor, orbi la
inima si ntunecati la suflet, li se pare r aul bine si amarul dulce. Unii ca acestia nu mai vor s a
ceara sfatul de la altcineva. Deoarece satana care s-a s alasluit n ei, din pricina n altarii mintii, i
nvata cele ce sunt ale sale. Si pe buna dreptate li se ntmpla aceasta, din cauza mndriei lor.
Pentru ca acestia, n loc s a culeaga rod copt si strugure dulce din rug aciunea lor, ei vor culege
rod necopt prin necunoasterea lor, si agurid a pentru naltarea parerii de sine.

Cnd se dezvolta sensibilitatea duhovniceasc a launtrica n noi, ratiunea este ndemnat a

s a -l nteleag a pe Dumnezeu. Dar unirea mintii cu inima poate fi f a cut a numai cu lucrarea
Duhului Sfnt. Prin har, prin poc ainta si prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti sub nrurirea
harului, mintea g a seste inima si se unesc amndou a . Dar, cel care nu lucreaz a lucrarea
duhovniceasc a a rug a ciunii mintii cu inima zdrobit a , nu poate ajunge la m a suri nalte,
duhovnicesti. Si de ndat a ce vede o fat a frumoasa sau alt lucru scump si frumos pe p amnt,
inima lui este cuprins a de aceasta placere si este robit si se prinde de lucrul acela gndul lui,
precum se prinde pestele n undit a . Si alearg a la acea pl a cere p a c a toas a , precum alearg a
cinele la bortura sa, c autnd sa mannce pe s aturate, precum se spune: Si dorea sa-si
umple pntecele sau cu roscovele din care mncau porcii. A carui parte sa nu o avem, cu harul
si cu iubirea de oameni ai Domnului nostru Iisus Hristos. A lui fie slava si puterea, n vecii
vecilor. Amin !

Cura tirea mintii si a inimii prin gnduri, nclinatii si fapte bune

Nu ajunge numai rug aciunea pentru cur atirea mintii noastre. Nu ne foloseste la nimic
daca ne rug am, postim si priveghem zile ntregi, iar mintea noastr a este plin a de gnduri rele
fata de aproapele. Din minte, gndurile rele se pogoar a n inima si-l fac pe om fiar a. Deoarece
din inima ies toate relele (Matei 15, 19) si din prisosul inimii vorbeste gura (Luca 6, 45).
Dumnezeu ns a vrea sa avem inima curat a. Dar inima noastr a este curat a atunci cnd nu
ngaduim sa treaca prin mintea noastra gnduri rele fata de semenul nostru.

- O rug aciune spus a cu inima murdar a, va murd ari si rug aciunea, caci gndul prea
murdar nvinge gndul rug aciunii.

- Daca punem vin bun peste vin otetit, tot vinul se stric a.

- Daca punem mir peste ulei stricat, se stric a tot mirul.

Nu ajunge s a ne recunoastem starea cea rea n care am ajuns, ci trebuie s a lucr am

pentru curatirea noastra. Daca nu primim gnduri viclene si noi nsine nu gndim r au, ci pentru
orice ni se spune, orice vedem, punem gndul cel bun, mintea si inima noastr a se vor curati. Si
desi nu ne vom elibera de gndurile noastre, vor exista si gnduri rele, ns a nu se vor lipi de
mintea noastra curata.
Prin cuvntul gnd n limbaj ascetic se ntelege fie un gnd simplu ce trece prin minte,
fie o miscare a sufletului spre bine ori spre r au, fie o nclinatie buna sau rea, la care s-a ajus
prin mpreuna lucrarea mintii, a constiintei, a simtirii si vointei.

Deoarece gndim nainte de a face ceva, pentru ca lucrarea fiec arui credincios s a fie
bun a , trebuie ca dintru nceput s a fim cu atentie, s a cercet a m gndurile, n asa fel ca s a
cultivam gndurile cele bune si s a eliminam pe cele rele. Atunci cnd crestinul cultiv a numai
gnduri bune si si nt areste o stare buna, patimile nceteaza sa mai actioneze. Patimile sunt
nradacinate adnc nl auntrul nostru, iar gndul evlavios si harul lui Dumnezeu ne ajut a ca s a
nu fim robiti de ele. Gndurile bune nu att dezr adacineaza patimile, ct le r azboieste, putnd
chiar sa le rapuna.

Atunci cnd cineva tine, fie si pentru putin timp, un gnd r au asupra cuiva, orice lucru ar
face (milostenie, post, priveghere, rug aciune, etc.) va fi nsotit de duhul r autatii sale. De aceea
s a ne str aduim dup a putere, s a plant am gnduri si nclinatii sufletesti bune, mai nainte ca
diavolul s a planteze n noi gndurile lui rele, pentru ca inima noastr a sa fie locas al Duhului
Sfnt, ca rugaciunea noastra sa fie nsotita de mireasma duhovniceasca. Un gnd bun si curat
are mai mare putere dect orice nevointa, pentru ca gndurile bune paralizeaza gndurile rele
si diavolesti nainte de atac.

Prin gndurile rele, de judecare si nedreptate asupra aproapelui, mpiedic am venirea

harului dumnezeiesc si l asam pe diavol s a lucreze liber asupra noastr a. nsa gndurile curate
pe care le cultiv am n inima noastr a, cautnd ca sa vedem partile bune ale aproapelui, au mai
mare putere dect toat a nevointa pe care am face-o si ne ajut a mai eficient. Fiecare crestin
trebuie sa ajunga sa le vada pe toate curate. Astfel, va ajunge ntr-o stare n care le vede pe
toate cu ochii duhovnicesti si nu cu ochii trupesti si le va justifica n sensul cel bun.
Trebuie sa luam aminte ca s a nu primim gndurile viclene ale diavolului, ca astfel s a
ntinam locasul Duhului Sfnt, care se afl a n inima noastr a (1 Corinteni 6, 19 si 3, 6) si s a ne
ntunec am. Duhul Sfnt, cnd va g asi inima noastr a curata, va veni si se va s alaslui n ea,
pentru ca iubeste curatia si bunatatea si de aceea este reprezentat de un porumbel.

Cel ce are s anatate duhovniceasc a va preschimba si r aul n bine. Omul duhovnicesc

vede r aul dar n acelasi timp vede binele si distinge c a raul este de la diavol si vine dinafar a.
Cu ochii sufletului si vede greselile lui c a sunt mari (brna din ochi), iar greselile celorlalti le
vede mici (paiul din ochi) si n acest fel se smereste si primeste mult har.

Uneori gndurile viclene sunt de la diavoli, iar alteori nsusi omul gndeste n mod
viclean. Si de multe ori diavolul creeaz a anumite situatii pentru ca oamenii s a-si faca gnduri
rele. Omul cel rau, care are gnduri rele, tot timpul este mhnit si ntristat si totdeauna
mhneste si ntristeaza pe aproapele sau cu aceasta negreala din sufletul sau. Un astfel de om
trebuie sa nteleaga ca are nevoie de curatie, ca sa-i vina limpezimea duhovniceasc a, curatia
mintii si a inimii lui si ca rug aciunea lui sa fie primita de Dumnezeu.

Din calitatea gndurilor unui om se vede starea lui duhovniceasc a. Pentru ca oamenii
judec a lucrurile potrivit cu continutul pe care l au nl a untrul lor. Dac a nu au un continut
duhovnicesc, trag concluzii gresite si l nedrept atesc pe aproapele lor. S a ne aducem aminte de
cei doi tlhari r astigniti mpreun a cu Hristos. Amndoi l vedeau pe Mntuitorul Iisus Hristos
r a stignit pe cruce, vedeau p a mntul cutremurndu-se, cerul ntunecndu-se, dar dup a
gndurile pe care le-au avut, unul s-a mntuit, iar cel alalt s-a osndit. nsa trebuie sa stim ca
gndurile bune trebuiesc cultivate mai ales n familie, n scoal a si n societate.

Trebuie sa te ostenesti pe tine nsuti, s a te cercetezi, iar atunci cnd vrajmasul ti aduce
gnduri rele, s a le alungi prin rug aciune si mpotrivire si s a le nlocuiesti cu gndurile cele
bune. Cnd te vei nevoi asa, se va cultiva dispozitia ta bun a si nclinatiile tale vor deveni bune.
Iar Dumnezeu vaznd dispozitia ta bun a, se va milostivi si te va ajuta. Si astfel gndurile rele nu
vor mai avea loc n tine, vor pleca n mod firesc si vei avea numai gnduri bune. Vei dobndi
astfel obisnuinta spre bine, va veni bun a tatea n inima ta si astfel vei s a la slui pe Hristos
nl auntrul ta u. ns a lucrul acesta nu se face rapid, ci este trebuint a de timp si de nevoint a
continua pentru ca sufletul s a ia cununa biruintei. Atunci r azboiul gndurilor (rele) va nceta
pentru totdeauna, pentru c a razboaiele gndurilor sunt izbucniri ale dezordinii noastre l auntrice
pe care le exploateaza diavolii.

Trebuie sa te straduiesti sa iubesti chiar daca n-ai iubire. Faptele bune nt aresc gndul
bun. F acnd mereu binele ajungem s a si gndim numai binele. Despre un sfnt p a rinte s-a
spus ca att de mult a facut binele, nct nu mai stia ce este r aul!

Ritmul respiratiei

Sfntul Nichifor recomand a ca dup a concentrarea mintii, aceasta s a fie introdus a n

inim a odata cu inspiratia aerului care intr a n pl amni. La nceput, pentru a avea un mijloc
(suport) de a introduce mintea n inim a, Sfntul Ioan Sc ararul ne spune ca s a se lipeasc a
rugaciunea de respiratia noastr a.
expiram aerul sa spunem: miluieste-ma pe mine, pacatosul !. Acest lucru se face pentru a
permite mintii sa se fixeze pe rugaciune si sa se ntoarca n inima.

Respiratia ofer a ns a o nlesnire doar din punct de vedere psihologic nu si spiritual.

Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi f a cut a numai cu lucrarea Duhului Sfnt.
Primim har numai prin pocainta si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci cnd mintea
va intra n c amara inimii si se va ntlni haric cu Mntuitorul Iisus Hristos, va simti o bucurie
duhovniceasca deosebita, asemenea omului care a plecat de la casa Tat alui Ceresc, n tara
pacatelor, si acum s-a ntors din nou acas a.

Cnd mintea se afl a n inim a nu mai are nevoie s a se ajute de respiratie, dar ea nu
trebuie sa lncezeasca, ci sa spuna nencetat rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m a pe mine pacatosul !. n acest fel, mintea nu mai este distras a si
ramne invulnerabil a la diferitele ispite si n fiecare zi i creste dragostea pentru Dumnezeu si
pentru aproapele.

Pocainta (nclzirea inimii). Pulsul inimii

Lupta este necesara pentru dobndirea darurilor Rug aciunii lui Iisus: mparatia lui
Dumnezeu se ia cu straduinta si cei ce se silesc, pun mna pe ea (Matei 11, 12). Cea mai
mare lupt a a crestinului, pentru a dobndi rug aciunea, este s a-si adune mintea, s a o despart a
de lucrurile dimprejurul ei, de obiecte si de ntmpl ari, de gndurile rele si de gndurile bune.
Pentru ca mintea, cnd se desparte de Dumnezeu, si pierde sursa de viat a si devine moarta
duhovniceste, precum este pestele ce a fost scos din ap a.

Mintea noastr a este asemenea fiului risipitor din Sfnta Evanghelie, care vrnd s a
plece din casa parinteasca, si ia partea de avere cu el (dorinta si vointa), pe care o risipeste
n desfru. Astfel, mintea noastr a risipitoare are si ea nevoie s a se ntoarc a n sine, de la
distrugerea p ac atoas a a ei, ca sa simt a dulceata si fericirea duhovniceasc a si s a nvie din
moartea pacatelor. Sfintii Parinti ne nvata: Pentru a-ti aduna mintea, trebuie mai nti sa-ti
ncalzesti inima, gndindu-te la starea ta l auntrica, la pacatele savrsite si la Judecata
nfricosatoare a lui Dumnezeu. Fiul risipitor a facut un efort urias, pentru a-si obliga vointa s a
doreasca ntoarcerea la Dumnezeu Tat al. Si noi trebuie s a facem la fel, cu Rug aciunea lui
Iisus, ca sa devenim constienti de pacatosenia noastra. Sa ne simtim ca n ceasul nfricosatei
Judecati, unde Dumnezeu ne va judeca pentru toate p acatele f acute cu gndul, cu cuvntul si
cu fapta, pentru p acatele pe care le-au f a cut altii din cauza noastr a, pentru faptele bune,
crestine, pe care nu le-am f acut, pentru faptele bune, crestine, pe care nu le-au f acut altii, din
cauza noastra. Trebuie sa devenim constienti de necesitatea cur atirii de patimi. Nu trebuie doar
sa-ti doresti sa-i vindeci pe ceilalti, ci s a crezi n acelasi timp, cu putere, c a si tu asemenea lor
esti plin de patimi, ba chiar mai r au, pentru ca fiecare patima este un iad.

Cu aceste simt aminte, sa strigam si sa plngem dup a mila lui Dumnezeu, pentru c a
rugaciunea netulburata vine prin lacrimi. Trebuie sa staruim si sa chibzuim asupra acestui gnd,
ferindu-ne n acelasi timp de orice imaginatie. Astfel, mintea noastra va cobor n inima prin
poc aint, ajutat a fiind de darul Duhului Sfnt. Iar lacrimile duhovnicesti vor izvor din ochii
nostri si vom spune rug aciunea f ara tulburare. Cnd rostim Rug aciunea lui Iisus cu atentia
mintii fixat a pe organul fiziologic al inimii, ne ntoarcem nl auntrul nostru, n adncul inimii,
despartindu-ne astfel de lumea exterioar a. Cnd mintea intr a n inima, ea trebuie sa se lupte ca
sa stea ct mai mult timp acolo. La nceput, mintea hoinar a se simte stinghera si strmtorata n
spatiul inimii. Dar, odat a obisnuit a cu acest lucru, nu-i mai place s a iasa afara, pentru ca acolo
n inima se afla mparatia lui Dumnezeu.

Aceasta se realizeaz a n doi timpi: cnd inspir am, s a urm arim cu mintea coborrea
aerului n pl amni si sa spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , iar cnd
 Pentru a ne ncalzi inima n timp ce ne rugam, trebuie deci sa ne gndim la pacatosenia
noastr a . Sfintii P a rinti recomand a ca la nceput s a ne concentr a m mai mult pe cuvintele
miluieste-ma pe mine, pacatosul, cuvntul pacatos trebuind spus mai apasat, pentru a-l simti
mai bine. Trebuie s a marim si sa pastram aceast a caldura a inimii si s a ne folosim de acest
mare dar dumnezeiesc. Cldura inimii va ajuta mintea s fie fixat pe cuvintele
Rugciunii lui Iisus, s coboare n inim si s rmn acolo.

Rugciunea lui Iisus lipit de pulsul inimii.

O alternativa la ritmul respiratiei este pulsul inimii. n acest caz, nu coborm mintea n
inima, lipita (odata cu rugaciunea) de aerul respirat, ci ne fix am privirea pe locul inimii. Locul
duhovnicesc al inimii (care nu coincide cu inima de carne) se afl a la barbati la dou a degete
orizontale deasupra snului stng, iar haric se simte ca un cui de foc si o durere n locul
duhovnicesc al inimii. Sfintii P arinti nu recomand a localizarea fizic a a locului inimii cu mna,
pentru ca pot apare simtiri ce conduc la nselare. Aceast a metoda are 7 timpi (rug aciunea se
rosteste rar, n 7 timpi, fiind accentuat fiecare cuvnt): 1. Doamne, 2. Iisuse, 3. Hristoase, 4. Fiul
lui Dumnezeu, 5. miluieste-ma, 6. pe mine, 7. pacatosul.

Nu este vorba de b ataile inimii (pulsul sngelui), ci de b ataile cuvntului la poarta inimii,
de trairea afectiva, n inima, a fiecarui cuvnt al rugaciunii. Astfel, batnd la usa inimii, spunnd
accentuat si cu poc a int a fiecare cuvnt al Rug a ciunii lui Iisus, deprindem inima s se
deschid s conlucreze cu mintea, pn simtim c inima se nclzeste haric si c devine
inim de carne, nu inim de piatr.

Cu timpul, aceast a traire (simtire) si bucurie a rug aciunii, o vom avea si cnd vom citi si
alte rugaciuni, realiznd acum calitatea rug aciunii. Cnd mintea se coboar n inim, mintea
zice cuvintele rugciunii cu ntelegere, inima cu simtire afectiv, iar vointa cu srguint,
astfel realiznd calitatea rugciunii.

De semnalat este si faptul ca ritmul inimii, spre deosebire de cel al respiratiei, si are
continuitate n toate treptele rug aciunii.

1. n faza ncep a toare ca antrenare, deprindere.

2. n realizarea rugaciunii multiple (de cerere, de multumire sau de laud a). Rugaciunea lui
Iisus este doar o rug aciune de cerere, dar cea mai eficace rug aciune pentru pocainta.

3. n treapta nalta harisma rugaciunii (rugaciunea inimii de sine misc atoare), care
lucreaza n ritmul inimii (ca un tic ait de ceas), ca un suspin al inimii miscate de Duhul
Sfnt care si gaseste salas ntr-o inima curatita de zgura pacatului.

4. Rug a ciunea cea mai nalt a , de unire cu Dumnezeu, este f a r a cuvinte, dar cu
afectiunea si c aldura duhovniceasca a inimii, precum copilul care este alipit la snul
maicii sale, se simte odihnit si fericit, fara sa spuna cuvinte.

Aceasta practica a rug aciunii lui Iisus se recomand a fiecarui crestin care vrea s a-si
mntuiasca sufletul sau. Nimeni sa nu zica: Nu ncep, pentru ca eu nu voi putea realiza sut a la
suta. Dumnezeu te va primi si vei avea bucurii si tr airi duhovnicesti si cu saizeci la sut a, si chiar
cu treizeci la suta (exemplu Pilda Talantului, Pilda Semanatorului, Pilda cu lucratorii viei).

Cnd un om din lume si aminteste de sup ararea pe care i-a f acut-o altcineva si staruie
asupra acestui gnd, simte ca o musc atura n inima si ncepe sa plnga imediat. Acelasi lucru
se va ntmpla si cu cel care se gndeste c a l-a sup a rat pe Mntuitorul Iisus Hristos si s-a
ndep artat prin p acate de Darul Duhului Sfnt. Inima poate fi r anita adnc de un astfel de
sentiment. Si cnd inima este str apunsa de poc ainta, iar nu de o fort a exterioar a, doare mai
mult dect orice rana facuta de trup (de aceea nu se recomanda metode si tehnici care duc la o
suferinta fizica a inimii si a trupului; acestea nu numai c a nu au nici un rezultat duhovnicesc -
din cauza lipsei de poc ainta a inimii, dar pot pricinui si mboln avirea psihica si fizica). Aceasta
rana pastreaza continuu mintea n Dumnezeu si cel ce este ranit astfel, nu poate sa doarma nici
noaptea, simtindu-se de parc a ar fi pe c a rbuni aprinsi. De aceea el poate s a rosteasc a
Rugaciunea lui Iisus cu inima str apunsa timp de un sfert de ceas, iar apoi sufletul s au aprins
de darul Duhului Sfnt si va aminti de Mntuitorul Iisus Hristos, ziua si noaptea. Aceasta este
rug aciunea nencetat a. Crestinul poate realiza aceasta dup a cteva minute de rug a ciune
intensa, cu lacrimi, si poate simti lucrarea Rug aciunii lui Iisus nlauntrul sau multe zile.

Este absolut necesar sa ne recunoastem nevrednicia noastra, pentru ca Rugaciunea lui

Iisus sa lucreze nlauntrul nostru. Sporirea n rugAciune depinde de sporirea cunostintei
p Ac A toseniei noastre. F a r a aceast a cunostint a , rug a ciunea adev a rat a nu exist a . Deci,
rugaciunea trebuie mpletit a cu plngerea pacatelor noastre.

Sfintii Parinti nvat a ca ridicarea noastr a spre Rai este mpletit a cu coborrea mintii
nlauntrul nostru. Cu ct coborm mintea mai adnc n inima noastr a, cu att descoperim
necuratia din tainitele inimii noastre. Prin poc ainta, mparatia Cerurilor coboar a nlauntrul inimii
noastre si o transform a n Paradis. Doar prin poc ainta suntem calauziti spre vederea mp aratiei
lui Dumnezeu. ndemnul: Pocaiti-va ca s-a apropiat mp aratia Cerurilor (Matei 3, 2) este
ntotdeauna actual.

Dac a ns a , crestinul ajunge la dezn a dejde, cnd se gndeste la p a catele sale,

nseamna ca diavolul i-a strecurat n minte ideea de p acatosenie spre a-l arunca n dezn adejde.

Gndeste-te ca sufletul tau sta la nfricosata Judecat a n fata Dreptului Judec ator. Si de
va fi gasit vrednic, va fi luat de ngeri si va fi dus n mp aratia cea vesnica a lui Dumnezeu, de
unde au fugit durerea, ntristarea si suspinarea (Isaia 35, 10). Iar de a vietuit n p acate, aude
glasul de tunet al lui Dumnezeu zicndu-i: sa fie ridicat cel necredincios, ca sa nu vada slava
Domnului (Isaia 37, 10). Atunci l ajung pe el chinurile iadului, tartarul, scrsnirea dintilor,
viermele cel neadormit al constiintei, putoarea p a catelor, ntunericul cel vesnic, vederea
chipurilor nfricosatoare ale dracilor, dezn adejdea cea vesnica si focul cel vesnic si imaterial al
iadului, unde se va munci n vecii vecilor. Unde va fi atunci fala lumii acesteia? Unde Slava
desarta? Unde desfatarea? Unde nalucirea? Unde odihna? Unde lauda? Unde bog atia? Unde
rudeniile? Unde mama? Unde p arintii? Cine dintre acestia va mai putea s a-l scoata pe cel care
arde n focul cel vesnic al iadului?

Sfntul Ioan Gur a de Aur spune despre rug a ciune: Pentru ca rug a ciunea s a fie
roditoare, ea trebuie sa se faca cu mintea adunat a si cu inima strapunsa de sentimentul
pocaintei. Rugaciunea trebuie facuta cu mintea adunata, cu rvna sufletului poc ait si cu vointa
ncordata. Aceasta este rugaciunea care urca la Ceruri. Sa ne nsufletim astfel constiinta, s a ne
muncim sufletul cu gndul la p acatele f acute, dar nu pentru a-l scrbi si dezn adajdui, ci pentru
a-l umple de rvna si pentru a-l ndemna la priveghere si rug aciune. Nimic nu ndeparteaza mai
mult delasarea si nepasarea, precum chinul si suferinta care aduna mintea mprastiata la cele
din jur si o face s a se ntoarc a n inima. Cel ce se roag a astfel, afla mare bucurie si pace n
sufletul sau.

Sfntul Ioan Gur a de Aur spune c a omul atunci cap ata ndrazneala n rug aciune, cnd
este convins ca este mai r au dect toat a zidirea. Sfintii Parinti leaga rugaciunea de chinul
sufletului si de adunarea mintii. Mintea trebuie s a se rentoarc a n ea nsasi din tulburarea ei,
astfel nct sa se poata naste rugaciunea, din prea plinul poc aintei inimii.
 Plnsul si lacrimile

Sfintii P arinti spun c a plnsul este de dou a feluri: un plns este f ara lacrimi si altul cu
lacrimi.

Plnsul fara lacrimi este ntristarea cea dup a Dumnezeu. Aceasta, dupa Sfntul Apostol
Pavel: lucreaza pocainta fara parere de rau spre mntuire (II Cor.7, 10). Daca pacatul naste
ntristare, trebuie sa stim ca scrba, cea dupa Dumnezeu pentru pacat, mistuie pacatul. Daca
aceasta ntristare se face din inim a, cu pocainta, naintea lui Dumnezeu, ea mistuie p acatele
(Sfntul Ioan Gura de Aur). Plnsul f ara lacrimi este venirea n sine a fiului risipitor (Luca 15,
17), iar acest plns l pot avea toti oamenii.

Plnsul cu lacrimi este mbr atisarea Parintelui Ceresc fat a de cei ce se ntorc la
pocainta spune Sfntul Grigorie Palama. Acest plns cu lacrimi este un dar al lui Dumnezeu,
care se da unora din mila Lui si pe care nu toti pot s a-l aiba.

Asadar, trebuie s a stim c a suspinele din inim a si mhnirea mintii pentru p a catele
savrsite alcatuiesc plnsul f ara lacrimi. Acest fel de plns, la multi si de multe ori, s-a f acut
nainte-merg a tor spre plnsul cel de-al doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre
pocainta.

Despre fericitul plns cu lacrimi pentru p acate, Sfntul Ioan Scaraul zice: Lacrimile cele
de dupa Botez, mai mare lucrare au dect nsusi Botezul. C aci Sfntul Botez face curatire si
iertarea pacatelor ce s-au facut mai nainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de dup a Botez
le curateste si pe cele cu care ne-am ntlnit dup a Botez.

Este de trebuinta sa aratam si de cte feluri sunt lacrimile. Aceasta pentru a ntelege c a
nu orice lacrima este spre folosul mntuirii sufletelor noastre:

1) - Mai nti, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu, care ngras a si
veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6 f.99 verso).

2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usuc a pe om (Idem).

3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara 7, 36).

4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea muncilor Iadului
(Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilint a, f.85).

5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care i vin omului din cugetarea la p acatele sale
(Scara, cuv.7, 42).

6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din ntristare si din inima
ndurerata (Scara, cuv.7, 65).

7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi care vin din
nevointa omului (Scara, cuv.7, 25).

Aceste lacrimi, amintite pna aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului cur atire de pacate si
mngiere de la Dumnezeu, dup a cuvntul Sfintei Scripturi care zice: Fericiti cei ce plng, c a
aceia se vor mngia (Matei 5, 4).
 8) - n afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care nici nu folosesc si
nici nu osndesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti, cu care plng p arintii pe copii sau
copiii dupa parinti, sau prietenul dup a prieten sau cineva dup a rudenia sa.

n sfrsit, a treia categorie de lacrimi este cea a lacrimilor viclene, rele si vAtAmAtoare
pentru suflet, cum sunt:

9) - Lacrimile cele din trufie (Scara, cuv.7, 44).

0) - Lacrimi care se nasc din mnie (Scara, cuv.7, 26-29).

1) - Lacrimi n a scute din scrbe si necazuri (Scara, cuv.7, 13).

2) - Lacrimi venite din pizm a si zavistie - Cnd cineva plnge din necaz sau c a nu se poate
razbuna pe altii care i-au f acut rau sau vreo paguba (Scara, cuv.7, 26).

3) - Lacrimi care vin de la duhul dezmierd a rii si al curviei (Scara cuv.15, 42-43).

4) - Lacrimi care vin de la diavolul slavei desarte (Scara 7, 23).

5) - Lacrimile pe care le aduce diavolul mbuib arii pntecelui. Aceste vin, de obicei, cnd
cineva este satul si beat. Despre aceste lacrimi zice Sfntul Ioan Sc araul: Sa pndim de
multe ori si vom afla, facndu-se n noi, un lucru amar si de rs chiar dracilor; c aci
saturndu-ne ne umilim si postind ne nvrtosam. Aici scopul dracilor este ca sa ne nselam
cu lacrimile cele neadevarate (Scara cuv.7, f.62-63).

Este bine sa cunoastem ca sunt lacrimi care vin omului din gndire si cugetare si lacrimi
care se fac f a r a de cugetare. Prin acestea deosebindu-se cele cuvnt a toare de cele
necuvntatoare. Lacrimile cele f ara de cugetare le au si dobitoacele, c aci si ele plng unele
dupa altele, dar fara sa gndeasca.

Deci, se cade nou a ca s a c a ut a m lacrimile cele bune, cu fric a de Dumnezeu, iar

lacrimile cele vatamatoare sa le lepadam.

Astfel, cunoscndu-ti greseala, cere iertare de la Dumnezeu si ncepe a te ruga pentru

binele celor care te-au nec ajit si lasa toata razbunarea la Judecata si Dreptatea lui Dumnezeu.

Lacrimile cele bune le poate p azi omul, dac a se va pazi de vorba mult a, de glume, de
rs, de mnie, de griji prea multe, de pomenirea r aului facut lui de altii, de mncare prea mult a,
de somn peste m asura, de betie si de altele de acest fel (Pateric Egiptean, Cap.4, 9; Scara
cuv.7, 9; 12, 4).

Iar dumnezeiescul p a rinte Efrem Sirul zice: Fratii mei cei iubiti, s a plngem n
rugaciunea noastra ct mai avem vreme, ca s a ne izbaveasca pe noi Domnul de plnsul cel
nesfrsit, de focul gheenei si de scrsnirea dintilor (Cuvnt din Proloage, dec.p.20).

Ascultarea

F a ra un p a rinte duhovnicesc, nimeni nu poate nainta si nici nu poate duce o viat a

curata. De aceea, ucenicul trebuie s a caute un duhovnic sporit n Rug aciunea lui Iisus, de
care sa asculte si sa fie binecuvntat. Duhovnicul l va ajuta pe ucenic, att cu cuvntul, ct si
tainic, l va mpartasi cu darurile rugaciunii.
 Dups cum n viata lumeasc s experientele se mp srtssesc din generatie n generatie, la
fel se ntmpl s si n viata duhovniceasc s. Duhovnicul fiind detin storul darului Rug sciunii lui
Iisus, l va mpsrtssi ucenicului ssu, pe mssura cresterii sale duhovnicesti.

Ne facem ascultstori, nu pentru a dispsrea ca persoans, ci pentru a face ss dispars rsul

s s l s sluit n noi, pentru a ne elibera de vointa proprie si pentru ca Hristos s s se nasc s
duhovniceste n inima noastr s. Ne facem ascultstori pentru a ne putea naste duhovniceste.

Ascultarea este necesar s si datorit s primejdiei de a c s dea n p s cate. Avva Dorotei

spune: Nu sunt mai tic alosi, nici mai lesne porniti spre c adere dect aceia care nu au pe
nimeni ca sa-i povatuiasca pe calea mntuirii. Crestinul care nu este pov atuit de duhovnic, pe
calea mntuirii, cade usor n cursele vrajmasului.

La nceput, el are rvn s spre post si priveghere, spre isihasm si alte fapte bune crestine.
Apoi, putin cte putin, potolindu-se acea rvn s si neavnd pe cineva care s s-l sfstuiascs si ss-i
aprinds rvna, pe neobservate se stinge rvna si cade n trnd svie si se face rob vr sjmasilor
ssi, care-si bat joc de dnsul, dup s cum le este voia. Sfintii P srinti spun c s: De vei vedea pe
cel tnar urcndu-se la Ceruri, dup a voia sa, trage-l de picior n jos, c aci altfel l va lua n
stapnire diavolii.

Si n lume, crestinii pot s s ajung s la m ssuri nalte, duhovnicesti, si s s se umple de

Lumina Dumnezeiasc s, dar trebuie ss se roage mai mult.

Cel care a c szut n p scate mari nu mai poate s s se roage, pentru c s a ndep srtat de la
el Harul Duhului Sfnt. ns s, pentru ntoarcerea sa, trebuie s s citeascs Scrierile Sfintilor P srinti
si csrti duhovnicesti, prin care Duhul Sfnt i va lumina mintea.

Cel care s-a lep s dat de lume si a venit la m s n s stire, unde ascult s si ntreab s pe
psrintele ssu duhovnicesc, sporeste mult mai usor duhovniceste, pentru c s:

1) - n primul rnd, nu las s fru liber imaginatiei si gndirii pentru a g ssi rezolv sri
lucrsrilor pe care le face. n acest fel, si cur steste mintea nu numai de gndurile cele
rele si complexe, ci chiar si de cele simple, adunnd-o astfel mai mult spre Rug sciunea
lui Iisus.

2) - n al doilea rnd, se nvat s ss ntrebe si s s asculte. Iar a ntreba pe p srintele

duhovnicesc, nseamn s a te mntui. Unde exist s ascultare, acolo exist s smerenie, care
este izvorul ascult s rii. Astfel, duhul mndriei, diavolul, nu poate p s trunde si nu poate
aduce nfricosare sufletului nostru.

n timpul urcusului duhovnicesc, n aceast s sfnts lucrare, ascultarea este absolut

necesars.

Trebuie ss ncepem ss ne rugsm cu binecuvntarea unui psrinte sporit duhovniceste.

Psrintele este cel care ne cslsuzeste, cel care stabileste programul vietii noastre duhovnicesti si
canonul. El ne ajut s ss mergem pe calea mpsrsteascs a mntuirii.

Psrintele duhovnicesc ne arat s voia cea Sfnts a Lui Dumnezeu. Crestinii care vor s s
sporeascs n Rugsciunea lui Iisus, trebuie ss meargs ct mai des la msnsstiri (ss participe la
slujbele de zi si de noapte, s s se spovedeascs si, dacs pot ss stea mai mult timp, s s participe si
la muncile binecuvntate). Aici vor primi mari binecuvnt sri ceresti si si vor vedea mai mult ca
oriunde patimile si neputintele n lumina Harului Dumnezeiesc.
 Tria Credintei si Ascultarea de staret si duhovnic.

Sfintii P arinti spun c a razboiul cur atirii de patimi (nevointa) este, de obicei, la fel de
salbatic cum au fost patimile nainte. Pentru fiecare placere, omul trebuie sa plateasca la fel de
multa durere. Exista o legatura strnsa ntre placere si durere n viata ascetic a a parintilor.
Placerea a adus si c aderea si durerea. Si tocmai aceast a durere este cea care restaureaz a pe
om si-l vindec a. De asemenea, Sfintii P arinti ne spun c a durata desp atimirii este, de obicei, la
fel de lunga cu perioada ct am p acatuit.

Astfel, omul sufer a mult. El pl a teste pentru fiecare gnd r a u si pl a cere, m a sura
proportionala de suferinte, astfel nct s a se creeze un echilibru. ntmpl ari petrecute cu multi
ani n urma si pentru care am simtit pl acere, fiind uitate ntre timp, apar acum cu toat a taria si
marimea lor. Se poate ajunge chiar la dezgust si la dezn adejde. Necredinta si marile probleme
de credint a, precum dumnezeirea lui Hristos si cur atia Preasfintei N ascatoare de Dumnezeu si
a Sfintilor l fr amnta acum pe ascet. De multe ori, aceste gnduri vin n timpul rug aciunii, fara
ca lupt a torul s a vrea sau s a stie acest lucru. Alteori, vine gndul trnd a viei sau gndul
persistent s a lase locul acela si s a plece de la Batrnul sau cu ideea ca altcineva este mai bun
ca el.

De multe ori, o ur a salbatica (de la diavol) creste mpotriva Staretului s au. Exista cazuri
cnd discipolul vine la staretul s au si i spune, cu lacrimi si cu suspine: Nu pot s a explic
aceasta, dar ti voi spune n lacrimi si cu suspine: Nu vreau s a te mai vad. Cu ct te vad mai
mult, cu att o razvratire groaznica ma cuprinde. De multe ori vine si somnul, ca sa ntrerupa
rugaciunea. Darul Duhului Sfnt, care lucreaz a prin duhovnicul nostru, l face pe diavol s a ne
lupte cu gnduri de hula asupra duhovnicului.

Pentru a rezista la astfel de ispite, trebuie s a ai multa rabdare, ndurare si curaj. Atletul
rug aciunii nu trebuie s a se lase cl atinat. Trebuie s a opuna imaginatiei invocarea numelui lui
Iisus si sa fie concentrat la cuvintele rugaciunii. Nu trebuie sa se gndeasca la nimic n timpul
rugaciunii, nici la lucruri bune, nici la lucruri rele. Cnd simte durere n inim a, trebuie sa aiba
siguranta c a a nceput tratamentul. Prin durere, este creat un om nou, se naste la o viat a noua
n Hristos. Si trebuie s a dispretuim gndurile de hul a . Doar n acest fel dispar. Gndurile
hulitoare sunt inspirate de diavoli. Ele nu sunt ale noastre. Dup a cum ne spune Mntuitorul
nostru: Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Matei 6, 24). Adica mintea noastra nu poate
face dou a lucruri deodat a. Nu poate s a fie ndulcit a de nectarul preadulce al Rug aciunii lui
Iisus, pe de o parte, iar pe de alt a parte, n timp ce se roag a sa aiba gnduri de hul a. Ultimul
este atacul diavolilor. Dispretul este atunci necesar, si m arturisirea la Duhovnic. Atunci, aceste
gnduri dispar imediat, mpreun a cu diavolul care le-a sem anat.

Mai mult, la fel se ntmpl a si cu gndurile persistente. Un gnd ce persist a mai ales n
vremea rugaciunii, trebuie marturisit. Astfel, sarpele (diavolul) care se ascunde sub el, dispare
imediat, ca sarpele cnd ridic am piatra.

Atletul rugaciunii trebuie sa-si vada Staretul n chipul lui Hristos. Si prin putere Staretului
si prin rugaciunile sale, este eliberat din sclavia Egiptului si este salvat de tirania lui faraon, care
sunt patimile. Ucenicul nu trebuie s vad neputintele Staretului, pe care diavolul le
exagereaz. Ci el trebuie s vad dragostea fat de Dumnezeu, fat de aproapele su si
trsturile lui bune. Sfntul Simeon Noul Teolog descrie aceast a atitudine: Daca vietuiesti
ntr-o manastire, nu trebuie sa vrei niciodata sa fii mpotriva Parintelui tau duhovnicesc, care
tea tuns, chiar daca l vezi pe el s avrsind adulter sau mbatndu-se, sau crezi ca treburile
manastirii sunt prost conduse. Chiar dac a esti batut de el, ocart si nduri multe chinuri. Nu
sedea cu cei care-l vorbesc de r au sau cu cei care cuget a rautati mpotriva lui. Sufera pna la
sfrsit, fara sa cercetezi greselile lui. Adun a n inima ta numai lucrurile bune si str aduieste-te sa
vezi numai lucruri bune despre el. S a-ti amintesti numai despre acestea. D a vina numai pe tine.
Pentru ca daca se judeca duhovnicul, se pierde ascultarea si smerenia si odat a cu aceasta este
pierduta nsasi mntuirea.

Mijlocirea Maicii Domnului

La Sfntul Botez, diavolul este scos din profunzimea inimii omului si crestinul primeste
Harul Duhului Sfnt si pe Mntuitorul Iisus Hristos n inima sa (Galateni 3, 27), devenind astfel
fiu al lui Dumnezeu dup a har (Ioan 3, 1). Crestinii au un Tat a sus n Cer Dumnezeu Tat al si
o Mama pe p amnt Maica Domnului. Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu, preaiubiti, iar mama
lor duhovniceasca este Maica Domnului.

Pentru ca rugaciunile noastre nevrednice, pline de pofte si de p acate, nu pot s a ajunga

la Dumnezeu, care este Sfintenia Absolut a, Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a ncredintat-o
pe Preasfnta N ascatoare de Dumnezeu, ca s a fie mijlocitoarea noastr a la Cer.

Maica Domnului este Mireasa Dumnezeiasc a a lui Dumnezeu Tat a l, Maica

Dumnezeiasc a a lui Dumnezeu Fiul, Biserica vie a Duhului Sfnt, mp arateasa Cerului si a
pamntului, avnd locasul cel mai apropiat de Prea Sfnta Treime. Maica Domnului este mai
cinstita dect ceata a opta ngereasc a, ceata heruvimilor si mai m arita fara de asemanare dect
ceata a noua ngereasc a ceata serafimilor, fiind cea mai sfnt a fiinta, deoarece Dumnezeu S-
a ntrupat din ea, a luat Trup din trupul ei si Snge din sngele ei.

Maica Domnului este asa de unit a mistic cu Fiul ei Dumnezeul si Mntuitorul nostru
Iisus Hristos, nct exist a o singura lucrare a Fiului lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Lucrarea
cea Dumnezeiasc a si necreat a a Fiului lui Dumnezeu i uneste pe amndoi, neasem anat mai
mult dect leag a lucrarea sufletului, m a dularele trupului. Sfntul Teofan al Niceii spune c a :
Activitatile Fiului lui Dumnezeu sunt mai unite cu Maica Lui, dect inima ei cu ea ns asi Deci,
lucrarea Maicii Domnului, n viata Bisericii Ortodoxe, este lucrarea Dumnezeiasc a a lui Hristos.

n virtutea acestei uniri mistice si binecuvnt a ri, rug a ciunile cele mntuitoare ale
credinciosilor ajung la Dumnezeu prin Sfinti, prin Sfintii ngeri si prin Maica Domnului, iar
darurile Dumnezeiesti vin de la Dumnezeu, prin Maica Domnului, prin Sfintii ngeri, prin Sfintele
moaste si Sfintele Icoane.

Numai prin Maica Domnului se comunic a darurile Dumnezeiesti ngerilor, Sfintilor si

credinciosilor din Biserica Ortodox a a Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta este calea
mntuirii, a unirii mistice a credinciosilor cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Cnd vrem s a ne rug am cu Rug aciunea lui Iisus, este bine s a st am ntr-o camer a
lipsita de stimuli externi (zgomote, lumin a etc.)

nainte de a ncepe sa ne rugam, trebuie sa ne smerim mintea noastra mndra si sa ne

ncalzim inima, cugetnd la multimea f aradelegilor noastre s avrsite cu gndul, cu cuvntul si
cu fapta. Apoi s a ne gndim la p acatele pe care le-au f acut altii din cauza noastr a, la faptele
bune crestine pe care nu le-am f acut si la faptele bune crestine pe care nu le-au f acut altii din
cauza noastr a, la chemarea de sfinti, pe care o avem (Romani 8, 14). Iar dac a vom muri n
aceasta clipa, unde vom merge, avnd n vedere multimea p acatelor noastre?

Smerindu-ne astfel mintea noastr a mndra, sa ne concentram atentia n inima noastr a,

n locul n care s-a nc a lzit inima noastr a si inspirnd aerul, s a zicem: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. Retinnd apoi aerul, s a zicem tainic: pentru rug aciunile
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Apoi, expirnd aerul s a zicem: miluieste-ma pe mine
pacatosul. Spunnd astfel rugaciunea, vom avea mijlocitoare a rugaciunilor noastre pe Maica
Domnului.

Pentru a ajuta mintea s a se roage, putem s a folosim metanii tip br a tara , cu 33 de

noduri. Retinerea aerului, n timpul rug aciunii, trebuie s a se fac a astfel nct s a nu apar a
ameteala sau oboseala.

Spunnd astfel Rug aciunea lui Iisus, mintea noastr a se va rentoarce n inim a, unde
mireasa sufletul nostru, se va ntlni cu Mirele Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl a n inima
noastra de la Sfntul Botez.

Mijlocirea Duhului Sfnt.

Venirea si plecarea harului
Venirea harului

Pustnicii cunosc viclenia diavolului, dar i cunosc si sl abiciunile si lipsurile. Ei mai stiu,
din experienta, ura lui Satan asupra oamenilor, dar si dragostea lui Hristos pentru f aptura Sa
omeneasc a. Dragostea lui Dumnezeu pentru om este cea mai puternic a arm a n acest r azboi
cu diavolii. Domnul Iisus Hristos vine blnd n suflet si potrivit m asurii n care El se apropie,
daruieste har si bucurie. Dup a fiecare batalie vine har nespus si de nenteles si vine si bucurie,
pace si liniste.

Adevaratul nceput al rugaciunii este caldura harica din inima care mistuie patimile si
aduce fericire si bucurie sufletului, potrivit Sfntului Grigorie Sinaitul. Noi simtim aceast a caldura
harica cu putere, pentru ca traim o stare pe care n-am cunoscut-o mai nainte. Totul, nl auntrul
nostru, devine calm si linistit. Rug aciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ma!, devine o doxologie Slav a Tie Doamne !. Apoi, nainte de toate, trebuie sa ne
oprim la cuvntul Iisus pentru c a Acesta este prezent. Amintirea lui Iisus, cu mintea
concentrata n inima, este atinsa acum fara truda si fara multa nevointa. De fiecare data cnd
pronuntam numele lui Iisus, att de mult se ndulceste inima noastr a si vrem ca s a nu pierdem
cu nici un pret acest minunat dar divin.

Sfntul Nicodim Aghioritul spune: Harul ncnta deosebit de mult pe ascetul rug aciunii,
iar inima lui vibreaza si tresalta, din cauza acestei bucurii, continuu, si el este, ntr-un fel, plin de
entuziasm. Iar aceasta ncntare este denumita de parintii neptici tresarirea si saltarea inimii,
inspirata de harul divin. Inima ta va tresari de cte ori harul te viziteaz a si de cte ori Sfntul
Duh lucreaza mistic n sufletul tau, prin invocarea rugaciunii inimii. Sfntul Grigorie Palama
spune: Inima salta cu entuziasm pentru dragostea lui Hristos.

Dup a o lupt a eroic a si dureroas a , harul lui Hristos cerceteaz a inima noastr a si o
linisteste. Dar nu vine la fiecare dintre noi la fel. Depinde de progresul duhovnicesc al omului si
de Energia Necreat a (Harul Duhului Sfnt) care lucreaz a potrivit Voii Sale pentru binele nostru.
La nceput, harul apare n diferite feluri n timpul rug aciunii. Harul este cunoscut si tr ait potrivit
propriei Sale Vointe. Avem ca exemplu pe profetul Ilie Tezviteanul: El a simtit la nceput o
vijelie napraznica care despica muntii. Apoi a simtit un cutremur si un foc. Iar, n cele din
urma, o adiere de vnt lin si acolo era Domnul.

Sfntul Grigorie Sinaitul spune c a: La cei ncepatori, aflati n treapta desptimirii,

Sfntul Duh vine ca un duh de frica, ce distruge muntii patimilor si zdrobeste inimile greu
mpietrite, dndu-le lacrimi de poc ainta pentru viata lor pacatoasa de dinainte. La cei aflati pe
treapta iluminrii, Duhul Sfnt vine ca un cutremur, ca o ncntare, care face ca inima s a
tresar a de bucurie. Aceasta este tres arirea inimii. Iar, la cei aflati n treapta ndumnezeirii,
Duhul Sfnt vine ca o adiere de vnt lin, ca o lumin a pasnica.
 nceptorii primesc harul n parte, pe cnd cei desvrsiti primesc harul ntreg. Harul
Duhului Sfnt vine n noi, potrivit nevointelor si smereniei inimii noastre.

Plecarea harului

Harul lui Dumnezeu vine si pleac spre a se rentoarce si a disprea din nou.
Dumnezeu si trimite harul Su si apoi l retrage. La nceputul acestor lupte duhovnicesti,
intervalele dintre retragerea harului si revenirea din nou sunt mai mari. Ele ns se scurteaz
dup mult nevoint. Atletul rugciunii este obisnuit cu aceste vizite, dar si cu retragerea
harului. De ce se ntmpl acest lucru ?

Harul vine ca s mngie si s ndulceasc inima si pleac spre a da posibilitatea

dobndirii pe mai departe a cutrii Lui si a smereniei. Harul se retrage pentru ca atletul
rugciunii s nteleag c a fost un dar de la Dumnezeu si el este total nevrednic s -L
primeasc. Multi clugri cunosc, din experienta tririi lor, acest joc al harului, care poate dura
mai multi ani. Harul vine si pleac! Cnd vine, Harul sprijing pe cgluggr prin venirea Sa si l
umple de mngiere diving. Este ca si cum i-ar spune: Sunt aici. Cnd pleac, pleac
pentru c harul ce i-a fost dat trebuie s fie asimilat, ceea ce este foarte greu. Trebuie s se
lucreze foarte mult si s se fac mult rugciune pentru a se asimila harul primit. Sunt clugri
care au primit harul divin, dar mai trziu l-au renegat. Astfel s-a ntmplat cu Sfntul Apostol
Petru. A primit mult har pe Muntele Tabor, dar, nefiind n stare s -l asimileze, a ajuns s-L
tgduiasc pe Hristos.

Stadiul asimilrii Harului este legat de o cutare chinuitoare a Lui. Atletul ruggciunii
stie acum cg existg harul si acest lucru l face sg-l caute cu lacrimi. Plnge precum copilul
ce-si caut mama, n timp ce ea se ascunde de el. Atletul rug ciunii spune: Unde esti tu,
Lumina mea? Unde esti bucuria mea? De ce m-ai p arasit si mi-ai lasat inima n suferint a? De
ce ti-ai ascuns fata Ta de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd mi-ai venit n suflet, mi-ai
ars pacatele. Vino si acum si-mi arde pacatele ce te-au ascuns de mine, precum norii ascund
soarele. Vino si bucura-ma cu venirea Ta. O, Doamne, de ce ntrzii? Vezi c a sufletul meu este
chinuit si eu te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu Te vede pe tine, cel
ce esti pretutindeni si te caut ndurerat?

Sfntul Serafim de Sarov a pierdut harul lui Dumnezeu, pentru c s-a mniat pe un frate
mai mare. Nu a fost nenorocire mai mare pentru el. Abia atunci a putut ntelege suferinta lui
Adam si a Evei, cnd au fost alungati din Rai si au pierdut Harul Duhului Sfnt. Astfel, Sfntul
Serafim de Sarov a rmas o mie de zile si de nopti pe o stnc, cernd harul divin. De aceea
harul se retrage, deoarece astfel mintea nseteaz dup Dumnezeu si l iubeste mai mult,
avnd acum experienta dulcetei harului si a goliciunii pe care absenta Lui o creeaz si
amrciunea pcatului. Si atunci l caut, dar cu credint si ndejde.

Dup ce harul a nvluit mintea si a adus-o la extaz, harul o prseste apoi foarte
repede, mai ales atunci cnd mintea este la nceputul lucrrii sale de contemplatie. Venirea si
plecarea harului mai are o trstur salvatoare: vine pentru o vreme, l curt pe om de o
patim, si pleac. Apoi, vine din nou s-l curete de o alt patim. Si tot asa, pn cnd crestinul
devine capabil s-si curete vointa, cu ajutorul harului dumnezeiesc d ttor de viat. El spune:
De ce ti-ai ascuns fata de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd ai venit n suflet, mi-ai
ars pacatele. De ce te-ai ascuns de mine, precum norii ascund soarele? Vino din nou si-mi arde
pacatele! Vino si vezi ca sufletul meu este chinuit. Te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce
sufletul meu nu te vede pe Tine, cel ce esti pretutindeni? Te caut ndurerat.
 Dupa multe lupte si nevointe, vine un timp cnd harul este statornic, mai mult sau mai
putin, nlauntrul inimii, si atunci pacea dumnezeiasc a domina netulburata. Atunci sufletul devine
un nou Tabor. Raiul coboara pe pamnt. mparatia lui Dumnezeu coboara n inima, unde Sfnta
Treime si face salasul. Omul ajunge astfel dup a chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Dac a nu esti ncercat n cursele si atacurile diavolului, nu vei ntelege si nu vei putea
pretui darurile pe care ti le face Sfntul Duh. Dac a nu recunosti duhul diavolesc care ucide, nu
vei ajunge la cunoasterea Duhului care d a viata. Nu vei cunoaste cu adev arat pe datatorul de
viata Hristos. Ct de mare este iubirea lui Hristos! El stie s a ntoarca nspre bine mestesugirile
diavolului, stie cum s a scoata dulceata din amar, cum s a transforme ura diavolului n dragoste
pentru Dumnezeu. Atunci ntelegi c a oricare ar fi diavolul, n final el se sinucide. Se
autodistruge. El lupt a mpotriva oamenilor si Dumnezeu i permite s a faca aceasta, pentru ca si
el este o persoana si de aceea are libertatea pe care Creatorul o respect a, dar Dumnezeu i
ngradeste lucrarea distrug atoare, prin dragostea si mngierea Sa.

Sfintii Parinti spun ca, prin dragostea Sa, Dumnezeu preschimba mndria meschina n
smerenie, care atrage harul Sau. Adica, imediat ce crestinul se mndreste, cade. Dup a cadere,
el se pocaieste, primind harul divin si devine astfel mai smerit. n acest fel el se cur ata putin
cte putin, chiar si de pacatul satanic al mndriei. Astfel putem repeta, pe bun a dreptate, ca
diavolul se autodistruge.

IV. Piedicile rugd ciunii

Lucrarea pa rerii proprii

Nimeni nu poate deveni nv atat n Rugaciunea lui Iisus, dect dac a ncepe el nsusi
aceasta sfnta lucrare sub binecuvntarea unui duhovnic care are rugaciunea inimii.

Sfntul Ignatie Briancianinov, n cartea sa Experiente ascetice, vol. I pag 247 spune
ca, toate felurile de nselare, ale amagirii de sine si ale nselarii de catre demoni, vin fie din
lucrarea gresita a mintii, fie din lucrarea gresita a inimii. Si din acestea, cea mai raspndita este
lucrarea preri i proprii.

Lucrarea gresit a mintii

Lucrarea gresita a mintii duce la nselare de sine si amagire. Cel nselat cu mintea se
socoteste vas al harului dumnezeiesc si dispretuieste mntuitoarele prentmpin ari ale celor
apropiati. Cel care se afla n amagire de sine nu mannca, nu bea, nu doarme, umbla iarna
dezbr a cat si descult, are vedenii, pe toti i nvat a si i mustr a cu o nerusinare plin a de
ndrazneala, fara nici o dreptate, fara rost, cu nfierbntarea trupeasca a sngelui si ndemnat
de aceasta nfierbntare nenorocita, pierzatoare. Este Sfnt si gata!

De multe ori, prin nchipuire de sine, printr-o oarecare sfortare a vointei, poate vedea tot
ceea ce doreste. nsa la ei apare si lucrarea demonilor care si uneste lucrarea lor cu lucrarea
nendestul atoare omeneasc a , ada ugndu-se lucrare la lucrare, pe temelia liberei vointe a
omului, care si-a ales si nsusit o orientare mincinoas a. Se stie c a la Sfintii lui Dumnezeu,
vedeniile li se daruiau numai si numai prin bun avointa si lucrarea lui Dumnezeu, si nu dup a voia
omului si propriile lui sfort ari. Vedeniile se daruiau pe neasteptate, rareori, cnd era neap arata
nevoie, potrivit dorintei lui Dumnezeu si nu la ntmplare.

Dupa cum ne nvata Sfintii Parinti: nceputul nselarii este trufia mintii, iar roada ei, trufia
peste masura. Un parinte nselat fiind de diavoli si creznd c a mplineste cuvntul Sfintei
Evanghelii, si-a t aiat mna dreapt a si a trimis-o unui staret din alt a manastire. Dup a aceasta,
spunea altui p arinte c a a v a zut n vedenie c a mna a ajuns Sfinte moaste, c a staretul si
parintii o saruta si primeau binecuvntare prin ea.

Nevointa aspra a celor aflati n nselare se nsoteste de obicei de o adnc a stricaciune

sufleteasca si dupa aceasta se poate masura vapaia care i mistuie pe cei nselati. Accesele de
deznadejde pe care le tr aiesc cei nselati cu mintea vor fi din ce n ce mai puternice si n cele
din urma deznadejdea i va duce la iesirea din minti si n alte cazuri la sinucidere.
Sfntul Maxim Capsocalivitul spunea c a: Cel ce vede duhul amagirii n vedeniile care i sunt
nfatisate, foarte adesea este supus mniei si iutimii. Iar buna mireasm a a smereniei, ori a
rugaciunii, ori a lacrimilor adev arate nu ncap ntr-nsul. Unul ca acesta se laud a mereu cu
virtutile sale, este plin de slava desarta si se deda ntr-una, fara frica, patimilor viclene.
Durerile de cap si de inim a . Cnd credinciosul se afl a la nceputul practic arii Rug aciunii lui
Iisus, el simte o durere n cap si n inim a, ca parte a noilor sale lupte duhovnicesti. Durerea
aceasta este normala si apare datorita faptului ca mintea nu este obisnuita cu aceasta lucrare a
rugaciunii. Ea poate ap area si datorita pozitiei corpului.

Dar, de multe ori, diavolul se foloseste de aceast a durere a inimii, pentru a-l opri pe
credincios din lucrarea rug aciunii. Deci, cnd simte aceast a durere n cap, credinciosul trebuie
sa staruie n rugaciune.

Cnd simte durerea n inim a, nevoitorul trebuie s a cump aneasc a si s a ntrebe un

duhovnic sporit n rug a ciune, dac a nu a naintat cumva prematur, n lucrarea sa, folosind
metode care i dep asesc puterile.

Durerile din inim a trebuie s a -l ajute pe credincios, ar a tndu-i locul unde s a -si
concentreze mintea, ca s a ajunga astfel la rugaciunea netulburata a inimii.

Trebuie sa staruim atunci cnd mintea este tulburat a, pentru ca imediat dup a aceea
ncepe curatirea. Lacrimile care izvor asc din ochii nostri, ne indic a acest lucru.

Mintea noastra ncepe sa se curete si s a se coboare n inim a si atunci nceteaz a si

suferinta. Nu trebuie sa ne oprim din rug aciune daca avem durere n inim a. Pentru ca diavolul,
care este extraordinar de viclean, mincinos si tic alos, ne seamana n mintea noastra tot felul de
gnduri, pentru ca sa ne ntrerupa rugaciunea.

Atletul rug aciunii stie c a vrajmasul diavol este cel care i sopteste: Opreste-te din
rugaciune. Altfel vei nnebuni sau te vei mbolnavi de inima !.

Era un frate, care de cte ori se ridica la rug aciune, era cuprins de friguri si de dureri de
cap. Dar el spunea: Iata ca sunt bolnav, pe patul de moarte, asa ca ma voi scula si voi face
rugaciuni nainte de a muri. Deci, astfel gndind, fratele s-a ridicat la rug aciune si imediat ce a
sfrsit de spus rugaciunea, s-a ndepartat fierbinteala. Si iarasi, din nou asa gndind, fratele s-a
ridicat si a facut rugaciune si l-a biruit astfel pe cel r au.

De aceea atletul rug aciunii trebuie sa nesocoteasca orice durere.

Lucrarea gresitA a inimii

Sunt pline de trufie dorinta nechibzuit e si nezuinta de a vedea vedenii cu o minte

necuretite de patimi, nennoit e si nerezidite de cetre Duhul Sfnt. Dar tot asa de pline de trufie
si nechibzuite sunt dorinta si n ezuinta inimii, de a se ndulci de simtiri sfinte dumnezeiesti
nainte de a se cureti de pecate. Dupe cum mintea necurate, care doreste a vedea descoperiri
dumnezeiesti, si neputnd a le afla, si le alc etuieste prin nchipuire de sine, de multe ori fiind
ajutate de diavoli si astfel se nseal e si se amegeste cu ele, tot asa si inima necurat e, dace se
va sili a gusta dulceata dumnezeiasc e si alte simtiri duhovnicesti, nu le va g esi n sine si se va
amegi si nsela pe sine si intrnd pe t ermul minciunii, se va mpertesi de lucrarea diavoleasce,
supunndu-se nreuririi lor si lesndu-se robite de stepnirea lor.

O singurd simtire dintre toate simtirile inimii necurate, poate fi ntrebuintat A la

nev A zuta slujire a lui Dumnezeu: ntristarea pentru p A cate, pentru c A dere, pentru
necur Atie si pentru pierderea sufletului. Aceast a stare se numeste: poc a int a , plns si
strapungere a inimii. Despre aceasta avem m arturie n Sfnta Scriptur a: Dace ai fi voit jertf e,
Ti-as fi dat; arderile de tot, nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima nfrnt
si smeritd , Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm 50, 17 19). Aceast a jertfa (a duhului umilit, a
inimii nfrnte si smerite) ndep arteaza, n chip firesc, aducerea celorlalte jertfe. Simt amntul de
pocainta, face sa amuteasca toate celelalte simtaminte necurate. Pentru ca jertfele celorlalte
simtaminte sa se faca bineplacute lui Dumnezeu, trebuie ca mai nainte s a se reverse harul lui
Dumnezeu peste noi. S a ne ngrijim a ne nnoi prin poc ainta. Atunci va binevoi Dumnezeu
jertfa dreptetii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul T eu vitei (Psalm 50 ,20).
Acestea sunt simtirile ren ascute prin pocainta, ale crestinismului nnoit prin Duhul Sfnt.

., De aceea cea dinti porunc a data de Mntuitorul Iisus Hristos tuturor oamenilor este
POCAINTA. Poceiti-ve ce s-a apropiat mp eretia Cerurilor (Matei 4, 17). Cel ce s-a milostivit
de sine, mbr atisnd pocainta, se va face milostiv si fat a de aproapele. De aceea dasc Alii
Rug A ciunii lui Iisus recomand A nc A lzirea inimii si pogorrea mintii n inim A prin
pocAintA.

Dar a lua inimii simt amntul de pocainta poruncit ei de catre Dumnezeu, care i este, n
chip firesc si logic, neaparat trebuincios si a te str adui sa descoperi n inim a, n pofida rnduielii
si asezamintelor dumnezeiesti, acele simtiri care trebuiesc s a se iveasca n ea de la sine, dar
dupa curatirea prin poc ainta (si care au un alt caracter), aceasta este o mare greseal a n
practicarea rugaciunii lui Iisus. Despre acest caracter al simtirilor duhovnicesti, omul trupesc nu
poate sa-si faca nici o nchipuire, ntruct simtirile pl asmuite, se ntemeiaz a ntotdeauna pe
simtamintele cunoscute ale inimii, care nu cunoaste dect simtirile trupesti. O asemenea inim a
nici nu stie c a exista simtiri duhovnicesti. n aceast a nenorocire cad cei ce se nevoiesc la
rugaciune fara pocainta, ncercnd s a atte n inim a iubirea de Dumnezeu (care ar fi ns a o
iubire artificiala, fara suport, fara sa fii mbracat n haina de nunt a a Duhului Sfnt, ceea ce
Dumnezeu nu accept a), sa simta desfatare si extaz. Acestia dau singuri ap a la moara c aderii
lor, se fac str aini de Dumnezeu si p artasi cu Satana si cu timpul se umplu de ur a mpotriva
Duhului Sfnt.

Acest fel de am a gire este nsp a imnt a tor, si este la fel de pierz a tor de suflet ca si
nchipuirea de sine, dar mai putin v adit. Desi rareori duce la nebunie si sinucidere, ns a stric a
fara ndoiala si mintea si inima.
 Pe aceasta Sfintii Parinti au numit-o parere. La acest fel de nselare se refer a si Sfntul
Apostol Pavel, cnd zice: Nimeni dar sa nu va nsele printr-o pref acuta smerenie si printr-o
fatarnica nchinare la ngeri, ncercnd s a patrunda n cele ce n-a vazut si ngmfndu-se
zadarnic cu nchipuirea lui trupeasc a (Col.4, 18). Cel care se afl a ntr-o astfel de nselare,
alc atuieste despre sine p a rerea c a ar avea numeroase virtuti si merite si c a ar fi plin de
Darurile lui Duhului Sfnt.

Cel aflat ntr-o astfel de stare se g aseste pe de-a-ntregul de partea tat alui nchipuirii si
minciunii - diavolul. Cel care se roag a silindu-se s a descopere n inim a simtirile omului
duhovnicesc, dar neavnd poc ainta, va avea parte de simtirile trupesti la care se va ad auga si
lucrarea diavoleasca. Socotind astfel gresit simtirile trupesti si cele din lucrarea diavoleasc a ca
izvorte din har, el se va forma si se va nt ari n aceste pareri mincinoase. n mod firesc dintr-o
asemenea nevointa gresita va lua nastere amagirea de sine si nselarea diavoleasc a.
Dintre simtirile sufletesti si trupesti ale inimii amintim: Duhul mndriei, al Slavei desarte, al
desfrn arii, al mniei, al ereziei... Un p arinte spunea rugaciunea lui Iisus cu duh de mndrie,
folosind o metod a psihotehnic a de concentrare. Cnd la aceast a lucrare a sa se ad auga si
lucrarea diavoleasc a, se forma un duh de mndrie iar p arintii cei duhovnicesti pentru a sc apa
de el, se ndepartau la ctiva kilometrii distant a de manastire.

Yoginii romni care practic a yoga si rug a ciunea lui Iisus si fac desfrn a ri si alte
blesteme trupesti, cred c a simtirile si vedeniile pe care le au sunt de la Dumnezeu. n realitate
sunt simtirile p acatoase ale inimii si mp artasiri de lucr arile diavolesti. Cei care vor s a afle
simtirile duhovnicesti ale inimii trebuie s a mearg a si s a se roage n m anastirile unde se afl a
parinti duhovnicesti care au ajuns la rug aciunea inimii. Acolo, pe m asura pocaintei si a cur atirii
se vor mpartasi de simtirile duhovnicesti ale inimii.

Sa fie foarte limpede:

Cel ce socoteste c a are lucrari duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, cel care se
ma guleste si se desf ateaz a cu p a rerea va ngr a di astfel lucr arilor duhovnicesti, virtutilor
crestine si harului dumnezeiesc, intrarea n el si va deschide larg poarta pentru mboln avirea
prin pacate si pentru demoni.

*
**

P a rerea este alc a tuit a din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase. Pentru cei
molipsiti de p arere nu mai exist a nici o putint a de sporire duhovniceasc a pentru c a ei au
nimicit pe altarul minciunii, ns asi principiile pe care se ntemeiaz a lucrarea mntuirii sale, si
anume felul n care el priveste adev arul. Cei care bolesc de o astfel de nselare, sunt beti de
sine, de starea lor de am agire de sine, vaznd n ea o lucrare haric a. Ei sunt patrunsi peste
masura de cuget ari semete si de trufie, dar par smeriti n ochii multora care judec a dupa aratare
si nu pretuiesc lucrurile dup a roadele lor, precum a poruncit Mntuitorul Iisus Hristos. (Matei 7,
16; 2, 33) si cu att mai putin, dup a simtul duhovnicesc de care aminteste Sfntul Apostol Pavel
(Evrei 5, 14).

Sunt si st a ri duhovnicesti, care vin din harul dumnezeiesc, n care crestinul gust a
dulceata si bucuria duhovniceasc a, stari n care se descoper a tainele crestin atatii si se face
simtita n inima salasluirea Duhului Sfnt, stari n care nevoitorul lui Hristos se nvredniceste de
vederi duhovnicesti. Acestea se ivesc la cei care au atins des a vrsirea crestin a, care s-au
cur atit si preg a tit mai nainte prin poc a int a . Lucrarea treptat a a poc aintei se face ar a tat a
ndeosebi prin toate felurile de smerenie si ndeosebi prin rug aciunea adusa din saracia duhului
si din plnsul care slabeste n om treptat lucrarea p acatelor.
 Atunci cnd patimile sl abesc (si aceasta se ntmpl a cel mai adesea spre sfrsitul unei
vietii crestinesti), atunci ncep s a apara putin cte putin st arile duhovnicesti care se deosebesc
de starile alcatuite de catre: parerea de sine. Mai nti intr a n casa sufletului plnsul cel din
har, care o cur ateste si o lumineaz a pentru primirea darurilor dumnezeiesti, care urmeaz a
plnsului, potrivit asez amintelor legii duhovnicesti.

Omul trupesc nu poate nicidecum s a -si nchipuie st arile duhovnicesti. Cunoasterea

acestor st a ri se afl a numai prin cercare. Iar Darurile Duhovnicesti sunt mp a rtite cu
dumnezeiasca ntelepciune, care vegheaz a, ca vasul cel cuvnt ator (crestinul) ce trebuie s a
primeasca n sine darul, sa poata primi n sine fara vatamare puterea dumnezeiasc a (Matei IX,
7). n timpurile noastre darurile duhovnicesti sunt mp artite cu cea mai mare iconomie de
Dumnezeu, pentru neputintele de care este cuprins a astazi crestinatatea.
Darurile dumnezeiesti slujesc aproape numai spre a ndestula trebuintele mntuirii. Dimpotriv a
parerea si cheltuieste roadele sale, cu o risip a neistovita si cu cea mai mare grabire.

Semnul de obste al st a rilor duhovnicesti este smerita cugetare si adnca smerenie,

unita cu gndul crestinului c a este mai prejos dect toti, avnd dragoste evanghelic a fata de
orice semen. n schimb cel nselat n p arere l prosl aveste pe Dumnezeu, numai cu scopul de
a se prosl a vi pe sine, asa cum a f a cut fariseul. Unii dintre cei nselati se nfrneaz a de la
nrobirea grosolan a fat a de patima dulcetii, dar asta numai pentru c a n ei precump a neste
pacatul pacatelor, mndria.

Din nselarea numit a p a rere au ap a rut urm a rile pierz a toare: ereziile schismele,
necredinta si hula. Nefericita urmare v azuta a acestora este lucrarea gresit a si v atamatoare
pentru sine si pentru aproapele, un r au care orict ar fi de limpede si de ntins, este putin b agat
n seama si nteles.

Deci toate felurile de nselare, ale am agirii de sine si a am agirii de catre demoni vin fie
din lucrarea gresita a mintii, fie din lucrarea gresit a a inimii. Iar cea mai raspndita este lucrarea
parerii.

De aceea se poate face leg a tura ntre starea de am a gire de sine si nselare si
ntocmirea sufleteasc a a acelor crestini care, lep adnd deprinderea Rug aciunii lui Iisus si
ndeobste lucrarea mintii, se multumeste doar cu rug aciunea cea dinafar a, adica doar a lua
parte la toate slujbele bisericesti si a mplini f ara stirbire pravila de la chilie, care este alc atuita
doar din cntare de psalmi si de rug aciuni, facute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot sc apa de
p a reri. Semnul c a p arerea s-a furisat n acesti crestini se arat a atunci cnd ei ncep s a
creada despre sine c a vietuiesc cu luare aminte si adesea i dispretuiesc pe ceilalti cu trufie,
vorbind lucruri urte despre ei si se socotesc vrednici de a fi p astori duhovnicesti, asemannduse
prin aceasta orbului care se apuc a sa arate calea altor orbi.

Orice rug aciune facuta cu buzele si cu glasul este rodnic a numai atunci cnd este unit a
cu luarea aminte lucru foarte rar ntlnit, pentru c a luarea aminte se deprinde mai nainte de
toate prin lucrarea Rug aciunii lui Iisus.

nselarea diavolilor
Armele diavolilor

Cnd ne rug a m, diavolul lupt a asupra noastr a cu nversunare. De ce ne r a zboiesc

diavolii si prin ce metode? Din Patericul Egiptean afl am:

L-au ntrebat pe avva Agathon fratii, zicnd:

 - Care fapta buna ntru petrecere are mai multa osteneala ?

Zis-a lor avva Agathon:

- Iertati-ma, dar socotesc ca nu este alta osteneala mai mare ca rugd ciunea ca tre
Dumnezeu. Caci totdeauna cnd voieste omul sa se roage, atunci voieste vrajmasul diavol sa-l
ntrerupa pe el. Caci diavolul de nimic altceva nu se mpiedica, fara numai de catre rugaciunea
cea catre Dumnezeu. Si toat a petrecerea pe care o va face omul r amnnd ntru dnsa,
dobndeste odihna, iar rugaciunea, pna la suflarea de pe urma, are trebuinta de nevoint.

Sfintii P a rinti ne nvat a c a omul se g a seste, dac a nu ntotdeauna sub st a pnirea

demonilor, atunci n orice caz sub nrurirea si permanenta lor vr ajmasie. Demonii se nvrtesc
mereu n jurul sufletului nostru si ncearc a prin orice mijloace s a faca pe cel credincios s a
pacatuiasca, fie prin simtiri cnd obiectul p acatului este aproape, fie prin imaginatie cnd
obiectul pacatului este departe, sau prin razvratirea trupului.
Tacticile dusm anoase ale celui r au sunt cel mai evident prezente n timpul rug aciunii.
Cei care se angajeaz a n acest r azboi duhovnicesc, v ad pe diavoli luptnd mpotriva lor, cu
furie, la fiecare pas. i v ad folosindu-se de toate mijloacele, ca s a le ntoarc a mintea de la
Dumnezeu. Sfntul Marcu spune: Cnd diavolul vede c a mintea se roag a n inima, atunci
strneste ispite mari si rautacioase. El uraste de moarte pe oameni si ura lui creste atunci cnd
vede ca oamenii tind sa devina ngeri trupesti prin rugaciune si sa ocupe locul lor din Cer, de
unde au cazut ei. Scopul Rugaciunii lui Iisus este ca s a-L aduca pe Mntuitorul nostru Iisus
Hristos n inimile noastre si mp aratia lui Dumnezeu sa lumineze scnteia harului ce este acum
acoperita de cenusa pacatului. Este mplinirea strigatului: Vie mparatia Ta !.

Cnd ne preg atim pentru rug aciune, diavolii, n acelasi timp, se preg atesc de lupt a si
ataca. nsa, pustnicii sunt obisnuiti cu aceste ispite si nu se nsp aimnta cnd acestia atac a.
Diavolul caut a sa distrug a unitatea. El ntruchipeaz a spiritul distrugerii permanente si este
ncepatorul ereziilor. Dumnezeu vrea s a uneasca, iar diavolul vrea sa desparta. Dumnezeu vrea
ca sa salveze, iar diavolul vrea ca s a distruga. El vrea ca s a-l faca pe om sa se razvrateasca
mpotriva lui Dumnezeu si mpotriva Dumnezeiestii Biserici Ortodoxe.

Inima este ntunecata de norul pacatului si lucrarea diavolilor din ea. Pe suprafata inimii
(nu nlauntrul ei, pentru c a numai Energia Necreat a a Sfntului Duh, fiind necreat a, poate fi
unita cu sufletul) diavolul si-a proclamat autoritatea si st apneste totul. Cteodat a pustnicii si
simt inima ca pe o gr adina zoologica. Toate patimile l auntrice sunt animale ce url a. Sfntul
Grigorie Palama spune c a astfel omul care este sortit s a devina fiu al lui Dumnezeu, dup a har,
devine asemenea fiarelor s albatice. Prin Rugaciunea lui Iisus, atunci cnd mintea a asimilat
preadulcele nume al lui Iisus, ne str aduim ca Mntuitorul Iisus Hristos s a coboare n inim a, n
toat a Slava Sa si s a alunge pe diavol, care, dup a ce a acoperit harul ce-l g a seste acolo,
ntuneca din nou sufletul nostru, cu diferite patimi. Astfel, sufletul este luminat de prezenta lui
Hristos, primind har peste har. Asadar, cu ct Domnul coboar a mai mult n inim a, cu att
diavolul dispare cu urlete si dureri. S a ne amintim de ntmplarea cu tn arul ndr acit, cnd
Domnul a zis: Duh surd si mut, ti poruncesc: Iesi din el si s a nu mai intri n el. Si racnind si
zguduindu-l cu putere, duhul a iesit (Marcu 9, 25-26). Este normal ca diavolul s a strige, sa urle
si sa racneasca pentru ca Domnul a venit sa strice lucrarile diavolului (1Ioan 3, 8). Sfintii
Parinti nvata ca precum la rasaritul soarelui fiarele se ascund si fug n pesteri si n stnci, n
culcusurile lor, n acelasi fel diavolii fug si se ascund, cnd soarele harului r asare n inima
noastra.

Ei urasc pe oameni si continu a sa-i atace dinafara inimii, spre a obtine victoria asupra
credinciosilor, prin toate mijloacele, pentru ca apoi s a se rentoarc a n inima. Cnd harul lui
Dumnezeu este ascuns: Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele dect el (Matei
12, 45).
Imaginatia este cea mai viclean a arm a a lui satan: s a imagineze trecutul si viitorul, s a
imagineze lucrarile cele bune, sa le imagineze pe cele rele. Multime de gnduri vin si preocup a
mintea, nct aceasta nceteaz a sa mai mediteze la numele lui Iisus. Diavolul ncearc a sa faca
pe om s a nu mai arate interes pentru Dumnezeu si s a nu-si mai exprime dragostea. n primul
rnd l ndupleca sa cheme n minte tot felul de greseli pe care le-a comis n viata lui, n trecutul
ndepartat si cel apropiat.

Atacurile fizice ale diavolilor

O st aruint a deosebit a este necesar a n cazul somnului. n Sfntul Munte sunt P arinti
care si-au f acut un scaun cu un picior si, cnd adorm, cad la p amnt si astfel se trezesc. Iar
altii, se plimba prin chilie, cu un vas plin cu ap a.
Atletul rugaciunii trebuie sa se opuna trndaviei si fugii de realitate si s a aiba si multa
rabdare. Rabdarea este necesara si cnd nfrunti atacurile personale:

- Se pot auzi voci, zgomote, sunete nfricosate, provocate de diavoli, ca s a te ntrerup a

n rugaciune.

- Alteori, diavolul se apropie de tine si te cuprinde o fric a teribila, care nu se compar a cu

frica pe care o simtim n prezenta criminalilor. Pentru c a nsusi iadul se apropie.

- Diavolul ia forma diferitelor animale, ca s a-l nspaimnte pe nevoitorul crestin. Alteori,

diavolii apar tinnd foc n mn a si ameninta sa-l arda pe nevoitor.

Alteori, n timp ce atletul rug aciunii repeta Rugaciunea lui Iisus, stnd pe un sc aunel, el
simte doua mini gata sa-l sugrume. El simte o strmtoare puternica care nu-l lasa sa continue
rugaciunea. Desi ncepe Rug aciunea lui Iisus, el nu poate continua dup a cuvntul Doamne.
i este foarte greu s a nceapa cuvntul mntuitor Iisuse. Se blbie, dar imediat ce reuseste
sa pronunte, cu mare greutate, ntregul cuvnt, diavolul dispare (pentru unele persoane este
recomandabil sa cnte n gnd rugaciunea, pentru ca astfel, n spatiul dintre cuvintele rug aciunii
vor patrunde mai greu alte gnduri).

Alti c a lug a ri povestesc c a diavolii organizeaz a chiar atacuri n mas a , ca s a -i

nsp aimnte, sa-i intimideze si s a-i sperie. Mai ales atunci cnd c alug arii se preg atesc de
priveghere. Iat a de ce este important a privegherea. Privegherea arde pe vicleanul diavol,
distrugndu-l. De aceea vicleanul diavol ntinde tot felul de curse, ca privegherea s a nu aib a
loc, sau ca monahii sa nu vina la priveghere.

Nu trebuie s a ne gndim c a suntem p acatosi si diavolul nu se mai uit a la noi. Acest

gnd poate fi folosit de vicleanul diavol mpotriva noastr a.

De multe ori, diavolul apare si vorbeste cu atletul rug aciunii. l provoaca si ncearca sa
deschida un dialog cu el. Uneori, l nvinov ateste. Alteori l lauda. Uneori l ironizeaza, alteori
interpreteaz a anumite fapte gresit. Cel neexperimentat n aceast a lupta duhovniceasca ncepe
sa vorbeasca cu diavolul si raspunde la ntrebarile si momelile lui. Dar aceasta este o greseal a,
mai ales la ncep atori, pentru c a cei fara de experient a, n aceste situatii, sunt nvinsi chiar
daca pare c a diavolul este pus pe fug a de replicile lor. Confuzia si teama r amn. Mai trziu,
cnd si amintesc aceast a ntlnire si tot ceea ce s-a spus, vor fi cutremurati si tulburati. Sfintii
Parinti nvata - pe cei ce nu au experient a si puterea necesar a sa nu raspunda. Ei trebuie s a
fie indiferenti la vr ajmasul diavol si s a-l dispretuiasc a. La fel trebuie s a faca si cu r azboiul
gndurilor.
 Dispretul mpotriva diavolului si struinta n Rugaciunea lui Iisus, sunt cele mai
importante arme. Avem nevoie s a staruim n Rug aciunea lui Iisus, n timpul acestor ispite si,
n general, avem nevoie s a ramnem ntr-o stare de rug aciune. Sa postim, sa priveghem si sa
muncim cu dreapta socoteala. Toate acestea duc la smerenie. Dar, toate acestea trebuie s a le
facem cu binecuvntarea duhovnicului.

Rzboiul nevazut

Nicodim Aghioritul spune: Precum atunci cnd sunt chemati la r azboi, oamenii lasa toata
grija cea lumeasca, asa si crestinii ncepatori n cele duhovnicesti, las a toata grija cea lumeasca
pentru mparatul lor, Iisus Hristos, si si caut a un duhovnic iscusit. Adic a nu mai stau la ndoiala
ntre pretul acestei lumi ntregi, dac a le-ar da-o cineva, si pretul sufletului ndumnezeit pentru
viata cea vesnica. Trebuie, deci, sa aiba un duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti, tot
ceea ce nu este din pov atuire rnduita si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la o mai
mare cadere dect patimile.

Deci, de ndat a ce ncep a torul duhovnicesc leap ad a faptele omului celui vechi sau
lucrurile contra firii, va da de razboiul gndurilor. A nu avea gnduri este cu neputint a, precum
cu neputint a este a opri vntul cu o bucat a de pnz a . Iar dac a sunt vremuri f a r a furtun a ,
aceasta este dup a rnduiala Prea nduratului Dumnezeu. Diavolul caut a sa-i aduca aminte de
cele vechi si s a-i ntoarca iarasi dragostea spre acelea. Cel mai adesea dau r azboi cu mintea
gndurile si chipurile cele de rusine. Navala de gnduri rele nu trebuie, ns a, sa descurajeze pe
ncepator. Toata grija lui trebuie sa fie aceasta: sa nu primeasca nimic din cele ce i se n alucesc
mintii, ci tinerea de minte s a-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce.

Lupta ncep atorului este lupta izb avirii de patimi, adic a a nu l asa pruncii babilonesti
(gndurile rele) s a intre si sa se faca barbati, caci greu i va mai putea scoate. Cum se arat a,
trebuie sa-i loveasca de piatra Hristos, prin Rug aciunea lui Iisus, pentru ca s a nu ajung a cu
dnsii pn a la lupta (Psalm 136, 9). Cei ncep atori pot vedea cum numele Mntuitorului Iisus
Hristos i izb a veste de asupreala diavolilor, ceea ce i datoreaz a cu o mai mare smerenie
naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz a lupta lor. Partea ncep atorilor este de a usca
spinii patimilor din p amntul inimii si de a nu se sui cu mintea n v azduhul mndriei, pentru c a
acolo bat diavoli mari si i rup aripile.

Mintea trebuie s a fie de straj a la portile simturilor, ca s a nu intre focul p a catelor n

cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic a sau nevoitoare. Pentru unii, nevointa este mare,
pentru altii usoar a, pentru altii tine toat a viata, iar pentru cei care nu judec a pe nimeni si au
gnduri bune pentru toti oamenii, Mntuitorul Iisus Hristos le spune c a: fara de nevointa intra n
mparatia Cerurilor.

Toata lupta ncep atorului const a n atentia care nu trebuie s a adoarm a, caci un vr ajmas
i va semana neghina n tarina inimii. Prin urmare, pe m asura ce se va usca p amntul inimii de
mocirle, trebuie s a fie cu atentie m a rit a , c a ci altfel pinea lui va fi amar a . F a r a uscarea
izvoarelor rele, fara scoaterea patimilor din radacina, iar locul lor ars cu lacrimi de pocainta, fara
netezirea scurm aturilor pe care le-au f acut diavolii patimilor, nu este cu putint a de a ajunge n
ceata a doua, a lupt atorilor celor sporiti.

Pn a ce cu des a vrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici, unde z a ceau
contra firii, nc a nu am sc a pat de omul cel vechi, nc a nu avem sufletul fecioar a si parte de
crinul bunei vestiri a nasterii lui Dumnezeu n noi.
 Ceata ncepatorilor sta sub fericirea saraciei desavrsite. Nu este nimic de care s a fie
inima lor prins a, nici chiar de ei nsisi. Ct despre patimi, singura lor avutie au risipit-o si au
ajuns saraci de avutia aceea si s-au f acut ca un crin n pustie.

Celor din ceata sporitilor (treapta ilumin arii), dup a ce au fost nt ariti n Dragostea
Dumnezeiasca si au deprins mestesugul luptelor duhovnicesti, le ng aduie Dumnezeu lupta cu
diavolii. Cei ajunsi n aceast a treapta a desavrsirii crestine se afla sub semnul fecioriei, al celor
care s-au ntors la starea de copil f ara de patima, caci prunc ni s-a ar atat noua Iisus Hristos, iar
copilul crestea si se ntarea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si harul lui Dumnezeu era n
El. Luceaf arul de dimineata va rasari n inimile lor (2Petru 1,19), c aci Dumnezeu este Lumin a.
Iar Sfntul Prooroc Isaia spune: Atunci lumina ta va r asari ca zorile si tamaduirea ta se va gr abi
(Isaia 58, 8).

Cei din ceata des avrsitilor, care au ajuns n treapta ndumnezeirii, bat r azboi cu
diavolul si l ard necontenit, cu sabia Duhului Sfnt (rug aciunea). Dar, nu spre diavoli au cei
des avrsiti atintit a privirea, ci toat a faptura lor, absorbit a n Dumnezeu, se face ca un prjol,
ntr-un rug nearz a tor si fiind str a mutati de Dragostea lui Dumnezeu cu mintea n patria
cereasca, ard pe st apnitorul lumii acesteia diavolul, n inim a, cu sabia de v apaie a Duhului
Sfnt. Lumina Dumnezeiasc a creste tot mai mult n inima lor, iar pruncul Iisus se face b arbat
desavrsit si vine plecndu-si capul sub mna zidirii Sale, ar atndu-le astfel smerenia Sa, ca pe
un Botez. Acum nsa, vine si satana cu ispita sa: Nu cumva avem o p arere nalta, pentru
ndraznirea pe care o avem fat a de Dumnezeu ? Cu un cuvnt: Nu c adem n mndrie? Pe
toate acestea le arde ns a ascultarea des a vrsit a de Dumnezeu, care lumineaz a pe cei
des a vrsiti, ca un soare al drept atii. Si, precum Iisus Hristos s-a f a cut ascult ator, pn a la
moartea pe Cruce, de P arintele S au, asa si n cei des avrsiti, vointa lui Dumnezeu, cea mai
urias a putere, poart a chipul celei mai des avrsite lep adari de sine. Astfel, vointa noastr a se
face smerenie, caci dupa cum ne spune Sfntul Isaac Sirul: Desavrsirea este o prapastie de
smerenie.

Dar are diavolul un duh duhul minciunii (c aci al lui Dumnezeu este Duhul Adev arului)
si cu duhul minciunii ispiteste pe cei des avrsiti. Nu cumva si iubesc viata viitoare? Si vicleanul
diavol i arata ngeri de lumina (2Corinteni 11, 14). Aici este bine-stiut a o deosebire sigura ntre
cele doua duhuri. Ele au cte o lumin a, nsa lucrarea lor este diferit a. Lumina Duhului Sfnt e
Lumina lui Hristos, care lumineaza pe tot omul ce vine n lume, pentru c a ne lumineaza sa ne
cunoastem cu adev arat ce suntem, fat a de sfintenia lui Dumnezeu. n Lumina Adev arului ne
vedem multimea pacatelor noastre. Pe masura ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi, vedem
ct a stric aciune am f acut n vremea ntunericului necunostintei si al p a catelor. Si astfel ne
vedem cei mai mari pacatosi. Sfintii sunt convinsi de p acatele lor, de aceea, judecndu-se pe ei
nsisi, vrednici de iad se v ad, dar mostenesc Raiul primind n dar mntuirea.

Diavolul minciunii are si el o lumin a, nsa la fel de mincinoas a ca si el. Pe cnd lumina
cea adevarata ne arata pacatele noastre si din ele ne smerim pn a la Iad, duhul minciunii cu
lumina lui ascunde p acatele din ochii mintii noastre, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei,
facnd pe cel care p atimeste aceasta s a se cread a fara de pacate si ca este mntuit. nselati
sunt cei mndri, care nchisi n nestiinta lor sunt convinsi de mntuirea lor, desi s-a nt arit n
ei ntunericul cel mai dinafar a al mndriei.

Privind viata sfintilor, ei se cred niste p acatosi, convinsi de p acatele lor, chiar dac a fata
le straluceste ca soarele. Cei des avrsiti nu simt numai p acatele lor, ci c a se afla n ei toate
pacatele oamenilor (Galateni 6, 2-10). n inima lor str abate durerea, sufer a pentru durerile
oamenilor, vor sa se jertfeasca pentru ei, vor s a fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de
jertfa, prjolul care aprinde cu darul Duhului Sfnt lumea, care cutremur a portile iadului si
strneste mpotriv a toata vlvataia de ura sau ispita a doua, prin durere.
pentru noi crestinii, biruind ca un Dumnezeu. Pe cel des avrsit, n timpul ncerc arilor, l vor
parasi prietenii si i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi cei din casa lui, va fi dat n
minile vrajmasului. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desp arti de Dragostea lui
Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncerc a ri si suferinte, n care l cur a teste
Dumnezeu pe om, cnd nsusi El se ascunde, din Dragostea sa Dumnezeiasc a, si lasa sa se
pravaleasca asupra lui puhoaie de ura, care vor cauta sa-l nghita. De Dragostea lui Dumnezeu,
ns a , nimic nu-l mai desparte. El spune, mpreun a cu Sfntul Apostol Pavel: Cine ne va
desp arti pe noi de Dragostea lui Hristos? Necazul sau strmtoarea, sau prigoana, sau
foametea, sau lipsa de mbr acaminte, sau primejdia, sau sabia?

Precum este scris: Pentru Tine suntem omorti toat a ziua, socotiti am fost ca niste oi
de njunghiere. Dar, n toate acestea, suntem mai mult dect biruitori, prin Acela care ne
iubeste. Caci, sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici st apnirile, nici cele de
acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici n altimea, nici adncul si nici o alt a faptura nu va
putea sa ne desparta pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus Hristos, Domnul nostru
(Romani 8, 35-39). Iat a ce trebuie s a fie omul dup a fire un dumnezeu dup a har (Psalm 91, 6).
Sa nu ne spaimntam deci de acest r azboi mpotriva satanei c aci este un razboi duhovnicesc al
carui scop este mntuirea sufletului, iar mntuirea sufletului trebuie s a fie principala grij a a
crestinului. Acest razboi este lupta noastra, nu mpotriva carnii si a sngelui, ci... mpotriva
stapnilor ntunericului acestui veac si mpotriva duhurilor r aut atii de sub cer (Efes. 6, 12).
Cmpul de batalie este inima noastra... Durata razboiului este toata viata noastra (Nicodim
Aghioritul). Nu ne lupt am trupeste... armele luptei noastre nu sunt trupesti (2Cor.10, 3-4).
Stati deci tari, avnd mijlocul vostru ncins cu adevd rul si mbracndu-va n platosa drepta tii,
ncaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pa cii. n toate luati pav aza credintei,
cu care veti putea stinge toate s agetile arzatoare ale vicleanului. Luati coiful mntuirii si sabia
Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu (Efes.6, 14-17).

Numai dup a biruinta n acest r azboi (singurul r azboi sfnt!) vom putea auzi Pacea Mea
o dau voua si Slava Mea o dau voua. Celui ce va birui i voi da sa mannce din pomul vietii
care este n mijlocul Raiului lui Dumnezeu... nu va avea moartea cea de-a doua (a sufletului)...
i voi da s a sad a cu Mine pe tronul Meu... si va vedea un cer nou si un p a mnt nou
(Apoc.2:7,11; 3:21; 21:1)

Greseli n practicarea Rug a ciunii lui Iisus

Iata cteva din greselile care pot ap area n practicarea Rug aciunii lui Iisus:

Ca si-n muncile trupesti, n practica rug a ciunii crestinul trebuie s a aib a dreapt a
socoteala. Altfel, postul aspru, asceza peste m asura, pentru a primi darurile dumnezeiesti, l vor
duce pe nevoitor la mndrie si chiar la iesirea din minti;

Exista unii oameni care practica Rugaciunea lui Iisus cu scopul principal de a ajunge
n scurt timp la vederea Luminii Dumnezeiesti, si astfel si pierd rvna si dezn adajduiesc.
Nevoitorul trebuie s a stie c a acest lucru nu se ntmpl a imediat si c a aceasta lupta dureaz a
multi ani. Dumnezeu nu trece peste vointa noastr a, deoarece suntem persoane si avem voint a
libera, dar nici noi nu trebuie s a fortam libertatea lui Dumnezeu, pentru c a si Dumnezeu este
Persoan a si vine la noi atunci cnd crede c a este cu cuviint a, atunci cnd El vrea, conform
planului Lui de mntuire (a lumii si a fiec arei persoane n parte);

Pe masura sporirii darurilor dragostei dumnezeiesti n noi, pe aceiasi m asura, diavolii

aprind vapaia de ura asupra noastra. Dar, daca l rugam pe Mntuitorul Iisus Hristos, El va lupta
 Alt a greseal a este s a d a m prea mare important a metodelor psihotehnice de practicare

a Rugaciunii lui Iisus. Aceste metode, precum sunt: inspiratia si expiratia, b ataile inimii, sunt
doar metode generale, ca s a ne adunam mintea si s a o eliberam de elementele str aine naturii
sale. Aceste metode nu sunt miraculoase, dar ne sunt de folos, c aci evita mprastierea mintii.
Cnd mintea ajunge s a fie concentrat a si tinut a cu usurinta nlauntrul ei, atunci toate aceste
metode auxiliare devin netrebuincioase.

Alte greseli apar atunci cnd vrem s a trecem repede de la o treapt a a

rug a ciunii la
alta. Unii oameni, s arind peste prima treapt a, trec direct la a doua si nu reusesc prea mult. Altii
sar de la prima treapt a la a treia, unde nainteaz a mai ales pe respiratie. n acest caz inima
trupeasca s-ar putea s a sufere si acest lucru poate duce la ncetarea Rug aciunii lui Iisus. Nu
este o boala, binenteles, dar totusi este posibil ca aceast a lucrare sfnta sa se opreasca.

O alt a ispit a a Rug a ciunii lui Iisus este cea legat a de lacrimi. Atunci
cnd
Rug aciunea lui Iisus r amne n minte, ochii vars a multe lacrimi. Dar acest lucru nu este
ntotdeauna obligatoriu. Rug aciunea poate continua foarte bine si f ara de lacrimi. Asadar, nu
trebuie sa deznadajduim n absenta lacrimilor, pentru c a ele vor veni atunci cnd va ng adui
Dumnezeu. Si chiar dac a suntem inundati de ele, nu trebuie s a le dam mare atentie si nici s a
aratam altora aceste st ari (cu exceptia duhovnicului). Practica ascetic a spune ca atunci cnd
vorbim despre astfel de st ari, ele nceteaz a imediat si este nevoie de mult timp pentru a le
dobndi din nou.

De asemenea, nu trebuie s a ne gndim prea mult n ce stadiu al rug aciunii suntem. Pe

orice treapt a am fi trebuie s a continu am cu smerenie. Totodat a, nu trebuie s a ne mndrim, n
timpul rugaciunii, cu starile noastre pentru c a pierdem totul. Omul este un cersetor care umbl a
dupa o bucat a de pine si apoi se mndreste c a a obtinut-o n dar. Smerenia este comoara
tuturor virtutilor. Ea ascunde toate virtutile si n final se ascunde si pe ea. Trebuie s a
evitam cu prudent a mndria n viata duhovniceasc a, mai ales atunci cnd ea vine ca slav a
desarta. Slava desarta apare n toate virtutile noastre. Sfintii P arinti spun ca slava desarta este
asemenea cu un vnzator (tradator) care deschide n ascuns portile cetatii, pentru a fi jefuita de
vrajmasi. Nu conteaza cte virtuti sau cta tarie avem. Slava desart a ne da n minile diavolilor.
Si de aceea Sfintii Parinti ne sfatuiesc ca sa nu ne apucam de vreo virtute care ne duce la slava
desarta. Sfntul Grigorie Sinaitul spune c a cea mai bun a aparare pentru atletul rug aciunii este
sa fie n starea de smerit a cugetare, ca bucuria ce-i vine din rug aciune sa nu-l duca la mndrie.

V. Mintea si inima

Sufletul omenesc are n creier puterea rationale si n inima puterea simtitoare.

Puterile rationale ale sufletului omenesc sunt n numar de cinci: mintea, gndul, puterea
cugetetoare, puterea alegetoare si puterea hotertoare.
Iar puterile senzitive ale omului sunt tot n numar de cinci: vezul, auzul, gustul, mirosul si
pipeitul.
Persoana, ipostasul uman, cuprinde n el ntregul firii: duhul, sufletul si trupul . Omul
trebuie s a traiasc a dup a duh, duhul fiind partea superioar a a sufletului. Toat a alc a tuirea
omeneasca trebuie sa devina duhovniceasc a ca sa dobndeasca asemanarea cu Dumnezeu.
Duhul Sfnt este cel care intr a n unire cu Harul primit la Sfntul Botez, si tot el este acela care
introduce harul n inim a, centrul firii omenesti, care trebuie s a fie ndumnezeit. F ara inima, care
este centrul tuturor lucr arilor, duhul este neputincios. Iar f ara duh mintea ramne oarba, lipsita
de directie. Deci, trebuie g asita o legatura armonioasa ntre minte si inim a, pentru a organiza,
pentru a zidi persoana uman a n har, caci ndumnezeirea este un proces constient.
ndumnezeirea presupune o veghe nencetat a a mintii si o str adanie continua a vointei.
Unirea mintii cu inima const a n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii, cu simtirile
duhovnicesti ale inimii (Sbornicul vol.II, p.148).

Mintea - pAzitorul inimii

Mintea omului (ochiul sufletului) este puterea sufleteasc a cu care omul cunoaste si
ntelege lucrurile. Iar Sfntul Antonie cel Mare spune c a: Mintea care cunoaste pe Dumnezeu,
este faclia care lumineaza sufletul.

Puterea si capul sufletului este mintea care, desi este duhovniceasc a, si are locul de
petrecere n creierul omului. Mintea este partea cea mai nalt a a firii omenesti, este facultatea
contemplativ a prin care omul tinde c atre Dumnezeu. Mintea este partea cea mai personal a a
omului, principiul constiintei si al libert atii sale.

Mintea este iconomul sufletului, c aruia i da hrana pe care tu o oferi. Cnd are pace si i
dai ceea ce doreste, ea le d a inimii.

Mintea nti, ns a , se cur a t a pe sine de toate prejudec a tile deprinse n lume. Se

elibereaza de grijile vietii si, spunnd continuu rug aciunea, nceteaza de a mai rataci precum
meteoritii. Atunci s-a cur atit, cnd nu mai alearg a spre lucruri viclene si necurate, despre care
auzise si vazuse n lume.

Dupa aceea, intrnd si iesind din inim a prin rugaciune, curateste drumul si nlatura orice
urciune, viclenie sau necur atie. Astfel, mintea declar a razboi patimilor si demonilor care s-au
cuibarit n inima de multi ani, nestiuti si nev azuti pn a atunci si care se hr anesc cu patimile.
Cnd mintea si-a dobndit cur atenia cea dintru nceput, le vede pe toate si ca un cine latr a, se
lupta cu ele, ca un stapn si pazitor al sufletului. Avnd ca arma pe Iisus, i loveste pe dusmanii
diavoli, pna reuseste sa-i scoata n afara inimii, unde acestia url a ca niste lupi.

Pentru cei ncep a tori se recomand a rug a ciunea oral a (verbal a ). Acestea sunt
rug a ciunile citite din c a rtile de pravil a Bisericeasc a (Ceaslov, Acatistier, Psaltire, Sfnta
Liturghie, cele sapte laude si ascultarea n viata de obste).

Sfntul Simeon al Tesalonicului zice c a dup a vrsta duhovniceasc a a fiec a ruia se

recomanda si lucrarea duhovniceasc a a rugaciunii mintii si a inimii. Daca cineva ncepe nainte
de vreme aceast a nalta rugaciune a inimii, nainte de a se fi cur atit de patimi, se osteneste si
se tulbura n zadar. Deci, nimeni sa nu ncerce sa nceapa viata duhovniceasca cu rugaciunea
contemplativ a a inimii, ci cu rug a ciunea lucr a toare, care const a n metanii, nchin a ciuni,
rug aciuni din Ceaslov, Psaltire, Acatistier si alte c arti folositoare de suflet, ortodoxe, post,
ascultare si smerenie fat a de toti. Aceasta formeaz a viata cea lucr atoare, care este potrivit a
pentru toti crestinii mireni si calugari.

Iar viata contemplativa, specifica mai ales calugarilor, consta n: paza mintii, lucrarea
mintii, rug a ciunea mintii, rug a ciunea inimii si contemplarea sau privirile cele
duhovnicesti ale mintii.
 Paza mintii (trezvia) este un mestesug duhovnicesc care, cu ajutorul lui Dumnezeu,
izbaveste pe om de gnduri, de cuvinte si de fapte rele (Filocalia 4, Sf. Isihie Sinaitul).

Lucrarea mintii este atunci cnd st a m cu atentia n inim a si prin pomenirea lui
Dumnezeu nlaturam orice gnd care ar ncerca s a patrunda n inima.

Ruga ciunea mintii este atunci cnd cineva se nt areste cu atentia n inim a si de acolo
nalta rugaciunea catre Dumnezeu. Rug aciunea mintii este rug aciunea facuta cu luarea aminte
de sine, fara gnduri, fara imaginatii si cugete rele.

Dupa cum zice Sfntul Ioan Gur a de Aur, pazirea inimii nseamn a de fapt pazirea mintii
ca sa nu plece din inima: Tineti inima sub toata paza, ca nu cumva s a iasa gndul despre
Dumnezeu, ci printr-o pomenire nencetat a si curata sa se ntipareasca n sufletele noastre, ca
o pecete, gndul la Dumnezeu. Pentru cei naintati n rug aciune aceasta pecete se va numi
ruga ciunea cea de sine misca toare. Zice Sfntul Isaac Sirul: Stai cu luare aminte n inima si
cu frica de Dumnezeu, nalt a de acolo Rugaciunea lui Iisus, adic a din adncul inimii tale.
Lucrnd astfel, asteapt a cu rabdare si cu smerenie zdrobirea inimii, cu un simt amnt de
pocainta, pna cnd va veni si se va atinge de inima ta, harul lui Dumnezeu, si va trezi n ea
rugaciunea nencetata, cea de sine misc atoare, care murmura ca un prias si care va fi pentru
tine ca un paznic care strajuieste inima ta de orice necuratie si primejdie.

Ra ta cirea mintii

Iosif Sihastrul Vatopedinu ne nvat a ca rugaciunea ciclica dinlauntrul inimii nu se teme

niciodata de r atacire. Celelalte rug aciuni presupun o oarecare temere, deoarece apare foarte
usor imaginatia.
Ct de mare este r atacirea mintii si ct de greu de nteles! Pentru c a atunci cnd harul
se apropie de om, mintea - pasarea, cum i spune Avva Isaac - cauta sa intre peste tot, sa
I
ncerce totul. Incepe cu zidirea lui Adam si ajunge n profunzimi si n altimi, de unde dac a
Dumnezeu nu-i spune ea nu se mai ntoarce.

Cnd se nmulteste harul, mintea este rapita n vederea cea dumnezeiasca si inima se
aprinde de iubirea cea dumnezeiasc a si arde toat a de dragoste dumnezeiasc a. Atunci, mintea
se afla n ntregime unita cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul cnd se apropie de
foc. Natura fierului nu se schimb a, dar atta timp ct r amne n foc este una cu focul, iar cnd
se scoate din foc, revine din nou n starea lui natural a de material tare.

Atunci linistea domneste n minte si pacea se asterne n tot trupul. Atunci omul se roag a
cu cuvintele lui si cu rug aciuni alcatuite de el si se urc a la vederea cea dumnezeiasc a, fara ca
mintea sa fie nchisa n inima.

Rugaciunea mintii este f acuta pentru a veni harul. Cnd vine harul, mintea nu se mai
mprastie. Si cnd mintea r amne pe loc, foloseste tot felul de rug aciuni, le ncearca pe toate.

Celelalte feluri de rug aciuni nu sunt gresite, dar se poate c adea usor n greseal a, daca
mintea nu s-a cur a tit pe deplin si primeste fel de fel de imaginatii, n loc de vedere
duhovniceasca. Daca pe malul m arii se afla un izvor de ap a curata, atunci cnd avem furtun a
pe mare, apa m arii se amestec a cu apa curat a a izvorului. larict de ntelept ai fi, nu poti s a
separi apa curata. La fel se ntmpla si cu mintea, daca o expunem furtunii gndurilor.
 Si mai ia aminte la urmatoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt nruditi cu duhul nostru si cu
mintea. Iar mintea este cea care hr aneste sufletul pentru c a mintea aduce orice vedere si
miscare mental a n inima; iar inima este nselat a prin amestec si confuzie, asemenea izvorului
care se varsa n mare. Atunci se ntunec a si se nnegreste sufletul. Din momentul acela, n locul
vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai nchipuiri. n felul acesta au ap arut ratacirile si
ereziile.

Cnd omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajeaz a niciodata, nu are
ncredere n sine, ci are fric a de Dumnezeu ct tr a ieste, atunci de se apropie cel r a u
ntelege imediat ca se ntmpla ceva nefiresc, ceva anormal. n aceast a situatie, toate puterile
sufletului cer de la Dumnezeu ajutor. Caut a pe Cel care a adus toate de la nefiint a la fiint a si
care tine totul. Numai Acesta este n m asura sa separe ape de ape.
Si, rugndu-te cu lacrimi, nsel aciunea dispare si nveti cum s a fugi de orice r atacire.
Apoi, traind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce se cheam a un om practic si f ara
masura dai slava lui Dumnezeu si-I multumesti pentru c a ti deschide mintea ca s a cunosti
capcanele si mestesugirile celui r au si sa te feresti de ele.

Cel care va fi prins n r atacire, daca va face ascultare de un p arinte duhovnicesc, poate
sa scape de ratacire si de diavol. De aceea vrajmasul l sfatuieste si se straduieste mereu sa-l
conving a s a nu se ncread a n nimeni, ci s a primeasc a numai propriile gnduri, s a cread a
numai n puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. ntr-un astfel de cuget nesmerit si face
cuib egoismul, mndria cea luciferic a a tuturor celor r at aciti, care nu vor cu nici un chip s a
renunte la ratacirea lor.

Asadar, Domnul Hristos care este Lumina cea adev arata, sa lumineze si sa ndrepte
pasii tuturor celor rataciti care nu vor cu nici un chip s a renunte la ratacirea lor.

Inima ra da cina si centrul vietii

Sfnta Scriptura arata ca inima omului este mai adnc a dect toate (Ieremia 17, 9-10),
fiindca ea poate fi izvorul cel f ara de fund al tuturor r autatilor (atunci cnd nu este p azita cu
rugaciune si cu poc ainta), dar poate deveni izvorul tuturor bun atatilor, atunci cnd este cur atita
de pacate. Inima este izvorul vietii (Pilde 4, 23). De aceea: Fericiti cei curati cu inima, c a aceia
vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).
Inima este cea dinti n ascuta dintre madularele trupului nostru. Ea este r adacina vietii.
Inima este centrul vietii si al sufletului nostru. Pentru aceasta si Dumnezeu ne-o cere, zicnd:
Fiule, d a -mi inima ta (Pildele 23-26), iar nteleptul Solomon zice: Cu toat a str a juirea
strajuieste inima ta (Pildele 4, 23). Altfel, inima se face izvor al mortii, n loc de izvor al vietii.

Inima - centrul ntreit al puterilor omenesti

1) - Inima este centrul puterilor firesti ale omului.

a) - Inima este sediul, r ad acina si izvorul tuturor puterilor firesti ale trupului,
adica: puterea hranitoare, puterea vietuitoare, puterea simtitoare, puterea vietuitoare,
puterea atragatoare, puterea p astratoare, puterea pref acatoare, puterea eliminatoare,
etc.

b) - Inima este centrul tuturor puterilor firesti ale

sufletului omenesc: b.1. Puterea voitoare
 b.2. Puterea rational a care este format a din cinci parti: minte, gnd
care rasare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere si hot arre.

b.3. Puterea poftitoare, numit a si simtire.

b.4. Puterea mnioas a , numit a si mnie.

b.5. Puterea cuvnt a toare (cuvntul l a untric).

Puterea cuvnt atoare a sufletului nostru se afl a la doua degete orizontale deasupra
snului stng si tine pn a la furca pieptului.

Puterea poftitoare se afla n mijlocul inimii si tine pna la buric.

Puterea mnioasa se afla n mijlocul inimii.

Inima, n Traditia Bisericii Ortodoxe, nu este exclusiv sediul vietii afective, ci este si
sediul ntelegerii (inima = adncul mintii). O ntelegere care presupune si simtire. Inima este
centrul omului integral, este locul spiritului si, prin urmare, redecina vointei, a simtirii si a
cunoasterii.

Astfel, n conceptia gnoseologica a Bisericii Ortodoxe, inima este punctul de incident a a

prezentei divine si transcende att viata afectiv a, ct si gndirea discursiv a care este situata n
creier.

Sfntul Evagrie Ponticul spune c a: ntelegerea, dupe cuvntul nteleptului Solomon,

rezide n inime, iar cugetarea n creier. Acesta este motivul care face ca nevoitorii duhovnicesti
sa aiba sentimentul nu numai c a patrund, ca traiesc, ci si c a nteleg tainele Dumnezeiesti.
ntelegerea este un aspect al lucr a rii mintii n inim a, ceea ce este cu totul altceva fat a de
speculatia rationala propriu-zisa. ntelegerea singur a, ramasa la dimensiunile ei umane, nu va
putea gasi niciodata n sine acea suficient a care sa-i ngaduie sa ajunga la rezultate depline.
Lucrarea rugaciunii si a darului Dumnezeiesc i confer a inteligentei valoare, i valorific a functia
cognitiva, de cunoastere. Mintea care se uneste cu inima, prin actul rug aciunii si darul Duhului
Sfnt, depaseste speculatiile filosofice si teologia rational a.

Mintea nu mai este acum singur a, ci este restaurat a n functia ei integral a, alaturi de
inima. Prin Harul Dumnezeiesc, mintea va cunoaste prin inim a. Iar, daca vom pune la poarta
inimii strajer pe minte, adic a gndul cel bun, el nu va l asa sa intre nauntru pacatele celor cinci
simturi, iar patimile cele ce ies din inim a le va opri, ca s a nu se faca pacate. Deci, paza inimii
consta n a pune gndul portar al inimii, pentru a opri orice gnd p atimas sa intre n inima.

Mintea care intr a n inima, la nceput se simte foarte strmtorat a, ca ntr-o temnit a. Dar,
dupa ce se va deprinde cu aceast a lucrare, se va simti foarte bine, c aci mintea are c amara
fireasca inima.

2) - Inima este centrul puterilor mai presus de fire ale crestinului, adicd centrul
duhovnicesc

Inima crestinului este centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Duhului Sfnt si al tuturor
faptelor bune, crestine.

Darul lui Dumnezeu cel mai presus de fire, pe care l-am primit de la Sfntul Botez, se
afla n inima. Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune c a: mperetia lui Dumnezeu se afl e
neuntrul vostru (Luca 7, 28). Iar Sfntul Apostol Pavel ne spune c a: ... iubirea lui Dumnezeu
s-a versat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt cel deruit noue (Romani 5, 5).
 Sfntul Macarie Egipteanul, referindu-se la lucrarea harului lui Dumnezeu n inima
crestinului, spune: Cnd harul pune stapnire peste om, El stapneste peste toate partile firii si
peste toate gndurile. Caci mintea si toate gndurile se gasesc n inima si de aceea harul trece,
prin inima, n toata firea crestinului.

3) - Inima este centrul puterilor n afard de fire ale crestinului

Patimile si p acatele se numesc afar a de fire, pentru c a nu au fost create de Dumnezeu

si nici nu au fost de la nceput n om. P a catele si au sediul tot n inim a , dup a cuvntul
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care zice: Din inima ies gndurile cele rele, uciderile,
desfrnarile, marturiile mincinoase, hulele... (Matei 16, 19).

Iar Sfntul Diadoh al Foticeii spune: Din Dumnezeiestile Scripturi si din ns asi simtirea
mintii, aflam ca nainte de Sfntul Botez, harul lui Dumnezeu ndeamn a sufletul spre fapte bune
din afar a, iar diavolul foieste n adncurile inimii, ascuns n gnduri (Psalm 63, 6-7). n
momentul n care ne-am ren ascut prin Sfntul Botez, diavolul este scos din adncurile inimii si
lucreaza asupra crestinului din afar a, iar Harul lui Dumnezeu din inim a.

n inima omului se s avrseste r azboiul satanei, care, fiind nev azut, nu-l simt cei mai
multi crestini.

Dup a Sfntul Botez, deci, diavolul este scos din inim a, dar i se ng aduie s a lucreze
asupra omului prin trup. Cnd harul lui Dumnezeu p araseste pe om, pentru p acatele savrsite
sau din iconomie dumnezeiasc a, diavolii foiesc ca niste serpi n adncul inimii, neng aduind
sufletului s a caute spre binele dumnezeiesc. Cnd, ns a, prin rugaciune, harul dumnezeiesc
p a trunde n inim a , atunci diavolii se strecoar a ca niste nori ntunecosi prin portile inimii.
Diavolul, ramnnd n exterior, va seduce pe om cu mndria, cu slava desart a si mai ales cu
senzualitatea, cu ng aduinta lui Dumnezeu, care pune astfel la ncercare virtutile oamenilor.

Sfntul Simeaon Metafrastul spune c a: Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de
la Dumnezeu, mplineste o mare iconomie.... Dupa caderea lui Adam din har, cugetele omului
s-au f acut pamntesti si tind n jos, iar cugetul omului care n Rai era simplu si bun, s-a
amestecat cu cugetul trupesc al p a catului. De atunci, n jurul inimii omului roteste
acoperamntul ntunericului, adica focul duhului lumesc, care nu las a mintea sa creada sau sa
iubeasca pe Dumnezeu si nici sa mplineasca Voia Sa cea Sfnta.

Exista n cei care se ndulcesc cu patimile simtirea unei iubiri p atimase a trupurilor si un
duh necurat, diavolesc, s alasluit n nsusi simtirea celui luptat de desfrnare. Acesta simte
arderea dureroas a a trupului ca si cum s-ar afla ntr-un cuptor de foc. Acest lucru l face s a nu
se team a de Dumnezeu, s a dispretuiasc a aducerea aminte de chinurile iadului si s a fie
nep asa tor fat a de Biseric a si de rug a ciune. Ajunge astfel ca un iesit din minti si din sine si
ametit de pofta desfrnarii.

Sfntul Isaac Sirul ne nvat a c a mintea usor se cur a teste prin rug aciune si citit, cu
ajutorul Harului Duhului Sfnt, dar tot la fel de usor se ntineaz a prin pofte si pacate. Iar inima
cu greu se curateste de pacate prin faptele bune, crestine, cu ajutorul harului dumnezeiesc, dar
si cu anevoie se ntineaz a, deoarece cuprinde si tine n sine simtirile cele din auntru.

Inima este un organ al organelor n trup si mintea se foloseste prin inim a de trup, ca de
un organ. Iar Sfntul Macarie cel Mare spune c a: Inima este primul organ trupesc al mintii. Ea
este centrul tuturor puterilor sufletului si ale trupului nostru, iar dac a o singura simtire sau
putere a sufletului se va ntina, ndata ntinaciunea ei se ntinde si alearga la inima.

Cum se explica citatul: Eu dorm, dar inima mea vegheaz a? Cu aceleasi lucrari cu care
se ocup a omul n timpul zilei, inima se va ocupa n timpul noptii, cnd mintea si fortele omului
se odihnesc. Si acest lucru l putem vedea clar din visele noastre. Sfntul Vasile cel Mare
spune c a n mare m a sur a n alucirile noptii (visele) sunt o reflectare a gndurilor noastre de
peste zi. Preocup arile rele, din timpul zilei, dau nastere viselor rele. La fel se ntmpl a si cu
faptele bune. Ascetul rug aciunii se gndeste toat a ziua la Dumnezeu, prin rug aciune, citit si
fapta bun a crestin a. Amintirea lui Dumnezeu prin fapt a, repetarea Rug aciunii lui Iisus, este
bucuria lui. El face totul, fie c a mannca, fie ca bea, spre Slava lui Dumnezeu, dup a cuvntul
Sfntului Apostol Pavel. Este deci normal ca inima lui s a se gndeasc a la Dumnezeu si s a se
roage, chiar si n timpul celor cteva ore de odihn a din noapte. n acest fel, inima lui este
ntotdeauna treaza.

Deci, inima crestinului este locul n care se lucreaz a toat a dreptatea, dar si toat a
nedreptatea. Inima este un vas care cuprinde toate patimile, dar, n acelasi timp, se poate g asi
n inima Dumnezeu, Maica Domnului, ngerii, Sfintii, Visteriile Harului si Viata cea Vesnic a.
Mai pe scurt, dupa faptele crestinului, n inima se poate afla sau mparatia lui Dumnezeu, sau
Iadul.

VI. Treptele si roadele rugd ciunii

RugAciunea sufletului si a trupului.

Sfntul Ioan Scararul ne spune c a: Rugsciunea, dups calitatea ei, este petrecerea si
unirea mistic s a omului cu Dumnezeu. Iar dup s lucrare, este hrana sufletului, nt srirea
duhovniceascs a inimii, mpscarea cu Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, podul
care ne trece peste ispite, focul care arde si alung s pe diavoli, lucrarea ngereascs, luminarea
mintii, curstirea inimii, alungarea ntristsrii si a deznsdejdii, mblnzirea mniei, oglinda sporirii
duhovnicesti, descoperirea asez srii sufletesti, prevestitoarea rssplstirii viitoare, semnul slavei
ceresti, vorbirea mintii cu Dumnezeu, rodul bucuriilor duhovnicesti, urcusul mintii c stre
Dumnezeu, ntrebuintarea cea mai bun s si mai curats a mintii noastre, maica tuturor virtutilor
crestinesti.

Trebuie stiut faptul c a si trupul nostru trebuie s a participe la lucrarea rug aciunii. Pentru c a
si trupul trebuie s a primeasc a har. El trebuie s a lupte. Ba mai mult, se ajunge la starea de a
primi har, prin nevoint a, suferinta si munca binecuvntata. La Rug aciunea lui Iisus nu este de
ajuns ca sa rostesti rug aciunea cu mintea, pentru a primi har, ci si trupul trebuie s a colaboreze.
Caci omul are suflet si trup, iar trupul trebuie si el s a fie mntuit.

Ascultnd, deci, ceea ce spun Sfintii P arinti, putem zice c a cei care refuz a mijloacele
rugaciunii, refuza esenta rugaciunii nsasi.

Toate acestea ns a, trebuie f acute cu binecuvntarea p arintelui nostru duhovnicesc,

pentru ca diavolul s a nu ne poat a nsela. Lupta Rug a ciunii lui Iisus este grea, pentru c a
diavolul porneste r a zboi mpotriva noastr a , atacndu-ne dup a cresterea noastr a
duhovniceasca, cu toate vicleniile sale.
 Treptele rugsciunii

Rugaciunea are mai multe trepte:

1) - Rugsciunea orals este cea dinti treapta a rugaciunii. Cnd ne rugam cu limba, cu gura
si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a rug aciunii. Despre acest fel de rug aciune,
Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul meu ctre Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti
Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; 8, 15). Dac a am fi multumiti s a
ramnem numai n aceasta treapta a rugaciunii, atunci avem pomenirea lui Dumnezeu
numai n gura si pe limba noastr a, iar cu mintea si cu inima ne afl am departe de El (Isaia
29, 13). Totusi, si acest fel de rug a ciune este necesar, pentru c a astfel ncepem a ne
nv a ta s a ne rug a m. Acest fel de rugaciune, pe care Sfintii P arinti o numesc plugria
sufletului, este slavoslovie si rug aciune c a tre Dumnezeu, care se face prin cntarea
de psalmi de tropare, de canoane sau alte rugaciuni care se afla n Ceaslov, Acatistier
si alte carti de slujba.

Sufletul omenesc are dou a p a rti dominatoare mintea si inima. Mintea izvor a ste
permanent gnduri (Creierul uman este unealta ratiunii), iar inima este unealta sentimentelor si
a simtirilor.
2) - A doua treapta a rugaciunii este Rugsciunea mintii. n aceasta treapta a rugaciunii
spunem rug a ciunea cu mintea si ntreaga noastr a atentie este concentrat a la
cuvintele rugaciunii, dar n minte. Cnd mintea oboseste, o l asam sa se odihneasc a si
ncepem din nou s a rostim rug a ciunea cu buzele. Dup a ce mintea s-a odihnit,
rencepem rug a ciunea, concentrndu-ne din nou toat a atentia nlauntrul mintii. Sfntul
Nil ne sfatuieste: Aminteste-ti ntotdeauna de Dumnezeu si mintea ti va deveni Rai.

3) - A treia treapt a a rugaciunii este Rugsciunea inimii. n aceasta treapta a rugaciunii,

Rugaciunea lui Iisus coboar a n inima, mintea si inima fiind acum unite. Atentia este
acum adunata n inima si este cufundata din nou n cuvintele Rug aciunii lui Iisus, dar
mai nainte de toate, nl auntrul numelui lui Iisus, care are o adncime neperceput a.

Rugaciunea pe care o zicem cu gura si o ntelegem cu mintea si o simtim cu inima, devine

sferica (ciclica) n miscarea sufletului nostru. Aceasta este rug aciunea inimii.

4) - A patra treapt a a rug a ciunii este Rug s ciunea de sine misc s toare. Cnd se
ntareste n inima, rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-
m pe mine pctosul, de la o vreme inima se roag a fara a mai zice cuvintele
rugaciunii. n timp ce atletul rug aciunii m annca, lucreaza, vorbeste sau doarme, inima
se roaga. Este ceea ce se spune n Cntarea Cntrilor (15, 2) Eu dorm, dar inima-mi
vegheaz.

Cel aflat n aceast a treapt a a rug a ciunii ajunge la ceea ce spune Sfntul Apostol Pavel:
Nencetat v rugati (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul care a ajuns la rugciunea de sine
misctoare, oriunde ar fi si orice ar face, inima lui se roag nencetat. Rugaciunea, cnd ajunge
sa fie de sine miscatoare, toata viata omului este o rug aciune.

Cnd vorbeste cu oamenii, are n tain a o alta gura de foc a Duhului Sfnt din inima lui. Cu
aceasta gura el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta este gura Duhului Sfnt, dup a cum o numeste
Sfntul Vasile cel Mare. Un astfel de om, care a ajuns la rug aciunea de sine misc atoare, orice
ar face el, inima lui se roag a. Pentru ca Duhul Sfnt, cnd se va s alaslui n om, nu nceteaz a
din rugaciune: nsusi Duhul se roag pentru noi, cu suspine negrite (Romani 7, 28).
 5) - A cincea treapt a a rug a ciunii este Rug A ciunea cea v A z A toare. Cel care are
aceasta rugaciune ajunge s a fie nalt v azator de Dumnezeu. Cu mintea lui, el poate s a
vada gndurile oamenilor, duhurile rele si ngerii.

6) - A sasea treapt a a rugaciunii este RugAciunea n extaz sau n uimire. n timpul

acestei rugaciuni, omul se rapeste cu mintea la Cer. Fata lui se face ca soarele si minile
lui si degetele lui ca facliile de foc si nu se mai afl a pe pamnt cu mintea, ci n Cer.

7) - A saptea treapta a rugaciunii este RugAciunea cea duhovniceascA. Dumnezeiestii

Parinti numesc aceasta rugaciune vedere duhovniceasca si mparatie a cerului.

Rug a ciunea duhovniceasc a este mai presus de hotarele rug a ciunii Ea este o fire cu
Dumnezeu. Despre aceasta rugaciune spune Sfntul Apostol Pavel: Stiu un om oarecare care
acum paisprezece ani s-a r apit pna la al treilea Cer si a auzit cuvinte care nu este cu putint a
omului a le gr ai. n trup sau n afar a de trup, nu stiu. Dumnezeu stie. n aceasta treapta a
rugaciunii, mintea omului nu mai lucreaz a dupa a sa putere, ci este luat a de puterea Duhului
Sfnt si dus a n slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Atunci mintea omului este
dus a la descoperiri mari n Cer sau n Iad, unde vrea Duhul Sfnt s a o duc a . Astfel, omul
ajunge la mari descoperiri dumnezeiesti. Si cnd revine iar la starea lui cea dinti, nu mai stie
daca a fost n trup sau n afar a de trup, ca Sfntul Apostol Pavel. Aceasta este cea mai nalt a
rugaciune, despre care spune dumnezeiescul P arinte Isaac Sirul c a de abia se nvredniceste
unul din neam n neam.

Un rugator desavrsit trece prin toate aceste trepte de rug aciune, cu darul lui Dumnezeu.
Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este n puterea lui. A omului este numai vointa. S a
voiasc a s a se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se nvrednici de o nalt a lucrare
dumnezeiasca depinde de darul lui Dumnezeu (Ne vorbeste p arintele Cleopa, vol.I. 1995).

Roadele RugAciunii lui Iisus

Sfintii Parinti spun ca: Rugaciunea lui Iisus este pinea ce sprijin pe nevoitor, apoi
devine untdelemnul care ndulceste inima, iar n final ea se face vinul ce mbat pe ascet,
adica l duce la extaz si unire cu Dumnezeu.

Primul rod pe care Hristos l da ascetului, prin rug aciune, este constientizarea st arii lui
pacatoase (luarea aminte). El nceteaza sa mai creada ca este bun si se considera urciunea
pustiirii care sta n locul cel sfnt (Matei 24, 15). Cuvntul lui Dumnezeu este Cuvntul ascutit
al Duhului Sfnt care p atrunde pna n adncurile sufletului, asemenea bisturiului unui chirurg,
care patrunde pn a la os. Ascetul descoper a atta necur atie n sufletul s au, nct l simte
duhnind. Deci, orice a fost ascuns si necunoscut pentru ascetul rug a ciunii, acum i este
descoperit prin Rug aciunea lui Iisus. Ca urmare a acestui fapt, el se consider a mai prejos
dect toti oamenii si v aznd ca iadul este locuinta sa vesnic a, ncepe sa plnga duhovniceste,
pentru moartea lui spiritual a. Astfel, atletul Rug aciunii lui Iisus nu vede p acatele celorlalti
oameni, ci numai moartea sa sufleteasc a. Ochii lui devin fntni de lacrimi duhovnicesti care se
revarsa din cainta inimii. El plnge ca un condamnat la moartea cea vesnic a si n acelasi timp
striga: Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta! Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare
mila Ta! Miluieste-m a Dumnezeule, dup a mare mila Ta! Cu aceste lacrimi duhovnicesti
ncepe cur atia mintii si a sufletului. Precum apa de ploaie limpezeste si cur ata pamntul de
mizerie, la fel si lacrimile duhovnicesti limpezesc si albesc sufletul de p a cate. Pentru c a
lacrimile de cainta sunt al doilea Botez.

Petrecerea celor curati este rug aciunea nencetata, fiindca gndurile lor, ntotdeauna sunt
miscari dumnezeiesti.
 Cel care se nevoieste n rug aciune, simte mngierea dumnezeiasc a, simte prezenta lui
Hristos, care i mpartaseste dulceata linistirii, pacea netulburata, smerenia adnca si dragostea
dumnezeiasca, nesfrsita pentru toti. Mngierea prezentei dumnezeiesti nu poate fi comparat a
cu nimic omenesc. Cel care p a timeste multe dureri, boli, necazuri si si pune n a dejdea n
Dumnezeu, simte cel mai mult mngierea dumnezeiasc a. Din acest motiv, unii pustnici evit a
cu insistent a mngierea oamenilor, pentru a putea simti dulceata covrsitoare si bucuria
vesnica a mngierii Dumnezeiesti, lucru care este de nenteles de c atre cei lumesti.

Omul duhovnicesc primeste har si n suferintele pe care i le produc ceilalti oameni. El se

ridica spre cerul azuriu si plin de slav a al vietii duhovnicesti, unde r autatile lumesti nu-l mai pot
atinge. El nu mai este afectat de def aimare, nedreptati, dispret, nvinuire, ci doar de c aderea
duhovniceasca a vreunui frate.

Al doilea rod al rugaciunii inimii este smerenia. Dupa nvatatura Sfintilor Parinti, lucratori ai
rug aciunii inimii, luarea aminte si smerenia sunt cele dinti roade ale rug aciunii. Acestea se
obtin prin practicarea st a ruitoare a oric a rui fel de rug a ciune, dar ndeosebi prin practicarea
Rug aciunii lui Iisus, a c a rei lucrare se afl a mai presus dect cntarea de psalmi si dect
celelalte rugaciuni vorbite.

Al treilea rod al rugaciunii inimii, care se naste la rndul s au din luarea aminte si
smerenie, este umilinta. Iar, aceste trei roade ale rugaciunii adica: luarea aminte, smerenia si
umilinta, precum si adevarata rugaciune, sunt daruri ale lui Dumnezeu (Sbornic 1, p.193).

Al patrulea rod al acestei rugaciuni este adunarea gndurilor.

Al cincilea rod este evlavia.

Al saselea rod este frica de Dumnezeu.

Al saptelea rod pomenirea mortii.

Al optulea rod este linistirea gndurilor.

Al noualea rod este caldura harica a inimii.

Al zecelea rod este concentrarea atentiei n inima.

Al unsprezecelea rod este privirea din ce n ce mai atenta asupra pacatoseniei noastre, din
care pricina sporeste n noi umilinta si se preface n plns duhovnicesc.

Al doisprezecelea rod este simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii, a Judecatii de Apoi si
cugetarea la muncile iadului miezul evlaviei crestine ortodoxe.

Al treisprezecelea rod al Rug aciunii lui Iisus este dezlipirea noastra de la lucrarile
frumoase ale lumii acesteia si r amnerea ei n inima. Prin aceasta obisnuinta a mintii, de a
ramne n inima, ea fuge si uraste dulcetile simtite ale organelor si simturilor. Acest lucru l
adevereste Sfntul Diadoh al Foticeii, zicnd: Cel ce intra de-a pururi n inima sa, se ntristeaz a
de toate cele frumoase ale vietii. Caci cu duhul umblnd, nu mai poate sti de poftele trupului.
De asemenea, se dezlipeste de r atacirea nalucirilor, de navalirile gndurilor rele si urte care se
lucreaza prin imaginatie

Deci, mintea coborndu-si cu liniste lucrarea sa, lipsit a de relele aratate mai nainte si
tinznd sa se uneasca cu cuvntul cel nauntru asezat al inimii se dezbraca astfel de tot idolul
si chipul grosolan al imaginatiei, din pricina strmtor arii locului inimii, dup a cum sarpele se
dezbraca de pielea sa.
 Crestinul care si va obisnui mintea s a ramna n inima, va dori totdeauna sa-si ncuie usa
chiliei sale si s a se linisteasca, sa-si ncuie usa gurii si s a taca si sa-si ncuie usa l auntrica a
cuvntului celui n auntru asezat, spre a nu mai l asa duhurile viclene sa vorbeasca ntr-nsul
rautatile si vicleniile voite de ele, prin care omul se face necurat n fata lui Dumnezeu, Cel ce
ncearca inimile si r arunchii. Pentru aceasta, ne sf atuieste Sfntul Ioan Sc ararul: ncuie usa
chiliei pentru trup, usa gurii pentru vorbirea cu oamenii si usa dinsuntru pentru duhuri.

Al patrusprezecelea rod ce se naste din practicarea Rug aciunii lui Iisus, const a n aceea
ca mintea, afundndu-se n inim a si vaznd acolo, cu ochiul s au gnditor, chipul urt si grozav,
si nfatisarea urta cu care s-a mbracat prin necuviincioasele privelisti, prin urtele auziri si prin
purtarea dupa voia simturilor si a lumii de care mai nainte s-a l asat prinsa dupa cum arat a
Sfntul Grigorie al Tesalonicului, ea ncepe s a cstige smerenie, plns si lacrimi. Si cum sa nu
se smereasca ticaloasa, vaznd locul inimii sale ntinat si nnegrit de un ntuneric gros, ce i s-a
pricinuit de pacatele facute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta.

Cuviosul Marcu zice, de asemenea: Cel cuprins de gnduri oare cum va vedea p scatul?
Celui cuprins de gnduri i se acoper s ca si cu o negur s sufletul. Iar acest ntuneric si are
nceputul din ntelegere rea si fapte rele. Cum ss nu plng s si ss nu se ntristeze tic sloasa,
vsznd partea sa cuvntstoare plins de attea gnduri trufase, de attea pofte necuvnt stoare,
de attea gnduri hulitoare si dr scesti? Cum s s nu plng s ticsloasa, v sznd partea sa
poftitoare robits de attea gnduri urte si pofte necuviincioase, iar partea mnioas s cuprinss
de attea gnduri viclene, urte si pofte necuviincioase, v szndu-si inima orbits de nesimtire,
pietroass si rsnits de attea r sutsti?. Caci, inima vede c a omul sau dinauntru nu este biseric a
a lui Dumnezeu si a harului S au, ci pestera de tlhari si pravalie de pacate si de draci. Pentru
acesta, prin smerenie, plns si lacrimi, milostiv l face pe Dumnezeu care o usureaz a de
patimi si o izbaveste de napadirile gndurilor dracesti.

Al cincisprezecelea rod ce se naste si creste din Rug aciunea lui Iisus, consta n faptul ca
prin ntoarcerea mintii n inim a si zabovirea ei n inim a, prin privire gnditoare, str ajuire, pazire
si rugaciune, partea launtrica a omului se face ca o oglind a curata, dupa cum ne nvata Sfntul
Calist n care mintea vede foarte clar aplec srile rele ale inimii sale, bntuielile si pndirile
duhurilor necurate. Pe scurt, mintea ncepe s a-si vad a toate greselile sale, pn a la cele mai
mici, fapt pentru care cheam a cu mare durere pe Iisus spre ajutorul s au, si cere iertare, se
poc a ieste, se ntristeaz a , cade la Domnul si adaug a plns peste plns, smerenie peste
smerenie si face ct poate ca s a se ndrepte si s a nu mai pacatuiasca. De aceea spune Sfntul
Ioan Scararul: Rugsciunea ta ti va arsta asezarea pe care o ai. Caci rugaciunea, fiind oglinda
monahului celui cuvnt ator de Dumnezeu, i d a n vileag asezarea launtrica (Cuv.28).

Al saisprezecelea rod care se naste ca urmare a ntoarcerii mintii c atre inim a , este
curstirea firii de cstre Dumnezeu, prin lucrarea cea mai presus de fire a harului Duhului Sfnt.
Dupa cum Dumnezeiestii Parinti au aflat unele chipuri si mestesuguri firesti spre a cur ata firea
omeneasca de patimile cele afara de fire ce au intrat ntr-nsa, cum ar fi: postul, privegherea,
culcarea pe jos, plecarea genunchilor, nchin aciunile, nfrnarea si celelalte nevointe si p atimiri
ale trupului, n acelasi chip ei au aflat si aceast a cale a ntoarcerii mintii c atre inima, pentru a se
curata deplin si ct mai repede, att mintea ct si inima.

Mintea si inima sunt cele dou a parti domnitoare ale fiintei omenesti, cele mai fine si mai
usor de ab atut catre rau si, totodat a, sunt cele care misc a spre p acat si pe toate celelalte p arti
si m a dulare mai grosolane si mai greu de ab a tut ale trupului. C aci, mai nti se misc a spre
pacat partile mai fine si apoi cele mai mari si mai grosolane. De aceea, cur atindu-se cele dinti,
se curata ntreaga fire omeneasc a de patimi, facndu-se astfel mai lesnicioas a sa primeasca
harul si lucrarea lui Dumnezeu, cea mai presus de fire. Calea aceasta cur ata firea mai repede
dect oricare, deoarece are ca lucrare si ndeletnicire porunca cea mai mare, soborniceasc a, si
mai cuprinzatoare dect toate celelalte, aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul s au,
din toata inima sa, din toata virtutea sa si din tot cugetul s au. Mai ales pentru mplinirea acestei
porunci, dar si pentru celelalte, i se d a omului darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu.
 Al saptesprezecelea rod al rugaciunii gnditoare a inimii, const a n aceea ca atunci cnd
mintea se va obisnui s a intre n inim a si s a vorbeasc a mpreun a cu cuvntul cel asezat
nauntru, spre a afla voia lui Dumnezeu si s a se priveasca pe sine si toate puterile sale - ea se
umple de bucurie si veselie duhovniceasca.

Prin aceast a rugaciune de gnd a inimii, omul poate s a-si pazeasca mintea si inima, dar
nu desavrsit curate si nep atimase. Acest lucru nu numai n lume este anevoie, ba chiar si n
pustie si n liniste, pentru lenevirea noastr a si c aderea neamului omenesc, ns a , dup a cum
spune Sfntul Ioan Scararul, le poate pazi mai putin patimase si, pe ct este cu putint a, curate.
Dumnezeu a dat omului porunca sa-si pazeasca inima de patimi si de gndurile rele, zicnd: ia
aminte de sine, sa nu se faca gnd ascuns n inima ta si nelegiuire (Deuteromon 15, 9). Iar
Solomon a zis: Cu toat a strajuirea p azeste-ti inima, c a dintru aceasta sunt iesirile vietii
(Proverbe 4, 23).

Al optsprezecelea si cel mai mare rod al rugaciunii inimii este cstigarea dragostei de
Dumnezeu, care este maica tuturor virtutilor, ea cuprinznd toate faptele bune, deoarece n
dragostea de Dumnezeu se cuprinde si dragostea fat a de aproapele, dup a marturia Sfntului
Apostol Ioan (1Ioan 4, 20-21). n aceste dou a porunci, adic a n iubirea de Dumnezeu si de
aproapele, se cuprinde toat a Legea si Proorocii (Matei 22, 40). n chip asem anator, marele
Apostol Pavel, a aratat ca dragostea este plinirea Legii (Romani 13, 8-10).

Unitatea naturii a fost distrusa imediat dupa caderea protoparintilor nostri Adam si Eva. Iar
restaurarea unit atii umane a fost mplinit a n Hristos. El si-a ntins palmele si a unit ceea ce
era despartit si asa a dat putere fiec aruia dintre noi, dupa ce ne-am unit cu El, s a traim unitatea
naturii umane. Prin Rug aciunea lui Iisus, nevoitorul dobndeste dragostea dumnezeiasc a si
prin aceast a dragoste sfnt a este unit cu Hristos. Este firesc pentru el, ca s a iubeasca tot ceea
ce iubeste Dumnezeu si sa doreasca ceea ce doreste Dumnezeu. Iar Dumnezeu doreste ca toti
oamenii sa se mntuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (1 Tim.2, 43).

Acestea, si multe altele, sunt roadele rug aciunii celui ce se face gnditor, prin ntoarcerea
mintii n inim a. Deci, fericit si de trei ori fericit este acel suflet care este lucr ator tainic al acestei
sfinte rug aciuni. Unul ca acesta cu adev arat se roag a n ascuns, n c amara inimii sale, si
vorbeste nencetat cu Mirele Cuvntul lui Dumnezeu. Acesta va lua plat a de la Tat al nostru
cel ceresc, care vede rug aciunea lui f acuta n ascuns si l va r aspl ati la ar atare, n ziua cea
mare a Judecatii de Apoi, cnd se vor arata cele ascunse ale oamenilor (bune si rele).

Rugaciunea oral si viata lucrtoare

Primul fel de rug aciune este rug aciunea cea mai de jos, adic a rugaciunea vorbit a sau
rugaciunea gurii. Desi este cea mai slab a rugaciune, ea are temeiuri n Sfnta Scriptur a: Cu
glasul meu c a tre Domnul am strigat (Psalm 141, 1) Si L-am n altat pe El cu limba mea,
Aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; Galateni 4, 6).

Rugaciunea gurii este nceputul rug aciunii. Dupa cum nici un lucru nu este f ara de nceput,
afara de Dumnezeu, tot astfel si rug aciunea are un nceput. Pentru cei care sunt la nceputul
rugaciunii, Sfintii P arinti le rnduiesc acestora, ca mpreun a cu lucrarea poruncilor lui Hristos,
sa ia parte la cntarea ndelungat a a psalmilor, a canoanelor si a troparelor, statornicite de
Duhul Sfnt spre slavoslovia lui Dumnezeu n Biseric a si ca rugaciuni personale.
Aceasta rugaciune orala ne este lasata de Sfintii Parinti numai pentru un timp, ca apoi, treptat,
sa trecem la treapta lucr arii rugaciunii mintii, iar nu s a petrecem n rugaciunea cntata pna la
sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Ce este mai copil aros dect faptul c a rostim cu gura
rugaciuni, ne lasam ademeniti de o parere plina de bucurie, gndind despre noi ca facem ceva
mare, magulindu-ne numai pentru cantitate si hr anind prin aceasta pe fariseul nostru cel
dinauntru. Sfntul Grigorie zice c: Daca ne este ngaduit sa cntam cu glasul, apoi pentru
lenevirea si necunoasterea noastr a s-a facut aceasta, cu scopul ca noi s a ncepem si sa ne
ridicam pna la adevarata rugaciune (Sbornicul 2, 186).

ns, numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar, nu poate elibera pe om de
patimile cele dinuntru, dup cum spune un avva din Pateric: daca lucrarea dinauntru, dupa
Dumnezeu, nu-i va ajuta omului, atunci n zadar se osteneste n cele dinafar a. Acest lucru l
arat si Sfntul Isihie Sinaitul, zicnd: Daca omul nu face voia lui Dumnezeu si legea Lui
nlauntrul inimii sale, atunci nici n afar a nu le va mplini cu usurinta (Filocalia, vol.4, p.85).
Sfntul Grigorie Sinaitul i sftuieste, pe cei care nu au sporit n rugciunea tainic a inimii,
urmtoarele: Unii ca acestia trebuie s a citeasca multe rugaciuni, petrecnd nencetat n multe
si felurite rug aciuni. Chiar si peste m asura, pna cnd de la astfel de nevoint a a rugaciunii,
plina de durere, se va ncalzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea rug aciunii gnditoare cu
mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s fac rugciunea vorbit cu msur
si s petreac mai mult n rugciunea mintii din inim, dup cum ne-au poruncit Sfintii Printi.
Iar Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Noaptea sau ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n
tine o rugaciune curata si nerisipita, lasa toate pravilele tale si srguieste-te din toat a puterea sa
te lipesti de Domnul Dumnezeul tau, cu rugaciunea din inima, si El ti va da Lumina n inima cu
lucrarea duhovniceasca.

Iar n caz de slbire sau de rtcire, trebuie s se apuce din nou s rosteasc rugciuni
multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor Printi. Si s fac aceasta pn cnd se
va nclzi iar n rugciunea luntric.

Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat: Cnd sufletul este plin de rodurile sale firesti, si
face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se ruga mai mult cu gura, dar cnd se afl a
sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt a si se roag a ntru toata destinderea si dulceata numai cu
inima (Filocalia vol.1, p.367). Iar, cnd suntem apsati de mult tristete, trebuie s facem
rugciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n ndejdea bucuriei, pn cnd
norul greu se va mprstia de valurile melodiei (Filocalia, vol.1, p.373).
Este adevrat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui Dumnezeu, aceasta
este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un singur gnd despre Dumnezeu, rasarit si
ntarit n mintea noastra, vine totdeauna de la Dumnezeu n sufletele noastre. Apoi zice: Cel
cu grija sfnta poate, dupa cum spune Sfntul Apostol Pavel, s a le faca toate spre slava lui
Dumnezeu, fiindca fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare miscare a mintii are putere de laud a.
De aceea, dreptul de m annca sau bea, sau altceva de va face, toate acestea le face spre
Slava lui Dumnezeu. Zice Marele Vasile, n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am
deschis si am tras duh (v.131) c aici este vorba despre gura omului l untric, prin care
crestinul primeste cuvntul lui Dumnezeu, cel de viat fctor, ca pe o pine ce se pogoar din
Cer:

Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rugciune, zice: Sfintii Parinti aveau obiceiul
ca toate misc arile cele bune si lucrarile duhovnicesti sa le savrseasca cu rugaciune. Si mai
zice: Este cu cuviinta sa cunoastem cum ca toata grija mintii pentru cele bune ntru Dumnezeu
si toata cugetarea celor duhovnicesti, se consider a ca rugaciune si nlauntrul acesteia se
cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale gurii spre slavoslovia lui Dumnezeu,
ori grija cea cu mhnire ntru Domnul, ori nchin aciunile trupului, ori cntarea de psalmi, ori
stihuri, ori altele din celelalte prin care se face nv atatura rugaciunii celei curate.

Asadar, din Scrierile Sfintilor Printi vedem c este si o rugciune prin fapte sau prin
activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu gura, fie cu trupul, orice fapt bun
spre slava si plcerea lui Dumnezeu. Toate aceste fapte bune se consider mai mult rugciune
dinafara si mai putin din auntru, prin care omul sl aveste cu mintea si cu inima pe Dumnezeu si
cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc spre a ajunge la o unire si mai
profunda cu El. Sfntul Serafim de Sarov, ar atnd ca n lucrarea faptelor bune din afar a, intra si
rugaciunea vorbita, zice astfel: Calea vietii celei lucratoare o alcetuieste postul, nfrnarea,
privegherea, ngenuncherile, rugeciunea gurii si celelalte nevointe trupesti. Acestea alcetuiesc
calea cea strmt e si cu scrbe care, dup e cuvntul lui Dumnezeu, duc pe om la viata cea
vesnice (Matei 7, 14) Apoi, ar atnd ca de la aceast a viata lucratoare din afara, a faptelor bune
si a rug a ciunii cea mai de jos, omul p a seste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice:
Fiecare om care doreste s e nceape se petreace viate duhovniceasce, trebuie se nceape de la
viata cea lucretoare si pe urme se ajunge la cea contemplative cu mintea (Sbornicul 2, p.179).
Deci, viata lucr atoare ne ajut a sa ne cur atim de patimile cele p acatoase si sa ne ridicam la
treapta des avrsirii celei lucr atoare, iar prin aceasta ne croieste drum spre viata contemplativ a
cu mintea. Acest lucru l adevereste dumnezeiescul P arinte Grigorie Teologul, zicnd: De
contemplare se pot apropia, fere primejdii, numai cei desevrsiti n urma ncercerilor.

Sfntul Ignatie Briancianinov, aratnd cum trebuie evitata nselarea de la diavoli, de c atre
lucratorii rugaciunii mintii si a inimii zice: Rugeciunea fecute cu gura, oricine ar face-o nu va
cedea n nselarea vrejmasului. De aceea, mai nti de toate, trebuie s e ne tinem tare de
rugeciunea fecute cu gura, iar mai pe urm e de cea a mintii, fecute cu smerenie. Rugaciunea
orala este utila si cnd mintea noastr a este risipita si tulburata de gnduri, n timpul activit atilor
zilnice sau cnd ne scul am din somn cu mintea risipit a. Atunci sa cntam Doxologia, tropare si
alte rug aciuni catre Dumnezeu si Preacurata Sa Maic a si catre Sfinti. Vom observa atunci c a
mintea noastra ncepe sa se adune si ne putem concentra mai usor la rug aciune. Rug aciunile
care strabat ca fulgerul spre Cer, sunt rugaciunile scurte, stihuri din psalmi, din Acatiste si
Prochimene:

Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m !

Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara !

Bucura-te, bucuria noastr a, acopera-ne pe noi de tot r aul, cu cinstitul tau

acoperamnt !

Cnd nu avem timp s a citim canonul de rug aciune, sa spunem de multe ori: Bucure-te
Mireas e, Pururea Fecioar e! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m e! De asemenea, s a ne
rugam si catre ceilalti sfinti la care avem evlavie (Bucure-te Sfinte Ioane, naintemerg etorule!,
etc).

De cte ori ne rug a m cu credint a si smerenie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, pentru rugeciunile Preasfintei Nescetoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor T ei,
miluieste-ne pe noi! Dumnezeu ne miluieste si ne nt areste cu darul Sau. Pentru ca dupa cum
spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Si care tate dintre voi, dace i va cere fiul pine, oare i
va da piatre ? (Luca 1, 11). Cei ce cer si se roag a cu Rugaciunea lui Iisus, sl abesc puterea
diavolilor si cutremur a ntreg iadul.

Dar a r amne la aceast a rnduial a de rug aciune, care se face numai cu gura, cu limba
si cu buzele si a nu ne sili s a nvatam sa ne rugam cu mintea si cu inima, este o mare greseal a
si o mare paguba duhovniceasca pentru sufletele noastre si, totodat a, o abatere de la lucrarea
dreapta a rugaciunii.

Dup a o perioad a de timp, n care vom creste duhovniceste, vom nainta pe celelalte
trepte ale rug a ciunii. Iar cnd rug a ciunea se va pogor nl a untrul inimii noastre, atunci cu
usurinta vom mplini poruncile lui Dumnezeu.
 Rugeciunea mintii si viata contemplativ e
Mintea nchise n cuvintele rugeciunii
(mintea surde, mute si oarbe)

Numele omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos a primit de la Dumnezeirea Sa o

putere nemrginit si ntru totul sfnt de a ne mntui pe noi. Acestui Preasfnt nume, Iisus, i
se pleac tot genunchiul, al celor ceresti si al celor pmntesti si al celor de dedesubt. Cu alte
cuvinte, al ngerilor, al oamenilor si al diavolilor (Filipeni 2, 7-11).

Crestinul poate trece de la rugciunea oral la rugciunea mintii, de la sine, firesc, cu

conditia ca rugciunea s fie fcut cu luare aminte.

Cele mai importante elemente ale rugciunii mintii sunt:

1) - Luarea aminte la cuvintele rug aciunii ;

2) - nchiderea mintii la cuvintele rug aciunii ;
3) - Sa se rosteasca cuvintele rugaciunii fara nici o graba si cu zdrobirea duhului, cu
pocainta ;

4) - Repetarea ct mai des a rug aciunii.

nainte de a ncepe s ne rugm, trebuie sa ne smerim mintea noastr mndr si sa ne

ncalzim inima, gndindu-ne la multimea darurilor primite de la Dumnezeu si la multimea
I
frdelegilor noastre, la ceasul nfricosatei Judecti, cnd vom da seam de toate pcatele
fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. S ne gndim la a treia zi dup moartea trupului, cnd
sufletul nostru va trece prin vmile vorbirii desarte, minciunii, vorbirii de ru, lcomiei, trufiei,
mniei, zavistiei, vicleniei, mndriei, vorbirii necuviincioase, nesupunerii, c mtriei, iubirii de
bani, betiei, pomenirii r ului, vrjitoriei, avortului, furtului, zgrceniei, desfrn rii si
preadesfrnrii. Diavolii de la fiecare vam vor arta sufletului toate pcatele fcute cu gndul,
cu cuvntul, cu fapta, etc.

nainte de a ncepe lucrarea sfnt a Rugciunii lui Iisus, s ne amintim c n timp ce ne

rugm sunt cerute de la noi: dorint fierbinte, perseverent n ndejde, mult zel si rbdare
imens, combinate cu credint n Dragostea lui Dumnezeu.

ncepem cu: Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie. Pentru rugaciunile Preasfintei
Nasc atoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor T ai, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Apoi spunem: mparate Ceresc... Prea Sfnta Treime... Tatal
nostru, Psalmul 50 cu umilinta, cu pocainta si parere de rau, urmat imediat de Crez.

Dup aceasta, ne strduim s ne concentrm mintea cu ajutorul tcerii si a linistii. Apoi, ne

nclzim inima cu diferite gnduri lipsite de imaginatie.

Iar dup ce s-a nclzit inima si poate am vrsat lacrimi, ncepem s spunem Rugciunea
lui Iisus. Adunndu-ne mintea risipit, s spunem n gnd Rugciunea lui Iisus, pe respiratie,
astfel:

- inspirnd aerul s spunem Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar mintea
noastr s urmreasc aerul, pn ajunge n inim (cnd ne obisnuim cu rugciunea putem
renunta la urmrirea aerului);
 - expirnd aerul s a spunem miluieste-m a pe mine, p acatosul. Rostim cuvintele
rugaciunii ncet si nu permitem mintii s a rataceasca. Cuvintele rug aciunii trebuie s a vina unul
dupa altul, fara interventia altor gnduri si ntmplari.

- dup a ultimele cuvinte ale rug aciunii, miluieste-m a pe mine p ac atosul! ncepem
imediat din nou: Doamne Iisuse Hristoase..., astfel nct sa formam un zid care sa mpiedice
patrunderea diavolului.

Trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca diavolul va cauta sa sparga unitatea rugaciunii si sa
patrunda n minte prin gnduri si n inim a prin pofte si mnie. Diavolul va c auta sa faca o mica
spartura n sufletul nostru, pentru a putea arunca un gnd care s a faca zadarnica toata aceasta
sfnta lucrare a rugaciunii. Nu trebuie sa-l lasa sa intre.

Putem ncepe a spune Rug a ciunea lui Iisus cu voce tare, astfel nct s a o aud a si
urechile noastre, pentru c a aceasta ajuta mintea sa se concentreze si mai mult.

Dac a mintea oboseste cnd spune n ntregime toat a Rug aciunea lui Iisus, o putem
scurta astfel: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m a sau: Doamne Iisuse sau Iisuse,
miluieste-ma.

Pe masura ce crestinul progreseaz a n lucrarea Rug aciunii lui Iisus, el poate reduce
cuvintele, insistnd numai pe cuvntul Iisus, pe care-l rosteste repetat: Iisuse ! Iisuse ! Iisuse al
meu ! Darul Duhului Sfnt se va pogor peste el, umplndu-l de dulceat a si lacrimi duhovnicesti.
Crestinul trebuie s a pastreze aceast a dulceat a duhovniceasca si sa spuna rugaciunea, chiar
daca timpul obisnuit consacrat rug aciunii s-a terminat..

Pentru a ne nc alzi inima n timp ce ne rug am, sa ne gndim la pacatosenia noastra. Sfintii
Parinti recomanda sa adaugam cuvintele miluieste-ma pe mine, pacatosul, cuvntul pacatos
trebuind spus mai ap asat, pentru a-l simti mai bine. Trebuie s a marim si sa pastram aceasta
ca ldur a a inimii si s a ne folosim de acest mare dar Dumnezeiesc. Cldura inimii va ajuta
mintea s fie fixat pe cuvintele Rugciunii lui Iisus, s coboare n inim si s rmn
acolo.

Dac a cineva vrea s a petreac a ct mai mult n rug aciune, trebuie s a urmeze sfaturile
Sfintilor P arinti. El trebuie sa se roage o ora, sa citeasca carti sfinte o ora si sa munceasca fizic
o ora. De asemenea, trebuie s a rosteasca Rugaciunea lui Iisus si atunci cnd munceste cu
minile.

Mai mult, pozitia potrivit a a corpului ajut a si ea pe cel ce se roag a . Sfintii P a rinti
recomand a ca atunci cnd ne rug am timp mai ndelungat s a stam pe un scaunel, sa nchidem
ochii sau sa-i fixam pe pieptul nostru, acolo unde se afl a inima. Sfntul Grigorie Palama d a
exemplu pe Sfntul Profet Ilie Tezviteanul, care s-a suit n vrful muntelui Carmel si s-a aplecat
la pamnt, pna ce a atins genunchii cu fata sa si astfel s-a rugat. n scurt In timp cerul s-a
ntunecat de nori si s-a pornit vijelie si ploaie mare (III Regi 18, 42-45). In acest fel putem s a
deschidem si noi Cerurile si Izvoarele Harului Dumnezeiesc care va cobor n inimile noastre
arse de p acate. Sfntul Grigorie Purt atorul de Dumnezeu ne nvat a: Nu-ti lasa privirea s a
hoinareasca, ci fixeaz-o pe piept. Si, n aceast a pozitie a corpului, adun a-ti n inima puterea
mintii, care este mpr astiata n afara. Mintea noastr trebuie s fie acum surd, mut si
oarb, la orice gnd, fie el bun sau ru.

De asemenea, si locul n care ne rug am are o important a deosebita, ca sa nu fim deranjati

din exterior. De asemenea, trebuie s a se tina seama de timpul potrivit pentru rug aciune. Dup a
o zi de munc a, ntr-un mediu mai putin credincios, mintea omeneasc a este plin a de duhuri
lumesti si diavolesti. Duhul Sfnt, prin gura Sfntului Prooroc David, spune c a rug a ciunea
trebuie sa o facem la miezul noptii, cnd mintea noastr a este mai putin tulburat a. Din diferite
motive, sunt zile si ore sterpe, care fac dificil a lucrarea rug aciunii. n acele momente lucrarea
rugdciunii devine dificild, obositoare si grea. Dar, dacd insistdm, Harul lui Dumnezeu ne va ajuta
sd regdsim rugdciunea si sd mergem fdrd sovdiald mai departe, spre ndumnezeirea noastrd n
har. Iatd cteva cdi care ne ajutd sd nvingem aceste zile si ceasuri sterpe si obositoare:

- Mai nti, nu trebuie sd ne pierdem n nici un chip nddejdea ;

- Apoi, trebuie ca n acele clipe sd ne rugdm mai ales cu gura.

Numai oamenii perseverenti si plini de har pot sd tind cu usurintd mintea pe cuvintele
rugdciunii si astfel sd se roage netulburati. Noi, cei slabi si plini de patimi, trebuie sd facem mari
eforturi si chiar sd vdrsdm snge (ascezd, muncd si suferintd, binecuvntate). Cnd mintea
noastrd este netulburatd si mprdstiatd, trebuie sd cerem ajutor de la Dumnezeu. Iar atunci
cnd vrtejul gndurilor si al oboselii ne cuprinde, trebuie s d strigdm si noi ca Sfntul Apostol
Petru: Doamne, scap-m (Matei 14, 30), Iar Iisus ntinznd ndat mna, l-a apucat (Matei
14, 31). Adicd, dupd o rugdciune arzdtoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste imagini care
vin sd tulbure mintea, vor fi mprdstiate, consumate nevdzut n fldcdrile Duhului Sfnt, prin
numele lui Iisus. Nu trebuie sd dezndddjduim, ci trebuie sd mergem mai departe, opunnd
rezistentd. Iar rezistenta noastrd trebuie sd fie la fel de puternicd, precum atacurile vrdjmasilor
nostri, diavolii.

Pentru ca sd se elibereze crestinul de patimi si sd le dezrdddcineze din inima lui, este

nevoie sd dobndeascd n inimd (unde izvordsc patimile) rugdciunea mintii. Dacd nu va locui
rugdciunea mintii n acel loc de unde izvordsc patimile, acestea nu vor putea fi ndep drtate.
Dacd neglijeazd rugdciunea stdruitoare a inimii, este pericol de a se ajunge la moartea
sufleteascd.

Deci, dupd cum vrdjmasul nostru diavol, cel fdrd de mild, luptd mpotriva noastrd n multe
chipuri, pnd n ceasul mortii noastre trupesti, la fel si noi trebuie s d-i stdm mpotrivd cu numele
lui Iisus, pnd la ultima noastrd suflare.

Ca lduri ama gitoare

Rugdciunea mintii este nsotitd, de multe ori, de anumite simtiri fizice, care sunt deosebite
de la om la om. Dacd nu se cunosc aceste simtiri fizice, care se petrec nl duntrul nostru, usor
se poate cddea n rdtdcire. De aceea, Pdrintele Arhim. Sofian Boghiu ne spune cd este nevoie
de un duhovnic.

Amintim doar de cdldurile ce vin n vremea rugdciunii, spre a le distinge: care vin de la
firea noastra , care vin de la diavoli si care vin de la Dumnezeu. Cine cunoaste bine deosebirea
acestor cdlduri, va sti cum sd-si mnuiascd atentia n vremea rugdciunii, de la un caz la altul si
astfel va putea usor sd scape de nselare. Sfntul Calist - Patriarhul Ierusalimului spune cd:

Mai nti vine o cdldurd de la rinichi, care ne ncinge si care pare o rdtdcire. nsd
aceasta nu este o nselare, ci o lucrare fireascd, ndscutd din lucrarea vointei. Dar dacd cineva
crede cd aceastd cdldurd este de la Har, acest lucru este cu adevdrat o rdtdcire. Cdldura care
vine de la rinichi, a pdtruns n noi prin cdderea strdmosilor nostri si si are nceputul si sfrsitul
n rinichi, aducnd sufletului asprime, rdceald si tulburare. Oricare ar fi aceastd cdldurd,
crestinul nu trebuie sd o primeascd.
Apoi vine o cdldurd de la pntece si dacd mintea o primeste se pogoard n cugete de
desfrnare. Acest fel de cdldurd este cu adevdrat o lucrare diavoleascd.
 Iar dac tot trupul se nclzeste de la inim, iar mintea rmne curat si fr de
patim, atunci acest lucru este cu adevrat o lucrare a Harului.

Iar dac cldura este strnit n noi de la diavoli, ea aprinde inima si m dularele
trupului spre pofta desfrnrii, robind mintea cu cugetele spurcate si momind-o spre desfrnare.
Pe ct se ridic omul de la momelile diavolilor, pe atta vede mai clar din cele ce i d Domnul.

Cnd ne rugm, mintea noastr trebuie s stea n partea de sus a inimii si s priveasc
n adncul ei. Pentru c atunci cnd mintea st n susul inimii si lucreaz rugciunea nluntrul
ei, ea se aseamn cu un mprat care st n nltime si priveste liber asupra tuturor cugetelor
rele, care se afl n inima sa si le sfarm cu numele lui Iisus Hristos. Pe lng aceasta, fiind
departe de pntece, poate scpa mai usor de aprinderea ptimas a poftei, care se afl n firea
noastr prin cderea lui Adam.

Dac ncepem rugciunea cu luarea aminte la jum a tatea inimii, atunci, din pricina
mputinrii cldurii din inim sau din neputinta mintii si a rspndirii vederii, sau din pricina
lucrrii dese a rugciunii, sau din cauza rzboiului diavolesc, mintea singur, de la sine, cade
spre pntece si se amestec cu cldura poftei, din pricina apropierii de ea, desi nu ar vrea
acest lucru.

Altii ncep s fac rugciunea cu mintea n josul inimii, lng pntece, si simt cldura
desfrnrii.

Altii, lundu-se dup nvtturi orientale se concentreaz n mijlocul pntecelui (buric);

cei ce ndrznesc s fac de acolo rugciunea cu mintea, s stie c exist marele pericol s se
umple de putoarea desfrnrii.

Deci locul inimii unde trebuie s ne concentrm cu mintea pentru a ne ruga se afl haric,
prin cldura duhovniceasc pe care o simte mintea izvornd din inim. Iar din punct de vedere
trupesc locul inimii se gseste la doua degete orizontale deasupra snului stng. La nceput nu
ne putem concentra si ruga cu rugciunea lui Iisus, pentru c inima este plin de pcate si
duhul lumesc din jurul inimii noastre, nu permite mintii s se pogoare n inim si s simt
dulceata duhovniceasc. De aceea la nceput cnd ne rugm nu simtim nimic sau simtim
duhurile pcatelor. Dar pe msur ce se va curti inima de pcate, cu ajutorul Harului lui
Dumnezeu primit din Sfintele Taine si a faptelor bune crestine, mintea se va pogor n inim prin
pocint, simtind cldura duhovniceasc si prezenta haric a lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim

Cnd ncepem s a ne rug am, trebuie s a ne pogorm din cap n inim a (Sbornicul 2,
cap.47).

Unirea mintii cu inima const a n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii cu simtirile
duhovnicesti ale inimii (Sbornicul 2, p.148).

Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: Tu nsa, cnd te rogi, intr a n camara ta si
nchiznd usa roaga-te tatalui tau, care este ntru ascuns si tat al tau care vede n ascuns ti va
rasplati tie la aratare (Matei 26, 6). Sfintii Printi ne spun c aceast cmar este inima noastr.
Asadar, cnd omul se pregteste, omorndu-si patimile prin ascez si munc binecuvntat, va
trebui s-si adune mintea de la lucrurile exterioare si s-si plece capul pn la nivelul pieptului
si s ncerce s gseasc acolo locul inimii. Si acolo, cu toat atentia, s nceap s spun
Rugaciunea lui Iisus, cu putin a sfortare si cu zdrobire de inim a. Sa o spuna din adncul inimii,
dup a cum spune Sfntul Prooroc si mp a rat David: Din adncuri am strigat c a tre Tine,
Doamne. Doamne, auzi glasul meu. n plus, n acele momente, mintea lui nu trebuie s a se
desprinda de locul n care spune rug aciunea.

Iar cnd ncepe sa se ncalzeasca locul n care spune rug aciunea, atunci concentrndu-se
pe acea caldura din inima, sa spuna rugaciunea mai atent, dup a cuvntul Sfintei Scripturi care
spune: Merge-vor din putere n putere.... Si, rugndu-se astfel, ncepe s a l doara nlauntrul
pieptului, acolo unde spune rug aciunea cu zdrobire de inim a, adic a n adncul fiintei sale
umane. Din acest moment, este clar c a Mntuitorul Iisus Hristos a venit si s-a s alasluit n acea
inima, dupa cum ne-a spus n Dumnezeiasca Evanghelie: Unde sunt adunati doi sau trei n
numele Meu, acolo voi fi si Eu n mijlocul lor. Tot asa, unde sunt adunate inima, mintea si
atentia la un loc si cerceteaz d n comun si cu evlavie numele Mntuitorului Iisus Hristos,
acolo va fi prezent si Dumnezeu n mijlocul lor. Eu si Tatl Meu vom veni la el si ne vom
face slas ntru el.

De acum ncolo, rug a ciunea se va spune cu usurint a, deoarece, precum fierul nrosit
bine n foc este prelucrat cu usurint a, tot asa se ntmpl a si cu inima omului. Dup a ce inima
este aprins a de focul Sfntului Duh, ea va spune rug aciunea cu mult a caldura si cu mult a
usurinta.

Dupa ce nceteaz a aceasta rugaciune, omul si vine n fire si si cunoaste foarte bine
propria fiint a, adica ia aminte si mediteaz a la gndurile si amintirile pe care le avea nainte de asi
zdrobi inima cu rugaciunea si le afla pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului.

Rugaciunea lui Iisus merge bine cnd c aldura harica a lui Hristos este nl auntrul inimii
noastre. Dar, n absenta caldurii harice, avem nevoie de vsle, adic a de o staruinta mai mare n
rugaciune. Apoi trebuie s a citim scrierile Sfintilor P arinti, care ne vor aduna mintea. Trebuie s a
citim c a rtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie s a citim c arti
duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie din inim a. Este bine s a
avem alese mai dinainte tropare, care cntate sau citite ne vor aduce c ainta si care vorbesc
despre pacatosenia noastra, despre a doua venire a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, despre
dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite
rug a ciuni care ne aduc c a int a , scrise cu darul Duhului Sfnt de Sfintii P a rinti (Plnsurile
Sfntului Efrem Sirul).

Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, Rug aciunea lui Iisus poate fi spus a cu
gura. Putem s a ne folosim, n aceste cazuri, si de metanii. n aceste cazuri, vom avea mai
putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie s a stam nici o clip a fara rugaciune, ci sa cautam sa
avem cel putin aceasta mica bucurie. n aceste cazuri, avem mai mult a nevoie de rabdare si de
rezistenta.

Gndurile rele care ne vin n timpul rug aciunii pot deveni cstig pentru noi, dac a le
folosim la cur atia noastr a. Iata cum. Cnd diavolul vede c a ne rug am si c a ncerc am s a ne
fixam mintea pe cuvintele Rug aciunii lui Iisus, ca s a ne tulbure, ne loveste n punctele cele
mai sensibile, n locurile cele mai slabe si care ne doare cel mai r au. Celui iubitor de placere i
strecoara gnduri de voluptate, de desfrnare. Celui iubitor de bani i strecoar a gnduri de
zgrcenie. Celui ambitios gnduri de m a rire. Celui mndru gnduri de judecare a
aproapelui. De aceea, din gndurile care ne vin de obicei n timpul rug aciunii, ne putem da
seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necurtiile
dinluntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne ndreptm struinta rugciunilor n
aceast directie:

Exemplu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine

desfrnatul !
 Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine mndrul !

Cum sa te mai poti mndri, cnd vezi si cunosti p acatele si neputintele tale? Acest dar l-
au avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrnati si risipitori si cei mai p acatosi dintre toti
pacatosii. Cum ai mai putea s a te mndresti atunci cnd nimic altceva nu mai doresti, dect s a
gasesti un mic loc, o mic a pestera, unde sa-ti pleci capul si s a-ti plngi p acatele, pna cnd se
va sfrsi petrecerea ta pe acest p amnt. Atunci hula nu are loc nicidecum nl auntrul tau, nici n
afara ta, deoarece demonii hulei, care l hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din
cugetul t au si dimprejurul t au. n locul acestora, esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti care
slavesc puterea numelui lui Hristos mpreun a cu care si tu sl avesti bunatatea lui Dumnezeu.
Atunci grairea n desert este att de alungat a de la tine, nct nu ai s a mai vrei sa graiesti si sa
vorbesti nici m a car cele de trebuint a . Atunci fierberea rsului ti se pare ca o lucrare
necuviincioasa si ntru-totul str aina si nepotrivit a cu starea sufletului t au, deoarece sufletul t au
culege n tain a si cuviint a numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si de a mnca mult te
dezgusta si o ocolesti, nct nu doresti s a te saturi nici m acar cu niste ap a, nici cu o f armitura
de pine, ci numai att m annci si bei ct s a slujesti lui Dumnezeu cu cur atenie si cu trezvie,
mai curnd ca un f ara de trup, dect cu trup. M asura si cantitatea acestei simple hrane ti-o
spune rug aciunea nsasi, deoarece atunci rug aciunea nu numai c a nu te mpiedic a n chip
nevazut si nesperat de la saturarea acestei simple hrane, alungnd din cugetul t au pe demonul
lacomiei si al nesatului, ci nici gndul t au nu primeste sa se sature cu altceva mai mult dect cu
harul lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim a prin pocaint. Durerea inimii

Unirea mintii si a inimii poate fi f acuta numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Primim har prin
poc aint a si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Sub nrurirea harului, mintea g aseste
inima si se unesc amndou a. Acesta este un pas important pentru dobndirea rug a ciunii
interioare si a ndumnezeirii.

Din acest motiv, inima omului trebuie s a fie nfrnta: Inima nfrnt si smerita, Dumnezeu
nu o va urgisi (Ps.50, 18). Multi folosesc diferite metode pentru a-si cobor mintea n inim a, dar
pocainta este calea cea mai sigur a. Deci, cnd plngem, cnd ne c aim pentru p acatele
noastre, simtim o durere sau uneori o c a ldur a n inim a . Sfintii P a rinti, pentru c a au tr a it
rug aciunea inimii, au trecut prin acest stadiu al durerii inimii si i-au dat o mare important a.
Aceasta durere apare la cei ce practic a Rugaciunea lui Iisus si mai ales la cei care se roag a
nencetat.

Totusi, acest lucru trebuie s a aiba loc treptat, pentru c a este posibil ca aceast a durere, n
inimile slabe si neobisnuite, s a dea nastere unor ispite foarte subtiri, care nu au consecinte
serioase, dar care pot opri rug aciunea. n cazul unor dureri mari n inim a , Sfintii P a rinti ne
nvat a s a rostim Rug aciunea lui Iisus cu voce tare. n cazul n care nevoitorul are inima
puternica, trebuie ca atentia sa s a fie nl auntrul ei, chiar dac a l doare inima. Aceste lucruri
trebuie nsa limpezite cu ajutorul unui p arinte duhovnicesc.

Durerea din inim a este natural a si mntuitoare, desi multi dintre cei care se nevoiesc cu
Rugaciunea lui Iisus cred c a s-au mbolnavit de inima si de aceea merg s a consulte un doctor.
Dar doctorul nu g aseste nimic anormal, deoarece durerea aceasta este durerea harului, care
arata ca rugaciunea a patruns n inima si lucreaza acolo. Sfintii Parinti dau o mare important a
acestei dureri, pentru c a acest lucru dovedeste c a mintea coboar a n inima si se uneste cu ea,
prin lucrarea Duhului Sfnt. De aceea atletul rug aciunii trebuie sa nesocoteasca orice durere.
 Prin aceast a durere, pacea este rev arsata n suflet si n trup. Puterea de ntelegere a
sufletului se limpezeste si nevoitorul dobndeste astfel deosebirea gndurilor. Numai atunci
putem noi discerne bine gndurile si putem ntelege mersul si sfrsitul lor. Deci, un isihast, f ara
sa fi cazut n nici un p acat, cunoaste perfect starea p acatosului. Acest lucru este cu putint a,
caci prin nevoint a el ajunge s a cunoasca substraturile gndurilor celorlalti oameni, nceputul si
sfrsitul lor. De aceea, un isihast, n timp ce se roag a pentru cineva, poate sti aproape imediat
n ce stare este acea persoan a, pentru ca inima sa a devenit sensibil a prin lucrarea rug aciunii,
el nsusi devenind vazator cu duhul.

Dupa varsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului t au dispare, este alungat a deznadejdea

privitoare la mntuirea ta, este ndep artata lipsa de evlavie a cuvntului, dispare nepurtarea de
grija pentru sufletul t au, dispare putin atatea credintei inimii tale. n cugetul t au este atta de
curat, precum este Cerul dup a risipirea norilor.

Acolo, n inim a, mparatea satana cu cei sapte st apnitori, deoarece sapte sunt p acatele
cele de moarte, dar din momentul n care a p atruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn a
acolo unde se face silirea rug aciunii inimii, de ndat a s-a nfricosat acel nfricos ator tiran. S-a
nfricosat diavolul ca sa nu fie njunghiat si sa nu fie ars de nfricosatorul si nebiruitul nume al lui
Dumnezeu, si el, si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai adnci unghere ale pieptului si a
tras perdea, pentru a nu fi v azut ca este ascuns acolo.

Deci, monahule care, cu darul lui Dumnezeu, ai naintat cu lucrarea rug aciunii inimii, pna
aproape de acest punct, te ndemn s a-ti pui toat a puterea n rug aciune, pentru a sfsia acea
perdea a diavolului. Deoarece acea perdea este f acuta de mna diavolului, este catastiful
pacatelor, este marturia scrisa de satana, a pacatelor tale.

Dar daca numai putin va neglija omul rug aciunea, att de repede fuge de la el durerea,
nct el nsusi se minuneaz a cum a putut s a o piard a, pentru o clip a de neatentie. Aceast a
durere nimiceste patimile, alung a demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul, mngie
cugetul si nc alzeste inima n cele ceresti. Aceast a durere este pentru om un nv atator ceresc,
care l nvata tainele dumnezeiesti si l ncredinteaz a de ntelesurile ceresti.

ns a poate ai s a te ntrebi c a ai silit de multe ori inima ta la rug a ciune si nu ai v a zut

niciodata lacrimile? Te cred c a ti-ai silit inima la rug aciune, dar cum ai silit-o? Cnd ti silesti
inima la rug aciune si nu-ti vin lacrimile, s a stii ca nu ai ajuns cu silinta ta pn a la durerea inimii
si pna la ranirea aceea, nct s a te doara locul inimii n care se lucreaz a rugaciunea cu durere
de negrait, ca si cum ar fi t aiat locul acela al inimii tale, cu un cutit ascutit.

Dar poate, oare, un crestin s a se roage cu mintea cobort a n inima si n acelasi timp s a
lucreze? Da, poate. n primul rnd, mintea cnd coboara n inima nu este suprimata, ci este
completat a si se ntoarce la conditia ei natural a. Mintea se afl a mpotriva naturii sale, cnd
ramne n afar a de esenta ei n afara inimii. Prin rug aciune, mintea alung a toate lucrurile
straine naturii sale. Cnd mintea coboar a n inima, ratiunea poate fi ocupat a cu alte lucruri, fara
ca sa se ndep arteze din inima. Spre exemplu, n timpul Sfintei Liturghii, un preot lucr ator al
rug a ciunii inimii poate fi atent la o parte a ritualului liturgic sau poate spune unui diacon sau
unui alt preot ceva important pentru s avrsirea Sfintei Taine, f ara ca mintea lui sa fie separat a
de inima.

Doar cnd ratiunea hoin areste spre gnduri pacatoase, mintea poate fi rupt a complet de
esenta ei - de inim a. Din acest motiv, un nevoitor al Rug aciunii lui Iisus, pentru a nu fi v atamat
de gnduri n timp ce spune Rug aciunea lui Iisus, poate tine ratiunea ocupat a, numarnd
metaniile.

Se poate spune Ruga ciunea lui Iisus pe respiratie, smerindu-ne mintea prin pocaint.
 Vmile inimii. Vama imaginatiei

Sfntul Teofan Z avortul spune, despre rug aciunea mintii din inim a, urm atoarele: n
ordinea fireasca a desfasurarii puterilor noastre, n trecerea de la cele dinafar a la cele
dinauntru, spre inima, prima vama care poate vatama lucrarea rugaciunii, ncercnd sa
opreasca mintea sa se pogoare n inima, este vama imaginatiei. De aceea, trebuie sa ne
ferim de ea ct mai mult cu putint a.

Pentru ca sa ajungem n chip multumitor, la adev aratul loc din auntru, adica din inim a,
trebuie sa tinem minte ca cea mai simpla lege a rugaciunii este: sa nu ne nchipuim nimic.
Cugetarea la lucrurile sfinte si nchipuirea lor sunt potrivite n vremea meditatiilor evlavioase, iar
nu n timpul rug aciunii. Pentru ca imaginatiile, orict de sfinte ar fi ele n timpul rug aciunii, tin
luarea aminte afar a de inima, iar atentia noastra trebuie sa fie nlauntrul inimii.

Concentrarea atentiei n inim a este punctul de plecare a unei rug aciuni facute cum se
cuvine si ntruct rug aciunea este calea prin care ne suim la Dumnezeu, abaterea atentiei de la
inima este o abatere de la aceast a cale.

Cnd mintea noastra ncepe sa se coboare n camara inimii, pentru a se ntlni acolo cu
Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl a n inima noastr a de la Sfntul Botez (Galateni 3, 27)
ncepe razboiul nostru cu p acatele noastre, cu oamenii p acatosi si cu diavolii. Trebuie s a ne
rugam cu smerenie, n orice loc, dar mai ales n Biseric a, pna cnd darul lui Dumnezeu se va
pogor si va lumina mintea noastr a si va alunga pe demoni.

Vama ratiunii

Daca am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom ajunge la vama ratiunii.
De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de vama imaginatiei. Att gndurile omenesti,
ct si gndurile provenite de la diavolii arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur a, vor
cauta sa ntrerupa rugaciunea noastra, prin diferite gnduri si cuget ari teologice, filozofice si
pacatoase.

De aceea, mintea noastra trebuie sa se pogoare n inima cu o singura cugetare: Doamne

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine, pacatosul. Mintea noastra poate fi
cobort a mai usor n inim a zicnd Rug a ciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne
atentia pe caldura duhovniceasca care apare n inima. Si de aceasta vama a ratiunii trebuie sa
trecem fara sa ne oprim ca sa cugetam si astfel sa ne putem cobor cu darul lui Dumnezeu, cu
mintea n inima noastra.

Cei care se opresc la aceast a vama a ratiunii, ajung la al doilea chip nendrept atit al
rugaciunii, care are ca tr asatura deosebita faptul ca mintea ramne n cap si vrea singur a sa
pun a rnduial a si s a le crmuiasc a pe toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns a, nu iese
nimic. Mintea alearg a dupa toate, nsa nu poate nvinge nimic, ci sufer a numai nfrngeri.
Acesta este cel de-al doilea chip al rugaciunii si al luarii aminte si al folosirii atentiei n vremea
rugaciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s a fie foarte atent si s a observe vatamarea pe care
si-o pricinuieste sufletului oprindu-se la aceast a vama a ratiunii. Acest chip nendrept atit al
rug a ciunii este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan numeste acest fel de
rugaciune: rugaciunea mintii n cap.
 Ruga ciunea mintii din inim a

Al treilea chip al rugaciunii si al luarii aminte este cel al rugaciunii mintii din inima, care
se cuprinde n urmatoarele: Mintea, n timpul rugaciunii, sa petreaca fara iesire nlauntrul
inimii si de acolo, adica din adncul inimii, sa nalte rugaciuni catre Dumnezeu.

Asadar, trebuie ca mintea sa se pogoare n inima, goala de orice nchipuire, adica fara sa
imagineze sau s a gndeasca simtit sau dinl auntrul sau sau din afar a, nici un lucru, chiar bun de
ar fi. Aceasta fiindc a Dumnezeu este afar a de toate cele ce sunt simtite si gndite, si mai
presus de toate acestea. Pentru aceasta si mintea, care caut a sa se uneasc a cu Dumnezeu
prin rug aciune, se cade s a se faca afara de toate cele ce sunt simtite si gndite si mai presus
de toate acestea, ca s a dobndeasca unirea dumnezeiasca. De aceea a zis si Dumnezeiescul
Parinte Nil Ascetul: Sa nu nchipuiesti dumnezeirea n tine, rugndu-te, nici oarecare chip s a
lasi sa se ntipareasca n mintea ta. Ci, cu nematerialnicie la Cel nematerialnic adaug a-te si vei
pricepe.

Sfntul Dionisie Areopagitul, vorbind de cele trei misc ari ale sufletului, arat a ca ntoarcerea
mintii catre inima este neratacita. Caci dupa cum cercul, f acndu-si nconjurul, se ntoarce la
sine, n acelasi chip si mintea la sine se ntoarce si se face una. Iar miscarea sufletului este
ocolitoare atunci cnd el intr a ntru sine de la cele de afar a, si mintea printr-un oarecare ocol,
nvelind n mod unitar puterile cele gnditoare ale sufletului, i d aruieste acestuia neratacirea.
Iar Sfntul Vasile cel Mare arat a acelasi lucru: Mintea neraspndindu-se spre cele dinafara si
nerevarsndu-se prin organele simturilor spre lume, se ntoarce c atre sine, iar prin sine se suie
catre ntelegerea lui Dumnezeu. Atunci locuieste nlauntrul tau blndul si smeritul Iisus care
ntipareste si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui.

Sfntul Grigorie Sinaitul spune urmatoarele despre rugaciunea mintii din inima: Trebuie sa
vorbim cu Dumnezeu printr-o rugaciune curata din inima, ca si heruvimii. nsa noi, nepricepnd
maretia, cinstea si slava harului care ne-a ren ascut si nengrijindu-ne s a crestem duhovniceste,
prin mplinirea poruncilor si s a ajungem pn a la starea de contemplare cu mintea, ne l as am
trti n bezna nesimtirii si a ntunericului. Se ntmpl a ca abia ne putem aduce aminte ca exista
Dumnezeu.

Dar, cum ar trebui s a fim noi, ca niste fii ai lui Dumnezeu dup a har? Despre acestea, cel
mai adesea fie ca nu stim nimic, fie ca nici nu ne ngrijim ca sa stim. Cine vrea sa sporeasca n
rugaciunea curat a, facuta cu mintea din inim a, se cuvine cu toat a rvna sa se osteneasca la
lucrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu si ndeosebi la chemarea nencetat a a numelui
Domnului Iisus Hristos cu mintea n adncul inimii.

Mngierile Duhului Sfnt vin n inima omului prin durerile din osteneli, dup a ma rturia
Duhului Sfnt care zice: Dupa multimea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au
veselit sufletul meu (Psalm 93, 19). Cel ce umbla fara suferinta, nu va primi roade, deoarece
numai prin osteneal a, durerea inimii si prin nevointele trupesti se d a la iveal a harul Duhului
Sfnt ce este dat fiec arui credincios la Sfntul Botez, har care, din pricina nep asarii noastre fata
de mplinirea poruncilor, se ngroap a n patimi si n cenusa uit arii. Har care, din negr aita mila a
lui Dumnezeu, se redobndeste prin poc ainta. Deci, se cade sa nu fugim de osteneli din pricina
durerilor care vin odat a cu ele, ca s a nu fim osnditi pentru nelucrare si s a auzim de la
Dumnezeu: Luati de la el talantul (Matei 25, 28).

Trebuie nsa sa stim ca la nceput, pentru c a inima este plin a de pofte si p acate, mintea
noastr a cu greu se va putea pogor n inim a . Lucrarea Rug a ciunii lui Iisus trebuie ns a
continuat a , pn a cnd inima se va cur a ta. Pentru c a , dac a nu sunt ndep a rtate de la om
patimile, atunci nu vor pleca de la el nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna
acolo unde sunt patimile, precum se adun a mustele, acolo unde este ran a urta si apoi se va
umplea de puroi.

Pentru a dobndi cineva rug aciunea mintii din inima sa, este necesar s a se roage lui
Dumnezeu cu smerenie, chinuindu-si trupul cu munca binecuvntat a, metanii si post, pentru ca
Dumnezeu sa-i arate un p arinte duhovnicesc, care lucreaz a rugaciunea mintii din inim a si
rugaciunea inimii si de la care s a o afle si el.

Cuvntul asezat nluntrul inimii

Puterea cuvntatoare a inimii noastre este pus a de Dumnezeu n partea de sus a inimii.
Aceasta este puterea prin care inima omului se deosebeste de inima dobitoacelor.

Puterea si capul sufletului este mintea, care desi este duhovniceasc a, totusi si are locul ei
de petrecere n creier. Tot astfel puterea cuvntului sau duhul omului, cu toate c a este
duhovnicesc, si are locul de petrecere n piept, n partea de sus a inimii, care se g aseste n
partea snului stng, cu dou a degete orizontale mai sus de el. Deci, pentru a face unirea mintii
cu inima, trebuie ca n vremea rug aciunii s a tinem luarea aminte si atentia n aceast a parte,
unde este puterea cuvnt a toare a inimii. Acest loc al inimii, g a sit de Sfintii P a rinti mari
rugatori, este centrul duhovnicesc al fiintei noastre.

Sa ne rugam cu cuvntul luntric din pieptul nostru. Cnd gura noastr a tace, noi vorbim,
deliber am si spunem rug aciuni si alte cuvinte n pieptul nostru, unde vorbim cu noi nsine.
Trebuie sa obligam cuvntul l untric sa spuna Rugaciunea lui Iisus si s a opreasca orice
gnd. Dupa ce vom spune o perioad a de timp Rug aciunea lui Iisus cu cuvntul luntric, se
va deschide intrarea mintii n inim , asa dupa cum ne nvat a Sfintii Parinti, care au cunoscut
prin experienta aceste lucruri. Apoi, mpreun a cu rugaciunea, vor veni toate virtutile: dragostea
sfnta si pacea duhovniceasc a prin care se vor mplini toate cererile mntuitoare cu ajutorul
Harului Dumnezeiesc.

Sfntul Nicodim Aghioritul spune c a, atunci cnd mintea se va pogor n inim a, sa nu stea
acolo numai s a priveasc a , ci prin cuvntul asezat n untrul inimii, s a se roage, zicnd
rugaciune tainica, adica: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a pe mine,
p a c a tosul ! Si nu numai att, ci s a miste puterea voitoare a sufletului nostru spre a zice
aceast a rug aciune cu toat a vointa si dragostea, prin cuvntul nostru asezat n untru.
Totodat a , trebuie s a lu a m aminte, att prin privirea noastr a gnditoare, ct si prin auzul
gnditor, numai la cuvintele rug aciunii si mai ales la ntelesul lor.

Sfntul Nicodim Aghioritul arat a apoi c a la aceast a ntoarcere a mintii c atre inim a si la
intrarea ei n inima cu rugaciunea gnditoare, trebuie s unim mintea, cuvntul cel asezat
nuntru si vointa noastr , astfel nct aceste trei p arti ale sufletului nostru s a fie una si cea
una trei. C aci, n chipul acesta, omul care este icoana Prea Sfintei Treimi se uneste cu
ntiul chip, dupa marturia Sfntului Grigorie Palama care zice: Cnd mintea cea una se va face
ntreita, ramnnd totusi una, atunci se uneste cu ntreita unime dumnezeiasc a ncepatoare,
nchiznd toata lucrarea ratacirii, asezndu-se mai presus de trup, de lume si de tiitorul lumii
(diavolul).

Cnd omul va ajunge aceast a fericire, de a se uni cu Dumnezeu n acest chip, n inim a, i
va aduce lui Dumnezeu toat a zidirea simtit a si gndita, careia el i este leg atura si cuprindere.
Aceasta deoarece atunci locuieste nl auntrul tau blndul si smeritul Iisus care ntip areste si
pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Sfintii P a rinti spun c a inima simte cea dinti
prezenta lui Dumnezeu, prezenta harului si apoi strneste si mintea. De aceea, inima este cea
dinti care simte caldura si dulceata prezentei Sfntului Duh. Iar lipsa Harului Dumnezeiesc din
om este marcat a prin raceala si indiferenta inimii. Sfintii P arinti spun c a: Dumnezeu este iubit
mai nti cu inima si apoi cu mintea. n aceasta privinta, porunca Dumnezeiasca ne spune: Sa
iubesti pe Domnul Dumnezeul T au, din toata inima ta si din tot sufletul t au si din toata puterea
ta si din tot cugetul tau (Luca 10, 27).

Ruga ciunea inimii

Prin rug aciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea mintii n inim a pentru
a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rug a ciunea cea de tain a . Unirea mintii cu inima
consta n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se
zamisleste rugaciunea cea de foc a inimii, f ara gnduri si fara imaginatie. Atunci se face unirea
duhovniceasc a ntre Mire si mireas a, ntre Hristos si inim a. Atunci Hristos vorbeste tainic n
inima noastra si diavolii nu mai au nici o putere asupra noastr a.

Dupa nvatatura Sfintilor Parinti, esenta lucrarii n vremea rug aciunii inimii este: de a sta
cu mintea n inim a si de a striga c atre Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ! (Sbornicul II, p.343-344).

Unii, n vremea lucrarii rugaciunii, se opresc la imaginatie, altii la lucrarea mintii. Dar, pasul
cel adev arat l fac cei care, trecnd peste aceste popasuri, ajung cu mintea n inim a si se
ascund n ea.

Dumnezeiescul Sfnt P arinte, Isaac Sirul, spune c a linistea si cugetarea la moarte ne ajut a
la rugaciunea inimii si la apropierea noastr a de Dumnezeu: Linistea sa o iubim noi, fratilor,
pna se va omor lumea din inima noastra. Totdeauna sa ne aducem aminte de moarte, ca prin
aceasta ne putem apropia de Dumnezeu n inima noastra.

Sfntul Varsanufie, aratnd ca prin osteneala si durerea inimii se agoniseste rug aciunea
inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim a sa-ti agonisesti caldura duhovniceasc a si
rugaciunea, si Dumnezeu ti le va da pe amndou a. Numai sa stii ca uitarea le izgoneste pe
acestea, nascndu-se n noi din nepasare si din lene.

Sfntul Parinte Isaac Sirul spune c a cel nemilostiv nu-si poate cur ata inima de patimi: Fie
ntru tine, frate, totdeauna biruind cump ana milosteniei, pna cnd vei simti acea mila pe care o
are Dumnezeu catre lume. Caci inima nevirtuoasa si nemilostiva niciodata nu se curateste.
Iar, n alt loc, aratnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care a primit simtirea
celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu nestiint a ntru pomenirea patimilor, tot
n asa fel n care omul satul de hrana buna se ngretoseaza de hrana proasta care ar fi pusa
naintea lui. Apoi arat a ca de nu va ur omul din inim a pacatul, nu poate s a se izb aveasca de
el: Pna cnd nu ar ur din inim a cu adevarat cineva pricina pacatului, nu se slobozeste de
dulceata lucrarii lui. Despre folosul cel mare pe care l are omul din rug aciunea facuta cu inima,
zice: Cel ce voieste a vedea pe Domnul nl auntrul sau, trebuie sa lucreze ca sa-si curete inima
prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru ca nfricosator este dracilor si iubit de
Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu rvn a fierbinte cauta n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si
ziua.

Sfntul Isaac Sirul, aratnd ca cine va ajunge la petrecerea cu rug aciunea curata a inimii,
ajunge la cap atul tuturor faptelor bune, zice: Cnd se va nvrednici cineva de petrecerea
nencetata n rugaciunea inimii, a ajuns la cap atul tuturor faptelor bune si de aceea s-a f acut
locas al Sfntului Duh. Daca cineva nu a primit cu adevarat darul Mngietorului, nu poate sa
petreaca n rugaciunea aceasta si sa o savrseasca cu odihna.

Episcopul Sfnt Ignatie Briancianinov, un mare lucr ator al rug aciunii inimii, spune c a
rug a ciunea inimii are dou a perioade, terminndu-se prin rug a ciunea curat a , care este
ncununata de nepatimire n cei nevoitori, c arora Dumnezeu a binevoit ca s a le-o dea.
n prima perioada, cel care se roaga este lasat sa se roage numai cu puterile lui proprii; harul lui
Dumnezeu, fara ndoiala, l ajuta pe cel ce se roag a, nsa nu-si descopera prezenta Sa. n acest
timp, patimile ascunse din inima se pun n miscare silindu-l pe lucratorul rugaciunii la nevointa
smereniei. Biruintele si nfrngerile se nlocuiesc unele pe altele, iar vointa liber a a omului si
slabiciunile lui se arat a cu toata limpezimea.

n a doua perioad a, harul lui Dumnezeu si arat a simtita prezenta si lucrarea sa, unind
mintea cu inima si dnd puterea de a se face rug aciunea fara risipire, cu lacrimi duhovnicesti si
cu caldura duhovniceasca, din inima. Acum atentia mintii din timpul rugaciunii atrage inima spre
nvoire si cnd se nt areste atentia, nvoirea inimii se transform a ntr-o unire a inimii cu mintea.
n sfrsit, n timpul atentiei care s-a unit cu rug aciunea, mintea se pogoar a n inim a pentru cea
mai adnca liturghie a rugaciunilor (Sbornic 2, p.263).

RugAciunea curata

Progresul n rug aciune se poate judeca dup a obiectul rug aciunii, dup a concentrarea mai
mult sau mai putin des avrsita si dupa starea de liniste a sufletului care se roag a. Dupa Sfntul
Isaac Sinul, progresul n rug aciune se m asoar a dupa mputinarea cuvintelor si nmultirea
lacrimilor (Fil. Rom. I, pag. 144). Lacrimile din rug aciunea ta, sunt un semn al milei lui
Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul tau n pocainta ta.

Sfntul Evragrie recomand a ca mai nti s a ne rug am ca sa ne curatim de patimi, n al

doilea rnd ca sa ne izbavim de nestiinta si de uitare si n al treilea rnd s a ne izbavim de toata
ispita si de parasire (a lui Dumnezeu). (Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de rug aciune,
deosebite dup a cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului duhovnicesc:
despatimirea, iluminarea si ndumnezeirea.

Rugaciunea curat a este rug aciunea desavrsita, este rug aciunea pe care o face mintea
care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si pentru mult a vreme orice gnduri n vreme ce se
roag a. Prin rug a ciunea inimii rug a ciunea curat a se ntelege unirea mintii cu inima, sau
coborrea mintii n inim a pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin rug aciunea cea de
taina. Parintii cei duhovnicesti spun ca rugaciunea este respiratia sufletului, fiindca prin ea omul
respira n Duhul Sfnt. Prin aceast a respiratie a sufletului n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului
viata crestina. ( Sbornicul II, p. 423 428).

Unirea mintii cu inima, const a n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simtirile
duhovnicesti ale inimii. Atunci se z amisleste rugaciunea cea de foc a inimii, fara gnduri si fara
imaginatii. Atunci se face unirea duhovniceasc a ntre Mire si Mireas a, ntre Hristos si inima
noastra. Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastra si diavolii nu mai au nici o putere asupra
noastra. Rugaciunea desavrsita, este rugaciunea curata, pentru ca nu mai are nici un obiect si
nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea adunat a din toate, este constient a ca se afla n fat a
cu Dumnezeu.

Dar la aceasta rugaciune ajunge crestinul numai dup a ce a dobndit libertatea de patimi.
Pentru c a nici m a car gndurile nevinovate nu mai trebuie s a tulbure mintea n vremea
rugaciunii desavrsite.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmts este poarta si ngusts este calea care duce la
mpsrstia Cerurilor. Aceasta cale strmta este viata nevoitoare si ascetic a n Dumnezeu spre
care se ndreapt a oricine doreste n aceast a lume mp aratia Cerurilor. Viata ascetic a naste n
om omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstr ainarea mintii de lume si de vrajmasia
diavolilor. Sfntul Isaac Sirul ar atnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a
primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor se face cu nestiint s ntru pomenirea
patimilor, tot n asa fel n care omul s stul de hrana buns se ngretoseazs de hrana proasts care
ar fi puss naintea lui.

Cine reuseste sa-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n sufletul s au va straluci o
raz a dumnezeiasc a , care nstr a ineaz a mintea sa de lumea aceasta si l ndeamn a spre
mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar nstr ainarea de lume si mpotrivirea si ura fat a de diavoli,
nasc nadejdea si ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip a omul va cere ajutorul lui Dumnezeu,
pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu nencetat, deoarece diavolul nu
nceteaz a a purta r azboi cu omul pn a n ceasul mortii trupesti a acestuia. De aceea si omul
cere lui Dumnezeu s a-i dea ajutorul si puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate
atacurile diavolului si sa se pazeasca astfel nevatamat de sagetile ascunse si nfricosate. Iar
Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa deoarece spune: Cereti si vi se va da. Si astfel
ajutorul permanent pe care l cere omul de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul
demon, nu este altul dect cercetarea neadormit a si nencetat a a rug aciunii mintii si a inimii,
care daca se va da omului de la Dumnezeu Tat al, va prinde radacini n inima curat a, asa cum
prinde radacina samnta care cade n p amnt bun. Iar samnta rugaciunii ndulceste mintea,
nc a lzeste inima si d a mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum,
sufletul ncepe s a dea roade din rug aciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit 100. Acest
lucru se ntmpl a astfel deoarece rug aciunea inimii, nu se d a omului la o m asura desavrsita de
la nceput. De multe ori Dumnezeu nu ne d a de ndat a ceea ce cerem, pentru a ne ar ata noi
staruinta noastra pna la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n rug aciune ca la nceput.

La rugaciunea curat a ajunge mintea care nu mai are nici o imaginatie, nici o idee, nici un
gnd dect gndul f a r a form a la Dumnezeu. Acum mintea ne nu mai cere dect mila lui
Dumnezeu, simtindu-l ca pe St a pnul de a c arui mil a depinde. Dac a i se cere celui ce se
straduieste dupa desavrsire, sa-si faca rugaciunea nencetat, chiar dac a o pomenire ct mai
deasa a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate, aceasta se face ca un mijloc de
mentinere a mintii n cur a tie (Sf. Marcu Ascetul, Fil. Rom. Pag. 304) si pentru c a nu poate
ajunge nimeni la rug aciunea curat a, daca nu s-a obisnuit s a aiba nencetat pe Dumnezeu n
cuget (prin Rugaciunea lui Iisus), daca nu i-a devenit dulceata gndul la Dumnezeu. De aceea
rug a ciunea curat a , este flac a ra care se ridic a din ce n ce mai des, din focul rug a ciunii
nencetate.

Sfntul Isaac Sirul spune c a atunci nceteaz a din minte chiar si miscarea rug aciunii, caci
mintea este r spits de dumnezeirea si m aretia Mntuitorului Iisus Hristos, a c arui prezent a o
simte. Sfntul Marcu Ascetul spune c a starea aceasta se numeste deschiderea inimii, pentru
faptul ca ea este strabatuta de dragostea fata de Iisus (Fil. Rom. I pag. 299).

Sfntul Isaac Sirul arat a care este semnul celor des avrsiti n rug aciunea inimii: Cnd se
va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea lui, ndat s inima se porneste spre dragostea lui
Dumnezeu, iar ochii lui izvorssc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, csci dragostea are obiceiul
de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta niciodat s nu se lipseste de
lacrimi, fiindcs nu-i lipseste niciodats prilejul care l aduce spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel
nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu. C sci dragostea are obiceiul de a lucra unele ca
acestea n aceasts viats.

Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt des a vrsiti n cur atia
inimii, care se face pe ct este cu putint a omului pe pamnt, ndeosebi prin rug aciunea curata a
inimii spune: Cnd va vedea cineva cs toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe cineva necurat,
acela este cu adev srat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste cuvntul Sfntului Apostol

Dup a aceasta, mintea se r a peste la Cer ntr-o vedere dumnezeiasc a , v a znd taine
nfricosate si preaslavite.
Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti deopotriv a cu inima curat (Filipeni
2,3). De asemenea, unul ca acesta ajunge si la cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea
pe cele rele (Avraam 1,13).

Caldura si lumina lui Hristos

Postul curata trupul de lucrarea si de materia poftei celei rele, osteneala trupului mortific a
patimile carnii, iar smerenia adnc a aduce harul dumnezeiesc n inimile noastre. Iar odat a venit
harul rug aciunii, acesta va lumina sufletul, inima si mintea noastr a, cu razele luminoase si
stralucitoare ale Duhului Sfnt, care izvor asc n chip sensibil din Mntuitorul Iisus Hristos.

Iar daca mintea este luminat a, atunci omul distinge ce este folositor pentru suflet si ceea
ce este vatamator. Si, precum cel ce merge noaptea, avnd cu sine o lumin a, vede drumul si nu
se r a t a ceste, tot astfel si cel care si lumineaz a mintea cu lumina adev a rat a a lui Hristos
distinge drumul adevarat si drept, care-l conduce la Hristos, de drumul cel am agitor si ratacitor,
care-l aduce la diavol si la iadul cel vesnic.

Cnd ne ndepartam de dragostea sfnta Dumnezeiasca, atunci va mparati n noi dorinta

lumii, placerea trupeasca si ratacirea diavoleasca. Aceasta nseamn a ca de aici nainte vom
petrece n desfrnare si n nepurtarea de grij a fat a de cele duhovnicesti, avnd adormit a
constiinta noastra, iar vederea sufleteasc a va fi ntunecata si adormita.

Daca suntem departati cu duhul de cele ceresti, pentru a putea apoi s a ne ndepartam de
cele rele, de care suntem biruiti si pentru a putea sufletul s a-si aminteasc a de cele ceresti cu
care are asemanare si pentru a se ridica cugetul omului de la cele sensibile la cele tainice, de la
cele vazute la cele nev azute, de la cele materiale la cele nemateriale, de la cele stric acioase la
cele nestric acioase, este nevoie ca inima noastr a sa fie zdrobita cu Rugaciunea lui Iisus.

n acest fel, mintea noastra se va uni cu inima, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos,
precum se uneste f aina cu apa si devine pine, prin lucrarea focului adic A prin lucrarea
Harului Dumnezeiesc. Rug a ciunea, ca si stiinta vietii duhovnicesti, se nvat a prin lucrare
practica si nu prin nsusirea vreunei teorii cu mintea. De aceea, trebuie s a ne rugam nencetat
(Tesaloniceni 5, 17), n tot locul, dar mai ales n Biseric a si n Sfintele Manastiri.
Caldura pe care o simt unii tr aitori si care se revars a n inima de la Dumnezeu, este ca un mir
binemirositor. Aceast a caldur a ncepe cu rug aciunea n inim a si se sfrseste cu rug aciunea tot
n inima, dnd sufletului siguranta si roade duhovnicesti. La cei care tr aiesc o astfel de lucrare
dumnezeiasca, din cauza c aldurii mbelsugate, apare o puternic a transpiratie, iar din inim a
porneste o sfnta lucrare, care misc a mintea la cele din auntru, ca s a strige des: Doamne Iisuse
! Doamne Iisuse ! Pentru ca inima se deschide des, mintea nu poate s a zica toata rugaciunea.
n aceste momente, de la aceast a sfnta lucrare a rugaciunii, se naste n inima o frica plina de
evlavie si se pogoar a n suflet o mare mngiere de la lucrarea cea sfnt a a harului. Inima salt a
si din ea izvor asc lacrimi pline de dulceat a duhovniceasc a. Atunci inima d a n clocot de prea
multa lucrare sfnt a. Uneori apare o lumin a dumnezeiasc a, care este imaterial a si alba si care
este att n exteriorul ct si n interiorul inimii.

Se petrec n inim a, n acest timp, si alte taine. Mintea vede ntreaga zidire si uimit a de
lucrurile sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeiesti, nalt a slavoslovii din adncul inimii,
care nu se pot descrie n cuvinte. Omul devine astfel ndumnezeit de aceast a miscare harica.
 Cuviosul Iosif Sihastrul spune: Cel care are mintea si inima curate, de obicei n vremea
rugaciunii, fara programare sau determinare, este cuprins de Lumina imaterial a si nezidita, fina
si foarte alba, care inunda tot omul interior si exterior. nsa Lumina aceasta Dumnezeiasca nu
este ca aceea fireasc a pe care o are soarele sau ca lumina artificial a pe care o produc oamenii,
ci este o lumin a minunata, alba, imateriala, care nu este numai n exterior, precum cea natural a
ce nlesneste celor ce au vederea ochilor s a vada n afara, ci Lumina Dumnezeiasc a, se afla sin
interior, nlauntrul omului, usurndu-i greutatea fireasc a a trupului si schimbndu-l astfel, nct nu
mai stie daca mai are trup, sau greutate, sau limit a.

Cnd mintea omului se va curata si ilumina, pe lnga faptul ca ea are lumina proprie, fara
adaugirea harului dumnezeiesc, cu care vede de departe pe diavoli, precum spun Sfintii P arinti,
ns a ad a ugndu-se pe deasupra iluminarea harului Dumnezeiesc, acesta poate r a mne
permanent n ea, rapind-o n contemplatii si vedenii, dupa cum vrea Dumnezeu. Aceasta lumina
dumnezeiasca cuprinde pe om mai presus de fire, nct acesta nu mai simte nici greutate, nici
grosime, nici m a car patim a . Apoi, i r a peste mintea lui, ncotro vrea harul. n acest timp,
simturile lui nu mai lucreaz a si nici mintea, ci urmeaz a numai calea Sfintei Lumini. Nimic altceva
nu face dect se minuneaza. (Batrnul Sihastru Iosif, Iosif Vatopedinul).

Lumina necreat a si lumina diavolului

nsa sa nu ncerce cineva sa-si naluceasca n mintea sa Lumina Dumnezeiasc a, pentru ca

si va iesi din minti si va ajunge de batjocura diavolilor.

Pocainta si smerita cugetare sunt arme indispensabile pentru a putea cineva ajunge la
rugaciunea curata. Nevoitorul trebuie sa-si tina mintea n iad si s a nu deznadajduiasca (ne
nvata Cuviosul Siluan Atonitul). ntristarea pentru p acate, constiinta pacatoseniei, a nimicniciei
noastre si nadejdea n Milostivul Dumnezeu, sunt tr asaturile Ortodoxiei. Trebuie subliniat ns a si
faptul ca nu toti pot tr ai n tristete adnc a de pacate, deoarece este necesar a o nemaipomenita
tarie si mngiere a harului dumnezeiesc, pentru a nu fi zdruncinati. ns a, pe ct este posibil,
trebuie sa traim cu totii aceast a fericit a stare. Este, de asemenea, necesar a ascultarea de un
b a trn (staret). Totul, chiar si cele mai mici lucruri trebuie f a cute cu binecuvntarea si
calauzirea lui nteleapta, mai ales n cazul vederii Luminii necreate. Pentru c a atunci cnd omul
umbla singur, fara binecuvntarea trebuincioas a, este ispitit de diavol. El tr aieste nlauntrul sau
dorinta nesatisf a cut a de a vedea Lumina necreat a , creznd c a acest lucru reprezint a
desavrsirea si doreste sa ajunga la aceasta ct mai repede.

Sfntul Diadoh al Foticeii spune c a nevoitorul s a nu urm a reasc a s a -si tr aiasc a viata
ascetica n dorinta de a vedea Lumina necreat a ca nu cumva s a afle satana sufletul gata
pentru nselare. Nevoitorul primeste, n timp ce se roag a, gnduri de la diavoli: cum c a n
curnd va vedea Lumina Necreat a. Multa grija este necesara n aceast a situatie delicat a si
primejdioasa. El trebuie sa se opreasca din rugaciune si sa se mustre sever: Cum ndraznesti,
fiind att de josnic si de tic alos, sa-ti doresti a vedea Lumina Necreat a ! Cea mai mare
primejdie este aceea ca cineva s a se considere vrednic a vedea Lumina Necreat a
(Dumnezeiasca). Vai, ca diavolii, ucigasii sufletului meu, vin ca s a ma distruga. Atunci, imediat
darul Duhului Sfnt va alunga pe diavoli.

De multe ori, diavolul, ca s a-i satisfaca ambitia calugarului si sa-l lege si mai usor, aduce
chiar lumin a n chilia sa. Nu este ns a Lumina Necreat a a Duhului Sfnt, ci lumina creat a a
diavolului. Dar cum pot fi deosebite cele dou a lumini ? Exista mai multe posibilit ati de a distinge
cele doua lumini:

Dup a aceasta, mintea se r a peste la Cer ntr-o vedere dumnezeiasc a , v a znd taine
nfricosate si preaslavite.
 Mai nti, dac a calugarul a ajuns la vederea Luminii, prin ascultare. Calea ascult arii
desavrsite este chezasia ca vederea luminii este dumnezeiasca. Atletul rugaciunii trebuie sa
ncredinteze toate ntreb arile sale, legate de vederea luminii, unui b atrn nep atimitor si care
poate deosebi duhurile. Gndul c a nu trebuie sa-l ntrebe pe duhovnic, este de la diavol, care
urmareste sa-l tina n ntuneric, greseala si robie.

n al doilea rnd, Domnul a zis despre falsii prooroci: dup a roadele lor i veti
cunoaste (Matei 7, 16). Deosebiri limpezi despre Lumina Necreat a si lumina creat a sunt date
de roadele pe care le aduce n suflet fiecare dintre ele. Lumina dumnezeiasc a aduce n suflet
liniste, pace, smerenie si constiinta tic alosiei noastre. Profetul Isaia, cnd a v azut Slava lui
Dumnezeu, a exclamat: Vai mie, ca sunt pierdut ! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc n
mijlocul unui popor cu buze spurcate. Si pe Domnul Savaot l-am v azut cu ochii mei (Isaia 6, 5).
Dimpotriva, vederea luminii diavolesti strneste mndria, slava desart a, gndul ca am atins
desavrsirea, judecarea aproapelui. Sfntul Grigorie Sinaitul ne spune: Cunoaste deci c a
lucrarile harului sunt vadite si diavolul chiar de s-ar preface, nu le poate mnui; nu poate avea
blndete, nici rabdare, nici smerenie, nici dispret fat a de lume, nici nu poate stinge pl acerile sau
patimile, aceasta este numai lucrarea harului. Lucrarea diavolului este mndria, trufia, lasitatea
si orice alt rau.

Pe lng a mndrie, vederea luminii diavolesti aduce si tulburare. Lucrarea Duhului Sfnt
izvoraste pace, curaj si linistea trupului si sufletului, n timp ce lucrarea diavolului deschide
drumul fricii si tulbur arii. Sfntul Isaac Sirul spune c a orice tulburare este o cium a a diavolului,
pentru ca aceasta transmite celorlalti ceea ce are el n fire. Duhul Sfnt este prin firea lui un
aduc a tor de pace si aduce pace. n timp ce diavolul este prin fire un duh de tulburare si
transmite tulburare si fric a.

n al treilea rnd, sufletul nu accept a imediat lumina diavolului, ci la nceput este

sov a itor. Vederea Luminii Necreate d a sigurant a si este imediat acceptat a . Ea vine pe
neasteptate si nu este ndoial a daca este adevarata sau nu.

n al patrulea rnd, ntre cele dou a lumini este diferent a chiar si de culoare. Sfintii
Apostoli, care au fost martori pe Muntele Tabor, n timpul schimb arii la fata a Mntuitorului Iisus
Hristos au spus ca: ...a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au f acut albe ca
lumina (Matei 17, 2). Dimpotriva, culoarea luminii diavolesti este mai rosiatic a, potrivit marturiei
Sfintilor Parinti.

n al cincilea rnd, cele dou a lumini sunt diferite ntre ele si prin form a. Cei care au
privit Lumina Necreat a, au vazut-o fara forma, fara chip, ntr-o form a fara form a (Sf. Simeon
Noul Teolog), iar daca ar lua vreo forma, aceasta ar fi ca discul soarelui: ca o lumina rotunda,
senina si dumnezeiasc a, fara forma sau chip. Iar cu vederea luminii diavolesti se ntmpl a
exact invers.

Sfintii Parinti ne nvata sa nu ne nvoim imediat cu orice incident care se ntmpl a n timpul
rugaciunii noastre. Numai dup a multe ncerc ari si cu sfatul duhovnicului s a acceptam ceva, ca
fiind de la Dumnezeu. Trebuie s a ntrebam duhovnicul despre toate aceste ncerc ari si numai
dup a multe si ndelungi lupte, potrivit harului ce-l dobndim, vom fi n stare s a deosebim
greseala de adev ar. Otetul si vinul arat a la fel, dar se deosebesc la gust. Tot astfel si atletul
rugaciunii dobndeste, pe m asura trecerii anilor, priceperea de a simti deosebirea ntre cele
doua lumini.

Sfntul Simeon Noul Teolog arat a ca Dumnezeu apare ca Lumin a Necreata si aceasta
aduce n suflet dulceat a duhovniceasc a. Iar ucenicul si ntreab a duhovnicul care poate s a
deosebeasca duhurile si care este cunosc ator al lui Dumnezeu, despre ce a v azut si astfel se
convinge ca a vazut Lumina Necreata.
 Dumnezeu este Lumina Necreata, iar vederea lui Dumnezeu este Lumina si Dumnezeu se
descopera n Lumin a. n acele momente, privitorul se minuneaz a, nestiind cine a ap arut si
nendraznind sa ntrebe: - Cine esti Tu? El nu ndrazneste a-si ridica ochii, pentru a-I vedea
maretia, ci st a tremurnd n genunchi, stiind c a a aparut cineva... Cnd ne d aruim lacrimilor
pocaintei, nevointei, smereniei, Lumina Necreata ne conduce putin cte putin la cunoasterea lui
Dumnezeu.

Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).

Rug Aciunea inimii de sine misc Atoare

Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul rug Aciunii inimii

Sfntul Maxim Kavsocalivitul avea mult a sete de a dobndi rug aciunea inimii si o ruga
mereu pe Maica Domnului s a-i daruiasc a acest dar al rug aciunii. Si i-a dat Dumnezeu dup a
inima lui si i-a mplinit dorinta lui. Iat a cum s-a ntmplat.

I s-a aratat lui Maica Domnului si aceasta i-a spus: Maxime, urca n Vrful Athonului,
pentru a primi darul rug aciunii inimii. Si a urcat Sfntul si a primit ceea ce dorea cu atta
ardoare. A urcat, dar cum a urcat ? A urcat nsetat, a urcat nfometat, a urcat nedormit,
chinuindu-si trupul, a urcat descult, cu credint a fierbinte, cu smerenie mult a si cu net armurita
evlavie. A urcat avnd inima curat a si mintea cur atita. A urcat cu n adejde vie si cu c aldura n
inima. A urcat pna n vrf si a udat pamntul cu lacrimi fierbinti si multe.
A urcat, dar nu a primit de ndat a darul cel mult dorit.

A cobort, deci, n Biserica Maicii Domnului ntristat, dar nu dezam agit. Si iarasi a urcat cu
mai mult a credint a, cu mai mult a evlavie, cu mai mult a smerenie, cu mai mult a rugaciune, cu
mai multa caldura, cu mai multa foame si cu ndoit a sete a sufletului si a trupului, cu mai multe
lacrimi si cu hot arrea c a daca nu se va nvrednici de darul mult rvnit, s a nu mai plece din
Vrful Athonului, nici sa mannce, nici sa bea apa si nici sa de ochilor sai somn, nici amorteala
pleoapelor sale, dupa cum scrie: Cuvioase parinte, nu ai dat somn ochilor tai, nici amorteala
pleoapelor tale, pna cnd n-ai eliberat de patimi sufletul si trupul t au. Venind dar Hristos
mpreuna cu Tatal si-au facut n tine salas.

Acestea erau luptele cele v azute ale cuviosului.

Dar luptele cele nev a zute pe care le avea cu nev a zuti demoni, cine ar putea s a le
povesteasca ?

Deoarece demonii, cnd au observat c a Sfntul rvneste s a primeasca darul rug aciunii
inimii, au ridicat aproape toate cetele diavolesti, pentru a-l tulbura si a-l nfricosa pe sfnt,
pentru ca din cauza fricii sfntul s a fuga , f a ra a primi rodul st a ruintelor sale. Demonii se
napusteau asupra lui n numar nesfrsit, cu strigate si zgomote asurzitoare. Si alte nenum arate
semne nfricosatoare trimiteau demonii n mintea cuviosului, pentru a-l face s a fuga de frica, dar
acesta a ramas neclintit, pn a ce a primit ceea ce rvnea.

n Vrful Athonului a cobort Preasfnta N ascatoare de Dumnezeu, tinnd n bratele sale

pe pruncul Iisus, nconjurata de nenumarati ngeri. Iar Vrful Athonului i se p area sfntului mai
cuprinzator dect cerurile. Si pe bun a dreptate, i se p area astfel, deoarece coborse acolo
mparateasa cerurilor, mpreun a cu Fiul ei si Dumnezeu cel nenc aput de Ceruri.
Fecioara bucura-te, ceea ce esti plina de daruri Marie, Domnul e cu tine. Binecuvntata esti tu
ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui t au, pentru ca ai nascut pe Mntuitorul
sufletelor noastre. Si atunci Maica Domnului a dat cuviosului, cu preacuratele sale mini, artos
sfnt, pe care, lundu-l cu evlavie, cuviosul l-a mncat.

Atunci, Preasfnta N ascatoare de Dumnezeu s-a f acut nevazuta de la fata Sfntului, iar
acesta n timp ce mnca pinea sfnt a a simtit n inima sa fierberea si clocotirea rug aciunii.
Iar, din acel ceas, si cnd dormea si cnd era treaz, rug a ciunea clocotea n inima lui,
ndulcindu-i sufletul, nc alzindu-i inima si luminndu-i ochii mintii, ajungnd s a fie luminat astfel
nct vedea cu ochii lui n ntunericul noptii att de bine, ca si cnd ar fi str alucit soarele n plin a
zi. Si, de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.

Iar tlcuirea acestei istorioare ne arat a ca darul rug aciunii nencetate a inimii se d a celui
care urca n Vrful Athonului. Adic a primeste de la Dumnezeu m asura deplin atatii rugaciunii
inimii acela care petrece o vietuire nalt a , neprih a nit a si curat a . Aceasta este o vietuire
chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si mngietoare pentru suflet. O vietuire care nalt a
mintea la cer, precum este n altat Vrful Athonului ntre nori.

Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi bine. Adica, prin suferinte, prin
osteneli, prin str adanii si prin celelalte nevointe n care te pui la ncercare pe tine nsuti, luptnd
zi si noapte cu patimile tale, pn a cnd le dezradacinezi din inima ta, pentru a se s adi de sus, n
aceeasi inima, pomul rugaciunii duhovnicesti si al cuget arii duhovnicesti.

Prin toate acestea, ti se preg ateste n suflet rod ceresc, rod nestric acios, rod duhovnicesc,
mai dulce dect mierea. Cine gust a din acest rod este fericit cu adev a rat, deoarece nu va
flamnzi n veac, tr a ind el n Hristos si Hristos tr aind n el. Atunci va face numai voia lui
Dumnezeu, care va fi si voia lui (Iubeste si f a ce vrei spune Fericitul Augustin), va avea
mintea lui Hristos (Noi, crestinii, avem mintea lui Hristos, iar mintea lui Hristos e Duhul Sfnt
spune Sf. Chiril din Alexandria) si va avea iubirea lui Hristos, caci Hristos traieste n inima lui
(Daca ma iubiti veti fi n Mine si eu n voi). Cine ajunge aici este realmente unit cu Hristos.

Iar Sfntul, v a znd cu ochii s a i pe Preasfnta N a sc a toare de Dumnezeu, a c a zut la

p a mnt si i s-a nchinat de trei ori, spunnd de fiecare dat a : Na sc a toare de Dumnezeu