~9~~~~~~9~~~~~~~:wi

:qre·:~~-:--.r-e:.7,1-€:?le::--7re:<ZF-e:~:~:~

JI.A)ILET .,i DON QUIJOTE

(CU\'INTA RE IIO ~TIT \ LA 10 IANUA RI E. 18~11. rs C. \-
DR l TL PROCRAMl.iLU I DE LECTURI IN Bf.NFFIC I UL SO
C I ETĂ ŢII PEl\'T RU I CURAJ.A RE,\ SCRIITORILOR :ii
OAM ENILO R D E ::>TII NT A L I PS IŢI l> E ~IIJ LOAC:Et

Onorat auditoriu.
Prima ediţie a tragediei lui Shakespeare llamlcl ş i prima
parte din Don Qui;ote al lui Cen·antes au apărut în acela~i a n,
12 începutul , eacului al XVII-iea.
Aeeastă coincidenţă ni s-a păn1t cit se poate de <.emnif1cativă,
iar apariţia aproape simultană a celor două opere ne-a ,ugerat
un şir de reflecţii, pe care. cu îngăduinţa dumnt-~n oastră, , i le
, om impărtă~i acum, încredinţaţi, de la bun început, ca ,cţi fi
indulgenţi. ,,Cine , rea să-l înţeleagă pe poet trebuie să patrundă
in sfera preocupărilor lui". a spus Goethe . prozatornlu1. îmă nu-i
e ·te hărăzită o a emenea fa\'oare ; în schimb. poate nădăjdui ca
cilitorh au auditorii săi să fie ispitiţi a-l însoţi pretutindeni în pe-
regrinările, în căutările sale.
Unele din părerile expuse aci , ă ,·or ,urprinde poale. dom-
nilor, prin caracterul lor puţin obişnuit, clar ă nu uităm ca m-
suşirea de căpetenie a operelor poetice de mare , aloare, cărora
geniul creatorilor le-a imprimat pecetea eternităţii . constă tocmai
în nestir~ita varietate de păreri asupra lor. ca şi asupra , ieţii,
păreri ce pot fi uneori chiar contradictorii ~i în ae<• laşi timp la
fel de îndreptăţite. Cite comentarii .. -au scris pînă acum a,upra
lui Hamlet. ~i cite se vor mai scrie de aci înainte 1 La ce <liver-
'> itate de concluzii a dus studierea acestui tip inepuizabil în ceea
ce priveşte posibilităţile de interpretare I In schimb, pove tea lui
Don Quijote. prin irn.ăşi esenţ.i temei sale ~i prin .tdmirabila lim-
pezime a e,punerii, parcă scă ldată în razele• ,;oarc lui meridional,

Î
dă loc ta mai puţine răstălmăciri. Dar. sţ,re regre~~ nostru: noi'.
ru)ii. n-a,em încă o bună traducere ~ lui Don Qw1ot<:_ ; cei ma~
mulţi dintre noi am ramas cu o .1maţpne de~tu~ de , ag~~ ~ acestui
1.·rou; cind ~punem ..un Don Q~1ote , ne g1~~1 ~~r. ş1 s1mpl;1 la
un per;onaj c:iraghios.. iar cu~ mtul „donqw!otism 1h~~tr~az~ la
noi no\iunea de absurditate. cmd de fapt pnn „ donqmJohsm ar
trl.'bui să intelegem principiul unui sublim sacrificiu de '>ine, pri-
, it. fire~te. prin prisma comicului. O bună traducere a lui Don
Quiiote 8i atrage de la sine o adîncă preţuire din partea publi-
t:ului. iar pe scriitorul care va putea reda în limba rusă această
creaţie. uruc.t pnn frumusetea sa. îl aşteaptă o unanimă recu-
no~tinta Dar a revenim la obiectul com·orbirii noastre.
Am ,puc; mai sus că aparitia aproape simultană a operelor
D,,n Quijott ~i Hamlet ni s-a părut semnificativă. 1n aceste două
personajt• am ,·ăzut întruchiparea a două tipuri de bază ale na-
turii omen~h - capetele extreme ale axei în jurul căreia aceasta
gra, itează .•hem impresia că toţi oamenii aparţin, într-o măsură
'-!U alta, unuia dintre cele două tipuri. că fiecare dintre noi se
!nrudl·~te intrucih a fie cu Don Qu1jote, fie cu Hamlet. Ce-i drept,
10 nemea noastră Hamleţu sint în număr mult mai mare decît
Don Quijoţii. dar m_c1 aceştia dm urmă n-au dispărut cu totul.
Să aprofundăm ideea pe care am emis-o.
Toţi oamenii trăiesc - conştient sau inconştient - în v irtu-
tea ~nui principiu. în virtutea unui ideal. adică în , irtutea a ceea
CC' c1 '°.<-'Ot adt\'ăr. frumuse~e, bine. ~,Iulµ îşi preiau idealul de-a
~ata. aşa turn s-a . conturat istoriceşte şi trăiesc acordindu-şi exis-
:~ţa după a_ce~t 1d~al abandonîndu-1 uneori sub inOuenţa pati-
să •l pună 1a 10do · t·
or sau a 1.ntimplarilor dar fără să-l mai supună rahunii fără
1 „ d' · \-' '
,ev . . ia a ; ! ti1_. • unpotnvă, îşi supun idealul analizei
ere a propne~ lor gmdin. Oricum ar fi. într-un fel sau altul.
,e pare că nu smtem în e • d . ..
idC'alul _ . . roare spunin că pentru toţi oamenu
• . . f' . acest teme, ş1 ţel al existenţei lor - se află fie în ei
mşişi, te m afara lor cu lt ·
· l . • a e cunnte, pentru fiecare în parte,
on eu nostru se situează . 1
de acest eu d~e t rin . ~e pnmu_ plan'. ori altceva, recunoscut
realitatea nu ad!it/ ditpiu. s~pe1:or. Ni s-ar putea obiecta că
fiinţă vie am· d ă erentien atit de categorice, că în aceeaşi
in ou concepţii! 1 neînfricat, răbdător, se mulţumeşte cu o hrană e,trcm de ,implă.
mită măsură se pot . e pot a tema, ba chiar. într-o anu-
ţinem că în 'natur contopi · ei bine, nici nu ne-am gîndit să sus-
a omenească schimbă ·1 · d
neputin~; am vrut să b)· . n e ş1 contra icţiile sint cu
faţă de idealul său .su imem doar cele două poziţii ale omului
' şi acum vom încerca să demonstrăm în ce
8
(e l, după părerea noastră, aceslt.• <louă poziţii contradictorii sint
întruchipate în cele două tipuri despre care , orbim.
Să începem cu Don Quijote.
Ce e:-.primă figura lui Don Quijote ? Să-l cercetam nu c.u
acea prh ire fugară. care nu merge în adîncime ~1 ohscn~.i doar
lucrurile mărunte, trăsă turile de suprafaţă. Să nu , edem m Don
Quijote numai trăsătunle cavalerulu! trist:i figuri, er~u a! roma-
nelor cavalereşti de altădată, creat m denderc ; se ştie ca tema-
tica acestui caracter lua proporţii chiar sub mina nemuritorului
său creator şi că Don Quijote din partea a <loua. curtenitorul. inter:
locutor al ducilor şi duceselor, înţeleptul mentor al scutierului
său, d evenit diriguitor, nu mai e acelaşi Don Quijote care ap.irea
în prima parte a romanului, mai cu seamă la începutul. lui , uu
mai e acelaşi personaj straniu _,1 ridicol. pe capul căr~1a plouă
cu oale sparte ; de aceea. să încerc1m să pătrundem m t»,enta
problemei. Repetăm : ce e,primă Don QuiJote ? 1n pr~mul ,:înd -
credinţă ; credinţa în ce, a etern. ne:.trămutat . credmţ.t 11~ adt'-
vărul care :.e află în afara omului, un ade, ar greu <lt• patnuh,
care cere slujire şi jertfe, dar care-i acce,;ibil unei totale ?e\.n-
ţiuni şi puterii de sacrii iciu. Don Quijote răm~n: credmc.1os
idealului său pînă în ultima clipă. pentru c i e gata sa mdurc? once
privatiuni. e gata ,ă-şi jertfească , iaţa ; ins_ă~1 , iaţa s_a şi-o l?rc-
ţuieşte numai în măsura în care îi poate slup mtru reah.:an? , 1su-
lui său intru sădirea adevărului şi drE>ptătii pc pă111îot. ;-...1 ,e \ll
spune ~ă idealul acesta a fost luat di.n lu!nt'a fantastic.\ a _roma-
nelor ca\·aleresti. care i-au tulburat 11nag111aţ1a. !ntr-atlt•, ar aşa
este şi tocmai '<le aici se trage latura comică a isprih ilar ~ale ; în.,_ă
idealul ca atare îşi păstrează neîntinată puritatea - Don . Qu~-
jote ar fi socotit ruşinos să lrăiasc~ numai pen~ru .. (•1. s~ se 1ngn-
jească numai de sine însuşi. El trăieşte cu toat..1 f u~ţa in afara s~
(dacă ne e permis a ne exprima astfel), pentru altu. p entru frat11
lui, pentru mmicirea răului, pentru a înfring:' forţele duş_rnă~1oa~c
ale omenirii - vrăjitori, monştri, într-un cuvmt, pe asupnton. Nu
gă„eşti la el nici urmă de egoi,m, nu-i pasă de el însuşi. ci dim-
potri\'ă 0 întruchiparea jertfirii de sine - cîntă1 iti bine acca:.lă
noţiune I - el crede cu tărie şi făn, a pri\ i în urmii. Dt• act•ca e
cu hainu cea mai modestă ; nu-l intereseaz.1 nici una, nici alta.
Smerit în sufle t, ca spirit e măreţ şi viteaz ; impresionanta lui
e, la vie nu-i stînjcneşte libertatea ; străin <le , .mitatc. ci nu ~e. în-
doieşte <le sine, de menirea sa. nici măcar cle forţele sale (121cc ;
voinţa lui e <le neclintit. Năzuinţa constantă ,pre unul şi acelaşi
9
\t•I imprun., (\ oarec.l rt' monotonu.• gind~rilor sal~ .. o unilateral_1-
talt minţu ~ale t eea ce cunoaşte e p~ ţin . dar m c1 n-~e nevoie
ă cunoa,t,\ multe; el ~tie m ce consta ch emarea sa. ştie pentru
<.'t" tră ie~h: pe pimint ~i acea,tn e cea m ai i~1port~ntă şt~nţă. D on
QuiJote ne apare cinel nebun dt>-~ bmelea. m~UC'I~ realita tea pal-
p.lhilă. rea mai de nc~omtsta~. t!ier(' Jtn t)ch1~ Im , e tol?eşt~ :a
ti'ar., la nad\ra entuz1a-.mulm ~au (el ,·ede aievea m a u ri vu m
pipu~ih' de lemn. ~i 1..a, aleri in berbeci). cîn<l om mărginit. d e-
oatece nu ~tie nici -.ă , impatizeze u şor, nici să se desfe te cu te-
miri-<e ; însă el întocmai ca un copac secular care ş i- a î nfipt
adinc rădăcinile in pămint, nu este în stare nici să-şi tră deze con-
,'ingerile, nici să se abată clin drumul ales ; tări a alcătuirii sale
momit• (ob"er\'aţi că acest ca, .i.ler rătăcitor. nebun, es te fiinţa cea
mai morală din lurnt') imprimă o deosebită pu tere şi măreţie tu-
turor raţionamentelor şî puselor sale, între~ii sale fizionomii. cu
toat ... situaţiile t·omke şi umilitoare în care n imereş te n econtenit. ..
D n Quijote este un entuziast, e slujitorul unei idei ş i d e aceea e
inconjurat de nimbul ei.
Ce anume reprezintă însă Hamlet ?
• . Mai întii de toate, analiză şi egoism, deci lip ă de credinţă.
1 riheşte numai pentru ine e W1 egoist ; şi egoistul nu poate cred e
nici măcar în el însu~i ; putem crede numai în ceea ce este în
afara noa.,tră şi mai presu.~ de noi. lnsă acest c u, î n care el nu
c-n·Jt~. îi este atit de dra~ I E punctul de plecare la care se in-
toar~e merc-u. c-.lci în intrea~a lume nu afl ă nimic care să-l poată
':lPt1va sufleteşte : c un sceptic şi mereu se ocupă d e el însuşi.
"i e _Pr:o~upat nu de datoria ce o are de îndeplinit, ci d oar d e
w
framinlările sale:. Î ndoindu-se de toate, Hamlet, d e bună seam ă .
ma se cru\ă nici pe sine mintea lu1 e prea iscoditoare ca ă se
1~ 1!1~e_ as~~ cu ceea te găseşte în el însuşi ; e conşti ent d e pro-
1 ria-: .~lub1c10ne dar şi cun~aşterea de ine inseamn ă putere -
?e a.iu decurgt· i.arcasmul lui, opusul entuziasmului lui D on Qui-
Jote. Ha.mtu ~e · ocărl(,·
~
te e,agerat , cu volupta te · ob sel'\'în du -se
mert:u, <lprif, ind necontenit, cu un och i atent. înăuntr~l său el îşi cu-
nd~aştt' t' cetele pînă în cele mai tainice cute. le dispr;ţuieşte se
t u.pretmeşte
:,,· h pe i.ine ins. l I"·
1
· ·m ace Iaşi timp , am putea spune' că
1 şi.
ra~nfeşte, . e răneşte din acest dispreţ. Nu crede in el în suşi. d a r
e 1 umurat nu şti e ce .
, ia1-, Oh ( 'rea şi pentru ce tră ieşte, d ar ţine la
\U • · ... exc1amil el în s 2 •• L,,nnonlov, Lirice, Cnnea Rusa , 1956 -
n-ar "ta-mpotmă , . _cena a actului I) dacli cel-de -sus
1 1
de lince<l ~i-nH:·~hi~~ egea . ui, uciderii_de sine 1/ O , D oamne, cît
' şi tnst şi de prisos îmi pare rostu-acestei
10
lumi I" • Şi totuşi , nu va je rtfi această viaţă searbădă şi goa l ă ; d
meditează la sinud<lere încă î n ainte de apariţia um brei tatălu i
său. încă înainte ca ea să-i fi încredinţa t acea cumplită misiune
care avea să-i sfărîme definitiv voinţa şi aşa p e jumă tate frintă ;
totuşi. nu se va sinucide ; sunul drago$tei sale d e viaţă se simte
tocmai în aceste gînduri care-l îodf'amnă să şi-o curme : toţi ti-
nerii d e optsprezece ani trec prin asemen ea stări sufleteşti :
E sîrigele ce st rigă şi pa lpită. **
Dar să nu !im prea severi cu Hamle t : e l suferă, ş i suferin-
ţe le Jui sînt mai dureroase ş i m ai cumplite d ecît suferin ţele lui D on
Quijote . Pe acesta îl b a t nişte ciob a ni neciopliţi , sau ocnaşii eli-
beraţi d e el ; H amle t singur se răneşte, sing ur se torturează, iar
sp ad a pe care o ţine în mîinile sale este spad a cu d ouă tăişuri
a a nalizei.
Don Quijote, trebuie s-o recunoaştem. a pa re r id icol în toată
puterea cuvîntului. Fig ura lui a d evenit. poa te. cea mai comică
din toate figurile zugrăvite cînd va de \'reun poet . N\imele lui a
ajuns porecla hazlie pînă ş i în gura mujicilor ruşi. De aceasta
ne-am putut convinge cu ure chile noastre. Cum se pom eneş te nu-
m ele lui, îţi ş i răsare în minte făptura-i slăbă noagă şi colţuroasă.
cu nasul coroiat, înzăuată caricatural, proţăpită sus pe greabănul
sch eletic al unei gloabe costelive, al bietei Rosinante, , eşnic fh\-
mîndă şi bătută, o făptură căreia nu-i po ţi reJ02a du ioas.1-ţi sim-
p a tie, ames tecată cu o oarecare doză d e zeflemea. D on Quijote
s tîrneş te risul... Or. în rîs sălăşluieşte o p u tere. o pu tere care tt'
împacă şi care face ca rîsul să-şi răscumpere păcatul ; ş i nu cle-
geaba s-a spus că „d e ce vei ride, aceea vei slu ji" . se mai poatt>
ad ăugi la aceasta că d e cine ai rîs. p e acela l-ai iertat. pe acela
eşti chiar pe punc tul de a-l iubi. Dimpo trivă. în fă tişarea lui H am-
let este atrăgătoare . ~[elancolia lui , ch ipu l palid . deşi ntt slab
(m a ma sa spune d esp re d însul că e gras, our son is fat • * *). îmbră­
cămintea neagră, d e catifea, pana de la pă lărie. purta re:1 alensă.
incon testabile. p oezie a frazelor sale, n elipsitul sentime nt al supe-
riorităţii asu pra celor din jur, ală t11ri J e zîmbe tul caustic a l wni-
lirii d0 sine. totul place la el, totul te fa rmecă ; fiecare se :.irnte
măgulit· să apară în chip d e H amlet, în timp ce n ime ni n -ar vrea
• Shake•pl'an,, Opere , vol Vil, EST' LA , 1959 - H amle t, prin / o l Oonemurce/,
p, 531 ( n ed./.
vers d in po~~,a l n tlorul ldu nu
crcdi,, • ln r ominrşlc Oe Sando Arbort . p llC (n f.'d .l,
••• . .,Fiul noslru esle gras-> (ln limba engl<'z.i). Vez , lraduct're~ tn r o mi ne şle ldt m.
p 716 · .,E 11ru • (n. ed.) .
11
 ~."t po.ute port'da de 0 011 Qwjote ; .. Hamlet Baratînski" 1, Îl scria pat sub ochii lui, H amlet tot nu s-ar fi hotăril să garantt,ze că are
Pu~k.m prit>lt'nului !'>ăU. nimeni nu ~e gîncleşte să rîdă de Hamlet în faţă adevărul adevărat... C ine ştie ? Poate că adevarul nici nu
~1 to~mai de aid 1 <:t' tra!!e condamnarea · e aproape c u neputinţă există, aşa cum nu cxfată nici uriaşi ... Noi rîdem de Don Quijote ...
. -1 iubeşti · numai oameni asemănători lui Horatio se p ot ataşa d ar, domnilor, care dintre noi, după ce s-a studiat cu atenţie, după
dt• Hamld. \ om , orbi despre ei la um1ă. De compă timit, îl com- ce şi-a reYiz uit convingerile trecute şi prezente, cine oare va avea
pătime~te fiecare. şi e Jire:;c: aproape oricin e recunoaşte în Ham- curajul să susţină că întotdeauna şi în orice împrejurare a deo-
let trăsături comune cu ale sale ; de iubit, însă, repetăm , nu poate sebit şi va deosebi ligh ean ul de aJamă ul bărbierului d e coiful de
n lllt'll! ~ă-1 iubească . după cum nici el nu iubeşte pe nimeni. aur, vrăjit ? ... D e aceea ni se pare că totul stă în sinceritatea şi
a l intinuăm paralela noastră. Hamlet e odrasla regelui Da- tăria convingerii ... rezultatul este în mina destinului. Numai el ne
~emJ.r~t·i. care. uci-. <le propriul său frate, pentru a-i lua tronul, va arăta dacă ne-am luptat cu spectre sau cu du~mani adevăraţi
ie_ ·e dm ~ionnint, dm wd. din / lăcări şi pucioasă \ ca să încre- şi cu ce scuturi ne-am apărat capetele... Sarcina noastră este de
dmteze hului sau misiunea d<' a-l răzbwia ; aces ta însă şovăie, a ne înarma şi a lupta.
e:utii s.i ,e mi~t~ pe el însuşi. se mulţumeşte cu ocări proferate Demnă de remarcat este atitudinea mulţimii, a aşa-z isei mase
I.. _a<lre,_a ~ropne1 5ale persoane, pentru ca în cele din urmă să-l omeneşti faţă d e cei doi protagonişti - H amlet şi Don Quijotc.
Ul·1dă d1:1 mtimplare pe ta~! său vitreg. Ce trăsătură psihologică In faţa lui H amlet, reprezentantul masei este Polonius, iar
pr_o f~da. pen_tru ~ar~ multi oameni - unii chiar inteligenti, însă - în fa ţa lui D on Quijote, Sancho Panza.
~l0p1.-:- au mdrJ.Z~~ 5ă-l condamne pe Shakespeare I Şi cînd te Polonius este un bătrîn energic, dotat cu sim\ practic şi o
,zinde~ti că Do.n Qm1ote. om sănnan, aproape un cerşetor. lipsit minte sănătoasă, deşi în acelaşi tim p cam mărginit şi oarecum
Ct! totul de m11loace ,i rel µ··1 bătr· · . . .
.·
siunea de a •mclrepta răul " a· d• m,~ smguratic,. 1a asupra sa mi- flecar. E 1.m foarte bun administrator, un părinte model; amin-
t0 tul 5tff .) d . şi e a apara pe cei asupriţi (oameni cu tiţi-vă de pove\ele pe care le dă feciorului său Laertes, în mo-
. •~ e Ix> toat.i scoarţa pămintului I Ce are a face că
pnm., sa mcerca.re df' a eJ·b · ~ . . mentu I plecării acestuia într-o ţară străin ă, po, eţe ce se pol prea
torul u1· ca de m . chip d • I era nevmovaţ1a dm gh earele asupri- bine lua la întrecere. ca înţelepciune, cu pornncilc dregătorului
• ,. . ( . · ă .
e mzec1t nenorocire pe capul nevinovăţiei
msa~1... ne referun la sce . • D .. Sancho Panza pe insula Ba rata ria. Pentru Polonius, Hamkt este
landm de bătăile tă . n~ m care oa Qu11ote scapă un băie­
indepărtează ii d pinului. care st'ipîn, îndată ce salvatorul se mai degrabă un copil <lecit un nebun, şi claca n-ar fi fost fiu <le
rege, el l-ar fi dispreţuit p entru inutilitatea sa funciară, pcntrn im-
copil). Ce ;re-/race:s;t'. de ~ec~ ori ~at cumplit p e nefericitul
uriaşi primt>jdiosi. Do .mchipurndu-ş1 că are în faţa sa nişte posibilitatea aplicării ideilor sale în mod practic ş1 eficient. Cu-
, int atit <le fol~,itoar~ ~uii~t se năpusteş.te asupra unor mori d e noscuta scenă cu norul. dintre H amlet şi Polonius, <:cenă în care
trebuie ,ă ne întoarcă ·;·_. /menhil :ornic al acestor situaţii nu H amlet îşi închipuie că l-a tras pe sfoară pe bătrîn, capătă pentru
hotărind sa ,e jertfeasţăm •ne _de la _til~ul lor ascun s. Acela care, noi un tilc vădit şi confirmă punctul nostru de Ye<lere ... Ne vom
foloast'lc ce ar decuroe d.. arf cmtăn mamte toat e urmările, toat e p ermite să v-o amintim :
f1· •m ,tare de · crtfă Lru·
1
... 1n apta ~a
H • e greu d e crezut c.;ă ar mai
· am 1et nu i se
t . • 1
~cma, e : c1• mintt:a lui pătru . y po~t: •mt1mp • 1a aşa ceva ; Polonius
a c-adă 111tt-o as<'men nzaltoare, subtila, sceptică, tocmai e l Sti1pir1c, regina t•,ca sc1-ţ/ oorbC'O~că numaidecit.
ră 2 bo·1 cu morile ele v·eat greşea a grosolană ?I ·. Nu, el nu se va H am l et
. ID • e I nu crede •m unaş · 1..· . şi chiar dacă Vezi norul flcelo in chip de cămilă?
act:ş ti a ar t'\;Î.Sta cu ad... ·ă
f1 · ~, rat e1 tot · Poloni\1s
mver~unat să su.\i-:"x
)j b , .....,.J., ca' Don Qnu.. 1-ar ataca. H amlet nu s-ar Pe sfi11ta liturgliic, într-dcleuur, e întocmai co o cămil<J.
g ean de bărbierit că . UIJOte, arătînd asistenţei un
\Uşi • . ' ace\ta-1 coiful ă" 1 I H amlet
· no1 presupunem ins' . vr J1t a ui Mambrin în- Eu gifaetc c,i se11111u11ă cu o nrl•clsfttică.
a, ca dacă • . d
• ldt111 ' msuşi a evărul s-ar fi întru- l'o l oniu~
1>, 5.St '"· ~d.J.
Este ad11.t dr s11ntc <'fi n nrră~tulc,l.
12
13
 Hamlet însu~ire I Masa sfîrşcşte totd eauna prin a urma. cu neclin tit d t>\ o-
Sau r<.1 11 boleni1 ? tament, pe aceia de care tot ea a rîs, pe care i-a blei;t~·mal i-a st1r-
Poloniu, gbiunit. d ar care, f ără să se teamă de înverş unarea ei. <ll' oprobri ul
Cl11a, cu o bolenă. ei, de batjocura ei, au meri; hotarît înainte. cu ochii spiritului aţm­
Hamlet titi spre ţe lul , ăzut numai de ei l-au căutat nwreu, au căzut, s-au
r\t1111rl am ~ t111 mdatu la mama: rid icat , şi în cele din urmă l-au găsit, ca pe o răsplată binemeri-
tată ; ş i-l găseşte numai acela care este că lauzit de pornirile inimii.
, . Oa~t' nu-i eddent că î~ a~_nstă i.cenă Polonius ne a p are mai
rnn~d c I un curtean tare cmta m struna prinţului decît un om îo Les grandes pensees oienne nt dtt coc11r *. a spus Va uvenargue, 1 •
toata hn a. care nu ne.1 să contrazică un băieţaş bolnav si sucit <;> H amle \ii nu găsesc nimic, nu im·entează nimic şi nu lasă nici o
!lolomu~ uu crt'de o io~ă ~ ce spune Hamlet, şi are dre~tate : c~ altă urmă după ei, în afară de urma propriei personalităţi ; ei nu
lasă fap te, nu. Ei nu iubesc şi nu cre d ; atunci, ce-ar putea să de'>-
~~~mw.irea omului 1_nar~n!t. el atribuie sminteala lui H amle t iu-
tru pentru <?felia. ~1. bml'lnlele~. se it~ală ; în schimb, nu se în- cop ere ? Pînă şi în chimia anorganică (nem ajvorbind de cea orga-
~ală ID aprec1t•rea caraderului său Intr-ade,·ăr Hamleţi·. • t . nică), ca stL apară o a tre ia substa nţă, este necesară unirea altor
til' t . . · , t sm mu- două ; iar Ham leţii sîn t mereu ocupaţi d e ei în~ işi , sînt nişte sin-
1 pen ru ma.sa . nu-1 dau ounic. n-o pot d . ă" . f·· d .
nu mer" niciund Ş. .1 ~ ~ce mc ien , un că gu ra tici, şi d e aceea s terpi.
de E>xi.sh'ntc1 ~n~l~f° ' cum s-~. duca, claca se îndoiesc pînă şi Ni se va obiecta : dar Ofelia ? Oare pe ea n -o iubeşte
că llamlen1· dP. tu· deulsub p1c1oarele lor ?! Să mai adăugăm
,. 1spre lt'SC m tirn p · Hamlet ?
acela care nu se )timează e s· e\.. . e c~e•. sa~ c: poate stima Să \ orbim despre ea ~i. pentru că a venit , orba. şi despre
,ii tt> ocupi de multim ') Ep • u:ie · Şi 3 P~1· .1ş1 zic e 1, merită oare Dulcineea.
kt <.,-le ari~tocrat şi nue . atit . e murdara ş1 grosolană ! Iar H am- În atitudinile celor d oi eroi ai noştri fa ţă d e femeie găsim ele
. numai prm nastere
Cu totul altfel ni ,;e înfaţi . , . ~
Qui1·ote !'.ti" foa t b'
S j
şeaza anc 10 Panza. El rîde de Don
asemen ea multe luc ruri demne de re marcat.
. ' ~· r e me că e smi tit t . <l D on Quijote o iubeşte p e Dulcineea. însă nu p e femeia real ă.
"eşte patria easa soţ· r·· n • otuş1 e trei ori îşi pără- şi este gata să moară pentru ca (amintiţi-, ă ele cu, iotele lui cin<l
. ' ia. uca penlTu a l
ţeştt• pretutindeni. indu Y t ~ · urma pe nebun, îl înso- înfrînt. doborît la pămint. el îi spune învingătorului său. care a ~i
pină la ultima picătura~ dra •0 felul de nenorociri, îi este d evotat ridicar. suliţa , gata să-l l ovească : ,,Străpunge-mă, ca, alere, dar fie
. e s1age crede în el t • d ~
ş, plmge în hohote că210 . d . , es e mm ru de dmsul ca slăbiciunea mea să nu sluj ească întru micşorarea faimei Ouki-
aă <:io~ în care se stinae f tul ·.
· ' tn genunchi la ~ ~ · · l neii ; susţin totuşi că ea este cea mai frumoa\ă din lume"). El iu-
capatuu patului sără·
-. os sau s tăp" A. d beşte ideal, cast ; atît de ideal, incit nici nu bănuie~te l'ă obiectul
poate e,-plic-.1 prin , reu • d m. • cest evotament nu se
fo Ioa,e pt>rsonale . San ·h p n gm venal · • pasiunii sale nu există ; atît de cast, incit atunci cînd Dukinee.1 i
· ai.cuns, gmdul de a trage
. · l o anza are p 1 b se înfăţişează sub c hipul une i ţărănci primith e ~i murdare. el nu -şi
b me di \Cutierul unu· ·al ~ . rea mut un-simţ - e l ştie
• 1 ca, er rătac1to crede ochilor şi socoate că iubita lui este , ic tima unei tnl' lamor-
ciomăgeli. Rădăcinil•• de t r nu se poate aştepta decît la
~ vo amentul ul ,~ b . fozări , ră jitoreşti. Şi noi. în cursul vi eţii noastre. în pere!!rinările
d 4 cl ne este îngăduit a . ~au tre u1e ciiuta te mai adînc ; noastrt', am văzut oameni care-şi dădeau \'iaţa pentru ci l (> o D ul-
ce reprl•zintl, poate cenaf> e,pnmbal. astfel, ele îşi trag seva din ceea cinee tot atit de puţin reală, sau p entru ceva murd ar şi a<lesea pri-
··ta · ' m:u su m1ă • - ·
<:1 tea unei fericite ~i nobile b . ~nsuş1re a masei, din capa- miti\', în care vedeau întruchiparea idealului lo r, punînd rt>alitatt•a
~· a1tfd de orbiri I) din ~r IIt (dm păcate, ea mai cunoaşte hîdă p c seama inten entiei unor - cit pe c:e să spunem , răjitori
Z1 d . ·•
a 111 t-2Ullere,;at, de a f'I
capa<.:1tatea <l
.
r· .
e a I cuprmsă <le un e ntu· tC'n ebroşi - unor accidente sau duhuri rt>k. l -am , Jzut l' ll ochii
personalt• dirt-cte, ceea c:e cupnn,;! ele dispreţ faţă d e avantajele noştri , şi în clipa cind nu e \Or mai nnştC' asemenC'a oameni fit· ca
n nes(}('(lti piinea cea de t:tn~lolmul sărac este aproape egal cu marea carte a i,torici să se închidă p e , eci I u , 0 111 mai U\'C'U
e 21 e e ~f ăre
a\a ş1 universal-istorică nimic de citit în ea. L a D on Quijote nu gilsC'şti nici urma de sen-
~ V • •

• 1c1,111, PP i - ,. · ·
--,,.,o'" td./
. Marile Jr/el porneu din Inimii (Io hmb<l hanc~z.1) /n. lt.J.
14

15
zu htatl'; toate , i~5rile lui ,int ne, ino, ate, sfil'lnice. Şl e greu de Deşi , orbeşte de Ofelia. nu se gîndeş te d t·cit la el în„uşi, iar
crezut t:'ă în adincul inimn nldăjdu1eşte într-o unir(' cu Dulcineea, în e,cl:1m.1ţia
de care. poate. mai dt>l!T-:lbl teme. ,l. O. rilmfu, pomeneşte
Dar Hamkt, I lamlet iubc~te oare ? E cu putmţ:i ca însuşi 1n ruga la til' mirre. piiroto.,ul •
cre.itorul lui ratinat, acest protund cunoscător al ufle tului ome-
nt',c, <.ă ,c li hotărît a dărui unui egoist. unui sceptic, pătruns d e nu \'edem dec.:ît recu noaş terea profundJ ::i nt>putinţei b olnih icioase
otra, .i an.,lizei C'are dt'~compune totul o inimă iubitoare. d evo- - neputinţa de a iubi - la un om care se închin ă. aproape cu
tată .,, ·h.u.e pean.' n-a p:lcătuit printr-o astfel de contrazice re şi leamă supersllţioasă, în faţa „sfintei puri taţi ".
cjât1 iruIm .itent nu-i va fi prea greu să se con\'ingă că Hamlet Dar am , orbil d estul despre aspectele în lunecate ale hpului
to un om cnzual. ba, mai mult, că e st.:ipînit <le voluptate {nu de- h amletian. de acele laturi care n e irită mai mult. tocmai pentru că
ge~ ha 'Zimbe, te in t.:iccrt· curteanul Ro encrantz cînd Hamle t spune sînt mai aproape d e n oi. sînt mai uşor d e înţeles Să încercăm a
~e fată cu d c.i ~-a săturat de temei), CJ Hamle t. punem noi. nu pre ţui ceea ce esle le~itirn la e l şi d e aceea et ern ca valoare. H amlet
mbl·~_te-, c~ <loar ,e preface că este îndrăgostit, ~i încă nu cu <les- întruchipează principiul n egării , locmai acel princ1p1u pc care un
h1lă 1'cu,mta. Do, Jdă - mărturia lui Shake\peare. alt mare poet, dec;părţindu-1 de tot ce-i pur omenec;c, ni 1-a prezen-
Tn prima s~en.1 din actul al treilea Hamlet îi spune Ofeliei : tat sub chipul lui ~1ephisto. Hamle t e tot ~fephisto, însă un Me-
phisto cuprins în sfera vie a naturii omeneşti ; de aceea, negarea
Te-am iubit odată ..
lui nu reprezintă răul - ea însăşi este fodreptată împotriva răului.
Ofelia Negarea lui Hamle t pune la îndoială binele, imă d e rău nu se 10-
La drtpt t''Orbind, măria ta, aşa m-ai 14.sat să cred. doieş te şi se ridică în luptă aprigă împotm a lui. Yn bine nu a re
Hamlet
încred ere. adică bănuieşte adevărul ideal şi purita tea lui . dar ii
.\'-Gr Ji trehuit fă mil Nc:i...
atacă p ornind d e la ideea că este un bine a pan.•nt. artificial. sub a
Su tl!-am iubit.•
cărui înfăţişare falsă se ascund acelaşi d emon al răului şi aceeaşi
minciună eternă, duş manii lui de totdeauna ; H amlet nu rîde sata-
Şi punind acC\t ultim c •10 t 11 1 · ruc cu risul nepăsă tor al lui ~1ephisto ; din însuşi zîmbrtul său
d ,ăr d - u, • -iam et e mult mai aproape de
a Ţ.. ,., tle•\ 0
rre!upune el Îll!,uşi. Sentimentele lui faţă de Ofelia,
o llll\u ne\ mo, ata ş1 pură pin..1 la sfin . •
amar d esprinzi triste ţea, o tristeţe care trădează suferin ţe aclînc1, ş1
cinice (ammtiţ· ·ă d . teme, smt pe d e o parte do aceea sîntcm gata să ne împăcăm cu el. Scepticismul lui Hamlet
1
-, e cunntele lu·1 d J ·iJ l
reprt>zentaţiei lt>at 1 .· d •. ' e ~ uzi e u1 echiYoce în scena nu este nici indiferentism, şi tocm ai în aceasta rezid ă valoarea şi
. ra e, cm u cere voie să ste ul t I . . meritele acestui scepticism ; în faţa lui, binele ş i răul. ade, ărul şi
rt.>I" e1), {W de alta bomb . . . a c ca ... a p1c1oa-
Laertes - d , astice (ammtJţJ-va de scena dintre el şi minciuna, frumuseţea ~i hidoşenia nu se contopesc într-un ~ingur
' cin are m mormintul Of 1· · · d tot întîmplător, mut, b a n:iJ . Scepticismul lui Il amlC'l. neîncrezîn-
de Bramerba d . e tei şi eclara pe un ton demn
,,e sau e căpitanul Pistole : du-se în contemporana. ca sl zicem aşa . realizare a a<le,·ă rului. se
duşmăneşte de moarte cu minciuna. ş i prin acca,ta de, ine un în-
-· C/uar mii Ul't /ratf
S-o pai iul,; verşunat apărător al acelui ade, ă r în care e l nu ponte cn•cle pe
Cit aru iuhit-o eu de-a-ntregul. Dar n egarea, asemeni focului, are o forţa nimicitoare
-· Şi dacl1-11dru,::,1 de munţi - şi cum să stăvileşti această forţă în h otarele ei. cum să-i impui
A,1111rd-ne pognanr
< ,r
. •
•nlrl!'!~I şlJ·Jl SUrpe unele anume să se oprească , dacă ceea ce tre buie să mistuie se
~~M~. •
PU< u-n IOari:-acest morma11 ... ·~ ş.a.m.d. contopeşte d eseori . e te indisolubil legat d e ceea ce trebuie să lase
.: lclu,, P 605 ra. ea., nevătamat ? Iată unde apare latura tragică a vic\ii omeneşti. pe
ldtm, PJ> ~ ln. tdJ .
• Idem, p 603 (11. ed).
16
2 17
c n• oamenii ade,ea o intuiesc ~i '-t' ,imt dezarmaţi : fapta cerc
\'oin\ă. fapta l'ere gîndire. în,ă ~indirea ~1 , oinţa ,-au dezbinat, ~1
pt' zi cf• trt>ce prăpa~t1.1 dintre ele se adinl't'Şte ...
And thUJ 1hr ncll"e llu<' o/ re.1olurlon
11 • d!JC'cf o~, li) rh pale c-osl ol /hrwghl„
(Sl•a.llel //rc-1cul d&lp ol lrotllrlr//
Arcra bolnav rk plndlrt pald • J
,pon, ~h.u.:e.~pearl' ~rin gura lui _H~nlet... Ş1 astfel. pe de o parte
tall H"'•uktu cart' ~nde,c, conşhent1 de sen,;uJ lucrurilor. Ha.mleţil
re ade,ea .;iot c-c1pabîlî să c:uprinJă toh1l cu raţiunea lor. dar
air.e m _al't'~a}i mă~ură ,int inutili pentru cei din jur şi condamnaţi
la merţ1e , iar pt" de alta - Don Quijoţii, pe jumătate nebuni. care
aduc folo . omenirii i o imI?ing inainh· numai fiindcă \'ăd ~i recu-
no c un ,m{!UT ideal, W1 mgur tel, de cele mai multe on doar
ub. forma intuită dl' ei - o hin1t·ră. Fără să \'Tei nedumerirea ţi
,e strecoară în. i.uflet : oare trebuie ,;ă tii nebun ca să crezi in
a<le,-ăr. o. re,. mmtea .. ,tăpină pe ea, tocmai llentrtt că-1· s·t··p·
ea, t reb me ,u·şt 1ro,t•a,că forta ?
O;ir <li\c-utarea măcar \Upertidală a at:estor probleme' ne-ar
d uce prea departe.
. ndc limităm la obst'r\'.:itia c;i in această dezbinare. în acest
d uali,;m c~pre care am JlOn1 1 ·t · t
t 11 , ,m em llt:'\'OI"
Ie"e2 d(' bază a e · t ~ t ·
gîgîitnl gîştelor - este reprezentat <le Don QuiJole). Cele două
forţe. forţa iner\iei ~1 a mişc.,lrh , a <:omen atorismului şi a progre'>U·
lui, sînt forţele de temelie a tot C<'<'a ct· c,istă sub soare Ek ne
explică fenomenul creştem unei flon ş1 tot t'le ne dau c:hc•1a cu
a1utoru l c.ăreia putem înţel<'ge <lez, olt.1rea celor mai putem ic<·
popoare.
'\Je grăbim să trecem peste aceste specula\i1 po..itt> 11elalocul
lor aici. ca să ne oprim la alte raţ1onamenle. rnai comun<'
Ştitn că, din toate operele lui ShakespC'are, Hamlet es te poale•
cea mai populară. \ceas tă traged ie Iace parte drn categoria pit",e-
lo; cart•. im ariabil. la fiecare reprezcnt.1ţic umplu teatrul pînă la
ref uz. Dacu ne gîndim la starea de spint a publicului nostru clt'
azi. la tinere\ea înclinată spre reflecţie, neîncreză toare în propriilt'
forţe, dornică de a ,e cunoaşte cît mai adinc fenomenul e uşor de
întele'> ; nemaiamintind de rarele frumuseţi care nnpodobesc aceust.\
operă, poate cea mai remarcabilă dintre ccll' străb.Hute <lt.• un sp1
rit nou . nu putem 'itt nu admirăm geniul care. înrudit în multe
a ma• pe
pri\ inţc cu lfomlet. a ştiut să-l rupă <lm el însuşi printr-un impuls
firesc al for\ei sale creatoare, să ofere urmaşilor aceasta icoană spre
, e~nică judecată. Spiritul care.' a creat pe I lamlcl este spiritul unui
nordie. spirit al reflcctiei şi al anc1lizei . .i.păsător întunecat plin
de disonanţe, vădU\ it de culori luminoas(•, turnat în forme 111c1
· · sa recunoast 111
graţioase. nici rotunjite. nici fine . dar în schimb un spint profund
1
'
0

' '"
...s...te altce I • :os cn e1 umane , toată '1:lţa în an,amblul ei nu putt•rnic. variat. independent, călăuzitor. Dm c;trăf undurile sale a
"-' \ a <t:'C'lt o , e · • • - .
~mC'a tmp.icare Şl o wşnica lu1>tă a două răsărit tipul lui H amlet, arălind că în domeniul poezki. cn ş1 în
e1ementc>
,.,, n l louă forţe• caie, drş1. fac una. mereu sint dezbinate
Da ~:anune-amtemcc.ă,ă,o i,, h'I alte domenii a le ,it' ti1 poporului creatorul c· mai prcsu-; <le eroul
ne-am I a · · . d" . rn ,updra uree • e cu tt·nncm ~tiintif1c1 său. pentru ca îl înţelege pe deplin.
u tmma m mt1 ~1 am spune că II 1 . .
for\ i centripete de baz· .. am etn smt expresia Spiritul omului mt"ridional pecetluieşte crearN lui Don Qui -
ct•ntrul · 't • a, a naturn, în 'irtutea căreia , ,;ocohndu-se
wu, er,u u1. pm t'~l' tot ce , · t • • · jotc. un spirit luminos. , esel nai\. recept1, care nu sf n•ddeşte
numai pentru ei (aşa d · ')dă .c\ls a m Jurul lor c:a fiind <.reate
andru :\I c11~.• 1 'b ~ pi · tmtarul aşezat în fruntea lui Ale- ad.incurile vietii. care n -o cuprinde în întrc~uue. dar c:n<.' refl('c:tă
' t"UOn St' ranl·a l'U · 1• l · . • toatt- fenomenele, ei. Dorinţa noastră fierbinte e'>le nu ele a face o
1 -ar li cuvenit <le dr, t • l· • sm_ge t: m. l';i ş1 cm<l acest sînge
ce ,, ce ţinţarul 0 „0 , : ~ ' b:t ~l şi Iamll't. deşi ~e dispreţuieşte.
I paralel}. între Shal..espeare ş i Cen antes. ci doar a punct.1 <1sem.i·
iuălpme, la fel .şi Hamlet' s me,~tele\ deoa~t·ce n-a atins această nările. şi mai ales contrastele dintn ei. Shakespean· ~i Cen .rnte~ I
oana sa). Fara "('•· i t" - ' · r.unun . 1101 , leaga mereu totul de per- işi ,or spune unii ... cum ai putea s,i-i compari ·;, Shakespeare' e un
.. ~ a 1orta c:enlnp t ~ (f . .
11-ar putea exhta mtocma·I . f· : a orta ego1smulu1) natura !-,rigant, un semizeu ... Aşa l' ; dar nici Cen anks nu este 1111 pigmt'U
Iu!!ă, in , irtutea :.Xr... 1·~ t t ca ~· ara ceablt:i ~ortă , forţa c:enln· în faţa gigantului care 1-a creat pc> Rt'{!l'h Lcar. ci. dunpotrh ă, ne
(acea tă forţă e te ,.-u " a o l'ee;i ce t'\ • t~ · ~
prin .· · 1 <l ic; a. f'\l,t;i numai pentru .tlţi. i apare ca un om adevărat . 1111 om în cd mai inoll întelt>s al cudn·
- · · c:ipiu e\'otament I · · I
pnnc1p1u l'arf', imbrăl1ll in haina . . ~ u1 ~1 a sacrificiulut tului · iar omul are dreptul să stea cu f runlea sus d1iar ş1 in fata
• - comiculu, - ca sj nu stirnească
1dea P l'IJl (n ~d I. unui semizeu. Inconte,tabil, Shalt•speare îl d<'pă~t·~te net pc Ccr-
rnn tes - şi nu numai pe el - cu bogăţia fanteziei sale. străluci-

19
rea cdri mai înalte p0('2.ii, profunzimea ~1 nemărginirea minţii sale ai contemporanilor ~i urma~ilor lor I \,1ereu , erzi. laurii nt>munrn
de titan ; în schimb. nu , t>\1 ~cb1 iu romanul Im Cen antes spirite t.tfl' încununează fruntea omului de ~cniu împodobe,c ~i frunll•a
diutate. comparj\ii nctut·~ll. sau conccttî • ieftine , de asemenea, poporului care l-a zămislit. .
uu Ht1 intîlui îu pa~imh.· ~jk nici capete retezate, nici ochi smulşi, Slir~inclu-s(I ace<.t studiu, mult prea departe de a f1 complet.
nici ~u,·o:i.it• de ,inge, niffilc <lin acc.>a cruzime timpă., oarbă, cum- , ă cerem îngădumta să vă mai împărtă~im cîleva obsen a ţii izolate.
plită moştenire a t'\"Ului mediu, a barbariei, care e ,tinge mai lent 1.;n lord englez (un competent arbitru) spunea că Don Quijole
la firile nordice, r, ·nact ~i totuşi, atit Cer\':mtes. cit ~i Shakespt•are este modelul ideal al gentlemanului. Tntr-ade,·ăr, dac:l simplitaka
au apucat noapt, .1 fintului Bartolomeu ş1 încă mult după ei au şi calmu I în atitudini sînt semnul <listincth a ceea ce inţelC'#?:em
fo-.t !U'Şi pc rug e1, til ii iar singelt· a curs , al şi oare \'a înceta prin om de onoare. Don Quijote are tot dreptul să St' n11mea,că
,Toodată ă curl.!ă ? Recuno?h e, ul mediu in Don QuiJote prin re- astfel. El este un adevărat hidalgo. rămînînd hidalgo şi atunci cmd
fle,elc pocz.id pro\'en:.:ue, prin gratia de ba<.m a romanelor cava- slujnicele ducelui ii săpunesc faţa în bătaie de joc. Simplitatea
lere~ti, de 1.'3.Te Cervantc, a ris cu atita seninătate şi cărora el nobilă a ţmutei <.ale decurge din lip~ acelt>i insuşin pe care am
im,u~i le-a plătit ultimul tribut in Pt'rsiles şi Sigismonda 11 • Shakcs- com enit s-o numim amor propriu. şi nu in/11m11rore · Don Quijott•
pt':lre îşi ia penouajele de pretutindeni dm cer. de pe pămînt nu c;e ocupă de sine şi, purtind respect sie~i ~i altora, nici nu se
- nu cunoa ... tt> 'Zli!!n.z.uri : nimic nu poate \Căpa ochiulm său atoate- gin<leşte să facă poză ; Hamlet însă. cu toată eleganţa de caw t",te
pătrun.zător ; el le ~mull!e cu o forţă dt' neim ins, cu forţa cu care înconjurat la curte. ni se pare. scuzaţi-ne cf1 folosim e'\pre,u fran-
: năpuste~te ~ ultunil Jsupra prăL1i Cen·ante, î~i zugrăveşte cele tuzeasc:'1. ayant des oirs de parvenu • ; e agitat, uneori chiar ~ro-
l'ttc\":a_ persona1~ <.'U dra(!ostcâ w1ui tată fată de copiii săi ; el alege solan. se poartă afectat şi dispreţuitor. ln schimb. Îl este ~lmită
nwna1 C'eE'a ce-~ e,te mtr-ad~,·ăr aproape şi bme cunoscut. In tunp puterea de a se exprima original şi lără greş. putere proprie he-
ce mareh· gemu _al p<H·tulm en~lez stăpîoe~te toată gama senli- cărei personalităţi care meditează şi se concen~:ează inlăunt~ul său_
mentelor omenc~h, Cl•n antes i~i ia bo~ătia numai din sufletul său. şi de aceea cu totul inaccesibila lui Don Qu11ote. Profunzimea ~,
senin, blin~, bo~at in t>\perienta , ie ţii, dar neînrăit de ea : nu în ,ubtilitatea analizei în Hamlet, cultura lui multilaterală (,ă nu ui-
~dar, în timpul. ~ell•i ... alt· capti\ ită\i de şapte ani - după cum tăm că a studiat la Unh er,itatea din \\ ittenbcr~) i-au dez.voltat
,m:Wr :' mă~n,e~te - , a f.lcut ~l'Oaln răbdării orizontul lui e gustul, care nu dă greş aproape nic1oda~ă. E un e~cdent. c.ritic :
m:u ~tn~mt Jecst cel ~h.ikespearean ; dar in el ca în orice fiinţă , ie. sfaturile ce le dă actorilor sint surprinzător de 1u,te ~1 mtt•h -
~c rlhfrm'!e tot re e...te omerwsc. Cervante, nu te , a orbi cu lumina gentc : simţul frumosului este dezvoltat la el apro,\pe in acee,1~i
?1: f~l',!~r. a unui cu, int ; el nu te va tovîrşi prin forţa titanică a măsură ca simţul datoriei la Don Quijote.
dm pirat1e1
. U\'erane
. . ·· poe z·13 Iu,· nu-1· ca m.uea shakespeareană , Don Quijote re pectă profund toate rindu!ehle :'\istente - n.:·
e-alttea on 1m olburată, c1 e asemenea unui nU\ m aclînc c:irc ligia. monarhii, ducii, dar in acelaşi timp e hber ş1 recunoaşte li-
~rge calm. intre malurile ,a.le, străim· unul de altul si cucerit bertatea altora. Hamlet huleşte pe regi. pe curteni clC'şi el imu~1
~~~tnce,t, ·ăimbrăb\~at 1in~
toatt· părţ.ile dt \alurile-, ,t~,i~;zii, citi-
e as cu ucunc 1n \'Oia . ·t · 1· . . d
este asupntor şi fără de cruţare. . .
a ,·ur,;ului s! 1· I . . ucesyei 101ştt cu a edrat (•pice Don Quijote abia cunoaşte buchil{' : Hamlet. probabil. tmea un
•· u m ..
poe ,1 <.'Onternporam care mat?ma\ia recheama cu drag chipurile celor cloi jurnal personal. Don Qui1ote. cu toat:\ ignoranţa sa. are un fel a\
· . -
1616 Probab·t ro .. • au şt murit m acet>a~i zi, la 26 aprilie c;ău de a pri,i treburile şi rinduielile de stat : Hamlet n-are cind
• I ' , ..t:TYante.,; n-a ,tiut . . d . l .
man•le tra"cdian i,i t'h ". . nunic esprc S 1akespeare 111sa să se ocupe de aşa ce, a, şi apoi, pt•ntru ce ar f.ice-o ? I
trai. cu trei·~ :u11· •m:un
' . l • dna ca)t'I sa1c de Ia Strat f ord . un d e s-a re-
e e moarte . . . ~Iulţi s-au ridicat impotri\'a bătăilor fără număr hărăzite de
de pe atunci tr:id • . . b ' a putut citi , esbtul roman, încă Cen antes eroului său. Am pomenit mai sus că în partea a doua
1
pcn~lul unui pkto~i~dit:1 \tt~~ez.ă: .. lat~. un tablou dem~ de a romanului, si'.lrmanul ca\.aler aproapt• Că {'stt.> ,cutit <le ciomă~cli;
fenc.-e de- \ărilr in im·) a t ,peare, citind pe Don QuiJote I dar vom adăuga că făr:1 ace\te episoade t'l ar place mai puţin co-
' CJrora se n~c a'-emenea oameni dascăli
• C • piilor, care citesc cu otita insufle\irt> păţaniile sale, şi chiar nouă,
llltel.lrl nn / lfflba llu /lln4/,
• Cu 110,e de porvonlt (n. Ir I
21}
adulţilor. ne-ar apărea altfel. nu în lumina sa ade, ărată : mai rt>ce t:a nn tnhut. ca o jertfă menită să potoleasc:1 pe zeii im iclio~i ,:, Şi
}Î mai infumumt, C't'ea re ar , eni in contradicţie cu structura lui totuşi. fără aceşti Don Quijoţi caraghio~i. făra aceşti născocitori
intt>noară Am spui,, chiar acwu că în partea a doua el nu mai în- originali. omenirea n-ar merge înainte şi llam leţii n-ar a, ea la ce
dură bătăi ; in,ă chiJr la ~fir~it. după ce Don Quijotc este clefinith medita.
in.Irint de cavalt•rul .\!bei Luru - un tinar bacalaureat tra,·es t1t - . D a, repetăm : Don Quijotii descoperă, H amlt·ţii <lt•z, ol tă. Dar
_?U~ ce face legămint d i.t> IJsa de a,enturi cavalere~ti. cu puţin cum, ne ,om întrdla. cum pot IIamletii să dezvolte ce,·a, cînd ei
1mu!lte de moarte, o turmă de pord îl calcă în picioare. Nu o dată st' îndoiesc d e toate> ş1 nu cred în nimic ? L.i aceasta vom obiecta
ne-a. t·ost <lat ~ă 'it'moallm imputări la adresa lui Cervantes, pentru c:ă. în , irtutea. rînclurt>lilor în 1depte ale naturii nu există IIamlrţi
că a 'ilrn :i.oeaslă ,cenă. repeliud parcă , echile procedee, la care dC'p!ini, to t aşa cum nu e,islă nici Don Quijoţi deplini · t'i nu sînt
reuu~iţise_: _dar ş1 ai~i ~er\'~tntt':,. ~ fost condu:. de intuiţia geniului dccît e:-..presiile extreme a două struc turi, jaloane aşezate de poeţi
- pmă ş1 m aceasta pat,uue unta se ascw1de un tilc adînc. întot- b l'apătu l „ două drumuri care merg în direcţii opuse. Spre ele
deauna i?tîlne~ti în v~ata ~on Quijoţilor această călcare în picioa- nlzuieşte \'iaţa, fără a le atinge vreoda tă. '- u trebuie s;t c;e uite că.
rele ~orcilor ~i tocm,:11 _'in,_untt' de sfi~it - e ultimul tribut pe car e nşa cum în H amlet principiul an;ilizei este dus pînă la tra,g ic, în
t:ebwe . ~-1 plă!easca tnltmplării , ulgare. neînţelegerii indiferente Don Quijote principiul entuziasmului este dus <le asemeni pină la
~· obrazruce.:. Este palma fariseului ... După aceea e i pot muri - comic; în viaţă însă , comicul deplin. întocmai ca şi tra_gicul de-
au lrtX'ut _pnn tot focul Ghl'enei, ş1-au ciştigat nemurirea, şi ea se plin. se întîlne~te extrem d e rar.
deschide m fota lor.
H amlet cîştigă mult din simpatia noastră prin afecţiunea lui
Ad H~~et, <'!nd împrejurarea îl a1ută. este perfid şi chiar crud . Jloratio faţă d e el. IIoratio este un personaj f em1ecălor. înlilnit
d" uceti 'a ammt~ de ~oartea celor doi curteni trimişi în Anglia destul ele des în zilele noastre. spre dnstea gent•raţiei <le azi. In
d~~ ~~rtea ":gelm, .pusa b cale de HamJN amintiţi-, ă tirada lui Horatfo recunoaştem tipul adeptului, al discipolului, în ct•l m ,l i bun
a P t: _Poloniu~. uc,~ tlt> d .. De altmmten, în aceste.a vedem, cum înţeles al cmîntului. Un carac:ter drept şi ~toic. o inimă caldă. o
mb· m!t SJ>us~, ecoul evulm mediu abia trecut. Pe de altă parte inteligenţă nu prea scîn teietoare, lucru de care-şi dă seama şi pen-
o 't'Th1m 1a c1mtitul ,;j <l t 1 D Q ,. ·
,pre minciuna ,emico i' t· r~~ u _on . \UJote o oarecare înclinaţie tru care de altfel e şi modest, ceea ce se intilneşte rar la astfel
'indinatie . . J ~ _1rn. .t , ,emmenno,ată, !:pre autoinşelare - de oameni, el este însetat de im ăţătură, de povaţă. şi de aceea
ind . t . proape !1m ~nabtl caracteri~tică fanteziei unui en tuziast
C 1, on,e,te ce e ,·azute i
<'it ă născoc;a ci. .·
l a·
n P~ era m }.fontesinos nu face de-
. cad<' în veneraţie în faţa inteligentei lui H amlet şi i se dăruieşte
' a )I nu reuşe~tr ~ă-J păcal :- . cu toată puterea suflehtlui ~ău cinstit, fără a-i cere nimic în schimb·
tănac Sancho Panza. easca pe prea.isteţu 1 pros-
şi nu se pleacă în faţa printului. ci în faţa unei căpetenii. \f eritul
Hamlet, la cea mai mkă .ă • . cel mai de seamă. poate, al Uanilet ilor c:ons tă în at't'e.a. că for-
mentea:lă. în tiui ce Don Q ..nereu~it •_işi pier<le cura jul şi se la-
în :i~a hal incit ~u m·ii· p ui1ot~. cioma~it de criminalii de galeră mează şi dezvoltă oameni asem enea lui H oratio. oameni c~\rt', pre-
•
v c Iipă • .oa.1etruuşca
de' su(.'('rsul fapt . un cleu l'te t , nu se •m d oieşte . . .
mc1 luînd de la ei ~ermenii ideilor. le fac să rodească în spiritul lor
el e,pre t'art• se spune ,~a~ e1 mI . epnme . de el \ .
· semeni u1 ouner. 1 . F . şi le răspindesc apoi în lumea întreagă. Cll\ intele prin care H am-
•
rurea ·
cu englezul · cărui·a
" mu ·· . \1 . ani
. în şir, · 21· de z1,· s-a dus la întîl-'
let recunoaşte meritele lui Iloratio ii cinste~c înainte <le toate pe
1
• • •
z1ţ1e un milion ele f . • lin 1c1tase
. 11 . pr'm ziare· ~ .
sa-1 pună la <lispo- el însuşi. In ele sînt e,primate propriile sale concepţii de--pre înalta
b.memtelt•s.
• ranci intru realizare·
nu -a pri>zenta .
· l
a proiecte or sale. dar care, demnitate omenească. năzuin\elt• sale nobile. pe care nici un scep-
raghio\ : dar iată unde t mc1~<la_lă, In<.:ontestabil. e foarte ca-
p uneau d e zeu.. IQr că sint ne poarta ginduril . . d. . . ticism din lume nu este în tare să le a ltereze :
in ··<l . . e' cei an antJc:h1tate
fo~rte nimerit să-i îrnblinze.a\c·~ t c:ş! ~1 la strimtoare socoteau că e De cînd mi-e slobod suflcwl 'i'-alcagiJ
lui aruncat in mare <l~ p 1. ' ) Jertfe benevole (aminli ţi-,·ă ine- ş, poate c,.,ebi-nfrc oameni, nflă,
oar <l o rcrate . <l.
cC",ue ozJ de ridicol lr b . ă t cc n-am cr<'<l<· şi noi că o Pc tine te-a ales şi retiuit.
cara<.·terul o:unt•rulor ('hema~ ~ti;fM
.
c·ol?reze inevitabil faptele sau
aptu1ască marea cauză a noului
Ai fost de wferi11(,l mai presus.
Primind lot·ircn w111 ,t11rîsul soartei
~ '
 Cu wflctu·mpă{';;r Sl,kifi s4 fie
.\cti an caro sînţ, le fi ;,,in.dul
,\rit de-am,011i<H 1·® contopit
Gel nu .5Îllt flaut rub ol soartei degf't,
r, caret-I rint.l, J'C părturi, rom uea.
DJ-mi omul ror,-al patw111 rob nu-i,
}i·l l oi
p11rta-11 adinc,ll inimii
~i-n inima din inima din mine,
P,, ntm ,,. port •
. lin SC'eptic c:in„tit re,pectă totdeauna pe un stoic Cind lumea
nn.hcă ~e bde~trăma -:-- ,;1u in oricart• altă epocă asemănătoare -
cei :.ai. uni oameru _,e \ah au t'\'adind Ul \toicism, ca singurul
..
d~~ m 10 .cnre ,e mai P,,,utea plstra d:mnitatea umană. Scepticii.
de und~ ~~~a:t~%~a ,a mo~ră ~- sa /C refugieze în acel ţinut,
or nu $-a intors mcli _ ~e t a f
Măreţia 11ămintca.scif
Hărăzită I spulbc,drii • •
Faptele bune in ă nu c;e risipesc ca fumul ; ele au viaţă mai
lunga decit cea mai strălucitoare frumuseţe ; ,,Totu-i trecător, a
spus apostolul, numai dragostea rămine".
Credem că a adJ.uga ce, a la aceste cu, mle este de priso,;. ~e
,om socoti fericiţi dacă prin aratarea celor două structuri de tt'
melie ale spiritului omenesc. despre care am \ orbit n,tăzi am t1ez1t
în dumne~n oastră unele ginduri - fie ele şi gîndun care nu sint
în acord cu ale noa,tre - şi. mai ales dacă am dus t'it dt• cit la
bun sfir~it ceea ce ne-am propus, fără să obosim prea mult l,in~·
voitoarea <lumncayoa,tră atenţie.
•
1 8 6 O

cp1l 11rif ni. renomen u or <l • , • . • r ns ormau rn

' Hamlet şi Don ş Q „e mţde •. tr~st ş1 .prea cunoscut nouă. 1 Baratins\..i Evgheni Almunovici (1800- 1841) - poC't rus
ti. ... • J · - cit de d'! 't uf!Jote mor m impre1uran de mare n,~te-
1 en e , u-şitul f I - din plemda puşkiniană ; după eşecul mişcăm decemhn~Lilor p,·-

r
V •

cu, inte o.le Jui Hamlet I El . iecarUJ~ Frumoase sînt ultimele ~imismul, resemnarea contcmplat1v-sceplic:.l devin<.: lr;'isătura ca-
Horatio ă trlia,t'ă mai dep:r~ re.s~mdăeaza, potoleş~e, îi cere lui
- in f voarea tinărulu.i Fort· t iş1 , ~tu. cu glasu-1 ce se stinge
nu i-a fo t cu nimic intin tt m. ra~, cc.I ~ruta .dreptul de moştenire
racterislJcă operelor acestui scriitor.
' Vauvenorgues Luc de Clapiers (lil5- 17 li) - muralist
franccz, autorul unei :.mgure cult',11;t'ri de însC'mnan, intitulată
tcşte înainte ... Rci'tul e tii~c..., ~~53 pnnrea lu~ Hamlet nu se aţin­ Maximt'S (Maxim e).
lr·adevăr amuţeşte pentru 1'~d • ~pune ,cephcul muribund, ~i in-
im'ăluie ~ufletul cu O ne„pu,~ i~t~a. ~lortea. lui Don Quijote ne
retul tilc ul ace~tui penona· d .,.uto~are. ~ clipa supremă, tot mă­
2 Romanul cavaleresc Pnsi/rţ şi Sigismonda a ap:irut dup:i

Don Quifote partea întîi (n. aut.).

sliu ,cutier \Tind ă-l 1 t . .me acce,ibil oricui. Cind fostul
' con,o1eze, 11 ~pune c::- • • d
nou după n,·enturi cavalereşti . L . a_ m curm 'or pomi din
muribundul. fiindcă-n c "l . · 1 tmti-o mar cu binişorul. răspunde
. .,. •.,. u, ,ur, <c anul tr t ~
uruu11 de anul ăsta . fi ecu n-au (1 ~-a mai uăsi(i CUYÎ\T DE8PRE SU \KE~PEARE
1 . •
cl,a ; acuma rint i\lo~romQ-,a,.n cit a/111 fost Don Q111;otc ele la ~Ian-
cu, 10te uimitoare J pll/lh1n ·cc Bun ••• ·
t omenirea · c I · Onorat auditoriu .
•or pentru prima şi ultima oară Da e ei P?recle zguduie pe citi-
m emnlitate in fata morţr T · 1 a, numai acest cuvint mai are La 23 aprilie 1564, acum trei sute de am, lI1 anul naşterii lui
cel mJi înalt, puterea "en'.· I otu , a trece, totul va pieri ran~I Calileu şi al morţii lui Calvin, într-un mic or:'i.şel dm inima \ne;liei.
in pu JLuere...
- • ... 1u atotcupnnz·
· ător - totul se , a · preface
,.. a venit pe lume un copil al cărui nume. necunoscut pe atunci şi
înscris după datină în registrul parohial al bisericu, a dew111t de
• Id
• • CD pp, 611-412 (A. <td I mult unu1 dintre cele mai strli.lucitoare. dintre cele mai vestite :
···~
1937
ldtn1, P 721 fa. N1 •
., '
Ulia, l•rwt1u1 hidalgo • Ver1wl din TorJ••tvo pobrdltelea (rrlumluJ lnv/nglltonJJuJ) - de poetll.l nu
, P 57~ (n ~J. Don Oul/ore dt la i\1QJ1~•0, Jukovaltl (1783-1852) Volumul @sie o tllmlclre Jtberl din Schiller (Da. sle~,,~11 -
'" Editura Tineretului,
Sllrblltoa,co vJctOT/d) (n. ed).

25