Șablon răspunsuri examen limba și literatura română 2020-2021

subiectul 1

exercițiul 7
varianta 1:
O legătură care se poate stabili la nivelul conținutului între cele doua
texte-suport este tema , ( tema comuna). În opera “ ( titlul textului suport 1) “, de (
autorul), se vorbește/ se relatează/ se povestește despre ………. . În fragmentul
extras de pe ……., se argumentează/ se vorbește despre….. .

varianta 2 ( text liric, Interpretează, în cel puțin 30 de cuvinte, o figură de stil

identificată în textul 1, pe care o vei preciza)

Epitetul/ metafora/ repetitia/ inversiunea/ comparatia etc "......." din versul

"......" amplifică expresivitatea … ( ex: tabloului de natură), contribuind la conturarea
imaginii vizuale/ auditive/ olfactive/ gustative a …… . El are un … ( ex: dublu) rol:
cromatic/ personificator/ vizual/ . Sugestia ( ex: cromatică) detaliază ………..
Epitetul/ metafora/ repetitia/ inversiunea/ comparatia etc ( ex: personificator) "......",
face trimitere la ……………., potențând astfel elementul de ……….. al peisajului
descris în manieră ( subiectivă/ obiectivă).

etape de redactare:
1. numesc figura de stil;
2. precizez rolul figurii de stil (de exemplu, "valul Dunării cărunte" – dublu rol:
cromatic și personificator);
3. fac referire la o imagine artistică prin care se construiește acea figură de stil
(de exemplu, imagine vizual-cromatică);
4. interpretez

exercițiul 8.
fraze cu care poți să începi: Consider că, Cred că, în opinia mea, Părerea
mea este că etc

fraze pe care le poți folosi în cuprins: pe baza textului- suport 1/2 pot
preciza că, în textul "...." autorul/ eul liric/ naratorul etc spune că etc

varianta 1 ( text liric, emotie dominanta, cum am avut în modelul 5):

Consider că o emoție comunicată de poet prin intermediul vocii

ficționale în textul-suport 1 este ………. surprinsă în ….. : ( ex din text) . Tabloul
panoramic
este înfățișat ….., într-o gradație descendentă -de sus în jos-/ -
celest/terestru, contemplarea peisajului fiind și prilej de meditație asupra
…………., accentuată de imaginea ( ex: vizual-cromatică) a
….. ( ex: ……..) ( dacă e nevoie: în construcția căreia apare și un epitet
(ex: personificator) ”.....”. Astfel, descrierea spațiului ce amplifică ( sentimentul
predominant) privitorului, se face prin ex: trecerea de la planul celest la cel terestru
……... creat cu ajutorul imaginilor vizual-cromatice: ( ex)............ .
varianta 2:
Consider că ( ce cere in cerinta) deoarece ( detaliezi).

exercițiul 9
varianta 1:
Un text care are atat aspecte comune, cât și diferențe față de textul-suport/
poezie”.....” de ( autor) este opera lui ( autor), ” …….” . Asemenea textului 1/2,
lucrarea lui ( autor) prezinta ( element comun și detaliezi). Însă în timp ce în poezia (
Eminesciana, Argheziană etc) ochiul privitorului se îndreaptă spre …., în opera (
Eminesciana, Argheziană etc) imaginea este privită ( ex: paronamic), fiind surprinse
elemete cum ar fi ( ex) .

varianta 2:

Fragmentul din ” ….”, de ( autor) îl asociez textului ” ...”, de ( autor).

Ambele opere prezinta ( tema comuna a textelor, element comun). ………(
descriere a elementului comun).
În textul-suport, (deosebire + explicație), în timp ce în lucrarea lui ( autor textul
care a fost asociat textului-suport) ( deosebire + explicație)

exemplu de asemănări ( model 5, între ”Pastel” de G. Topârceanu și ”Frumoasă-i” de Mihai Eminescu)

În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșiind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă în umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,

Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo 'n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
 Natura de jur, împrejur,
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o -ncruntă -n suspin,
Simt zefiri cu - aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.

De ce nu am aripi să zbor!
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
Să-i beau suflețelul din sân
Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi!

-sunt comunicate direct emoțiile, sentimentele, stările sufletești prin intermediul unei voci ficționale aflate în
ipostaza unui contemplativ al unui colț din natură surprins cu ajutorul mijloacelor expresive care îmbinate cu
imaginile artistice se adresează simțurilor: vizual, auditiv etc, scopul fiind de a-l sensibiliza pe cititor;

-natura, tema ambelor poezii, este descrisă prin intermediul limbajului expresiv, cuvintele își pierd sensul
obișnuit, primind noi semnificații;

-în poezia eminesciană apare o dublă ipostază a vocii ficționale:

1. contemplativ

2. creator de limbaj poetic;

-sentimentele generate de contemplarea naturii sunt asemănătoare (admirație, fascinație, încântare, uimire/
uluire), însă la Eminescu dorința de a comunica cu elementele naturii apare ca o nevoie firească de a-și găsi un
spațiu propice pentru a crea "mii tineri flori";

-mărcile subiectivității sunt mult mai evidente în textul eminescian (de exemplu, pronumele personal de
persoana I, singular: eu, mă, verbe de persoana I, singular: culc, caut, cobor, ascult, văd) spre deosebire de
textul lui G. Topîrceanu, unde apare un enunț exclamativ: Minune îndelung visată/ De valul Dunării cărunte;

-modul de expunere predominant este descrierea de tip tablou în ambele texte, care se îmbină cu monologul
liric de tip confesiv la Eminescu: Eu caut colo-n răsărit/ Și caut cu sufletul dus;

-la nivel stilistic, se remarcă o gamă/ paletă a resurselor expresive. Imaginarul poetic este redat prin
intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice;

-apare, în ambele texte, implicarea afectivă generată de peisajul contemplat a vocii poetice;

-în ambele texte, mesajul este încărcat de ambiguitate, specific textelor lirice, sensurile cuvintelor și al
îmbinărilor de cuvinte, putând fi decodificate doar la nivelul textului;

! în textele literare lirice, limbajul figurat și metaforic favorizează interpretări multiple și variate.

-la Eminescu, spațiul descris generează și procesul creativ, acest loc/ mediu îi permite creatorului să scrie/ să
dea naștere acestor rânduri;
-metafora personificatoare "Gândurilor aripe le pui" semnifică cea de-a doua etapă a procesului de creație și
de concepere a unei opere, iar personificarea " Cobor apoi stânca în jos" reliefează/ surprinde imaginea de
ansamblu a textului, finalizarea artei poetice fiind caracterizată de expresivitatea și de naturalețea lexicului;

-imaginea panoramică a spațiului descris, cuprinderea unui întreg, perspectiva sus-jos/ celest-terestru este
realizată prin elemente din câmpul lexical al naturii cer, ostrov, lună, lac, lebede, unda apei, flori etc.

subiectul 2:

CARACTERIZARE PERSONAJ:
info:
PERSONAJUL LITERAR este cel care acționează în textul narativ, o plăsmuire a imaginației
autorului, care există doar în planul ficțiunii, chiar dacă a avut un model în realitate. Personajul
întruchipează un tip uman sau o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, puse în lumină de
întâmplări, relații, vorbe și atitudini evidențiate pe parcursul operei literare.
Personajele participă la acțiune în diferite grade (personaje principale, secundare,
episodice). Personajele pot fi individuale/ individualizate, colective, exponențiale/reprezentative, iar
din perspectiva construcției subiectului pot fi simple (schematizate, axate pe o singură trăsătură de
caracter, precum în schiță) sau complexe (cu o varietate de trăsături de caracter, cu o psihologie
complexă, precum în roman).
Într-o operă epică (sau dramatică) personajul poate fi situat într-o singură ipostază (de
exemplu, Ionel din schița Vizită de I. L. Caragiale întruchipează imaginea copilului răsfățat și
needucat) sau în ipostaze diferite (complementare, care contribuie la conturarea unei personalități
complexe). De exemplu, părintele Trandafir, personajul principal al nuvelei Popa Tanda de Ioan
Slavici, se află în diferite ipostaze: preot de țară, întâiul gospodar al satului, soț și tată.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI este o compunere în care sunt prezentate trăsăturile
unui personaj dintr-o operă literară, pe baza a ceea ce fiecare cititor reține drept relevant pentru
personalitatea acelui personaj.
Într-o caracterizare, sunt analizate trăsăturile fizice și morale ale
unui personaj, prin raportare la modalitățile de construcție ale acestuia, directe sau indirecte, care pot
ilustra diferite aspecte privitoare la el.

PLANUL COMPUNERII ( EXEMPLU PE POPA TANDA)

I. INTRODUCERE
1. DEFINIȚIA PERSONAJULUI
PERSONAJUL LITERAR este cel care acționează în textul narativ, o plăsmuire a imaginației
autorului, care există doar în planul ficțiunii, chiar dacă a avut un model în realitate. Personajul
întruchipează un tip uman sau o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, puse în lumină de
întâmplări, relații, vorbe și atitudini evidențiate pe parcursul operei literare.

2. PREZINT O NTRODUCERE GENERALĂ DESPRE TEXTUL /

FRAGMENTUL DE TEXT OFERIT (de exemplu: tema, mesajul ce se desprinde din operă,
caracteristicile lumii ficționale în care este plasat de autor, viziunea și/sau perspectiva naratorului sau
a autorului, momentul subiectului identificat în textul dat etc.)
Popa Tanda de Ioan Slavici, este o nuvelă care deschide seria dedicată lumii satului
ardelenesc, o lume în care triumfă binele și adevărul, cinstea și dreptatea, norme etice pe care omul
este dator să le respecte.
3. PREZENTAREA SINTETICĂ/ O APRECIERE GENERALĂ
ASUPRA PERSONAJULUI, PRECUM ȘI TIPUL/NATURA ACESTUIA
Preotul Trandafir, zis și Popa Tanda este personajul principal al operei deoarece participă la
toate momentele subiectului literar și reprezintă chipului preotului ardelean ca model spiritual al
țăranului român.
II. CUPRINS
1. Prezint un mijloc de caracterizare a personajului și
trăsăturile ce se desprind cu ajutorul acestuia, ilustrându-le cu citate
comentate din operă. Am în vedere și figurile de stil folosite.
Prin caracterizarea directă făcută de către narator, încă de la începutul operei (în expozițiune)
este descris preotul Trandafir prin intermediul enumerației și al epitetului ca un om energic, harnic
adună
din multe și face din nimica ceva, drept și cumpănit și totdeauna vorbește drept și cumpănit ca și cum
ar citi din carte, însă greoi la vorbă și lipsit de tact prea de-a dreptul, prea verde fățiș, minunat om ar fi
părintele

Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, motiv pentru
care va fi mutat de protopop în Sărăceni.
Personajul este caracterizat direct și de oamenii din Sărăceni, a căror atitudine față de preot
se schimbă de la o situație la alta. După slujba din prima duminică, preotul este admirat de către
săteni, fiindu-i recunoscute calitățile oratorice, unul dintre săteni, Marcu Florii Cucului, spunând: -Așa
popă n-a mai fost în Sărăceni! Când preotul devine prea insistent, poporenii îl numesc omul dracului,
considerându-l diferit de ei.
2. Prezint un al doilea mijloc de caracterizare a personajului
și trăsăturile ce se desprind cu ajutorul acestuia, ilustrându-le cu citate/ fapte/ vorbe/ gânduri/
relații etc comentate din operă. Am în vedere și figurile de stil folosite.
Un rol deosebit de sugestiv în conturarea imaginii personajului îl are caracterizarea indirectă,
trăsăturile acestuia reieșind din fapte, reacții, vorbe și din relațiile cu cei din jur. Astfel, cu o energie
ieșită din comun își începe acțiunea pentru a-i convinge pe săteni de necesitatea muncii. Încearcă la
început cu blândețea predicilor și a sfaturilor zilnice. Neobținând niciun rezultat, recurge la ocară și
batjocură: ”Unde afla un om, părintele Trandafir începea a-l face de râs și a-și bate joc de el în tot
chipul”, limbajul acestuia fiind deseori ironic isteț om mai ești tu. Sătenilor nu le pasă de strădaniile
preotului, considerând că acesta depune eforturi în zadar, de aceea l-au poreclit popa Tanda, de la
verbul „a tăndăli”, care înseamnă „a-și pierde timpul, a lucra încet și neîndemânatic”. Din această
poreclă rezultă și antipatia oamenilor din Sărăceni. Pentru ei, preotul Trandafir rămâne un om din
afara comunității, care vrea să le strice vechile obiceiuri, acțiunile sale fiind considerate o pierdere de
vreme.
Văzând că eforturile lui sunt în zadar, pe părinte îl cuprinse o teamă

neînțeleasă, începu să plângă greu și să se roage: Puternice Doamne! Ajută-mă!... . Preotul înțelege,
în sfârșit, că omul e dator să se îngrijească mai întâi de sine și de familia lui și începu a se face om ca
lumea, a se îngriji mai înainte de toate de binele casei sale.
Tată și soț iubitor, preotul începe să muncească în propria gospodărie, iar activitatea intensă
și satisfacțiile rezultatelor aduc primele bucurii în familia lui. Astfel, părintele Trandafir îi face fericiți
mai întâi pe cei apropiați, iar ulterior, devine un exemplu de hărnicie pentru toți sătenii, care sunt
cuprinși de entuziasmul muncii urmate de satisfacții. Acum, aceștia îl privesc cu admirație, spunând:
„Popa e omul dracului!”.
În finalul nuvelei, prin intermediul caracterizării directe, părintele Trandafir este surprins după
zece ani, când, în afară de înfățișare, aproape nimic nu s-a schimbat în comportamentul lui: Părintele
Trandafir a rămas cum a fost: verde, vesel și harnic”, bucurându-se de dragostea familiei, dar și de
aprecierea și respectul sătenilor, care considerau că este protejatul lui Dumnezeu: Ține-l, Doamne, la
mulți ani, că este omul lui Dumnezeu!.

III. ÎNCHEIERE formulez o concluzie în legătură cu ideea inițială

sau cu mesajul de ansamblu al fragmentului, pornind de la imaginea personajului.
Prin urmare, preotul Trandafir este un personaj emblematic
pentru categoria umană reprezentată, memorabil prin acțiunile sale, prin felul de a vorbi și prin
hotărârea neclintită de a-i schimba pe cei din jur.
Popa Tanda poate fi simbolul ideii de încredere a oamenilor în puterea exemplului personal sau a
proverbului că „omul sfințește locul”.

SABLON CARACTERIZARE

PERSONAJUL LITERAR este cel care acționează în textul narativ, o

plăsmuire a imaginației autorului, care există doar în planul ficțiunii, chiar dacă a avut
un model în realitate. Personajul întruchipează un tip uman sau o individualitate cu
trăsături fizice și morale distincte, puse în lumină de întâmplări, relații, vorbe și
atitudini evidențiate pe parcursul operei literare.
(numele cartii) de (autor), este o nuvelă/carte/text care deschide/ ai carui
tema este ….. .
(nume personaj), este personajul principal al operei deoarece participă la
toate momentele subiectului literar și reprezintă …….. .
Prin caracterizarea directă făcută de către narator, încă de la începutul operei
(în expozițiune) este descris …. prin intermediul …… + exemplu din text.
Personajul este caracterizat direct și de …….., (spui de ce)…..
Un rol deosebit de sugestiv în conturarea imaginii personajului îl are
caracterizarea indirectă, trăsăturile acestuia reieșind din fapte, reacții, vorbe și din
relațiile cu cei din jur. (spui de ce).
În finalul nuvelei, prin intermediul caracterizării directe, (spui detalii)
Prin urmare,....... este un personaj emblematic pentru categoria umană
reprezentată, etc detalii

SABLON SCRISOARE

data precizata in cerința

localitatea precizata
Draga (nume)/ (nume)/ doamna/domn etc,

primul alineat: scopul scrisorii

cuprins: povestesti
incheiere: scrii pe scurt conculzia
cu drag/ stima etc,
(numele tau, precizat in cerinta)
JURNAL

! sa fie precizate și detaliate sentimente

! sa fie precizate și detaliate intamplari