PRONUMELE PERSONAL

Pronumele este partea de vorbire FLEXIBILĂ care ţine locul unui substantiv.
Pronumele personal indică persoanele care iau parte la actul comunicării, precum şi persoanele despre
care se vorbeşte sau care sunt martori.
La cazurile acuzativ şi dativ, formele neaccentuate (cliticele pronominale) pot relua sau anticipa formele
accentuate ale pronumelui personal.
Formele cazuale ale pronumelui personal sunt:
Nominativ singular plural
persoana I eu noi
persoana a II-a tu voi
persoana a III-a, masculin el ei
persoana a III-a, feminin ea ele

Acuzativ

singular plural
formă formă formă formă
accentuată neaccentuată accentuată neaccentuată
Persoana I (pe) mine mă, m- (pe) noi ne-
Persoana a II-a (pe) tine te, (pe) voi vă, v-
Persoana a III-a, masculin (pe) el îl, l- (pe) ei îi, i-
Persoana a III-a, feminin (pe) ea o (pe) ele le-

Dativ
singular Plural
formă formă formă formă
accentuată neaccentuată accentuată neaccentuată
Persoana I mie îmi, mi- Nouă ne-, ni
Persoana a II-a ţie îţi, ţi- Vouă vă, v-, vi
Persoana a III-a, masculin lui îi, i- Lor le-, li
Persoana a III-a, feminin ei îi, i- Lor le-, li

Genitiv singular Plural

persoana a III-a, masculin lui lor
persoana a III-a, feminin ei lor
Vocativ
singular plural
persoana a II-a tu voi
 PRONUMELE DE POLITEŢE

Pronumele de politeţe exprimă respectul faţă de o persoană.

Pronumele de politeţe are forme numai pentru persoana a II-a şi a III-a:

Cazul Singular plural

persoana a II-a N.A.V. dumneata (d-ta) dumneavoastră (dv., dvs., d-voastră)
domnia-ta domnia-voastră
G.D. dumitale (d-tale) dumneavoastră
domniei-tale domniei-voastre
persoana a III-a, masculin N.A. dumnealui (d-lui) dumnealor (d-lor)
domnia-sa, dânsul domnia-lor, dânșii
D.G. dumnealui (d-lui) dumnealor (d-lor)
domniei-sale, dânsului domniei-lor, dânșilor
persoana a III-a, feminin N.A. dumneaei (d-ei) dumnealor (d-lor)
domnia-sa, dânsa domnia-lor, dânsele
D.G. dumneaei (d-ei) dumnealor (d-lor)
domniei-sale, dânsei domniei-lor, dânselor

Există forme regionale sau familiare (matale) şi formule reverenţioase folosite în situaţii solemne,
oficiale, care desemnează un grad înalt de respect (Excelenţa Sa).

Sistemul politeţii româneşti cunoaşte trei grade de politețe astfel:

Gradul zero de politeţe
tu, el, ea, voi, ei, ele
Gradul minim de politeţe Gradul maxim de politeţe
dumneata, mata, matale, dumneavoastră, dumnealui,
dânsul, dânsa, dânșii, dânsele domnia-ta, domnia-voastră,
Excelenţa Voastră, Domnia
Voastră (boier, domnitor)

PRONUMELE REFLEXIV

Pronumele reflexiv ţine locul obiectului asupra căruia se exercită direct sau indirect acţiunea, fiind
identic cu subiectul propoziţiei, având acelaşi număr şi aceeaşi persoană cu verbul.
Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a III-a, cazurile acuzativ şi dativ, acestea
nedeosebindu-se după număr şi gen.
Forme accentuate Forme neaccentuate
caz acuzativ (pe) sine se, s-
caz dativ sie, sieşi îşi, şi-
La persoanele I şi a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele pronumelui personal.
Mă gândesc la examen.
Vă duceți la teatru.
Pronumele se poate combina în propoziţie cu alte cuvinte, fiind:
 Subordonat într-un grup de cuvinte: Cartea lui mă fascinează. Pe dumnealui nu l-am cunoscut.
FUNCŢII SINTACTICE
Pronumele personale, de politeţe şi reflexive au următoarele funcţii sintactice:
Nominativ: subiect: Tu ai stricat-o, tu să o repari! Dumneavoastră nu aţi fost acolo?
nume predicativ: Prietena mea este ea. Colegul meu este dumnealui.
Acuzativ: complement direct: Am văzut-o. Pe dumnealui îl cunosc de mult timp. Nu se cunoaşte pe sine.
complement prepoziţional: Vorbim despre voi. Ne gândim şi la dumneavoastră. Nu are încredere în
sine.
circumstanţial de loc: Mergem la voi. Am trecut pe la dumneavoastră.
circumstanţial de timp: A intrat în clasă odată cu mine. Am ajuns la birou după dumneavoastră.
circumstanţial de mod: Toţi lucrează ca tine. Am procedat ca dumneavoastră.
atribut: Cărţile de la tine sunt interesante. Cadoul pentru dumnealui este acolo. Iubirea de sine e mai rară
decât iubirea aproapelui.
Dativ: complement indirect: Ţie nu-ţi spun nimic. Dumnealor nu le-am răspuns încă. Îşi spune sieşi că nu e
gravă situaţia.
Genitiv: atribut: Părerea lui contează. Ideile dumitale par originale.
nume predicativ: Creioanele sunt ale ei. Maşina aceasta este a dumneavoastră?
Vocativ: Nu are funcţie sintactică!!! Te aşteptam, Măria Ta!