CUM ÎŞI PETREC

ANIMALELE IARNA
 În anotimpul rece nu sunt întotdeauna condiţii de
mediu prielnice pentru viaţa plantelor şi
animalelor. Gerurile aspre, viscolul, stratul prea
mare de zăpadă au făcut ca vieţuitoarele, fiecare
în felul ei, să- şi găsească o modalitate potrivită
de a ajunge cu bine în primăvară. Dintre
animalele care trăiesc pe meleagurile noastre,
unele rămân la locul lor să înfrunte vremea rea,
altele pleacă în locuri mai calde şi se reîntorc la
noi primăvara.
 Iată cum îşi petrec iarna câteva dintre
vieţuitoarele care rămân.
 Majoritatea insectelor se ascund pe timpul iernii
sub scoarţa copacilor, în scorburi, sub frunzele
moarte. Aici, ele stau în amorţire, nemişcate. Ar
părea chiar moarte dacă în unele zile mai
călduroase din iarnă nu s- ar trezi din amorţire
şi nu s- ar mişca puţin să se încălzească sub
razele firave ale soarelui. Când vremea se
înrăutăţeşte, ele se retrag din nou în starea de
amorţire.
 Broaştele, şopârlele şi şerpii încep să
se adune din toamnă în grupuri mai
mari şi să- şi găsească locuri de
iernare la baza trunchiurilor arborilor,
uneori chiar sub rădăcini, acolo unde
sunt mai ferite de zăpadă şi de vânt.
Tot timpul iernii, ele zac în amorţire.
 Începând cu luna octombrie,
melcii se adăpostesc în locuri
diferite, sub frunze sau chiar în
gropi. Melcul se retrage în
căsuţa lui şi îşi astupă intrarea
cu mai multe căpăcele. Îşi
redeschide casa tocmai
primăvara.
 Moş Martin, ursul, se retrage în bârlog şi intră într-
o stare de somnolenţă. Pe tot timpul anotimpului
rece, el nu iese din bârlog, nu se hrăneşte, ci
consumă din grăsimea strânsă peste vară. Ursoaica,
în bârlog, naşte iarna 1- 4 ursuleţi mici, chiar foarte
mici, cântărind fiecare mai puţin de o jumătate de
kilogram. Mama- ursoaică îi hrăneşte cu lapte
până primăvara, când ies cu toţii din bârlog.
 În luna octombrie, ariciul se retrage într- un
culcuş căptuşit cu frunze, bine adăpostit.
Poziţia corpului în culcuş, pe tot timpul iernii,
este asemănătoare cu cea din timpul somnului
în perioada caldă a anului. Iarna el nu doarme
ci hibernează. Această stare înseamnă o mare
încetinire a respiraţiei şi a bătăilor inimii, o
scădere a temperaturii corpului, o lipsă totală a
hranei, o stare de nemişcare.
  Liliecii hibernează şi ei. Din toamnă,
aceştia se adună mai mulţi, în locuri ferite,
în podurile caselor părăsite sau în peşteri.
Atârnaţi cu capul în jos şi cu picioarele
agăţate de sus, se înfăşoară în aripile lor
mari, ca nişte mantii. Ghemuiţi se vâră unul
în altul, pentru a se încălzi.
 Iarna, guralivele vrăbii se
apropie şi mai mult de aşezările
omeneşti. Mai mult decât vara,
iarna se grupează în stoluri mai
mari. Pot fi văzute, chiar în
oraşele mari, pe crengile
arborilor, ca nişte ghemotoace
sure, cu capul vârât sub aripi.
Penele corpului, mai dese şi
mai înfoiate, nu lasă aerul rece
să pătrundă până la piele.
Viaţa şi hrana lor depind tot
mai mult de om.
 Iepurele, cu o blană mai deasă şi un
strat de grăsime mai mare devine mai
rezistent la frig. El se îndreaptă spre
livezi şi nu se sfieşte să ronţăie coaja
tinerilor pomi.
  Veveriţa, s- a pregătit şi ea pentru vremea
friguroasă, şi- a depozitat pentru iarnă hrana
preferată: nucile şi alunele.
 Iarna, pe zăpadă, pot fi observate urme de
veveriţă, ce duc de la un arbore la altul. Când şi- a
terminat proviziile, veveriţa dezgroapă ciuperci de
sub zăpadă sau culege conuri de brad.
 INSTITUTOR
CHIROŞCA SIMONA CAMELIA
ŞCOALA GENERALĂ NR. 3
LUPENI_ HUNEDOARA
februarie, 2006