BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA IN SARCINA

Bolile cu transmitere sexuală reprezintă o problemă care preocupă

populaţia Europei, datorită numărului mare de cazuri depistate şi a
posibilităţii de a interveni prin metode eficiente de educaţie în reducerea
incidenţei lor.
Gravidele reprezintă o populație specială care trebuie testate pentru boli
cu transmitere sexuală (BTS)
Printre bolile cu transmitere sexuala se
numara:Sifilisul,Gonorea,Chlamydia,Tricomonas vaginalis,Herpes
genital,Hiv,Hpv,Hepatita B,Hepatita C.
. Transmiterea infectiilor de la mama contaminata cu BTS catre produsul
de conceptie se poate face atat in timpul evolutiei sarcinii, cat si in
timpul travaliului sau in primele luni de viata, prin alaptare. Anumite
BTS, cum ar fi sifilis, pot trece prin placenta (structura care confera o
relativa protectie fatului in timpul vietii intrauterine) si pot ajunge in
organismul in dezvoltare al fatului, determinand chiar malformatii
congenitale. Alte BTS, cum este cazul gonoreei, infectiei cu Chlamydia,
hepatitei B sau herpesului genital, pot fi transmise bebelusului in timpul
expulziei vaginale perinatale.
https://drcarauleanu.ro/ginecologie/sarcina-si-bolile-cu-transmitere-
sexuala/

Sifilisul este o BTS determinată de Treponema pallidum ,cu impact

asupra fătului prin transmiterea verticală a infecției. Infecția congenitală
apare la 50-80% dintre nou-născuții expuși. Infecția fătului se produce ,
pe cale hematogenå, transplacentar, dupå luna a cincea de sarcină (dupå
såptåmâna 16-20).
 Infecția intrauterină se soldează cu diferite aspecte clinico-
patologice:
 1. moartea in utero,
  2. sifilisul congenital precoce (forma gravå și forma comunå),
 3. sifilisul congenital tardiv și așa-numitele stigmate de sifilis
congenital.
 . GONOREEA
A devenit o BTS foarte frecventa, al carei diagnostic se poate stabili
prin recoltarea secretiei vaginale (aceasta are aspect caracteristic
pentru gonoree). Contactata in timpul sarcinii, gonoreea se poate
manifesta prin dureri abdominale sau abdomino-pelvine, prin scurgeri
vaginale urat mirositoare, pin senzatie de usturime la urinat. Gonoreea
in timpul sarcinii este un important factor de risc pentru pierderea
sarcinii sau pentru nastere prematura. Bebelusul nascut din mama
care are infectie activa poate avea importante probleme de sanatate:
cecitate, artrite septice, sepsis neonatal (infectie foarte grava,
caracterizata prin prezenta bacteriei in sangele bebelusului).
 Infecția cu Chlamydia trachomatis este principala cauză de boală
inflamatorie pelvină la femei. Chlamydia este responsabila de
importante probleme de sanatate atat pentru bebelus, cat si pentru
mama si poate fi factor de risc pentru pierderea sarcinii. Pe timpul
sarcinii Chlamydia este responsabila de inducerea avorturilor
spontane, nasterilor premature. Copilul va avea pneumonie,
conjunctivita, care poate determina chiar cecitate. Conjunctivita
asociata Chlamydiei apare in mod tipic la o saptamana dupa nastere .
Profilaxia oftalmiei gonococice la nou-născut se face obligatoriu
indiferent de tipul nașterii deoarece infecția netratată determină
orbire.
Se instilează o picătură de nitrat de argint 1% în fundul de sac
conjunctival

 • INFECTIA CU TRICOMONAS VAGINALIS

 TRICOMONIAZA
Este o infectie cauzata de parazitul Trichomonas vaginalis si se
manifesta prin aparitia unei scurgeri vaginale verzi-galbui, prin
dispareunie sau prin disurie. Poate fi un factor de risc pentru nasterea
prematura. Uneori bebelusul de sex feminin poate fi infectat cu parazitul
in timpul nasterii (naturale) si poate prezenta o scurgere vaginala
similara mamei.

Infecţia cu Virusul Papilloma Human(hpv) este cea mai cunoscută

infecţie virală cu transmitere sexuală. Ea reprezintă una dintre
principalele cauze ale apariţiei cancerului de col uterin la femei, care, la
rândul ei, reprezintă una din principalele cauze de deces al populaţiei
feminine, ocupând locul al doilea ca frecvenţă, după cancerul sânului.
Depistarea precoce a infecţiei genitale cu Virusul Papilloma Human este
o modalitate efi - cientă de prevenire a cancerului de col uterin.
Prevenită şi depistată la timp, în faze incipiente, cancerul de col uterin
este vindecabil în proporţie de 100%. Metodele efi ciente de prevenire
reprezintă vaccinarea şi testarea permanetă (screening) a femeilor.
RISCURI FETALE ALE INFECTIEI HPV
 Incidenţa transmiterii este de 10-20% cel mai frecvent cu tipurile
6, 11,16.
 Incidenţa este mai mică în cazul infecţiilor asimptomatice ale
gravidei dar mai crescut în cazul infecţiilor concomitente ale
mamei cu mai multe tipuri virale.
 Calea de transmitere este transplacentară sau peripartum.
 Colonizarea nou-născutului se poate produce şi din alte surse decât
cea maternă deoarece există sugari HPV-pozitivi cu mama HPV-
negativă sau tipuri virale diferite la mamă faţă de nou-născut.
 Profilaxia transmiterii materno-fetale-nu se poate face
  Nu este indicată cezariana decât în cazul unor vegetaţii
veneriene intravaginale mari.
 Tratamentul constă în eliminarea vegetaţiilor chirurgical,
crioterapie, acid tricloracetic.
Alăptarea este permisă.MEHEDINŢU, C., PLOTOGEA, M.,
ANTONOVICI, M., & TODEA, C. INFECŢIA CU HUMAN
PAPILLOMA VIRUS THE HUMAN PAPILLOMAVIRUS
INFECTION.
INFECTIA HIV IN SARCINA
Infecţia HIV este încă asociată cu o mare morbiditate şi mortalitate
maternă, feto-neonatală şi infantilă.
Infecţia cu HIV creşte riscul pentru naştere prematură, retard al creşterii
intrauterine, mortalitate peripartum. Nu s-au dovedit efecte malformative
ale HIV. Principalul risc al infecţiei cu HIV este reprezentat de
posibilitatea transmiterii verticale a infecţiei la produsul de concepţie.
Calea de transmitere. Virusul a fost izolat din multe țesuturi, lichide sau
secreții umane. În transmiterea infecției sunt însă implicate numai
sângele, sperma și secrețiile vaginale.
Calea sexuală este calea de transmisie preponderentă (70-85%)
Factorii de risc ai transmiterii infecţiei sunt reprezentaţi de:
1. Factori materni:
 încărcarea virală maternă crescută;
 concentraţie scăzută a limfocitelor T CD4 şi CD8;
 stadiile avansate ale infecţiei cu HIV;
 nivele serice scăzute ale vitaminei E.
2. Factori obstetricali:
 ruperea precoce a membranelor asociată cu travalii prelungite;
 manevre obstetricale invazive;
 hemoragiile din timpul naşterii;
 naşterea prin operaţie cezariană scade riscul transmiterii infecţiei,
în cazul în care viremia e mai mult de 1000copii/ml.
 
Formele de manifestare ale infecţiei neonatale
1. Forma rapid evolutivă – apare în 20% din cazuri şi are un debut
precoce după naştere. Evoluţia este gravă, cu deces în primele 18 luni de
viaţă.
2. Forma lent progresivă – apare în 80% din cazuri şi are un debut mai
tardiv. Evoluţia bolii este asemănătoare cu a adultului, cu apariţia SIDA
în 2-10 ani.
Conduită. Tratament.
În cazul diagnosticării infecţiei în primele săptămâni de sarcină gravidei
i se va recomanda avortul terapeutic. Pe parcursul sarcinii se recomandă
tratament specific antiviral (TARV pergestaţional). S-a dovedit că cel
mai bun efect îl are Zidovudina (AZT – Retrovir), aceasta scăzând riscul
de transmitere materno-fetală a infecţiei. Tratamentul antiretroviral este
obligatoriu pe perioada sarcinii şi a lăuziei, dar s-au înregistrat efecte
malformative (5,7% malformaţii majore şi 30% malformaţii minore)
după preparatele antivirale.
În ceea ce priveşte modalitatea de naştere, s-a dovedit că operaţia
cezariană scade riscul de infecţie al nou-născutului. Anestezia regională
nu este contraindicată în sarcină.
Alăptarea este contraindicată. Trebuie de optat pentru alimentaţie
exclusiv artificială a sugarului.
Tratamentul antiviral specific nu împiedică excreţia HIV in lapte.
Zoreana Cazacu, medic obstetrician-ginecolog, IMSP SCMNr.

Prevenirea transmiterii materno-fetale prin:

1.screeningul tuturor gravidelor înaintea nașterii
2. tratamentul tuturor gravidelor seropozitive în ultimul trimestru de
sarcină, cezariană, ablactare și tratamentul profilactic al nou-născutului
timp de 6 săptămâni după naștere Gheorghitsa, S., Silvia Stratulat, and
Iu Osoianu. "Evaluarea serviciilor medicale acordate femeilor infectate
cu HIV în timpul sarcinii." (2013).

Infecția cu VHS 2
 • VHS 2 determină infecții genitale fiind prezent în secrețiile
genitale la 5% din bărbați și 8% din femei.
• Contagiozitatea maximă o prezintă leziunile herpetice
simptomatice.
• Herpesul genital feminin poate fi localizat vulvar, vaginal sau la
nivelul colului uterin.
• La bărbați poate fi localizat penian, scrotal sau perianal.
Managementul gravidei cu infecţie herpetică
Primoinfecţia gravidei cu sarcină < 27 săptămâni
• Dg se stabileşte prin PCR (din leziunile herpetice)şi screening
pentru alte BTS.
• Se adm. Aciclovir 400mg x 3/zi 7-10 zile
valaciclovir 1g x 2/zi
paracetamol
lidocaina gel 2%-local
Din săptămâna 36 de sarcina se adm tratament (zilnic până la naştere)
supresiv cu aciclovir (400mg x3/zi)sau valaciclovir (500mg x 2/zi)
pentru a preveni recurenţa clinică şi eliminarea asimptomatică de virus
în timpul naşterii.
Primoinfecţia gravidei cu sarcină > 28 săptămâni –necesită tratament
cu aciclovir/valaciclovir iar din săptămâna 36 tratament zilnic supresiv
cu celeaşi medicamente.
3. Infecţia recurentă –se tratează episodul acut cu aciclovir iar din
săptămâna 36 tratament zilnic supresiv.
Naşterea se poate realiza pe cale vaginală dacă nu sunt leziuni active.
4. Leziuni herpetice prezente in momentul naşterii
a. Dacă este vorba de primoinfecţie-se face cezariană în prezenţa
membranelor intecte
Managementul gravidei cu infecţie herpetică
la max. 4-6 ore de la ruptura membranelor.
b. În cazul naşterii iminente vaginale se adm. Aciclovir iv. 5mg/kgc la
8 ore şi nou-născutului 20mg/kgc la 8 ore. Riscul de transmiterela NN
este 41%.
c. Recurenţa herpetică în momentul naşterii are un risc de transmitere a
infecţiei la NN de 0-3%, dacă naşterea aste vaginală.

Hepatita B în timpul sarcinii prezintă probleme speciale de conduita

atât pentru mamă cat şi pentru făt. Acestea includ efectele VHB asupra
sănătăţii materne şi fetale, efectele sarcinii asupra cursului infecţiei cu
VHB, tratamentul VHB în timpul sarcinii, precum şi prevenirea
transmiterii verticale. Riscul de a dezvolta infecţie cronică VHB este
invers proporiţonală cu vârsta la momentul expunerii6 astfel riscul este
de 90% în cazul expunerii la naştere , în timp ce riscul este mult mai mic
(aproximativ 20- 30%) în cazul expunerii în timpul copilăriei.
Programele de screening materne şi cele de vaccinare universală au
redus în mod semnificativ ratele de transmisie. Identificarea mamelor cu
risc permite profilaxia împotriva transmisiei perinatale , care poate
reduce ratele de transmisie de la 90% până la nivelul de 5-10%. La
gravidele cu hepatita B se recomandă vaccinarea partenerului dupa
testarea prealabilă. Pentru pacientele cunoscute cu hepatita B este
necesar de a stabili tipul de infecţie (acută/ cronică) şi nivelul viremiei în
caz de infecţie activă. Se recomandă tratamentul specific pentru scăderea
viremiei iar în cazul în care o sarcina survine în timpul administrării
tratamentului este necesar ca pacienta să-şi informeze de urgenţă
medicul pentru a fi informată cu privire la riscurile şi beneficiile
continuării acestuia
Botezatu, R., A. M. Vayna, and Gh Peltecu. "HEPATITA B,
CONDUITA ÎN SARCINĂ ŞI NAŞTEREA
VAGINALĂ." OBSTETRICA {I GINECOLOGIA: 205.
Calea de
transmisie
1.Parenterală
Adm de sânge și
produse de sânge
Administrare de
droguri iv
Hemodializă
2.Sexual
3.Vertical
4.Nosocomial (la
personalul medical)

Profilaxia transmiterii materno-fetale se face prin

• 1. administrarea imunoglobulinei umane anti-hepatită B (HBIG)-
Hepatect 0,5 ml/100UI cu administrare im sau cu Hepatect
2ml/100 UI cu administrare iv. Înaintea administrării vaccinului.
• 2.vaccinare anti-hepatită B (0,5ml im.)
• 3.alăptarea este permisă
Infecţia cu VHC în sarcină
• Infecția este descoperită la testarea din timpul sarcinii prin
determinarea anticorpilor anti-VHC prin teste imunoenzimatice.
Prezența anticorpilor nu este sinonimă cu infecția cronică (anticorpii
de tip IgG sunt detectați toată viața ), infecția trebuie confirmată prin
evaluarea viremiei. Orice nivel al viremiei este edificator asupra
infecției în curs.
• Pentru gravida cu infecție cu VHC nu există protocol terapeutic.
• Tratamentul cu peginterferon și ribavirină nu este recomandat în
sarcină iar noile terapii antivirale nu sunt încă evaluate din punct de
vedere al siguranței în sarcină.
 • Rata de transmitere verticală este variabilă 0-10%, dependentă de
valorile viremiei.
• Nu este foarte clar în ce măsură nașterea prin cezariană poate
diminua transmiterea verticală.
• Evaluarea infecției la nou-născut este dificilă datorită transferului
pasiv de anticorpi materni care pot persista până la 18 luni.
• Viremia atinge niveluri detectabile la o lună de la naștere și poate fi
pusă în evidență prin determinări real-time PCR cu o sensibilitate de
97%
. Milioane de femei insarcinate sunt afectate de boli cu transmitere
sexuala (BTS) in intreaga lume. Sarcina nu ofera protectie impotriva
unor astfel de infectii, femeia insarcinata fiind la fel de vunerabila in fata
acestor boli precum femeile populatiei generale. Bolile cu transmitere
sexuala au un impact profund nefavorabil asupra starii de sanatate a
femeilor neinsarcinate si sunt cu atat mai periculoase pentru organismul
femeilor insarcinate.
Sarcina este considerata una din cele mai vulnerabile perioade din viata
unei femei si orice infectie din aceasta perioada are nu numai
repercursiuni de moment, dar si pe termen lung. Bolile cu transmitere
sexuala contactate in timpul sarcinii pot fi chiar amenintatoare de viata si
din acest motiv este foarte important ca toate femeile sa fie constiente de
riscurile asociate acestor infectii si sa se protejeze corespunzator, chiar
dinainte de a lua in calcul o posibila sarcina. Protectia nu este doar
pentru ele, dar si pentru viitorul lor copil.