Microbiologie

Profesor : Tanasache Alina

Elev : Nistor (Burlancia) Florina Alina
Clasa : C , Grupa : Y , Anul: AMG1
Tema : Virusul HPV
 Cuprins:

1. Caracteristici generale……………………………………..pagina 1

2. Habitat……………………………………………………..pagina 3

3. Consideratii toxonomice…………………………………..pagina 3

4. Patogenitate si semnificatie clinica………………………..pagina 4

5. Recoltare produs patologic………………………………...pagina 4

6. Identificare. Diagnostic de laborator………………………pagina 4

7. Tratament HPV……………………………………………pagina 5

8. Profilaxie (prevenire) HPV………………………………..pagina 5

9. Bibliografie………………………………………………...pagina 6
 Virusul HPV
( Human Papilloma Virus)

1. Caracteristici generale
Infecția virală cu HPV duce, de cele mai multe ori, la apariția unor
negi sau veruci pe suprafața pielii sau a membranelor mucoase. Așa cum
am menționat mai sus, există peste 100 de varietăți ale virusului HPV.
Unele pot cauza apariția negilor și verucilor, în timp ce altele pot
provoca diferite tipuri de cancer.
Conform CDC (Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor) din
America, infecția cu HPV este cea mai răspândită boală cu transmitere
sexuală. De fapt, infecția este atât de comună, încât există posibilitatea
ca aceasta să apară chiar și în cazul unui număr redus de parteneri
sexuali.
 Unele infecții cu HPV la nivel genital pot să nu provoace probleme de
sănătate. Totuși, altele pot cauza apariția cancerului de col uterin.
Alte tipuri de cancer pot să apară la nivelul anusului, penisului,
vaginului sau gâtului (orofaringian).
Infecția cu HPV la femei
Majoritatea femeilor care contractează virusul HPV nu prezintă
simptome, iar infecția poate trece de la sine, fără să provoace probleme
de sănătate. În unele cazuri, pot fi observate leziuni la nivelul organelor
genitale, precum în interiorul vaginului, dar și la nivelul anusului, vulvei
sau cervixului.
Este important un consult medical, în cazul în care sunt observate
leziuni, condiloame sau inflamații la nivelul organelor genitale, cu atât
mai mult cu cât unele tipuri de HPV pot cauza apariția cancerului la
nivelul vaginului, anusului sau gâtului. Controalele ginecologice
regulate pot fi de ajutor în detectarea la timp a schimbărilor asociate
cancerului de col uterin la femei. În plus, există teste ADN care pot
identifica anumite tipuri de virusuri HPV asociate cancerului genital.
Infecția cu HPV la bărbați
La fel ca în cazul femeilor, majoritatea bărbaților care contractează
infecția cu HPV nu prezintă simptome. În unele cazuri, pot să apară
condiloame la nivelul organelor genitale.
De asemenea, este important de menționat faptul că unele tipuri de
virusuri HPV pot provoca apariția cancerului la nivelul penisului,
anusului sau gâtului. Bărbații care prezintă un risc ridicat de cancer sunt
cei cu un sistem imunitar scăzut și cei care practică sexul anal.
 Un alt lucru important de menționat este că tipurile de HPV care
cauzează apariția negilor sau verucilor nu sunt aceiași cu cei care
provoacă apariția cancerului.

Infecția cu HPV în sarcină

Contractarea virusului HPV nu scade șansele de a rămâne însărcinată.
Totuși, în cazul în care ești însărcinată și ai infecția cu HPV, este
recomandat să începi tratamentul abia după naștere. Totuși, în unele
cazuri, infecția cu HPV poate duce la apariția complicațiilor în sarcină.
Schimbările hormonale care au loc în această perioadă pot duce la
creștere condiloamelor genitale și la sângerarea acestora. În cazul în care
se extind, pot pune dificultăți nașterii naturale, situație în care va fi
necesară o operație de cezariană.
În situații rare, infecția cu HPV poate fi transmisă bebelușului la
naștere. Astfel, poate să apară papilomatoza respiratorie recurentă, care
se manifestă prin prezența unor negi în tractul respirator al copilului.

2. Habitat
Acest virus au omul și animalele ca habitat natural. Se localizeaza sau
convietuieste pe membranele mucoase si epiderma umana. Forma de
transmitere este prin contactul cu secrețiile infectate. Caile de patrundere
a virusului se fac prin contact sexual, contact tegumentar (piele pe piele)
in zona genitala sau de la mama infectata la fat.

3. Consideratii toxonomice

Suprafamilie : Polliomaviridae
Familie: Papillomaviridae
Gen : Papillomavirus
Specie : Human papillomavirus

4. Patogenitate si semnificatie clinica

Vegetatii veneriene genitale (condiloame)
Unele tipuri de papilomavirus uman (HPV) determina vegetatiile veneriene ale
pielii sau mucoaselor genitale. Acestea pot fi leziuni plate care apar in interiorul
vaginului, colului uterin (endocervicale) sau anale, acestea fiind cele care se
transforma in cancer. Cele din interiorul vaginului sau de pe cervix, de obicei, sunt
plate si nu sunt descoperite decat prin intermediul examenelor de screening.
Alteori, condiloamele (negii genitali) apar ca niste mici excrescente
localizate cel mai frecvent la femei la exteriorul vulvei sau in apropierea
anusului. La barbati, pot sa apara pe penis, scrot sau in jurul anusului si
sunt asemanatoare negilor. De obicei, acestea nu sunt dureroase, dar pot
determina prurit (mancarimi), arsuri sau sangerari usoare.

5. Recoltare produs patologic

In situatia existentei leziunilor vizibile la nivelul pielii sau mucoaselor,
de obicei medicul pune diagnosticul pe baza examinarii fizice. Uneori,
asociat examenului fizic al leziunilor se recomanda si efectuarea altor
investigatii. De exemplu, daca sunt leziuni ano-genitale la femei,
medicul poate recomanda efectuarea unui test Babes-Papanicolau sau o
colposcopie.Pentru testare se recolteaza celule de la nivelul colului si se
lucreaza in mediu lichid, similar Testarii Papanicolau.

6. Identificare. Diagnostic de laborator

 Diagnosticul de laborator al infectiilor genitale externe induse de HPV,
de uz current, se face prin evidentierea ADN viral in celulele infectate,
prelevate din leziuni, prin evidentierea proteinelor virale in tesuturi.
Produsele biologice utilizate pesntru testari sunt reprezentate de
fragmente de condiluame(excizate chirurgical), raclaje din leziunile
genitale externe atipice, prelevate din uretra (mai ales pentru leziunile
localizate la nivelului meatului uretral la barbati).
7. Tratamentul infectiei cu HPV
In majoritatea cazurilor, infectia cu HPV dispare de la sine, fiind eliminate in
mod natural de sistemul imun. Nu exista tratament care sa conduca la eliminarea
virusului, prin urmare verucile pot sa apara in aceleasi locuri sau in altele. In
situatiile in care este necesar tratamentul, scopul acestuia este fie sa reduca
simptomele (in caz de jena, durere, prurit), fie sa se obtina un aspect estetic, fie
pentru indepartarea celulelor precanceroase. In multe situatii nu este necesar
tratamentul, dar medicul trebuie sa urmareasca daca apar schimbari pe parcursul
evaluarilor de rutina. Doar un numar mic de femei infectate cu HPV vor dezvolta
modificari celulare care vor conduce catre aparitia cancerului.

8. Profilaxia in infectia cu HPV

Masuri pentru a reduce riscul de infectare:
 Practicarea sexului protejat. Utilizarea prezervaticului la contactul sexual
poate sa reduca, dar nu sa previna complet transmiterea HPV. Prezervativul
nu acopera toata zona genitala, de aceea nu ofera protectie de 100%.
 Evitarea contactului sexual in situatia prezentei condiloamelor in zona
genitala. Daca suferi de vegetatii veneriene nu ar trebui sa ai contact sexual
pana cand verucile nu sunt eliminate. In acest fel scade riscul transmiterii.
 Limitarea numarului de parteneri sexuali ( ambii parteneri).
 Respectarea masurilor de igiena obisnuita (spalarea mainilor, neutilizarea in
comun a obiectelor infectate, igiena incaperilor) pentru a preveni infectarea
cu tulpini HPV care determina verucile commune (negii).
 Pastrarea unei alimentatii sanatoase pentru a avea o buna functionare a
sistemului imunitar.
  Efectuarea periodica a testarii Babes-Papanicolau pentru a se depista din
timp aparitia diplaziilor de col uterin.

Infecția cu tulpini HPV inalt oncogene poate fi evitata, prin vaccinare, de preferat
inainte ca persoana să iși inceapa viata sexuala si sa fie infectata.Te poti proteja de
infectarea cu HPV optând pentru unul dintre vaccinurile existente. Exista vaccinuri
care protejeaza doar pentru tulpinile de virus inalt oncogene, dar exista si vaccinuri
care protejeaza de infectia cu tulpini HPV care determina veruci.
In Romania, sunt diponibile trei tipuri de vaccin, inclusiv vaccinuri nonavalent
(protejeaza impotriva a noua tipuri de tulpini virale, atat tulpini inalt oncogene, cat
si tulpini implicate in aparitia verucilor genitale). Vaccinarea este indicata atat la
fete si femei, cat si baieti si barbati incepand de la varsta de 9 ani si pana la 26 de
ani.Vaccinarea impotriva HPV consta intr-o serie de trei administrari injectabile
intramuscular. A doua doza se administreaza la doua luni dupa prima doza, iar a
treia doza - la sase luni fata de prima doza.

Bibliografie
w.w.w.reginamaria.ro
w.w.w.protejeaza-tedehpv.ro
w.w.w.worbletoncorcil.org
w.w.w.wikipedia.org